CUM SA-TI PIERZI ONOAREA SI MANTUIREA

Ati auzit cu totii de fapta vrednica de plans a Mitropolitului Nicolae Corneanu ce s-a savarsit duminica trecuta in Timisoara. Am fost intrebat de unii ce cred despre aceasta. Pai ce-ar mai fi de spus? Va marturisesc, totusi, ca nu ma asteptam la asa ceva, in ciuda „personalitatii” acestui Mitropolit apostat si in ciuda declaratiilor sale ecumeniste, pe care le-am considerat doar simple declaratii facute cu diverse ocazii. Totusi, din cate se pare, nu putem face o distinctie clara intre declaratiile protocolare si ideea in sine pe care o au in minte ierarhii nostri. Unii sunt ortodocsi si-n fapta si-n cuvant, altii sunt duplicitari, mai ales in ce le iese pe gura, iar altii, acum avem dovada, sunt apostati, caci cum altfel poate fi catalogata fapta IPS-ului Corneanu?

Asadar, ce-ar mai fi de spus? Pai ar fi ceva, daca stau si ma gandesc:

– A cui e vina? Trebuie tras la raspundere doar IPS Corneanu? Sigur, el este autorul in sine, dar vina, in sens mai larg, apartine intregului Sinod. Da, pentru ca, pe de o parte intregul Sinod al BOR a luat decizia – contrar celorlalte Biserici Surori de a se implica in miscarea ecumenista si de a considera VALIDE EREZIILE altor „Biserici”. Unii s-au lasat purtati de val asa cum este cazul si aici. Sa fi fost inconstienta din partea IPS Nicolae? Eu cred ca a fost si putina obraznicie si sfidare, stiind ca nu are cine – dintre oameni – sa-l traga la raspundere. Probabil ca IPS Corneanu nu va fi sanctionat decat verbal, iar altii ca el vor continua nestingheriti sa ne acuze pe noi de extremism si de campanii indraznete, asta in timp ce ei insisi sunt in afara comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, in afara Duhului Sfintilor Parinti, in afara Sfintelor Canoane, in afara Ortodoxiei. Pe de alta parte, vocile „traditionaliste” din Sfantul Sinod se tem – de ce oare, nu ma pricep – sa ridice glasul in apararea Adevarului pentru a nu fi la randu-le catalogati drept fundamentalisti, sau ca au pactizat cu tabara taliban-schismatica. In afara de Mitropolitul Clujului si PS Galaction, toti ceilalti membrii ai Sinodului tac chitic. Nu cumva sa supere pe cineva, nu cumva sa faca sminteala… Sprijina mai mult din umbra. De aceea, fara a suferi nici o impotrivire, gasca ecumenista din Sinod – da, putem vorbi de o gasca pentru ca se comporta ca atare: umbla cu amenintari, cu viclesuguri, cu sicanari, deci lucruri nedemne de un simplu crestin dapai cand vine vorba de ranguri inalte – se impune.

– Avem confirmata – din nefericire – grija exprimata in campania Pastrati Curata Biserica. Constatam cu stupoare ca aceia care ar trebuie sa reprezinte Ortodoxia, care ar trebui sa urmeze Sfintilor Apostoli, pazind si ingrijind turma cea duhovniceasca, sunt de fapt lupi si furi. Ne doare sa vedem ca ierarhi sus pusi, care mai au putin si trec in lumea celor drepti, unde vor da raspuns in fata Dreptului Judecator, in loc sa se pocaiasca, sa-si mai rascumepere din pacate, aleg sa-si desavarseasca lasitatea, ticalosia si apostazia. Asta denota faptul ca nu au nimic in comun cu Ortodoxia decat haina neagra de pe dansii, pe care o percep mai mult ca o uniforma.

– Imi aduc aminte de o vorba a unui Parinte care a spus la o conferinta, privitor la lasitatea din Biserica: „Or sa bata dracii la noi pana li s-or umfla pumnii si li s-or toci bocancii”. Mare adevar! E atata lasitate in Biserica noastra, dar lasitatea nu este specifica unui crestin. Am avut recent o confirmare in acest sens prin cele intamplate in Bucuresti, si ma refer atat la Marsul pentru normalitate cat si la cel pro-homo. Biserica s-a comportat de parca lucrurile se petreceau in Burkina Faso. Trist, foarte trist. Ierarhii nostri, ma refer in primul rand la cei considerati duhovnicesti, au alte preocupari mai „importante” si anume: sa statorniceasca superfoarte deasa Impartasanie in timp ce canonul de rugaciune este aproape inexistent; sa administreze superfoarte deasa Impartasanie la cei cu impediment, care trebuie spre binele lor, sa se abtina de la Trupul si Sangele Domnului ani buni; sa se ingrijeasca de manastiri cat mai frumos pictate dar fara a elabora o stratetige de catehizare pentru a fi sigur ca acele manastiri vor fi populate in viitor; sa organizeze tot soiul de conferinte si simpozioane pe diverse teme, dar fara a pune nimic in practica; sa inaugureze centre sau campanii de ajutorare a saracilor sau in cinstea celor mucenititi in Arderal (de catolicii cu care Mitropolitul Banatului s-a cuminecat) dar fara a spune lucrurilor pe nume; toate acestea fiind doar campanii pe hartie, sau la o cafea pe durata unui simpozion, etc. Prin urmare, majoritatea ierarhilor sunt in inselare. Unii de la diavol, in mod direct, prin ce le sufla la urechea stanga, iar altii tot de la el, dar prin mandrie si falsa smerenie despre care Tutea spunea ca se confunda deseori cu prostia. Dar sa vedem si noi niste ierarhi care se tin de duhovnicii tarii acesteia, de linia monahismului romanesc.. Fratilor, daca stiti de vreunul, dati-mi si mie de stire, ca eu n-am aflat. Tot ce-aud vine fie de la greci fie de la rusi, de la noi nu-i nimic bun. Doar in cazurile cand ai necazuri, ispite. Atunci e bun si Iustin Parvu, atunci e bun si Arsenie Papacioc si Parintii din Sihastria, toti is buni. Pana atunci, in vremuri „de pace” sunt niste batrani senili sau niste extremisti care nu merita a fi bagati in seama. Atata timp cate ne vom conduce dupa mintea noastra si vom promova drept „duhovnici” oameni care ne raspund pe placul nostru, nu vom ajunge prea departe chiar daca ne dam drept duhovnicesti. Nu suntem, doar ni se pare, iar in Ziua Judecatii vom avea parte de o mare surpriza: ce-am crezut noi ca facem bine nu e chiar bine in ochii lui Dumnezeu.

– Prin actul savarsit acum o saptamana, IPS Corneanu si-a pierdut demnitatea si statutul de ortodox. A pus in practica ceea ce a declarat prin diverse ziare, iar acum nu mai poate reprezenta ortodoxia. Comunicatul Patriarhiei, care se face ca nu pricepe ce s-a petrecut la Timisoara, este PENIBIL. Sau, cum spunea cinevea, jenibil. IPS Nicolae are potirul la gura, iar Patriarhia se-ntreaba ce-o fi: strut sau camila? Pai ce sa fie do’n parinte Consilier Stoica? Ce-ar putea fi? Greco-catolicii jubileaza ca un astfel de moment nu s-a mai petrecut de la 1700 si noi ne intrebam ce-ar putea fi. Am si eu o intrebare/nedumerire: n-ati facut publica vreo adresa unde sa va putem trimite variantele noastre de raspuns? Le concepem noi sau sunt pre-stabilite, numai cat s-alegem litera corespunzatoare? Mitropolitul banatean ar trebui ASPRU sanctionat, pe langa faptul c-o sa-i inghete oasele in Tartarul cel mai de jos alaturi de Iuda. Este necesara o sanctionara dura, pentru a transmite un mesaj tuturor celor in acelasi duh cu Nicolae (IN)Corneanu. De asemenea, numai printr-o sanctionare aspra, putem spala imaginea BOR pe plan international, imagine catastrofal zugravita prin vizita papei si compromisuri ecumeniste nemaiintalnite. Si numai asa vom risipi confuzia din randul mirenilor, doar asa vom stabili un exemplu pentru cei care s-ar putea lasa atrasi de mirajul Occidentului apostat.

– In rest, toti cei care nu pricep de ce suntem noi ortodocsii asa porniti, sau cei care ortodocsi fiind li se pare ca au si altii dreptate, le (re)amintim ca Biserica este o comuniune de credinta. Noi ortodcsii, in Biserica Ortodoxa, ne-am adunat si stam datorita crezului ortodox si nu vad de ce este asa un act de mare eroism sa pretinzi pastrarea nealterata a acestui crez, mai ales de cei care ar trebui sa ne reprezinte? De ce trebuie sa fim mmereu cu ochii in 14 si sa analizam si sa despicam problema in fel si chip? Cine nu se simte ortodox n-are decat sa paraseasca Biserica Ortodoxa si sa se afilieze altei grupari religioase catre care se simte atras. Este de-a dreptul stupid ca un ierarh ortodox sa puna problema: da’ voi de ce sunteti ortodocsi? Da’ voi chiar vreti sa fiti ortodocsi? pentru ca unii asa gandesc.

Frate, Parinte, ce-i fi, nu te simti ortodox, ai indoieli? Lasa locul la altii mai statornici in credinta. De ce sa te chinui si tu si ne chinui si pe noi. Mergi cu Domnul in alta parte. N-am mai auzit de episcopi sau mitropoliti tinuti cu forta pe scaun. Ei tin cat pot de scaun, dar au sa se coboare in iad cu tot cu fotoliu.

Din pacate, nici lumea nu mai are o atitudine critica sa discearna neghina de grau. Suntem caldicei, nu-L iubim pe Hristos din toata inima, ci doar din superstitie. Nu ne intereseaza ce se petrece in Biserica, desi suntem madulare ale ei si ne afecteaza in mod direct. Cine are urechi de auzit, sa auda! Ramane de vazut daca se va mai confirma dictonul „Azi in Timisoara, maine-n toata tara!” Sa nu fie!

ULTIMA LUPTA – BLOG DESPRE MANIPULARE SI CONSPIRATII

PACATUL SI CHINURILE SODOMITILOR

Motto: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalmi 48, 21).

„Cavalerii de Curlanda” de pe la noi şi de aiurea – că doar au şi ei invitaţii lor, nu? – au intrat in săptămâna desfrânaţilor, pregătind marşul lor, a pidosnicilor. În această perioadă se scrie, puţin şi fără vlagă, aşa cum au fost şi manifestaţiile organizate, anii trecuţi, şi anul acesta de oamenii normali din această ţară.

Vremurile acestea, de rătăciri ruşinoase, au fost prevestite acum aproape 2000 de ani de Sfântul Apostol Pavel, care în epistola către Romani descrie cu maximă precizie evenimentele zilelor noastre, spunând că Dumnezeu i-a dat pe oameni unor patimi de ocară, în care femeile au schimbat rânduiala firească cu cea împotriva firii trăind unele cu altele, cum vedem că o fac lesbienele, iar bărbaţii s-au aprins de poftă trupească, unii după alţii, săvârşind lucruri de ruşine (cei generic numiţi homosexuali), urmând a primi pedeapsa pentru rătăcirea lor (cf. Romani 1, 26-27).

Tot Sfântul Apostol precizează şi de ce Dumnezeu i-a dat pe oameni unor astfel de „patimi de ocară”: pentru că deşi au cunoscut pe Dumnezeu – noi, românii, ne mai şi mândrim cu vechimea noastră ca popor creştin şi cu faptul că am fost încreştinaţi de Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat la apostolat”, dar care facem sau încuviinţăm toate faptele păgânilor – nu L-au slăvit, nici nu I-au mulţumit; rătăcind cu inima şi cu mintea am zis că suntem înţelepţi (cu toate că Dumnezeu ne-a avertizat că înţelepciunea acestei lumi este nebunie în faţa Lui) şi au schimbat slava Dumnezeului celui nestricăcios cu asemănarea omului celui stricăcios (cf. Rom. 1, 21-23), împlinind astfel proorociile psalmistului, care zice: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalmi 48, 21). Consecinţa: unii dintre semenii noştri au fost predaţi necurăţiei, ca să-şi pângărească trupurile lor – templul Duhului Sfânt – între ei (cf. Rom. 1, 24), Dumnezeu lăsându-i în mintea lor fără judecată, ca să facă cele ce nu se cuvine (cf. Rom. 1, 28). Plata faptelor lor o putem vedea citind cuvântul Sfântului Nil Athonitul, pe care îl redăm în continuare:

„Când necuraţii diavoli îndeamnă şi supără firea oamenilor spre lucrul cel păgânesc al sodomiei, şi mult se străduiesc până să-i aducă pe dânşii spre lucrarea acestui urât păcat, atunci se tem a sta înaintea lor în vremea lucrării păcatului. Că mai întâi seamănă gândurile cele spurcate şi aprind spre poftire, iar când aceia fac învoire şi vin spre lucrare, atunci întinaţii diavoli fug îndată de la sodomeni.

Că mai bine le este să se prăpădească de pe faţa pământului şi să se mistuiască în muncile iadului, decât să se afle înaintea lor când lucrează sodomia. De altceva nu se tem mai mult decât de cumplitul foc şi muncă a sodomitenilor. De ce? Fiindcă nici un om nu cunoaşte acea cumplită văpaie a sodomitenilor, ci numai diavolii o văd, se cutremură şi se înfricoşează, pentru că este mai cumplită decât orice altă muncă şi foc al iadului. De aceea fug să nu fie de faţă, ca nu cumva să-i urgisească Dumnezeu, ca cei ce sunt voitori şi îndemnători ai acestei lucrări a fărădelegii şi să se osândească mai înainte de vremea osândirii lor, acolo în focul osândirii sodomitenilor.

De trei lucruri se tem diavolii: Întâi, de spurcata faptă a sodomitenilor, al doilea de cea peste fire care se lucrează cu femei, a treia de malahia tăvălirii stricăciunilor (bărbat cu bărbat). De aceste trei fărădelegi se tem, căci pentru aceia care fac aceste păcate, s-a făcut acel foc deosebit (în iad). Pentru că atunci când săvârşesc ticăloşii oamenii aceste păcate – fărădelegi peste fire, fug departe ca să nu-i vadă când păcătuiesc şi să se osândească în acea cumplită şi mai înfricoşată decât toate muncile iadului, a celor ce peste fire păcătuiesc.

Diavolii se înfricoşează de această patimă, de frica focului aceluia (a iadului) iar pământul se cutremură de lucrarea cea peste fire a sodomiei. Cum îndrăzniţi să faceţi această înfricoşată fărădelege a sodomiei, întunecându-vă de nesimţirea voastră, nesocotind ce vor pătimi aceia care lucrează această cumplită fărădelege şi vă stricaţi curăţenia!”

Aşteptăm să vedem reacţia Patriarhiei, a Sfântului Sinod şi a preoţimii bucureştene, cu osebire, adică a celor care trebuie să fie în fruntea turmei, însă având în vedre experienţa anilor trecuţi nu cred că se vor implica cu ceva (poate afară de unele excepţii izolate), preferând să privească Parada gay de după perdeluţe. Cât despre noi mirenii, creştinii de rând nu putem decât să ne întrebăm, cum o face şi Ioan de la Cruce, în Cronica Antihristului, din Revista „Credinţa Ortodoxă”, din luna februarie 2008: „Şi, dacă privim uluiţi la toate acestea şi tăcem, oare cugetăm? Aşa, măcar în sinea noastră, cugetăm? Ori ne-am golit şi de cea mai elementară reacţie omenească şi creştină? Ce se întâmplă cu noi, oameni buni, dragi confraţi ortodocşi? Ne uscăm sufleteşte, devenim indiferenţi, poate înfricoşaţi, nu ne mai pasă cum ne manipulează şi ne spurcă euro-îndrăciţii de la Bucureşti? […] Iar dacă primim câte o atenţionare, ba ne ia torentul casa, ba ne moare vaca din senin, ba ne trezim cu maşina spartă ori lovită în parcare, ba ne îmbolnăvim, gata să dăm ortul popii, dar ne crucim prosteşte, ce-o fi având Stăpânul cu noi, că n-am făcut nimic. Ori am produs răul, ori am stat nesimţitori la rău – complici adicătelea – sunt fapte sortite bătăii. Dacă vom continua să ne încoronăm cu nesimţire şi neimplicare, în curând homosexualitatea va domina România şi nici nu vom avea unde să fugim ca Lot. Doamne fereşte!

Silviu Aronet, revista Gand si Slova Ortodoxe.

LEUL SI BEBELUSUL

Leul si bebelusul.

de Hugh Lincoln

O poveste despre corectitudinea politica, sentimentul vinovatiei creat de aceasta si despre cum leii nu se schimba niciodata…

Într-o bună zi, un bărbat şi soţia lui stăteau în sufrageria lor când un leu african, scăpat de la Gradina Zoologică, dădu buzna în casă şi alergă spre camera unde se afla bebeluşul celor doi. Bărbatul i-a şoptit panicat soţiei sale:

– Trebuie să ne salvăm copilul! şi şi-a apucat puşca de vânătoare.

Dar femeia a sărit să-l oprească:

– Stai! De ce reacţionezi pe negândite?

– Ce vrei să spui? o întrebă bărbatul.

Femeia îl apostrofă cu degetul:

– De unde ştii că leul vrea răul copilului nostru?

– Păi nu ştiu sigur, îi răspunse bărbatul frecându-şi bărbia.

– Doar pentru că vezi lei violenţi la TV nu înseamnă că toţi sunt violenţi, îi spuse femeia. Bărbatul devenea însă tot mai agitat şi îşi încărcă puşca.

– Dar am învăţat la şcoală că leii ucid oameni, spuse acesta.
Femeia scutură din cap:

– Asta este o porcărie spusă de oamenii cărora le e frică de lei. De fapt, leii sunt nişte animale minunate, parte a naturii.
Omul îşi lăsă şovăind puşca.

– Cred ca ai dreptate. De fapt, nu prea sunt lei în cartierul nostru. Nu întâlnesc lei în fiecare zi, nu îi cunosc. Poate sunt iraţional şi am prejudecăţi. Să te arunci în raţionamente bazate pe stereotipuri e incorect.
Femeia începu să zâmbească.

–Da. Ai început să înţelegi. De ani de zile îi tratăm incorect pe lei, omorându-i doar pentru distracţie, punându-i în cuşti şi ţinându-i departe de locul unde locuim noi. Toate acestea sunt din cauza urii împotriva leilor. Jignim sentimentele leilor când facem asemenea lucruri. Trebuie să ne adresăm lor, să le dăm mâncare şi adăpost, să-i mângâiem pe cap şi pe spinare şi să le arătăm cât de mult îi iubim. Atunci nu va mai trebui să ne fie frică de ei. Vom putea trăi împreună în pace şi armonie. Bărbatul şi femeia au continuat să vorbească, bucuroşi de valul de iluminare care trecuse peste ei. Stăteau în fotoliile lor şi discutau despre modalităţi de a crea drepturi egale pentru lei, de a cere programe guvernamentale pentru a-i sprijini şi pentru a le crea o imagine pozitivă în mass-media.

Deodată bărbatul a sărit din fotoliul său:

– Ştii ce? În timp ce noi stăm aici şi discutăm, am ratat ocazia de a-i arăta leului afecţiunea noastră!

– Ai dreptate! îi spuse femeia. Putem începe chiar acum, aici, în casa noastră. Haide să mergem la el şi să-i arătăm că nu avem prejudecăţi.
Bărbatul şi femeia se luară de mâini şi porniră spre camera copilului. Au fost îngroziţi să vadă că leul le mâncase copilul şi că toată camera era plină de sânge. Leul plecase pe uşa din dosul casei…

– Este groaznic! spuse femeia. Singurul motiv pentru care leul ne-a mâncat copilul este pentru că străbunii noştri l-au urât, au fost intoleranţi şi l-au persecutat.
Bărbatul ridică mâna teatral şi rosteşte cuvintele:

– Da, ai putea spune că merităm ceea ce ni s-a întâmplat. Noi am creat această problemă. Pentru ceea ce am făcut, ar trebui să fim şi noi mâncaţi de leu!

Aşa că bărbatul şi femeia au plecat în căutarea leului, cu speranţa că acesta le va accepta scuzele şi îi va ierta…

Primit de la Eugen Serea.

MESAJ PRO-VITA

Persoanele si organizatiile interesate de conceptul ‘pro-vita’ de aparare si promovare a valorilor vietii si ale familiei sunt invitate sa se aboneze la grupul de discutii ‘Provita’.

Abonarea se face la adresa: http://groups.yahoo.com/group/provita/

sau direct trimitand un email gol la provita-subscribe@yahoogroups.com

Provita Newsletter difuzeaza stiri, anunturi, evenimente, activitati ale organizatiilor pro-vita din Romania si strainatate. Grupul este administrat de asociatiile Provita Bucuresti si Provita Craiova.

SFIDARE SI ANORMALITATE

Fratilor, in fiecare an, pe meleagurile noastre mioritice, niste ciudati cu probleme grave de comportament, care reprezinta un pericol pentru societate din mai multe puncte de vedere, marsaluiesc pentru a-si promova stilul decadent de viata. Este vorba despre homosexualii care si anul acesta vor infecta strazile Bucurestiului. Despre problema homo s-a discutat in fel si chip. Unii vor sa demonstreze ca exista o gena care determina aceasta orientare, altii sustin ca e doar un mod de viata, ce ne agitam asa, s.a.m.d.

Nu voi porni aici o dezbatere pe acest subiect, am scris pe aceasta tema cateva articole pe blog. Ce vreau sa impartasesc cu fratiile voastre – fugitiv – sunt doar cateva ganduri care mi-au trecut prin minte cand am auzit ca si anul acesta se vor aduna de peste mari si tari la Bucuresti. Ce este cu acest fel de „marsuri”, ce se urmareste? In primul rand se doreste atrofierea trairii crestine, sa ne faca sa ne obisnuim cu ideea ca, iata, acum au si ei drepturi, ce spunem noi, ce credem noi, ce-am vrea noi de la societate nu mai conteaza. Nu mai exista nici un pic de bun-simt, nu mai exista nici o Lege Morala, pacatul este egal cu virtutea, daca nu mai presus. Televiziunile pun camerele pe ei si arata, si-i filmeaza ca deh, si ei sunt oameni, nu? Cu alte cuvinte, avem de-a face cu una din multele manipulari media. Afisandu-i pe micile ecrane, prezentand totul ca si cum ar fi o minoritate asuprita, neinteleasa, vor sa umble la subconstientul nostru, la urma urmei, ca si noi, au problemele lor, necazurile si durerile lor.

Aceste manifestatii sunt o sfidare si nimic altceva. Adica acesti gay n-ar putea sa-si vada linistiti de funduletele lor, fara a se masca in fel si chip si a marsalui pe strazile diverselor orase? Ba da, dar vor sa ne faca in ciuda, sa ne arate cu nesimtire ca au intrat in legalitate, in normalul cotidian, iar noi.. trebuie sa ne impacam cu ideea. Suntem depasiti, noi, crestinii. Acum traim o noua era, Era Varsatorului, iar religia crestina e „pe moarte”, multi ani traiasca New-Age-ului, noii religii, noii ordini, mondiale dar si spirituale.

Lumea asteapta un nou Salvator, un nou impaciuitor, care sa elimine din societate ideile preconcepute, prejudecatile, „moda veche” si sa-i elibereze pe oameni. Cu alte cuvinte sa suprime glasul constiintei din ei, sa nu mai fie mustrati nici de constiinta lor nici de cea a aproapelui, sa pacatuiasca nestingheriti in orice fel si la orice colt de strada. Sa nu le mai fie rusine nici de ei, nici de vecin si… nici de Dumnezeu.

Poate ca ar fi cazul ne aducem aminte de moarte, pentru ca frica de moarte este unul din factorii care au tinut departe de iad multe suflete. Doamne miluieste!

CONTRAMANIFESTATIE: MARSUL PENTRU NORMALITATE. PARTICIPATI!