INGROZITOR! OAMENI VANATI CA ANIMALE

Cu siguranta s-a intamplat sa parcurgeti presa pe internet si sa dati de titluri gen „SOCANT. Vezi ce-a patit cutare prezentator tv” si daca deschizi afli ca i-a mai crescut un cos pe fata, sau „UIMITOR, DE NECREZUT. Ce i s-a raspuns cutarui sportiv in avion. Vezi reactia.” si daca deschizi, afli ca nu mai aveau cafea decofeinizata. Ce veti citi in continuare va va soca si uimi. Este cu adevarat de necrezut.

Urmarind firul unui zvon bombastic, cum ca anumite personaje de varf ale vremii (lideri politici si chiar prelati catolici) fac parte dintr-un cult satanic, care sacrifica persoane umane intr-un mod de-a dreptul grotesc, vanadu-le, dupa ce in prealabil le-au violat, m-am gandit sa scotocesc prin Google, nevenindu-mi sa cred asa ceva. Daca le-as fi auzit de la cineva pe care nu l-as fi cunoscut, sigur as fi ignorat. Sceptic cum sunt, am urmat firul, in linii mari. Lipsa de timp si greata provocata de cele citite m-au determinat sa caut, in mare, cum se zice, si ma determina sa va prezint cat mai pe scurt, dar clar si la obiect.

O adunatura de demonizati, ca oameni nu pot fi numiti, s-au gandit sa racoleze copii, sa-i violeze si sa-i vaneze cu pusca prin paduri, cum ai vana un animal. Dintre aceste specimene, fac parte membrii ai unor familii regale din Vestul Europei (Belgia si Olanda) precum si fostul si actualul papa, dar nu numai. Pe lista mai figureaza si alte personaje cunoscute, cum ar fi tatal lui Nicole Kidman.

Five international judges are examining evidence of child rape, torture, murder and kidnapping allegedly done by global elite members of the Ninth Circle Satanic Child Sacrifice Cult network. Regular Ninth Circle child sacrifices were said to take place in the catacombs of Catholic Cathedrals, the Vatican, on private estates and groves and government military bases in Belgium, Holland, Spain, Australia, Ireland, France, England and the US. At least 34 child mass grave sites were identified in Ireland, Spain and Canada – and refused excavation by the respective governments, Crown of England and Catholic Church. Named as present in Ninth Circle activities were Pope Francis, former Pope Ratzinger;Anglican, United Church of Canada and Catholic Church officials including Cardinals; members of European royalty including Queen Elizabeth and Prince Phillip; officials of the Canadian, Australian, UK and US military and governments including the USA’s CIA, plus prominent government ministers, judges, politicians and businessmen from the US, Belgium, Holland, Canada, Australia, France, Ireland and the UK. Continuarea…

Se pare ca exista marturii ale unor persoane, desi „Tribunalul” in fata caruia le-au depus nu are vreo calitate internationala, fiind infiintat de un om contestat, Kevin Annett.

The trial began in 2011 at the ICLCJ Court, involving over 64 testimonies from adults recalling repeated rape and witnessing the brutal sacrifices of children at secret hunting parties from their childhood. The video testimonies incriminate multiple professionals, military personnel; members of the Vatican, politicians; European royalty and prominent government officials. Continuarea, in engleza la neonettle.com

Intr-un videocilp pe youtube, Kevin Annet vorbeste despre ce s-a descoperit pana acum in acest caz si face afirmatii uluitoare cum ar fi: ordinul iezuit a convocat o trupa de interventie pe langa aceasta Comisie pentru a impiedica desfasurarea procesului si aflarea adevarului, site-ul oficial al lor a fost spart, urmele indicand spre Vatican, Biserica Catolica a obtinut 20 mld. de dolari de pe urma traficului de copii. Asta o spune Annett. Mai mult decat atat unele persoane politice implicate in scandal s-au sinucis sau au murit in conditii bizare. De asemenea, ar exista dovezi de copii sacrificati in ritualuri satanice pe domenii ce apartin Bisericii Catolice. Un cardinal iezuit implicat in scandal si-a dat demisia, in timp ce conexiunile ce vorbesc de implicarea Vaticanului merg departe, pare-se chiar ca actualul sef CIA ar fi un iezuit.

Marturiile unor persoane care au participat la asemenea grozavii,  spun povestea trista a savarsirii de ritualuri satanice ce au presupus sacrificarea de oameni, in special copii.

I have spoken with every policeman I could find, and every law official, I’ve talked to INTERPOL about this, I’ve been to court to try to get a the prosecutor to convict this and investigate the matter. The court told me it wasn’t my problem, it was a problem of society, and the court didn’t want to give an order to the prosecutor to investigate. I have done literally everything to clear this up. I have the idea that everything is stopped because Queen Beatrix is involved and the Dutch court is involved. And every time somebody wants to investigate they slap him on the shoulders and say don’t do that because Queen Beatrix doesn’t want it. Continuarea unei marturii cutremuratoare…

In limba romana, mai pe larg puteti citi si pe blogul Vremuri Tulburi. Cu adevarat vremurile sunt tulburi, iar satanistii s-au infiltrat la rang inalt atat in viata politica precum si in Biserica.

Editare ulterioara 1: Cercetari ulterioare asupra lui Kevin Annett sugereaza ca tribunalul infiintat de el nu are calitate juridica, totusi, marturiile unor persoane pe acest subiect sunt reale. Daca si in ce masura, fostul sau actualul papa, ori alti clerici de la Vatican s-au implicat in aceste mizerii, ramane un mister. Un mister care, probabil, va ramane neelucidat. Pornind de la premisa ca aceste lucruri au avut loc si ca au implicat persoane de rang inalt, aceste persoane vor face tot posibilul si se vor folosi de toata puterea si toate mijloacele pentru a-si acoperi urmele. Pe mine unul, nu m-ar mira deloc ca aceste actiuni sa se fi petrecut, cu sau fara implicarea papei. Toleranta fata de homosexuali si actiunile deplin contestabile din punct de vedere crestinesc mai ales ale ultimilor papi, imi intaresc convingerea ca Vaticanul este implicat mult prea adanc in evenimentele globale si ca acest lucru creaza de la sine asocieri oculte.

Recomand sa cititi si Interviul realizat de jurnalistu Andrei Fefelov cu o mamă rusă, Irina Bergset

La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevarn”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune. Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.“ Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi“. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, … „Mami, ne duc la o familie adoptivă …” Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă.

Editare ulterioara 2: Mai ales pentru cei care considera o exagerare grosolana cele de mai sus, aduc in vizor alte date. Din pacate materialele sunt vaste si nu am timp pentru a le traduce. Presupun ca multi cunoasteti limba engleza la nivel suficient pentru a intelege ce scrie. Eventual puteti folosi traduceri online ca google translate.

Angajati din cadrul Pentagonului, in numar de 5200, au fost depistati avand in posesie materiale pornografice cu copii. Sotia unui fost colonel de marina american dezvaluie, intr-un interviu de sapte ore acordat unui pastor american, ce se intampla la nivel inalt in armata SUA si chiar in Guvern. Sunt mentionate santaje, crime, trafic de droguri si carne vie, pedofilie si toata gama de rautati. In acelasi fel vorbeste despre CIA, fostul sef FBI, Ted Gunderson, care mentioneaza pe langa altele si traficul de copii. Ca o paranteza, el estimeaza numarul satanistilor din State la 4 milioane, iar numarul de sacrificii umane din America la 50-60 de mii. Un articol amplu, desi, poate neverificat deplin, pe tema satanismului, pedofiliei si sacrificiilor umane puteti citi aici. Ziare englezesti ca TheMirror si TheSun sustin ca in Marea Britanie un copil este dat disparut la fiecare 3 minute! In Statele Unite, un copil este dat disparut la fiecare 40 de secunde si aproape 900 000 pe an. Infiecare zi, in SUA, dispar aproape 3000 de persoane, fara a socoti pe oamenii strazii. Ce se intampla cu aceste persoane? O parte sunt rapiti pentru recompensa, altii sunt gasiti, altii au fugit de-acasa, dar majoritatea covarsitoare probabil ajung sa fie traficati pentru organe sau ca sclavi sexuali. Altii sunt sacrificati in numele diavolului de catre minti bolnave. N-au scapat de acuzatii de tarfic de persoane nici Tony Blair (vezi si articolul din DailyMail) nici persoane influente ca David Cameron sau Gordon Brown. Acestia sunt acuzati ca fac parte dintr-o secta oculta. Despre sacrificii de copii mai puteti citi un articol interesant pe site-ul Veteranilor americani.

Editare ulterioara 3: Vizionati acest video de pe youtube, cu marturia a doi copii de opt-noua ani, despre ritualurile si abuzurile care i-au marcat.

SEMNATI PETITIA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Un text de marturisire a credintei împotriva ecumenismului a fost redactat si semnat de clericii si monahii ortodocsi în timpul unei sinaxe din Volos în aprilie. Textul este înaintat Sfintelor Mitropolii în scopul semnarii marturisirii de catre Înalt Prea Sfintitii Mitropoliti. Marturisirea de Credinta a fost deja semnata de catre unii Mitropoliti (de Pireu, de Kithira si de Etoloakarnania), Stareti ai Sfintelor Manastiri, Monahi, Clerici, Teologi, reprezentanti ai Corporatiilor Crestin-Ortodoxe.

Textul este minutios si atent, probat teologic, revelator pentru apostazia ortodocsilor ecumenisti de la Credinta si Predania Ortodoxa a Parintilor. Ecumenistii ortodocsi – se semnaleaza în Marturisirea de Credinta, atrag o parte din Turma Ortodoxa în înselare (ratacire), cultiva îndoiala si îi clatina pe multi, conducându-i la divizare si la schisma. De aceea, „cei care se misca în aceasta iresponsabilitate ecumenista, orice pozitie ar detine în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfintilor nostri si, în consecinta, se afla în opozitie cu ei. Din acest motiv, pozitia lor trebuie sa fie osândita si respinsa de catre întregul Ierarhiei si al poporului credincios”.

Textul complet al Marturisirii de Credinta (împreuna cu semnaturile) este acesta:

Toti cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare si urmam în toate Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca credem ca:

Singura cale mântuitoare pentru oameni[2] este credinta în Sfânta Treime, în opera si învatatura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserica. Hristos este singura lumina adevarata[3]; nu exista alte lumini care sa ne lumineze, nici alte nume care pot sa ne mântuiasca: „Si nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru ca nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie sa ne mântuim noi”[4]. Toate celelalte credinte, toate religiile care ignora si nu-L marturisesc pe Hristos „venit în trup”[5], sunt facaturi omenesti si lucrurile diavolului[6], nu conduc la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si la nasterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi ratacesc pe oameni si îi conduc la pierzare. Noi, crestinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelasi Dumnezeu cu nici o alta religie: nici cu asa-numitele religii monoteiste (iudaismul si islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De doua mii de ani, Biserica întemeiata de Hristos si calauzita de Sfântul Duh a ramas statornica si neclintita în Adevarul mântuitor învatat de Hristos, predat de Sfintii Apostoli si pazit de Sfintii Parinti. Nu a fost îngenuncheata de cumplitele prigoane ale iudeilor, initial, si ale închinatorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a aratat o multime de martiri si a iesit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiasca. Dupa cum minunat spune Sfântul Ioan Gura de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica”. Daca porti razboi împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar daca porti razboi împotriva Bisericii, vei fi învins fara sa te dumiresti, caci Dumnezeu este mai tare decât toate”[7].

Dupa încetarea prigoanelor si triumful Bisericii asupra vrajmasilor din afara, adica a iudeilor si a închinatorilor la idoli, s-au înmultit si s-au împuternicit vrajmasii dinauntru ai Bisericii. Au aparut diferite erezii, care au încercat sa perimeze (rastoarne) si sa falsifice credinta predanisita, asa încât credinciosii sa fie zapaciti si sa slabeasca încrederea lor în adevarul evanghelic si în cele încredintate. Marele Vasilie schitând situatia bisericeasca, creata de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani si administrativ, zice: „Dogmele Parintilor sunt dispret,uite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, inventiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; asadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; întelepciunea lumii are întâietate îndepartând lauda Crucii. Pastorii sunt izgoniti, iar în locul lor sunt introdusi lupi grei care sfârteca turma lui Hristos”[8].

Ce s-a întâmplat cu vrajmasii din afara, religiile, s-a întâmplat si cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii si luminatii Sfinti Parinti, a definit si a îngradit credinta Ortodoxa prin hotarârile Sinoadelor Ecumenice si Locale referitoare la anumite învataturi îndoielnice, dar si prin conglasuirea Parintilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credintei. Suntem mai siguri când îi urmam pe Sfintii Parinti si nu mutam hotarele pe care ei le-au asezat. Cuvintele „Urmatori Sfintilor Parinti” si „Nu muta hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri” constituie o linie sigura de drum si supapa de siguranta a credintei si vietuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de baza ale marturisirii noastre sunt urmatoarele:

1. Pazim neclintite si nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade si de Parinti. Primim toate câte ei le-au primit si condamnam toate câte ei le-au condamnat, ferindu-ne de contactul cu toti cei care inoveaza în chestiunile credintei. Noi nici nu adaugam, nici nu desfiintam vreo învatatura, nici nu o schimbam. Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtatorul de Dumnezeu, scria deja în Epistola sa catre Sfântul Policarp al Smirnei: „Tot cel ce se pronunta împotriva celor hotarâte, chiar daca ar fi vrednic de crezare, chiar daca ar posti, chiar daca ar trai în feciorie, chiar daca ar face minuni, sa-ti fie lup în piele de oaie, care lucreaza stricarea oilor”. Sfântul Ioan Gura de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: „Daca cineva va binevesti voua, altceva decât ati primit, sa fie anatema”, observa ca Apostolul „nu a zis ca daca propovaduiesc împotriva sau leapada totul, ci chiar si ceva foarte mic daca v-ar binevesti în afara celor primite, chiar daca de întâmplare vor fi miscati, anatema sa fie”[9]. Sinodul al VII-lea Ecumenic, proclamând hotarârile lui împotriva iconomahilor catre clericii din Constantinopol, scrie: „Am urmat Predaniei Bisericii Universale si nu am facut nici destindere (scoatere), nici prisosinta (adaos), ci învatându-ne apostoliceste, tinem Predaniile pe care le-am primit, primind si îmbratisând întotdeauna câte Sfânta Biserica Universala de la începutul vremurilor a primit oral si prin scris”. Caci adevarata si prea dreapta judecata a Bisericii nu accepta nimic a înnoi în ea, nici a face vreo scoatere. Drept aceea, noi, urmând legilor parintesti si primind harul de la unicul Duh, am pazit toate cele ale Bisericii fara a taia sau a împutina cu ceva”[10].

Împreuna cu Sfintii Parinti si cu Sfintele Sinoade lepadam si anatematizam toate ereziile care s-au ivit în cursul istoric al Bisericii. Dintre ereziile vechi, care supravietuiesc pâna azi, condamnam arianismul (supravietuieste la minciuno-martorii lui Iehova) si monofizitismul, cel radical al lui Eutihie si cel moderat al lui Sever si Dioscor, conform hotarârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon si învataturii hristologice a marilor Sfinti Parinti si Dascali, precum a Sfântului Maxim Marturisitorul, a Sfântului Ioan Damaschinul, a Marelui Fotie si a imnelor din cult.

2. Proclamam ca papismul (romano-catolicismul – n.tr.) este pântecele ereziilor si al ratacirilor. Învatatura despre „Filioque”, adica a purcederii Sfântului Duh si de la Fiul, este contrara celor pe care Însusi Hristos le-a învatat despre Sfântul Duh. Întreaga ceata a Parintilor – si în sinoade si în parte – considera papismul ca erezie, pentru ca în afara de Filioque, a introdus o multime de alte rataciri, precum primatul si infailibilitatea papei, azima, focul curatitor, imaculata conceptie a Nascatoarei de Dumnezeu, gratia creata, rascumpararea iertarilor (indulgentiae); a schimbat aproape toata învatatura si practica în legatura cu Botezul, Mirungerea, Dumnezeiasca Euharistie si celelalte taine si a transformat Biserica într-un stat lumesc.

Papismul actual s-a abatut mult mai mult decât papismul medieval de la învatatura Bisericii, asa încât el nu mai constituie continuarea vechii Biserici Apusene. A introdus o multime de noi exagerari în „mariologie”, precum învatatura despre Nascatoarea de Dumnezeu ca „împreuna-mântuitoare” (co-redemptrix) a neamului omenesc. A încurajat „Miscarea Harismatica” a grupurilor protestante, chipurile pnevmato-centrice. A înfiat metode spirituale orientale de rugaciune si meditatie. A introdus noi inovatii în dumnezeiescul cult, precum corurile si orgile muzicale. A prescurtat si distrus cu totul Dumnezeiasca Liturghie. În spatiul Ecumenismului a pus bazele religiei mondiale (pan-religia), recunoscând prin Conciliu II Vatican „viata duhovniceasca” a celor de alte religii. Minimalismul dogmatic a condus si la o împutinare a cerintelor morale, data fiind legatura dintre dogma si morala, având ca urmare caderile morale ale înaltilor prelati si dezvoltarea între clerici a deviatiilor morale ale homosexualitatii si ale pedofiliei[11]. Continuând sa sustina „Uniatia”, aceasta caricatura a Ortodoxiei, prin care ca printr-un cal troian îi înseala si îi atrage pe credinciosi, torpileaza dialogul si demistifica asa-numitele sincere dispozitii pentru unire.

În general, exista o schimbare radicala a papismului si o întoarcere spre protestantism dupa Conciliul II Vatican, precum si o înfiere a unor diferite miscari „spirituale” ale „Noii Ere”.

Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului – Mistagogul, papismul a a provocat Bisericii cea mai mare stricaciune din câte au provocat toate ereziile si schismele împreuna. Noi ortodocsii avem comuniune cu papii dinainte de schisma si pe multi papi îi sarbatorim ca sfinti. Papii dupa schisma sunt eretici; au încetat sa mai fie succesori în tronul Romei, nu au succesiune apostolica, pentru ca nu au credinta Apostolilor si a Parintilor. Din acest motiv, pe orice papa „nu doar ca nu-l avem în comuniune, dar îl numim si eretic”. Din cauza blasfemiei împotriva Sfântului Duh prin învatatura despre Filioque, L-au pierdut pe Sfântul Duh, iar toate la ei sunt lipsite de har. Nici o taina a lor nu este valida dupa Sfântul Simeon. „Deci blasfemiaza inovatorii si departe de Duhul sunt, blasfemiind împotriva Duhului Sfânt, si cu desavârsire nu este întru ei Duhul Sfânt; pentru care si cele ale lor sunt fara har, dupa cum harul Duhului l-au nesocotit si l-au subminat… pentru care si Duhul Sfânt nu se afla întru ei, si nimic duhovnicesc întru ei si toate cele de la ei sunt goale si noi si contrarii Predaniei dumnezeiesti”[12].

3. Aceleasi sunt valabile, într-un mai mare grad, pentru Protestantism, care ca un copil al papismului a mostenit multe erezii, iar pe de alta parte a adaugat mult mai multe; respinge Predania, acceptând doar Sfânta Scriptura (sola Scriptura), pe care o rastalmaceste; desfiinteaza Preotia ca Har tainic special, cinstirea Sfintilor si a icoanelor; subestimeaza persoana Nascatoarei de Dumnezeu; respinge monahismul; din Sfintele Taine accepta doar Botezul si Dumnezeiasca Euharistie, denaturând si în acestea învatatura si practica Bisericii; învata predestinatia absoluta (calvinism) si îndreptarea (mântuirea) doar prin credinta, iar, în cele din urma, partea lui „progresista” a introdus preotia femeilor si casatoria homosexualilor, pe care îi primeste si în Preotie. Însa, în principal, este absenta eclesiologia, pentru ca nu exista sensul de Biserica, asa cum îl detine Predania Ortodoxa.

4. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea ratacirii în ceea ce-i priveste si pocainta, asa încât sa fie o adevarata unire si pace; unire cu adevarul si nu cu ratacirea si cu erezia. Pentru încorporarea ereticilor în Biserica, acrivia canonica pretinde primirea lor prin Botez. „Botezul” lor anterior, savârsit în afara Bisericii, fara întreita afundare si ridicare a celui ce se boteaza în apa sfintita printr-o rugaciune speciala si de catre un preot neortodox, nu este botez. Sunt lipsiti de Harul Sfântului Duh, care nu exista în cadrul schismelor si ereziilor, si, prin urmare, nu avem nimic comun care sa ne uneasca, precum zice Marele Vasile: „Cei ce s-au lepadat de Biserica n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, caci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii… cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au cazut”[13].

Pentru aceasta este netemeinica si nesigura noua încercare a ecumenistilor de a impune conceptia ca avem botez comun cu ereticii, si pe inexistenta unitate baptismala sa sustina unitatea Bisericii, care exista – chipurile – acolo unde exista botezul[14]. Însa cineva intra în Biserica si devine membru al ei, nu prin orice botez, ci prin singurul si unicul Botez savârsit de preotii care au Preotia Bisericii.

5. Atâta vreme cât ereticii continua sa ramâna în ratacire, respingem comuniunea cu ei, si în mod deosebit rugaciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile si rugaciunile în comun în biserici, ci si simplele rugaciuni în comun în spatii private. Pozitia severa a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevarata iubire si dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor si dintr-o grija pastorala ca nu cumva credinciosii sa fie atrasi în vreo erezie. Cine iubeste, arata adevarul, nu-l lasa pe celalalt în minciuna; altfel, iubirea, concordia si pacea cu el sunt prefacute si false. Exista un razboi bun si o pace rea. „Caci mai vrednic de lauda este un razboi decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul[15]. Si Sfântul Ioan Gura de Aur recomanda: „Daca vezi ca se vatama buna-cinstire, nu da întâietate împacarii în detrimentul adevarului, ci împotriveste-te cu vitejie pâna la moarte” netradând nicidecum adevarul”. Iar în alta parte recomanda accentuând: „Sa nu acceptati nici o dogma noua sub pretextul iubirii”[16]. Aceasta pozitie a Parintilor si-a însusit-o si marele luptator si marturisitor al Credintei Ortodoxe înaintea latinilor, Sfântul Marcu al Efesului Evghenicul, care îsi încheie propria Marturisire de Credinta la Florenta prin urmatoarele cuvinte: „Toti Dascalii Bisericii, toate Sinoadele si toate Dumnezeiestile Scripturi ne sfatuiesc sa fugim de cei care cugeta diferit (cu alte credinte) si a sta departe de împartasirea cu ei. Deci, sa dispretuiesc eu toate acestea, si sa urmez celor care, sub pretentiozitatea unei paci fabricate, poruncesc unirea? Celor care au violat sfântul si dumnezeiescul Simbol si Îl introduc pe Fiul ca a doua cauza a Sfântului Duh? Caci pe celelalte ale rautatilor le las, avându-le pe cele de acum, din care si numai una ne era noua de ajuns ca sa ne despartim de ei. Sa nu patimim aceasta vreodata, Mângâietorule Bune, nici astfel însumi sa cad în gânduri necuviincioase, ci, având învatatura Ta si a fericitilor barbati cei insuflati de Tine, sa adaug catre parintii mei, aceasta, daca nu alta, aducând-o de aici: buna-cinstire”[17].

6. Pâna la începuturile secolului XX, Biserica a avut în mod ferm si constant o pozitie de respingere si de osândire în fata tuturor ereziilor, precum este clar formulata în Sinodiconul Ortodoxiei, care se citeste în Duminica Ortodoxiei. Se anatematizeaza ereziile si ereticii, fiecare în mod particular; iar ca sa nu ramâna niciuna în afara anatemei, la sfârsit exista o anatematisma generala: „Tuturor ereticilor anatema”.

Din pacate, aceasta pozitie unica, ferma si neoscilanta a Bisericii de pâna la începutul secolului XX a început treptat sa fie abandonata, dupa Enciclica emisa de Patriarhia Ecumenica în 1920 „Catre Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care, pentru prima oara, caracterizeaza în mod oficial ereziile ca biserici, care nu sunt înstrainate de Biserica, ci sunt casnice (intime) si rude. Recomanda „sa se reaprinda si sa se întareasca înainte de toate iubirea între Biserici, neconsiderându-ne unele pe altele ca straine si ale celorlati, ci rudenii si apropiate (casnice) în Hristos si împreuna-mostenitoare si in corpore ale fagaduintei lui Dumnezeu în Hristos”[18].

Se deschise deja drumul pentru înfierea, constituirea si dezvoltarea în spatiul Bisericii Ortodoxe a ereziei Ecumenismului, aceasta panerezie, initial o inventie protestanta, iar acum avizata si de catolici, erezie care înfiaza si legifereaza toate ereziile ca biserici si ataca dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Mai mult, a fost dezvoltata, se învata si se impune de catre Patriarhi si episcopi o noua dogma despre Biserica, o noua eclesiologie. Conform acesteia, nici o Biserica nu este îndreptatita sa-si revendice exclusiv pentru ea caracterul de Biserica universala si adevarata. Fiecare este un fragment, o parte, dar nu Biserica întreaga. Toate împreuna constituie Biserica.

Toate hotarele (definitiile) pe care le-au pus Parintii au cazut; nu mai exista nici o linie de definire si de demarcatie între erezie si Biserica, între adevar si ratacire. Si ereziile sunt biserici, si desigur multe, precum cea papala (catolica), se considera acum ca biserici surori, carora împreuna cu noi Dumnezeu le-a încredintat grija pentru mântuirea oamenilor[19]. Exista si în cadrul ereziilor harul Atotsfântului Duh, drept pentru care si botezul lor, precum si toate celelalte taine sunt valide. Toti câti s-au botezat, oricarei erezii ar apartine, sunt madulare ale trupului lui Hristos, ale Bisericii. Blestemele si anatemele sinoadelor nu mai sunt valabile si trebuie radiate din cartile liturgice. Ne-am adapostit în „Consiliul Mondial al Bisericilor” si ne-am vândut substantial – si aceasta doar prin aderarea noastra – propria constiinta de sine eclesiologica. Am desfiintat dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, dogma despre „un (singur) Domn, o (singura) credinta, un (singur) Botez”[20].

7. Acest sincretism intercrestin, a fost dezvoltat acum si într-un sincretism interreligios, care pune semnul egal între toate religiile si theosevia, cinstirea de Dumnezeu cea una, de-Dumnezeu-descoperita în Hristos, cunostinta dumnezeiasca si viata în Hristos. Este atacata, în consecinta, nu doar dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca în relatie cu ereziile, ci si dogma de capetenie despre unica Revelatie în lume si unica mântuire a oamenilor prin Iisus Hristos în relatie cu religiile lumii. Este cea mai mare ratacire, cea mai mare erezie din toate veacurile.

8. Noi credem si marturisim ca doar în Hristos exista posibilitatea mântuirii. Religiile lumii si ereziile duc la pierzare. Biserica Ortodoxa nu este doar Biserica adevarata; este Biserica cea Una. Doar ea a ramas fidela Evangheliei, Sinoadelor si Parintilor, si, prin urmare, doar ea reprezinta adevarata Biserica Universala a lui Hristos. Dupa Cuviosul Staret, Iustin Popovici, Ecumenismul este numele comun pentru falsele biserici ale Europei Apusene. Numele lor comun este panerezia[21].

Aceasta panerezie a fost primita de multi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi si laici dintre ortodocsi. O învata „cu capul descoperit”, a aplica si o impun în practica, împartasindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugaciuni în comun, schimb de vizite, colaborari pastorale, asezându-se radical pe ei însisi în afara Bisericii. Pozitia noastra inspirata de hotarârile canonice sinodale si de exemplul Sfintilor este evidenta. Fiecare trebuie sa-si ia în serios responsabilitatile sale.

9. Desigur ca exista si responsabilitati colective, iar în principal cele ale Ierarhilor si teologilor nostri cu mentalitate ecumenista în fata pleromei ortodoxe si a turmei lor. Acestora le declaram întru frica lui Dumnezeu si cu iubire ca aceasta pozitie a lor si deschiderile lor în activitatile ecumeniste sunt condamnabile din orice parte am privi, pentru ca:
a) pun la îndoiala realmente Credinta si Predania noastra ortodox-patristica;

b) seamana îndoiala în inimile turmei si îi clatina pe multi, conducându-i spre divizare si schisma si

c) atrag o parte a turmei în ratacire si prin aceasta într-un dezastru duhovnicesc.

Proclamam, asadar, ca din aceste motive, cei care se misca în aceasta iresponsabilitate ecumenista, oricare ar fi pozitia pe care o ocupa în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfintilor nostri si, în consecinta, sunt în opozitie cu ei.

De aceea, pozitia lor trebuie osândita si respinsa de catre întregul Ierarhilor si al poporului credincios.

Marturisirea de credinta este semnata de urmatorii în mod doveditor si verificabil”.

Lista este semnata de episcopi, clerici, monahi si simpli mireni. Ea poate fi citita aici: http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx . Cei ce doresc sa semneze sunt invitati sa o faca prin e-mail, la adresa: palimpce@otenet.gr . Textul trimis trebuie sa fie: „Sunt de acord cu Marturisirea de Credinta împotriva Ecumenismului si semnez”, iar semnatura trebuie sa contina numele complet, si profesia. De asemenea se va specifica daca semnatarul este monah sau laic.

+
+
+

[1] Text preluat din Saptamânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos”, nr. 1785 din 29 mai 2009, pp. 1 si 7) si tradus din limba greaca de monahul Leontie. Semnaturile în limba engleza au fost preluate de pe adresa: http://oodegr.com/english/oikoumenismos/omologia_pistews.htm#_ednref1

[2] A se vedea opera lui Ghenadie al II-lea Sholarios, patriarhul Constantinopolului, Despre singura cale de mântuire a oamenilor (în greceste), în Gheorghios Sholarios, Apanta ta evriskomena, Oevres Completes de Georges Scholarios, vol. I-VII, Paris 1928-1936, ed. L. Petit – X. Siderides – M. Jugie, vol. III, 434-452.

[3] Ioan 8:12: „Eu sunt lumina lumii; cel ce îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii”. Idem 3: 19: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”.

[4] Fapte 4: 12.

[5] I Ioan 4: 2-3: „Tot duhul care marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit în trup, de la Dumnezeu este; si tot duhul care nu marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; si acela este al lui antihrist, de care ati auzit ca va veni; si acum în lume este”.

[6] A se vedea Cosma Etolianul, Învataturi, în I. Menounou, Cosma Etolianul, Învataturi (si Biografia), ed. „Tinos”, Atena, Învatatura I 1, 37, pag.142: „Toate credintele sunt mincinoase, false, toate ale diavolului. Acest lucru l-am înteles drept adevarat, dumnezeiesc, ceresc, sanatos (corect), desavârsit si pentru mine si pentru voi, cum ca singura credinta binecinstitorilor si ortodocsilor crestini este buna si sfânta, si a crede si a ne boteza în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh”.

[7] Omilia înainte de surghiunire 1, EPE 33, 186 (în limba greaca).

[8] Epistola 90, Catre preasfintii frati si episcopi din Apus 2, EPE 2, 20 (în limba greaca).

[9] Gal. 1:9. Omilii la Galateni, cap. I, PG 61, 624.

[10] Mansi, 13, 409-412.

[11] Laxismul si decaderea morala chiar si între clerici a fost semnalata chiar de la începuturile secolului XV de catre Sfântul Simeon al Tesalonicului. A se vedea Epistola Dogmatica 16 în D. Balfour, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului (1416/17 – 1429), Opere Teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.218: „Si mai mult, ei nu privesc adulterul ca pe ceva ce implica iadul întreg, nici macar în rândurile preotilor lor, ci dimpotriva, ei îsi doresc cu nerusinare concubine si tineri pentru adulter si doresc sa slujeasca în fiecare zi „. Ibid,15 , pag. 216 : ” De asemenea, ei nu au un mod de viata evanghelic; întrucât orice fel de lux si adulter nu reprezinta pentru ei ceva reprobabil si nici orice altceva ce este interzis pentru crestini”. Decaderile morale care se vad în ultimul timp chiar si în rândul clerului ortodox sunt rezultatul liberalismului si secularismului ecumenist.

[12] Dialog 23, PG 155, 120-121. Epistola despre fericiri 5, în D. Balfour, Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (1416-17 – 1429). Opere teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.226.

[13] Epistola I Canonica, Catre Amfilohie de Iconium, canonul 1.

[14] În textul celei de-a 9-a Adunari Generale a Consiliului Mondial al Bisericii în Porto Alegre (Brazilia 2006) care a fost acceptat de catre reprezentantii Bisericilor Ortodoxe si a avut ca titlu „Chemati sa fie o Unica Biserica” (Called to be the One Church), în paragraful 8 se mentioneaza: „Toti cei botezati în Hristos sunt uniti în Trupul Lui”. În paragraful 9: „Faptul ca noi toti în comun apartinem lui Hristos prin botezul în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, da posibilitatea bisericilor si le cheama sa paseasca împreuna chiar si atunci când nu cad de acord. Asiguram ca exista un singur botez, precum exista doar un singur trup si un singur Duh, o singura nadejde a chemarii noastre, un singur Domn, o singura Credinta, un singur Dumnezeu si Tata al nostru, al tuturor (vezi Efes. 4: 4-6)”. Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam, în lucrarea Orthodox Ecclesiology and the Ecumenical Movement, Sourozh Diocesan Magazine (Anglia, august 1985, vol. 21, p. 23) a preîntâmpinat aceasta pozitie scriind: Within baptism, even if there is a break, a division, a schism, you can still speak of the Church. … The Orthodox, in my understanding at least, participate in the ecumenical movement as a movement of baptised Christians, who are in a state of division because they cannot express the same faith together, In the past this has happened because of a lack of love which is now, thank God, disappearing. (În botez, chiar daca exista o ruptura, o despartire, o schisma, poti înca sa vorbesti despre Biserica. … Ortodocsii, cel putin dupa parerea mea, participa la miscarea ecumenica ca la o miscare a crestinilor botezati, care se afla într-o situatie de despartire, pentru ca nu pot sa exprime aceeasi credinta împreuna. În trecut, aceasta se întâmpla din lipsa de iubire, care acum, slava lui Dumnezeu, dispare.)

[15] Cuvânt apologetic despre fuga în Pont 82, EPE 1, 176.

[16] Omilia 22 la Romani, 2, PG 60, 611. Omilia 2 la Filipeni,1, PG 62, 119.

[17] Marturisirea de credinta expusa la Florenta, în Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d’Ephese, de L. Petit, Patrologia Orientalis 17, 442.

[18] A se vedea I. Karmiris, „Monumente Dogmatice si Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale” (în limba greaca), vol. 2, p. 958.

[19] A se vedea Declaratia Comuna a papei Ioan Paul al II-lea si a patriarhului Bartolomeu în timpul vizitei celui de-al doilea la Roma, pe 29 iunie 1995. Mai devreme, aceleasi lucruri fusesera proclamate si de catre Comisia Teologica Mixta pentru Dialogul dintre ortodocsi si catolici la Balamand (Liban) în 1993.

[20] Efeseni 4:5.

[21] Arhim. Iustin Popovici, Biserica si Ortodoxa( si Ecumenismul în limba greaca), Tesalonic 1974, p. 224.

Preluat de la razbointrucuvant.ro

BISERICILE DIN CANADA AU NEVOIE DE UN MIRACOL

Cultura nihilista propagata in Vest de-a lungul anilor, demonocratia si dictatura minoritatilor asupra majoritatii, goana dupa averi si bunastare care a dus inevitabil la racirea constiintei si la impatimire, au contribut la o situatie regretabila din punct de vedere religios, pe langa celelalte „efecte secundare” care vin din aceasta. Din ce in ce mai multe lacasuri de cult catolice au ajuns sa fie nepopulate si scoase la licitatie. Problema e atat de grava cu cat trendul este ascendent, iar cladirile nu se mai vand acum nici macar pentru un dolar. Abia 100 de locuri dintr-o mie, daca se mai ocupa pe timpul slujbei de duminica din catedrala catolica Notre-Dame-du-Perpétuel-Secours din Quebec. Cei 125 $ care rezulta in urma colectei, nu ajung nici macar pentru plata facturii de incalzire. Mai putin de 10% din populatia catolica a Quebecului mai participa la messa. Peste 100 de biserici si catedrale au fost vandute in ultimii 10 ani in regiunea Montreal, dar acum nu mai sunt dorite nici ca lemne de pus pe foc. Si sa nu credeti ca valoarea istorica are vreo relevanta. Pentru ca n-are. Unele lacasuri de cult au fost transformate in scoli de alpinism, restaurante, ateliere de lucru, sali de concert, sau chiar fabrici. Unele au ajuns pe maini private, iar vreo 2 au fost si demolate.

Mai pe larg (in engleza) la: http://www.thestar.com/news/canada/article/594474

PS! Aceasta situatie este intalnita in toate partile „lumii civilizate”. Alte exemple la: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html

CATOLICII INCURAJEAZA ATEISMUL

Mii de catolici de pe insula Reunion din Oceanul Indian s-au strans intr-o biserica romano-catolica pentru a vedea un „miracol”: fata Mantuitorului aparuta in chip supranatural pe o… pernita. Lacrimi de bucurie si multa… inselare. Si te mai miri ca exista atei? Pai cum sa nu se sminteasca lumea, daca faci din orice inselare, minune. Biserica Catolica este denominatiunea cu cele mai multe „miracole” pe cap de enorias, lucru care il ingrijoreaza si pe papa Benedict, acesta lansand recent un ghid de evaluare a minunilor.

Mai, ce ti-e si cu catolicii astia…

Detalii (in engleza) la: http://lonesomemongoose.wordpress.com/

RESPINGETI CIPURILE!

Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane.

Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în Biserică situaţia este destul de anevoioasă, deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă, deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate – ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi, ca Brâncoveanu de altădată, să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, Biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului, avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009

Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu

UN PRIM PAS SPRE NORMALITATE

Ca si in anii trecuti, Saptamana de rugaciune pentru unitate va incpe de la 18 ianuarie. Insa, Patriarhia anunta ca se va tine cont de decizia Sfantului Sinod prin care se interzice RUGACIUNEA IN COMUN, participarea activa la ceremoniile religioase ale altor denominatiuni. Asa zice Patriarhia, iar noi n-ar trebui sa tinem cu ursul si sa asteptam deznodamantul.

Un prim pas spre normalitate. Reformulez: un prim pas fortat (de noi) care se face spre normalitate si respectarea Canoanelor. Sa fie intr-un ceas bun :).

CINE SUNT ADEVARATII EXTREMISTI RELIGIOSI?

Da, extremism/extremisti. Caracterizare tot mai des intalnita in ziua de astazi, adjectiv aruncat de la unul la altul, atat pe plan vertical cat si orizontal, mai ales in cadrul structurilor bisericesti. Prin definitie, extremistul este cel care adopta o pozitie inflexibila. Opusul extremismului este laxismul.

In general cand se incing discutiile, caracterizarea de „extremist” facuta partenerului de dialog il descalifica pe acesta, cel putin pe perioada discutiei in curs, cel ce aduce aceasta acuza simtindu-se absolvit de necesitatetea argumentarii. Cu alte cuvinte, daca stai de vorba cu un extremist, iti cam bati gura degeaba, el ramanand de neinduplecat, insensibil la argumentele tale.

Extremismul poate fi de stanga, atunci cand nu accepti o idee diferita de a ta, sau poate fi de dreapta, cand exagerezi grosolan in ceea ce faci.

Extremismul de stanga este, in general, verbal, ideologic. Nu sunt de acord cu tine, degeaba stam de vorba, nu primesc argumentele tale, am alta gandire la care tin, etc..

Extremismul de dreapta presupune, in mare masura, o actiune, o fapta. Extremismul de dreapta este mai puternic, mai periculos, mai amplu, deoarece gandul devine fapta. Nu mai suntem la nivel de polemica, ci am trecut la actiune.

Dar acuzatia de „extremist” trebuie si dovedita, altfel este insulta, calomnie, barfa, cleveteala, invinuire, defaimare, discreditare, hulire, ofensa, injurie, conform DEX. Si mai sunt unele comportamente care par a fi extremiste, fara sa fie. Spre exemplu, staruinta, statornicia, continuitatea, traditia, toate acestea nu sunt actiuni extremiste, desi se tot repeta si exclud in mod clar alte optiuni, alte comportamente. Spre exemplu, nu sunt de acord cu homosexualitatea nici in teorie si nici in practica. Totusi, nu pot impune nimanui sa nu fie homosexual, cum la fel nu-mi poate impune nimeni sa accept homosexualitatea. Asta ma face extremist? Dupa manualul corectitudinii politice, da, dupa logica omeneasca, nu.

Un alt exemplu: nu sunt de acord cu ecumenismul si consider toate celelalte sisteme religioase asa zis crestine, erezii, iar pe cele orientale (necrestine), pagane. Asta nu ma face extremist ci crestin ortodox, adica membrul unui sistem religios, definit de niste dogme si de un crez propriu, la care, ca si multi altii, am aderat si eu. Nu pot sa accept alt sistem religios pentru ca asta m-ar face, raportat la sistemul/ortodoxia mea, apostat. Iar daca sunt apostat este clar ca nu pot fi ceea ce sunt, adica ortodox. Apostatul este cel ce comite apostazie, adica cel ce reneaga o doctrina sau o credinta. Dialogul inter-confesional, intre diverse religii NU este apostazie! Acceptarea Teoriei Ramificatiilor, impreuna-slujirea, intercomuniunea SUNT apostazie!

Faptul ca eu nu accept sa ma rog cu cineva de alta confesiune si condamn pe cei din Biserica mea care fac acest lucru NU este extremism, este staruinta in credinta mea, respectarea dogmelor si crezului la care am aderat liber si nestingherit si eu si cel de langa mine, care acum se pupa cu catolicii sau scientologii. Nu este extremism deoarece eu tin credinta la care am aderat, fara a interzice celui de alta credinta sa fie ceea ce este. Cu alte cuvinte, sunt ortodox pentru ca vreau sa fiu ortodox, dar asta nu inseamna ca eu constrang pe altul sa fie ortodox. Nimeni nu este conditionat de nimeni, fiecare este ce alege in mod liber sa fie. Daca cineva ar constrange pe altcineva sa fie ca el, atunci ar fi agresiune, discriminare, santaj, intr-un cuvant, ar fi o atitudine extremista.

Este exact ceea ce se intampla cu unii ierarhi care au tinut prima pagina a ziarelor, sau altfel spus, intr-un cadru general, este cazul tuturor ecumenistilor. Acestia ne acuza pe noi de extremism, dar noi nu vrem decat sa ne pastram curate dogmele si crezul Bisericii Ortodoxe, dogme, crez si canoane lamurite de oameni purtatori de Duh Sfant, intarite de-a lungul Sinoadelor Ecumenice si Locale.

Extremism nu este cand nu vrei sa abdici de la crezul la care ai aderat de bunavoie ci atunci cand te folosesti fie de forta, fie de santaj pentru a impune altuia un crez, o ideologie pe care nu vrea s-o imbratiseze. Ce-au facut cei doi ierarhi anul trecut, ce se intampla in cadrul saptamanii de rugaciune in comun din luna ianuarie, reprezinte fapte autentice de extremism si apostazie, pentru ca un ierarh ortodox trebuie sa sprijine crezul si doctrina ortodoxa, de aia este ortodox. Aceste lucruri sunt fapte juridice, iar orice fapta juridica intra sub incidenta unor Legi/Canoane mai ales bisericesti, dar si laice. Ca ierarh ai mai multe obligatii decat drepturi, iar impreuna slujirea cu cei de alte credinte este o buba de care trebuie sa te feresti. Iar cand impui si celor de sub tine, prin diverse mijloace, aceasta buba, atunci avem de-a face cu un furuncul, un buboi in toata regula, care trebuie tratat.

Avem de-a face asadar, cu o denaturare a sensului de „extremist”. Adevaratii extremisti vor sa treaca drept smeriti, iubitori de aproapele, intelegatori, intelepti, dar aceaste virtuti sunt inchipuite, pentru ca adevarata smerenie este a fi in ascultare fata de Sfintii Parinti si norma bisericeasca, a te achita de datoriile pe care le ai ca un mai-mare peste altii, iar intelepciunea si dragostea nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Ecumenismul extremist initiat si promovat de unii ierarhi si clerici, este reprezentat pe de o parte de laxitatea cu care inteleg realitatea, de incapatanarea de a intelege ca fac sminteala, ca nu fac ascultare de Sfintele Canoane, de Duhovncii pe care Dumnezeu i-a lasat printre noi sa ne arate Lumina dumnezeiasca, iar pe de alta parte, acest ecumenism extremist este reprezentat prin participarea la slujbe comune. Sau, cu alte cuvinte si mai pe sleau spus, avem de-a face pe de o parte cu intunecarea mintii si impietrirea inimii, care caracterizeaza pe omul neduhovnicesc, iar pe de alta parte avem de-a face cu apostazia exprimata prin acceptarea Teoriei Ramificatiilor si a celorlalte atitudini ecumeniste.

Iata cine sunt adevaratii extremisti din cadrul Bisericii Ortodoxe: cei care practica ecumenismul, cei care nu fac ascultare de Sfintii Parinti, cei care desi sunt investiti in credinta ortodoxa slujesc altor interese (mai mult politice) decat pentru mantuirea sufletelor noastre. Acestia, spre deosebire de noi care criticam ecumenismul sunt mai fanatici, deoarece ei nu se marginesc doar sa-si exprime verbal ideile ci le pun in practica si mai mult, chiar pretind de la altii sa-i urmeze in faradelegile lor. Daca nu, sa vezi atunci sicane si amenintari de tot felul, de la cele personale pana la membrii familiei. Acestia ar face totul si orice pentru a elimina chiar si fizic pe cei ce le stau in cale. Cine sunt deci extremistii? Cine fanaticii, cine bigotii? Cine cei inculti, cine cei neduhovnicesti?

Revenind la saptamana de rugaciune in comun si la ecumenism, sa analizam urmatoarele aspecte:

– inca din 1948, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat oficial ecumenismul, prin decizie sinodala. Aceasta decizie nu numai ca este inca in vigoare, dar s-a si reintarit de-a lungul vremii. De asemenea, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat public in ultimii ani prozelitismul facut de Vatican in aceasta tara.

– Biserica Ortodoxa a Bulgariei s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prin decizie sinodala, inca din 1998.

– in acelasi an (1998), dar un pic mai tarziu, Biserica Ortodoxa a Georgiei, tot prin decizie a Sfantului Sinod, condamna oficial ecumenismul, cu toate teoriile sale, retragandu-se din aceasta Miscare.

– in 2008, in urma scandalului cu cei 2 ierarhi (IPS Corneanu si Sofronie Drincec) Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, desi participa in continuare la CMB si intalniri ecumeniste, condamna ferm orice act de impreuna slujire, fie sfintire, fie cuminecare.

– nu am documentul oficial, dar din ce stiu si Biserica Ortodoxa a Serbiei s-a retras din CMB, condamnand oficial ecumenismul.

– nu trebuie uitat nici Sfantul Munte Athos (ma refer la intregul Munte, nu la niste manastiri izolate) care a trimis Patriarhiei Ecumenice nenumarate scrisori de protest, protestand impotriva intrunirilor ecumeniste.

– sub inaltul patronaj al Universitatii Teologice Aristotel in colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc in orasul Tesalonic din Grecia, in perioada 20 – 24 septembrie 2004, Conferinta Teologica Inter-Ortodoxa cu tema: „Ecumenismul – Geneza, Asteptari, Dezmintiri”, intrunire academica la care au luat parte episcopi, preoti si profesori teologi din intreaga lume. Concluzia? Ecumenismul este erezia ereziilor, iar ortodocsii nu au ce cauta intr-un astfel de ecumenism sincretist. In alta forma, de dialog, da, dar nu acceptand crezul altor „Biserici” si ereziile lor.

Asadar, cam intreaga lume ortodoxa s-a lamurit ce e cu ecumenismul. Iar prin deciziile celorlalte Biserici Surori (avand in vedere si Cuvintele Sfintilor Parinti, de-a lungul vremii) ne lamurim si noi CINE SUNT EXTREMISTII. Adevaratii extremisti.

Daca vreti sa-i vedeti pe cei mai apropiati de langa dumneavoastra, ii veti gasi rugandu-se laolalta in Saptamana de rugaciune in comun, sau si la alte intruniri/simpozioane ecumeniste, unde Adevarul este sacrificat falsei iubiri de Dumnezeu, iar pierderea sufletelor este mascata de haina bunei convietuiri. Cum a fost si la Sibiu in 2007, cand pe langa intalnirile fatarncie dintre liderii diverselor culte (fiecare incercand sa-l atraga de partea sa pe celalalt) s-a intamplat si un alt fapt trist pentru Romania „democratica”, atunci cand jandarmii atatati, pare-se, de prodecanul Facultatii de Teologie din Bucuresti, au dus la sectie cativa tineri de distribuiau pliante cu invataturile Sfintilor Parinti despre asemenea intruniri. Acolo, dupa ampretari si legitimari (abuzive), li s-a confiscat (tot ilegal) si materialele anti-ecumeniste. Si-atunci, cine si cu ce drept ne acuza de extremism?

Asa cum Mantuitorul a fost rastignit tocmai de invatatii vremii, care trebuiau sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, tot asa, astazi, cei care ar trebui sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, nu o fac. Daca atunci aceia erau neinduplecati de minunile facute de Mantuitorul si de semnele profetite, tot asa astazi, acestia nu vor sa priceapa cuvintele Parintilor purtatori de Duh Sfant si sa asculte de Cuvintele Mantuitorului. Si-atunci cine sunt extremistii? Cine tin cu incapatanare de propriile idei pierzatoare de suflet si sinucigase? Acestia, la fel ca si aceia s-au „sinucis”. Prima data si-au pierdut sufletul, iar a doua oara vor purta vesnic blestemul asupra lor. Pentru ca Duhul Sfant conduce Biserica, iar Cuvintele Duhului au fost pecetluite prin anateme si blesteme.

Si sunt curios, sa vad cum va decurge saptamana de rugaciune in comun anul acesta, de vreme ce Sinodul a decis anul trecut sa interzica orice forma de impreuna slujire si rugaciune in comun. Tare mi-e ca va fi ceva de genul: „cainii latra, caravana trece”…

CE-A ADUS CATOLICISMUL LUMII?

La inceputul lunii ianuarie va avea loc saptamana de rugaciune in comun, cand adeptii mai multor culte religioase se roaga impreuna „aceluiasi Dumnezeu”. Nu am de gand sa scriu amplu pe acest subiect pentru simplul motiv ca desi in duh unele religii se pot asemana mult cu ortodoxia, totusi din punct de vedere dogmatic ne despart prapastii adanci. Voi insista mai mult asupra dialogului catolic-ortodox, care este si cel mai des intalnit, despre aceste religii spunandu-se ca au un trecut comun, fiind Bisericii Apostolice.

La prima vedere asemanarile dintre ortodoxie si catolicism pun pe multi neofiti in ipostaza de a se intreba de ce nu este posibila comuniunea, avand in vedere aceste multe asemanari. De fapt, cine face o analiza profunda va observa ca asemanarile sunt doar de suprafata, lucrurile fiind mult mai complicate. Si cand spun „complicate” ma refer la „complicate de cineva/ceva”. Acest „ceva” care se subintelege diatezei pasive, reprezinta inovarea ce a avut loc in Biserica Romano-Catolica de-a lungul vremii, dar aceasta inovare nu poate fi despartita de duhul mandriei care o insoteste in mod absolut si care sta la baza ideii de „superioritate”, de unde si nevoia de inovare.

Din pacate, desi cu totii dorim unirea Bisericilor, acest lucru nu se poate realiza in adevarata intelegere a cuvantului decat prin despatimirea personala si prin renuntarea la interesele potrivnicii unitatii si, in fond, mantuirii.

Pana nu vom intelege, cu mic, cu mare acest lucru, unirea Bisericilor nu se va face in modul binecuvantat ci in cel afurisit de sfintele canoane si de Sfintii Parinti, adica la modul in care decurge astazi ecumenismul, un fel de democratie religioasa in care Adevarul este sacrificat „bunei intelegeri” si de fricii nefondate a extremismului. Extremismul este extremism cand revendica si cauze sociale, politice, economice, nu atunci cand unul sau altul tine cu dintii la ideea lui de Dumnezeu. Jihadul musulmanilor, acest „razboi sfant” reprezinta o rascoala la ceea ce Occidentul a „exportat” in Orient, adica o cultura si spiritualitate care nu se pot mula pe firea orientalului, fire deschisa, traditionalista, religioasa si superstitioasa, in care „magicul” are un loc bine definit si pentru care ascultarea de Divinitate se face im mod absolut, fara carteala, precum Dreptul Iov.

Asadar, fara a dori sa par extremist, dar si nedorind sa las sanctionate unele aspecte ale vietii religioase, voi incerca, dupa putere, in cateva randuri, sa raspund la o intrebare ce mi-a fost pusa retoric, pe un ton exaltat si fudul: „Stiti voi ce-a adus catolicismul lumii?”. Iata intrebarea: a fi sa a nu fi in masura de-a raspunde. Desigur, persoana ce-a pus aceasta intrebare era catolica. Si ca mai toata lumea, nu facea decat sa-si apere credinta cea mai apropiata de sufletul ei: credinta catolica.

Dar aceasta intrebare, desi pare una care agite spiritele (si este) vine sa clarifice si unele aspecte, cumva tabu, niste clisee de care ne-am saturat cu totii, mai ales noi ca ortodocsi.

In primul rand, pe langa inovatiile teologice aduse de romano-catolici, s-au nascut, asa cum spuneam anterior, niste clisee, pe care putin credinciosii, dar mai ales ateii, le reproseaza cu indreptatire tuturor, mai ales crestinilor „fanatici”. Deseori in discutii, dupa cum poate ati remarcat si voi, se trantesc fraze gen „crede si nu cerceta” sau se aduc ca argumente fapte „necrestine” savarsite de Biserica, precum Inchizitia, cruciadele, razboaiele religioase (contrareforma, uniatia) sau, si mai dureros, se „barfesc” unele comportamente imorale ale clerului sau personalului Bisericii. Pe linkul: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html vedem clar care sunt roadele secularizarii si al compromisului cu lumea…

Din pacate, mai toate aceste fraze ce se vor contraargumente la invitatia de a fi un bun crestin, au fost nascute de faptele Bisericii Catolice si in sanul acesteia. Ele sunt urmarile compromisului cu slabiciunea firii omenesti si a mandriei prin care unii au inteles sa faca prozeliti, cu orice chip.

In realitate, aceste compromisuri sunt straine de viata Bisericii, de viata duhovniceasca si de comportamentul crestin, iar ca ortodocsi ne pare rau sa fim acuzati de fapte pe care nici nu le-am gandit si nici nu le-am savarsit. Cu alte cuvinte, platim oalele sparte ale altora…

Deci, sa vorbim despre catolicism:

1 – Afirmatia cum ca increstinarea noastra si a altor popoare de prin jur ar fi fost facuta de Roma este falsa. In primul rand stim ca Sfantul Apostol Andrei a calcat prin aceste parti, iar dupa unii si Sfantul Apostol Filip (in partea Dunarii). In al doilea rand, in primele secole, abia se increstinase Apusul, crestinii traiau prin catacombe, deci nu se poate vorbi de misionari care sa fi plecat dinspre Roma. Apoi, dupa primele secole, Apusul se gasea intr-un faliment atat economic cat si cultural. In secolul V, Roma cade sub „barbari” cand Romulus Augustul devine prizonierul lui Odoacru. Mai mult, pe timpul lui Otto al III-lea, conform bizantinologului Runciman, baia si matasea erau straine de nobilimea Apuseana, iar furculitele vor fi introduse in Apus abia in secolul X de catre Maria Arghir, o bizantina, starnind intriga si mirare. Mai mult, din punct de vedere religios, trebuie amintit ca Sfintii Ambrozie si Irineu s-au format in Rasarit, iar Sfantul Ioan Casian poate fi pe buna dreptate socotit intemeiatorul monahismul apusean, avand o influenta colosala asupra acestui fel de vietuire. Nici campaniiele eliberatoare ale lui Heraclie – adevaratele cruciade – care au eliberat sudul Italiei si zona mediteraneana de arabi nu pot fi trecute cu vederea! Asadar, ipoteza plina de trufie a Apusenilor pica, hegemonia Orientului asupra Occidentului fiind evidenta. Bizantul era cel mai mare si longeviv imperiu, iar spiritualitatea sa atragea pe toata lumea. Cehii si ungurii au fost fascinati si ei de acest Bizant infloritor, dar pana la urma s-au aliat cu Apusenii. Totusi, cultura araba care a inflorit tot in Rasarit datoreaza mult Bizantului, iar Apusul s-a hranit din aceasta cultura araba. Amintim doar de orasul arab Cordoba din Spania, care a fost o adevarata capodopera, sau de faptul ca occidentalii l-au cunoscut pe Aristotel prin arabul Avicena. Tot din cauza ocupatiei si fortei arabe, Apusul s-a vazut nevoit sa instaureze sistemul feudal, zona mediteraneana fiind ocupata si controlata de arabi, comertul fiind o activitate foarte riscanta, care nu mai aducea profit lumii apusene.

Pe de alta parte, revenind la situatia din zilele noastre, putem lesne observa ca Apusul se zbate in aceeasi decadere spirituala si culturala, iar secularizarea a cuprins din plin Biserica Catolica: legalizarea prezervativelor; tolerarea homosexualilor, avortului si eutanasiei; indoiala privind adevarul scripturistic al Cartii Facerii, adica sustinerea evolutionismului; reforma liturgica si celelalte reforme de la Vatican I si II; carnavalele si concertele din biserici; desfiintarea unor biserici, inchiderea sau transformarea lor in restaurante intaresc faptul ca Biserica Catolica si intreg Apusul se afla intr-un grad inalt de degradare si desacralizare.

Cand a fost Apusul puternic? Atunci cand a inceput colonizarea altor continente, cand a supt seva altor popoare si cand a ocupat teritorii si inimi care nu le apartineau. Pe exploatarea celor mai slabi, pe insclavizarea altora, asa s-a construit marele si luminatul Apus.

2 – In ce priveste primatul papal, acesta a fost un titlu pur onorific, acordat patriarhului Romei, deoarece Roma era capitala imperiului. Cand capitala imperiului s-a mutat la Constantinopol, acest titlu a fost acordat patriarhiei de Constantinopol. E ca si cum s-ar muta capitala de la Bucuresti la Iasi, iar odata cu aceasta mutare, si Patriarhia Romana isi muta sediul in Iasi. Nu este nimic suspect in aceste mutari de titluri onorifice, insa orgoliul apusenilor a facut din aceasta privinta un motiv de discordie. Este imperios sa remarcam si sa subliniem faptul ca unii papi, de la inceputurile Bisericii, care sunt cinstiti si de Biserica Ortodoxa, au fost impotriva acestei mariri lumesti a titlului de primat. Pe larg despre aceste subiecte am scris aici: http://eresulcatolic.50webs.com/primat.html si aici http://eresulcatolic.50webs.com/autoritateveacuri.html . Nu are sens sa repet, pentru detalii, consultati aceste linkuri.

3 – Doua fapte condamnabile si care au produs si produc mare sminteala sunt comertul cu indulgente si Inchizitia. Despre indulgente, poetul Battista Mantovano avea sa spuna ca: „Arabul vinde tamaie, sirianul purpura, evreul fildes, iar la noi, preotia, sanctuarele, altarele, rugaciunile, cerul si chiar Dumnezeu, totul este de vânzare”. Indulgentele si decaderea clerului apusean au fost motive principale in declansarea Reformei protestante, schisma Apuslui. Cat priveste Inchizitia, aceasta a constituit o campanie de trecere fortata la catolicism, o metoda de a aduna bani (sute de mii de florini intrau anual in bugetul papal din acest motiv) dar si o metoda de cenzura a celor care indrazneau sa se exprime (verbal sau in scris) impotriva papei. Inchizitia si indulgentele inca sunt reprosate de adversarii Bisericii, dar acestia nu tin cont de faptul ca s-a petrecut doar in cadrul Bisericii Catolice, nu si in Rasarit. Oricum, inca un motiv pentru care trebuie sa fim „recunoscatori” catolicismului.

4 – Contrareforma catolica, exprimata in Apus prin Inchizitie, a imbracat alta forma in Rasarit: Uniatia. Biserica Unita cu Roma, sau Greco-Catolica, este singura Biserica fara o doctrina originala, fara un crez propriu. Ea s-a nascut ca forma de compromis si a fost instituita prin santaje si violente. Romanii din Ardeal nu au acceptat uniatismul, dar le-a fost bagat pe gat cu de-a sila. Pe larg la: http://eresulcatolic.50webs.com/uniatie.html. Iata ca am simtit pe pielea noastra „binefacerile” Bisericii Catolice, cea „infailibila” si „singura mantuitoare”… cu forta… Astazi, prin documentul de la Balamand de la inceputul anilor 1990, Uniatismul este unanim condamnat, dar ce folos, o mica parte din populatia din Ardeal inca revendica „biserici” ce le-au apartinut, uitand ca ele au fost cladite de stramosii lor, ortodocsi trecuti cu sila la catolicism, si ca generalul Bucow a distrus cu tunul sute de biserici si manastiri, peste care acum s-a asternut uitarea si pe care nimeni nu le mai „revendica”.

5 – Cruciadele sunt inca un subiect fierbinte, deoarece cruciadele au reprezentat campanii organizate de jaf si speranta papilor ca prin cucerirea de teritorii isi vor spori si puterea ecleziala. Cea ma „dura” cruciada, a fost cruciada a IV-a, care s-a indreptat spre Bizantul „schismatic” si care i-a slabit considerabil puterea, facandu-l mai vulnerabil in fata turcilor, care il vor cuceri la scurt timp. Iata dragostea „crestineasca” a Apusului care vazandu-se eliberat de arabi cu cateva secole in urma chiar de bizantini, in frunte cu Heraclie, au ales sa „intoarca” favorul.

6 – Astazi, dupa secole bune de inovatie, Biserica Catolica se considera singura in care „subzista” Duhul lui Hristos, iar cei care nu saruta inelul papei au pierdut definitiv mantuirea. Astazi, campaniile militare, „cruciadele” apusene se fac cu avioane NATO (vezi Serbia, 1999, unde peste 1000 de biserici, manastiri si monumente istorice au fost distruse cu sprijinul NATO. De altfel, Vaticanul a fost printre primele state care a recunoscut independenta fostelor state iugoslave, preponderent catolice, fata de Serbia ortodoxa). Este trist ca actiunile de astazi ale Bisericii Catolice afecteaza crestinismul si numele lui Dumnezeu se face de ras in fata celorlalte neamuri. Cum sa chemi lumea la Hristos cand papa vine si sustine evolutionismul? Cum sa condamni horoscopul, superstitia si sa propovaduiesti un Dumnezeu Unic in Treime, cand papa vine si spune ca pregateste clerici pentru catehizarea martienilor? Cum sa predici abstinenta si postul, cand papa vine si legalizeaza folosirea prezervativelor? Cum sa vorbesti despre imoralitatea din discoteci cand papa da binecuvantare ca unele catedrale sa fie transformate tocmai in discoteci? Cum sa spui oamenilor ca totul e desertaciune si ca vremea la bal mascat sau carnavale e timp pierdut pentru mantuire, cand papa organizeaza carnavale si bal mascat chiar in biserica? Cum sa predici despre Dumnezeu-Stapanul vietii cand papa semneaza o bula in care se arata solidar cu practica eutanasiei? Si lista poate continua lejer. Detalii in imagini si cuvinte la: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html .

7 – Nu in ultimul rand trebuie sa amintim si de „miracolele” catolicesti, false minuni, inselari tipice dracesti, cele de la Fatima, Medjugorie, sau cu personaje gen Padre Pio. Acestea tin lumea intr-o falsa evlavie, in inselare, in parere de sine si in intunecare a mintii, inchinatorii lor fiind tentati sa creada „mesajele” unor draci imbracati in haine luminoase. Aceasta piosenie bolnavicioasa nu aduce roada duhovniceasca ci imbolnavesc oamenii de boli psihice, dupa cum insumi cunosc vreo doua cazuri, survenite in urma pelerinajelor la Medjugorie. Cat despre papii ultimului secol ce sa mai spunem? Din faptele lor ii veti cunoaste. Detalii tot pe eresulcatolic.

Deci, fratilor, ce a adus catolicismul lumii? Ce aduce saptamana de rugaciune in comun? Ce aduce ecumenismul sincretist? Ce aduce o credinta superficiala si mereu inovatoare? Ar trebui ca raspunsul sa vi-l dati singuri. Si daca tot nu puteti, priviti in Apus!

RELIGIOZITATEA LA AMERICANI

Revista Business Wire din America a realizat un sondaj de opinie printre americanul de rand cu privire la existenta sufletelor dupa moarte, Dumnezeu, iad, rai si… extraterestrii. Per ansamblu s-a observat ca mai multi oameni cred in draci si iad decat in teoria evolutionista a lui Darwin. Sondajul s-a realizat on-line, la scala nationala, intre 10-17 noiembrie, cuprinzand raspunsurile a 2126 participanti. Iata cateva procente:

80% cred in Dumnezeu (acelasi procent ca si in 2005)

75% cred in minuni

73% cred in Rai

71% cred in Ingeri

71% cred ca Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu

70% cred in Invierea Domnului

68% cred in existenta vietii dupa moarte

62% cred in Iad

61% cred ca Mantuitorul S-a nascut din Fecioara Maria

59% cred in diavol.

47% cred in Teoria Evolutionista

40% sunt adeptii Teoriei Creationiste

44% cred in stafii

36% cred in OZN-uri

31% cred in vrajitoare

31% cred in astrologie

24% cred in reincarnare

De asemenea, un lucru foarte interesant, s-a observat ca desi nu sunt diferente mari intre raspunsurile catolicilor si cele ale protestantilor, totusi 52% dintre catolici cred in Evolutionismul Darwinist, fata de 32% dintre protestanti; in fantome cred 57% dintre catolici fata de 47% dintre protestanti; in OZN-uri 43% fata de 31%, iar in astrologie 40% fata de 28%. Cat priveste Teoria Creationista, 46% dintre catolici o accepta, in timp ce procentul protestantilor este de 54%.

Vechiul si Noul Testament sunt socotite a fi scrise sub revelatie divina in mare masura sau aproape in totalitate de catre 55% dintre respondenti, in timp ce 37% cred ca ambele Testamente s-au scris in totalitate sub inspiratie divina.

Cat priveste mersul la biserica, mai putin de 25% se considera „foarte religiosi”, in timp ce restul oscileaza intre „credinciosi” (23%) si „destul de credinciosi” (45%).

SURSA: http://www.informationliberation.com

ANTIHRISTUL E ROMAN!?

Traim intr-o tarisoara mica dar asta nu ne impiedica sa fim in centrul atentiei, nu? 🙂 Fie ca vorbim de pataniile cu muncitorii romani din afara (presa straina mai si exagereaza), fie ca vorbim de evenimente sportive, fie stiintifice (Romania a contribuit la experimentul Geneva) suntem mai mereu pe tabloide. Ca sa nu mai vorbim ca descoperirile arheologice au dovedit ca pe teritoriul tarii noastre a existat daca nu cea mai veche, atunci una dintre cele mai vechi civilizatii.

Mai nou, niste americani dusi cu pluta cred ca suntem tara din care se va naste… Antihristul :). Va declansa aceasta idee un val de ura din partea fratilor crestini din America? Cu siguranta nu, de vreme ce nu crede nimeni aceasta teorie insa iata inca un motiv pentru a fi mediatizati.

Daca s-a zis la un moment dat ca Bush ar fi fost ruda cu Vlad Dracul, acum circul varianta conform careia McCain ar fi avut un strabunic roman, cu numele de Mihai. Nume traditional nu ? :). Ei bine, unii dintre „cercetatorii” Bibliei face niste presupuneri „fundamentate scripturistic” – chipurile – din care reiese ca Antihristul, indiferent ca e McCain sau nu, va proveni din Romania. Tadadadam! Pun pariu ca asta e-o stire de ultima ora! Desigur, asa cum spunea chiar cineva de pe la ei, teoria aceasta este in aer. Rau de tot. Dar, m-am gandit sa v-o impartasesc ca amuzament.

Se pare ca efectiv nu putem sta departe de presa occidentala. Sau ea de noi? Suntem o tara care fascinam. Pe unii cu spiritualitatea si cultura, pe altii cu… ignoranta si povestile SF.

Oricum, la cum inteleg unii ierarhi sa se achite de sarcini, in frunte cu PF-ul care boleste cronic de cultul personalitatii, n-ar fi exclus ca varianta americana sa se concretizeze. Mai stii?

Linkuri „demne” de urmat (in engleza), in urma carora am scris aceste randuri:

Nicolae Carpathia – Antihrist din Romania

John McCain and the Antichrist

Barack Obama: Antichrist?

MISCAREA ECUMENISTA NUMITA A FOCOLARELOR

Mda, cand credeam ca s-au mai potolit cat de cat spiritele in ce priveste ecumenismul, ce ne informeaza Patriarhia? Ca PS Sofronie, da cel despre care … stiti voi… nu mai zic ca iar ma tulbur, participa la o intrunire – ca delegat oficial al BOR? -ecumenista, dar ce fel de ecumenism? Un ecumenism pietist si mai dracesc decat intrunirile standard de pana acum. PS Sofronie (dar si IPS Serafim) sunt membrii ai Miscarii Focolarelor (denumire din italiana, = camin).

Miscarea este de origine -ati ghicit!- romano-catolica! In spiritul miscarilor si curentelor puse in practica de „vizionari” si „sfinti”, o tanara din nordul Italiei a avut o revelatie conform careia Dumnezeu i s-a descoperit ca este iubire, prin urmare… trebuie sa ne iubim. Aceasta miscare a fost atribuita Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Si, dupa cum miscarea presupune declaratii de iubire, aceste se reinoiesc in fiecare an si nu tin cont de granite dogmatice sau de invatatura de credinta. Ele presupun un pietism bolnavicios, in care superficialul si fatarnicia tin locul adevarului (care deseori e dureros) si adevaratei dragoste, care nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Un fel de curent emo, cum spunea cineva… In aceasta miscare „fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. Adica sa iubesti si pe eretic si erezia!! Pe eretic nu trebuie sa-l uram, dar erezia trebuie indreptata. Asa ca PS Sofronie da dintr-una-‘ntr-alta! Numa ca de data asta calca pe-alaturi cu blagoslovenia Patriarhiei (oare si a Sinodului?)…

Mai multe detalii gasiti la DANION VASILE, preluat ulterior de ProOrtodoxia , Apologeticum si Razboi intru Cuvant. Eu ma opresc aici, iar cu privire la aceasta miscare nu pot zice decat „Nu zi hop pana nu sari gardu'”. Exista ceva si mai dracesc decat ecumenismul standard, cu pupaturi si declaratii comune, iar acest upgrade se cheama „Miscarea Focolarelor”. Cred ca in curand vom redacta alt Memoriu! Doamne fereste!

SCUZE POSTMORTEM ADRESATE LUI CHARLES DARWIN

Semnalam pe eresulcatolic ca Papa Benedict, inca pe cand era cardinal, a scris o lucrare in care isi manifesta necredinta cu privire la capitolul Facerii din Biblie. Acum, Cotidianul ne informeaza ca desi Vaticanul nu va cere scuze postmortem lui Charles Darwin, totusi recunoaste evolutionismul. Asa se face ca la aproape doua sute de ani dupa moartea lui, Charles Darwin are mai multi adepti privind teoria in care, din cate am inteles, nici el nu prea credea. Totusi, chiar daca Vaticanul nu-si va cere scuze, Biserica Angliei o face.

Incet, incet, Bisericilie Apusului transforma relatia om-Dumnezeu intr-un hobby, unul politic corect, desigur, care nu prea mai mantuieste lumea. Necredinta apusenilor este un rezultat al patimilor care s-au inradacinat in sufletele lor si care le intuneca mintea. Nu in ultimul rand hula care este propagata prin ereziile apusene departeaza Lumina Duhului Sfant de la acestia, impietrindu-le inima, inchinandu-se fapturii si nu Creatorului.