CE-A ADUS CATOLICISMUL LUMII?

La inceputul lunii ianuarie va avea loc saptamana de rugaciune in comun, cand adeptii mai multor culte religioase se roaga impreuna „aceluiasi Dumnezeu”. Nu am de gand sa scriu amplu pe acest subiect pentru simplul motiv ca desi in duh unele religii se pot asemana mult cu ortodoxia, totusi din punct de vedere dogmatic ne despart prapastii adanci. Voi insista mai mult asupra dialogului catolic-ortodox, care este si cel mai des intalnit, despre aceste religii spunandu-se ca au un trecut comun, fiind Bisericii Apostolice.

La prima vedere asemanarile dintre ortodoxie si catolicism pun pe multi neofiti in ipostaza de a se intreba de ce nu este posibila comuniunea, avand in vedere aceste multe asemanari. De fapt, cine face o analiza profunda va observa ca asemanarile sunt doar de suprafata, lucrurile fiind mult mai complicate. Si cand spun „complicate” ma refer la „complicate de cineva/ceva”. Acest „ceva” care se subintelege diatezei pasive, reprezinta inovarea ce a avut loc in Biserica Romano-Catolica de-a lungul vremii, dar aceasta inovare nu poate fi despartita de duhul mandriei care o insoteste in mod absolut si care sta la baza ideii de „superioritate”, de unde si nevoia de inovare.

Din pacate, desi cu totii dorim unirea Bisericilor, acest lucru nu se poate realiza in adevarata intelegere a cuvantului decat prin despatimirea personala si prin renuntarea la interesele potrivnicii unitatii si, in fond, mantuirii.

Pana nu vom intelege, cu mic, cu mare acest lucru, unirea Bisericilor nu se va face in modul binecuvantat ci in cel afurisit de sfintele canoane si de Sfintii Parinti, adica la modul in care decurge astazi ecumenismul, un fel de democratie religioasa in care Adevarul este sacrificat „bunei intelegeri” si de fricii nefondate a extremismului. Extremismul este extremism cand revendica si cauze sociale, politice, economice, nu atunci cand unul sau altul tine cu dintii la ideea lui de Dumnezeu. Jihadul musulmanilor, acest „razboi sfant” reprezinta o rascoala la ceea ce Occidentul a „exportat” in Orient, adica o cultura si spiritualitate care nu se pot mula pe firea orientalului, fire deschisa, traditionalista, religioasa si superstitioasa, in care „magicul” are un loc bine definit si pentru care ascultarea de Divinitate se face im mod absolut, fara carteala, precum Dreptul Iov.

Asadar, fara a dori sa par extremist, dar si nedorind sa las sanctionate unele aspecte ale vietii religioase, voi incerca, dupa putere, in cateva randuri, sa raspund la o intrebare ce mi-a fost pusa retoric, pe un ton exaltat si fudul: „Stiti voi ce-a adus catolicismul lumii?”. Iata intrebarea: a fi sa a nu fi in masura de-a raspunde. Desigur, persoana ce-a pus aceasta intrebare era catolica. Si ca mai toata lumea, nu facea decat sa-si apere credinta cea mai apropiata de sufletul ei: credinta catolica.

Dar aceasta intrebare, desi pare una care agite spiritele (si este) vine sa clarifice si unele aspecte, cumva tabu, niste clisee de care ne-am saturat cu totii, mai ales noi ca ortodocsi.

In primul rand, pe langa inovatiile teologice aduse de romano-catolici, s-au nascut, asa cum spuneam anterior, niste clisee, pe care putin credinciosii, dar mai ales ateii, le reproseaza cu indreptatire tuturor, mai ales crestinilor „fanatici”. Deseori in discutii, dupa cum poate ati remarcat si voi, se trantesc fraze gen „crede si nu cerceta” sau se aduc ca argumente fapte „necrestine” savarsite de Biserica, precum Inchizitia, cruciadele, razboaiele religioase (contrareforma, uniatia) sau, si mai dureros, se „barfesc” unele comportamente imorale ale clerului sau personalului Bisericii. Pe linkul: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html vedem clar care sunt roadele secularizarii si al compromisului cu lumea…

Din pacate, mai toate aceste fraze ce se vor contraargumente la invitatia de a fi un bun crestin, au fost nascute de faptele Bisericii Catolice si in sanul acesteia. Ele sunt urmarile compromisului cu slabiciunea firii omenesti si a mandriei prin care unii au inteles sa faca prozeliti, cu orice chip.

In realitate, aceste compromisuri sunt straine de viata Bisericii, de viata duhovniceasca si de comportamentul crestin, iar ca ortodocsi ne pare rau sa fim acuzati de fapte pe care nici nu le-am gandit si nici nu le-am savarsit. Cu alte cuvinte, platim oalele sparte ale altora…

Deci, sa vorbim despre catolicism:

1 – Afirmatia cum ca increstinarea noastra si a altor popoare de prin jur ar fi fost facuta de Roma este falsa. In primul rand stim ca Sfantul Apostol Andrei a calcat prin aceste parti, iar dupa unii si Sfantul Apostol Filip (in partea Dunarii). In al doilea rand, in primele secole, abia se increstinase Apusul, crestinii traiau prin catacombe, deci nu se poate vorbi de misionari care sa fi plecat dinspre Roma. Apoi, dupa primele secole, Apusul se gasea intr-un faliment atat economic cat si cultural. In secolul V, Roma cade sub „barbari” cand Romulus Augustul devine prizonierul lui Odoacru. Mai mult, pe timpul lui Otto al III-lea, conform bizantinologului Runciman, baia si matasea erau straine de nobilimea Apuseana, iar furculitele vor fi introduse in Apus abia in secolul X de catre Maria Arghir, o bizantina, starnind intriga si mirare. Mai mult, din punct de vedere religios, trebuie amintit ca Sfintii Ambrozie si Irineu s-au format in Rasarit, iar Sfantul Ioan Casian poate fi pe buna dreptate socotit intemeiatorul monahismul apusean, avand o influenta colosala asupra acestui fel de vietuire. Nici campaniiele eliberatoare ale lui Heraclie – adevaratele cruciade – care au eliberat sudul Italiei si zona mediteraneana de arabi nu pot fi trecute cu vederea! Asadar, ipoteza plina de trufie a Apusenilor pica, hegemonia Orientului asupra Occidentului fiind evidenta. Bizantul era cel mai mare si longeviv imperiu, iar spiritualitatea sa atragea pe toata lumea. Cehii si ungurii au fost fascinati si ei de acest Bizant infloritor, dar pana la urma s-au aliat cu Apusenii. Totusi, cultura araba care a inflorit tot in Rasarit datoreaza mult Bizantului, iar Apusul s-a hranit din aceasta cultura araba. Amintim doar de orasul arab Cordoba din Spania, care a fost o adevarata capodopera, sau de faptul ca occidentalii l-au cunoscut pe Aristotel prin arabul Avicena. Tot din cauza ocupatiei si fortei arabe, Apusul s-a vazut nevoit sa instaureze sistemul feudal, zona mediteraneana fiind ocupata si controlata de arabi, comertul fiind o activitate foarte riscanta, care nu mai aducea profit lumii apusene.

Pe de alta parte, revenind la situatia din zilele noastre, putem lesne observa ca Apusul se zbate in aceeasi decadere spirituala si culturala, iar secularizarea a cuprins din plin Biserica Catolica: legalizarea prezervativelor; tolerarea homosexualilor, avortului si eutanasiei; indoiala privind adevarul scripturistic al Cartii Facerii, adica sustinerea evolutionismului; reforma liturgica si celelalte reforme de la Vatican I si II; carnavalele si concertele din biserici; desfiintarea unor biserici, inchiderea sau transformarea lor in restaurante intaresc faptul ca Biserica Catolica si intreg Apusul se afla intr-un grad inalt de degradare si desacralizare.

Cand a fost Apusul puternic? Atunci cand a inceput colonizarea altor continente, cand a supt seva altor popoare si cand a ocupat teritorii si inimi care nu le apartineau. Pe exploatarea celor mai slabi, pe insclavizarea altora, asa s-a construit marele si luminatul Apus.

2 – In ce priveste primatul papal, acesta a fost un titlu pur onorific, acordat patriarhului Romei, deoarece Roma era capitala imperiului. Cand capitala imperiului s-a mutat la Constantinopol, acest titlu a fost acordat patriarhiei de Constantinopol. E ca si cum s-ar muta capitala de la Bucuresti la Iasi, iar odata cu aceasta mutare, si Patriarhia Romana isi muta sediul in Iasi. Nu este nimic suspect in aceste mutari de titluri onorifice, insa orgoliul apusenilor a facut din aceasta privinta un motiv de discordie. Este imperios sa remarcam si sa subliniem faptul ca unii papi, de la inceputurile Bisericii, care sunt cinstiti si de Biserica Ortodoxa, au fost impotriva acestei mariri lumesti a titlului de primat. Pe larg despre aceste subiecte am scris aici: http://eresulcatolic.50webs.com/primat.html si aici http://eresulcatolic.50webs.com/autoritateveacuri.html . Nu are sens sa repet, pentru detalii, consultati aceste linkuri.

3 – Doua fapte condamnabile si care au produs si produc mare sminteala sunt comertul cu indulgente si Inchizitia. Despre indulgente, poetul Battista Mantovano avea sa spuna ca: „Arabul vinde tamaie, sirianul purpura, evreul fildes, iar la noi, preotia, sanctuarele, altarele, rugaciunile, cerul si chiar Dumnezeu, totul este de vânzare”. Indulgentele si decaderea clerului apusean au fost motive principale in declansarea Reformei protestante, schisma Apuslui. Cat priveste Inchizitia, aceasta a constituit o campanie de trecere fortata la catolicism, o metoda de a aduna bani (sute de mii de florini intrau anual in bugetul papal din acest motiv) dar si o metoda de cenzura a celor care indrazneau sa se exprime (verbal sau in scris) impotriva papei. Inchizitia si indulgentele inca sunt reprosate de adversarii Bisericii, dar acestia nu tin cont de faptul ca s-a petrecut doar in cadrul Bisericii Catolice, nu si in Rasarit. Oricum, inca un motiv pentru care trebuie sa fim „recunoscatori” catolicismului.

4 – Contrareforma catolica, exprimata in Apus prin Inchizitie, a imbracat alta forma in Rasarit: Uniatia. Biserica Unita cu Roma, sau Greco-Catolica, este singura Biserica fara o doctrina originala, fara un crez propriu. Ea s-a nascut ca forma de compromis si a fost instituita prin santaje si violente. Romanii din Ardeal nu au acceptat uniatismul, dar le-a fost bagat pe gat cu de-a sila. Pe larg la: http://eresulcatolic.50webs.com/uniatie.html. Iata ca am simtit pe pielea noastra „binefacerile” Bisericii Catolice, cea „infailibila” si „singura mantuitoare”… cu forta… Astazi, prin documentul de la Balamand de la inceputul anilor 1990, Uniatismul este unanim condamnat, dar ce folos, o mica parte din populatia din Ardeal inca revendica „biserici” ce le-au apartinut, uitand ca ele au fost cladite de stramosii lor, ortodocsi trecuti cu sila la catolicism, si ca generalul Bucow a distrus cu tunul sute de biserici si manastiri, peste care acum s-a asternut uitarea si pe care nimeni nu le mai „revendica”.

5 – Cruciadele sunt inca un subiect fierbinte, deoarece cruciadele au reprezentat campanii organizate de jaf si speranta papilor ca prin cucerirea de teritorii isi vor spori si puterea ecleziala. Cea ma „dura” cruciada, a fost cruciada a IV-a, care s-a indreptat spre Bizantul „schismatic” si care i-a slabit considerabil puterea, facandu-l mai vulnerabil in fata turcilor, care il vor cuceri la scurt timp. Iata dragostea „crestineasca” a Apusului care vazandu-se eliberat de arabi cu cateva secole in urma chiar de bizantini, in frunte cu Heraclie, au ales sa „intoarca” favorul.

6 – Astazi, dupa secole bune de inovatie, Biserica Catolica se considera singura in care „subzista” Duhul lui Hristos, iar cei care nu saruta inelul papei au pierdut definitiv mantuirea. Astazi, campaniile militare, „cruciadele” apusene se fac cu avioane NATO (vezi Serbia, 1999, unde peste 1000 de biserici, manastiri si monumente istorice au fost distruse cu sprijinul NATO. De altfel, Vaticanul a fost printre primele state care a recunoscut independenta fostelor state iugoslave, preponderent catolice, fata de Serbia ortodoxa). Este trist ca actiunile de astazi ale Bisericii Catolice afecteaza crestinismul si numele lui Dumnezeu se face de ras in fata celorlalte neamuri. Cum sa chemi lumea la Hristos cand papa vine si sustine evolutionismul? Cum sa condamni horoscopul, superstitia si sa propovaduiesti un Dumnezeu Unic in Treime, cand papa vine si spune ca pregateste clerici pentru catehizarea martienilor? Cum sa predici abstinenta si postul, cand papa vine si legalizeaza folosirea prezervativelor? Cum sa vorbesti despre imoralitatea din discoteci cand papa da binecuvantare ca unele catedrale sa fie transformate tocmai in discoteci? Cum sa spui oamenilor ca totul e desertaciune si ca vremea la bal mascat sau carnavale e timp pierdut pentru mantuire, cand papa organizeaza carnavale si bal mascat chiar in biserica? Cum sa predici despre Dumnezeu-Stapanul vietii cand papa semneaza o bula in care se arata solidar cu practica eutanasiei? Si lista poate continua lejer. Detalii in imagini si cuvinte la: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html .

7 – Nu in ultimul rand trebuie sa amintim si de „miracolele” catolicesti, false minuni, inselari tipice dracesti, cele de la Fatima, Medjugorie, sau cu personaje gen Padre Pio. Acestea tin lumea intr-o falsa evlavie, in inselare, in parere de sine si in intunecare a mintii, inchinatorii lor fiind tentati sa creada „mesajele” unor draci imbracati in haine luminoase. Aceasta piosenie bolnavicioasa nu aduce roada duhovniceasca ci imbolnavesc oamenii de boli psihice, dupa cum insumi cunosc vreo doua cazuri, survenite in urma pelerinajelor la Medjugorie. Cat despre papii ultimului secol ce sa mai spunem? Din faptele lor ii veti cunoaste. Detalii tot pe eresulcatolic.

Deci, fratilor, ce a adus catolicismul lumii? Ce aduce saptamana de rugaciune in comun? Ce aduce ecumenismul sincretist? Ce aduce o credinta superficiala si mereu inovatoare? Ar trebui ca raspunsul sa vi-l dati singuri. Si daca tot nu puteti, priviti in Apus!

MISCAREA ECUMENISTA NUMITA A FOCOLARELOR

Mda, cand credeam ca s-au mai potolit cat de cat spiritele in ce priveste ecumenismul, ce ne informeaza Patriarhia? Ca PS Sofronie, da cel despre care … stiti voi… nu mai zic ca iar ma tulbur, participa la o intrunire – ca delegat oficial al BOR? -ecumenista, dar ce fel de ecumenism? Un ecumenism pietist si mai dracesc decat intrunirile standard de pana acum. PS Sofronie (dar si IPS Serafim) sunt membrii ai Miscarii Focolarelor (denumire din italiana, = camin).

Miscarea este de origine -ati ghicit!- romano-catolica! In spiritul miscarilor si curentelor puse in practica de „vizionari” si „sfinti”, o tanara din nordul Italiei a avut o revelatie conform careia Dumnezeu i s-a descoperit ca este iubire, prin urmare… trebuie sa ne iubim. Aceasta miscare a fost atribuita Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Si, dupa cum miscarea presupune declaratii de iubire, aceste se reinoiesc in fiecare an si nu tin cont de granite dogmatice sau de invatatura de credinta. Ele presupun un pietism bolnavicios, in care superficialul si fatarnicia tin locul adevarului (care deseori e dureros) si adevaratei dragoste, care nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Un fel de curent emo, cum spunea cineva… In aceasta miscare „fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. Adica sa iubesti si pe eretic si erezia!! Pe eretic nu trebuie sa-l uram, dar erezia trebuie indreptata. Asa ca PS Sofronie da dintr-una-‘ntr-alta! Numa ca de data asta calca pe-alaturi cu blagoslovenia Patriarhiei (oare si a Sinodului?)…

Mai multe detalii gasiti la DANION VASILE, preluat ulterior de ProOrtodoxia , Apologeticum si Razboi intru Cuvant. Eu ma opresc aici, iar cu privire la aceasta miscare nu pot zice decat „Nu zi hop pana nu sari gardu'”. Exista ceva si mai dracesc decat ecumenismul standard, cu pupaturi si declaratii comune, iar acest upgrade se cheama „Miscarea Focolarelor”. Cred ca in curand vom redacta alt Memoriu! Doamne fereste!

PADRE PIO NEPUTREZIT – NU VA LASATI ATRASI DE INSELARE!

Stim din istoria Bisericii ca trupurile mortilor pot ramane neputrezite pentru un anumit timp sau pentru totdeauna, in functie de circumstanta. Trupurile Sfintilor nu putrezesc niciodata, degaja o mireasma placuta, sunt facatoare de minuni, iar unele chiarunele izvoratoare de mir. Trupurile pacatosilor, sau indracitilor raman si ele neputrezite, din cauza pacatelor si a inselarii in care au cazut, inducand in eroare pe cei simpli, care nu cunosc teologie. Un astfel de inselat este si acest padre Pio, un epileptic, care sustinea invataturile de-a dreptul hulitoare apusene. Purgatoriul, Imaculata Conceptie, Harul Creat, Filioque, Iconoclasmul, Aggiornamento, etc., TOATE acestea sunt erezii si hule care alunga Harul si duc sufletele spre pierzare.

Cine se inchina lui Padre Pio si altor „sfinti” apuseni vor suferi consecintele. In primul rand li se va intuneca mintea, iar apoi vor cadea in aceleasi inselari ca si precursorii lor. Nu va lasati inselati, ereticii si hulitorii nu au Har.

Imposibil!

+++

A se vedea si:

Despre miracolele catolicilor, care sunt de fapt inselari

Cum deosebim minunile adevarate de cele false

Din cuvintele Sfintilor Parinti, pe teme similare

INAINTEMERGATORII ANTIHRISTULUI SUNA GOARNA APOCALIPSEI!

Diavolul nu loveste direct ca sa distruga ci pe ocolite, cu viclenie. El incearca sa imite. El vrea sa fie Dumnezeu si vrea o Imparatie ca a lui Dumnezeu. Are cetele sale de ingeri cazuti, ierarhizate iar in lucrarea sa de ispitire a omului nu foloseste indemnul la rau ci prezinta raul ca pe o alternativa. Astfel, cand i-a oferit marul Evei nu i-a zis ca vor cunoaste moartea si ca vor pierde raiul, plus sumedenia de consecinte, cii-a zis ca vor cunoaste si Raul, nu numai Binele. De altfel, diavolul este socotit de satanisti ca un binefacator al omenirii care a deschis calea spre cunoastere.

Si in venirea Antihristului vedem o serie de similitudini. Mantuitorul S-a nascut din Fecioara, Antihristul se va anste din desfranata. Mantuitorului i-a fost pregatita calea de catre Sfantul Ioan Inaintemergatorul, iar Antihristul va avea propriul lui Inaintemergator. Dar precum venirea Mantuitorului a fost profetita si de prooroci, tot asa venirea Antihristului este anuntata, trambitata de profeii mincinosi, slugile sale, care vor netezi calea Antihristului, inducand in eroare, de va fi posibil, chiar si pe cei alesi. Astfel de varcolaci misuna mai ales prin mediile intelectuale si mai ales pe internet, unde isi pot raspandi ideile infectioase la cat mai multi naivi. Cristian Badilita si Teodor Baconski, dimpreuna cu tartorii de la Grupul pentru Dialog Social, Revista 22 sau Dilema Veche, sunt doar cativa dintre astfel de profeti ai Imparatiei lui Antihrist. Cand ii vedeti ca se pun toti pe scris, e un semn ca Imparatia Antihristului se apropie din ce in ce mai mult.

Acesti mici draci repeta neobositi aceeasi „placa” prin care vor sa ne faca sa vredem ca ei. Despre Cristian Badilita am scris si eu, au scris si altii, unii au constatat chiar ca nu mai bate campii cu aceeasi gratie ca odinioara, dar cred ca impasul acesta se poate depasi usor, asa ca n-ar trebui sa ne facem iluzii. Teodor Baconski afirma in Dilema Veche aceleasi gogomanii sustinute de mai multe minti formatate, cum ca nu-i mare bai ca mitropolitul banatean s-a impartasit la greco-catolici, ca si ei sunt baieti buni, ce ne agitam asa?

Dupa cum spuneam intr-unul din articolele mele pe blog, unii nu-s in stare sa vada Biserica nici macar ca un club respectabil, unde trebuie sa respecti anumite reguli morale si de conduita. Pentru ei, care TREBUIE precizat, nu fac parte din Biserica, deci n-au nici un drept sa se pronunte, e totuna ce se intampla cu noi. Sfanta Euharistie, Trupul si Sangele lui Hristos, prin care devenim cosangeni cu Fiul lui Dumnezeu cum spuneau unii Parinti, Sfanta Euharisite este ca borsul de urzici, citandu-l pe IPS Bartolomeu, care, apropos de Sfintia Sa, vor sa-l scoata extremist, sa spuna ca nu exista caz Corneanu ci caz Anania sau BOR. Iti dai seama, conule, cata nesimtire vorba lu’ conu’ Badilita. Ba am auzit ca se vorbeste de un proiect initiat din cuibul dracilor – Uniunea Europeana, care vizeaza direct BOR. Pana acum nu s-au gasit cozi de topor insa acum se pare ca e supra-productie. Om trai si-om vedea…

Cert este ca atunci cand „urla” proorocii Satanei, sa stiti ca uraciunea pustiirii anunta!

CATEVA INTREBARI SI RASPUNSURI DUHOVNICESTI

Ce este erezia?

– abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe

– credinta ca, daca esti crestin, daca crezi, daca esti religios, credincios, mistic, spiritual, etc., fara a fi ortodox, te poti mantui

– credinta si marturisirea ca te poti mantui si prin tehnici, asane, meditatii, mantre, gnoza, cunoastere, ratiune, stiinte, filosofii, concepte, doctrine umaniste

– credinta si afirmarea ca Hristos a fost un mare invatat, un mistic, un iluminat, un intelept, un guru, un initiat cu puteri paranormale, oculte, vrajitoresti, un sef spiritual, un fel de mare saman venit din ceruri astrale, ori stralucita personalitate a umanitatii, iar nu Insusi Dumnezeu-Cuvantul

– credinta, parerea si propovaduirea ca mantuirea nu este doar in Biserica si ca nu este nevoie sa fii ortodox ca sa te mantuiesti

Se poate realiza intercomuniunea cu ereticii?

– Nu, nu ne putem impartasi din acelasi potir. Inca de la inceputurile crestinismului, adunarea cultica a Bisericii a fost o adunare inchisa si nu una deschisa. In timpul Euharistiei, usile erau supravegheate de catre diaconi sau ipodiacnoi (Const. Apost.). Primirea ereticilor la Sfanta Euharistie, ar fi, dupa unii Parintii, precum ai arunca margaritarele porcilor sau cele sfinte cainilor. Primirea Euharistiei are la baza comuniunea de credinta! Precum Impartasania este Trupul lui Hristos, tot asa, comunitatea care se cumineca, trebuie sa fie si ea un trup unitar. Comuniunea euharistica nu este o adunare sociala, un banchet. Este un act solemn, format prin mijlocirea Harului divin, de aceea este, de fapt, comuniunea SFINTILOR, comuniunea „celor alesi”! Impartasania nu se da celor din afara Bisericii, ci celor dinlauntrul ei! Daca ar fi primiti la ceasta Cina dumnezeiasca si ereticii, ar insemna ca acea confesiune conduce membrii ei la mantuire in mod egal cu Biserica, ori ereticii, conform Canonului 67 Apostolic, nu au nici preotie, nici Taine, nici cler si nu pot fi considerati credinciosi. Si Sfantul Ciprian contesta adunarile de cult are schismaticilor si ereticilor, zicand despre acestia ca poarta rmele impotriva Bisericii, parasind principiul si originea adevarului (PSB 3). Maxim Marturisitorul conditioneaza legatura dintre om si Dumnezeu, ce se realizeaza prin Sfanta Euharistie, de legatura strans unita a comunitatii (Mystagogia, XXI). Parintele Staniloae (vol. In problema intercomuniunii) considera ca ne impartasim DIN ACELASI POTIR pentru ca ne-am imprimat prin credinta noastra conforma cu Hristos, un chip corespunzator cu Hristos cel intreg, necautand sa adaptam pe Hristos primit in Euharistie cu un chip gresit si stirbit, eretic. Impartasirea este simultan suprem act sacramental si suprema marturisire de credinta, pentru ca mancarea ei inseamna tocmai suprema si completa credinta in Izvorul vietii de care ne impartasim! Spiritualitatea sacramentala (conform aceluiasi Parinte Staniloae) pretinde dinainte o marturisire intreaga a lui Hristos, pentru ca „numai cine recunoaste pe Hristos intreg in lucrarea Lui intreaga, se deschide intreg lui Hristos, pentru a se uni cu Hristos.

Ce este ecumenismul?

– Ecumenismul este o miscare sincretista, sprijinita pe straduinte omenesti, care nu va avea nici un rezultat mantuitor. Componenta principala nu este adevarul dogmatic ci curentul emotional. Ecumenismul incurajeaza si promoveaza o interpretare personala si un mod de viata „caldicel”. Ecumenismul, prin sensul deformat care i se atribuie astazi, nu reflecta intotdeauna adevarul inteles de unitate si sobornicitate a Bisericii, intr-o hristocentrica de dreapta credinta in care sa se contopeasca intreaga crestinatate. Adeseori prin ecumenism se intelege urmarirea unei acivitati interconfesionale, fara un scop de unitate in credinta, ci de conlucrare sociala. La nivel macro, ecumenismul urmareste interese personale sau politico-economice. Adeptii ecumenismului sustin ca trebuie sa vedem ce ne apropie, nu ce ne desparte, dar acest lucru este o viclenie. La aceste intruniri participa oameni vicleni, plin de duhul lor propriu, nu de Duh Sfant. Majoritatea lumii ortodoxe s-a retras din aceste discutii. Mari duhovnici romani sau straini se declara impotriva ecumenismului. Ecumenismul nu poate avea un rezultat bun, deoarece a pornit prost de la bun inceput, dorind contopirea intr-o singura religie mondiala, care nu va fi crestina ci eretica. Cea mai mare erzie din toate timpurile.

AGGIORNAMENTO – UPDATE, 19.03.08

Asa cum anuntam, un nou UPDATE pe eresulcatolic. Noutatile sunt marcate cu „NOU!”.

ADUNAREA ERETICA DE LA SIBIU, PE BANII CUI?

Adunarea Paneretica de la Sibiu a fost platita din banii crestinilor ortodocsi

Adunarea ecumenista de la Sibiu, din luna septembrie a.c. chiar daca nu a avut nici o relevanta pentru unitatea Bisericii lui Hristos, cea „Una Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca” a avut darul, cel putin pentru vremurile apostate în care traim, de a desparti oile de capre. Si a oferit prilejul de a face a face o serie de observatii.

O prima o observatie ar fi ca finantarea ereticei adunari s-a facut (si) din bani publici, din banii contribuabililor crestini ortodocsi. Astfel, Guvernul României, prin Ministerul Culturii si Cultelor, a pus la dispozitia organizatorilor, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, respectiv Arhiepiscopia Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, Alba Iulia si Fagaras, suma de 1.400 mii lei (deci aproape 1,5 milioane lei în moneda noua, respectiv circa 500 mii Euro) din Fondul de Rezerva bugetara a Guvernului pe anul 2007 (vezi HG. Nr.423/09. 05. 2007, publicata în M. Of. nr. 315/11. 05. 2007). Deci, se poate spune ca, fie cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta ortodocsii români au sponsorizat panerezia secolului.

Din alt punct de vedere, în ciuda participarii numeroase, circa 2500 de invitati, reprezentanti ai bisericilor europene, doar 16 membri ai Sfântului Sinod au participat la adunarea de la Sibiu. Deci trei sferturi dintre sinodali, spre cinstea lor, au lipsit de la cel mai important moment pierzator de suflete al acestui început de secol. Dintre cei care s-au alaturat „amfitrionului de facto al manifestarii”, ÎPS Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei (ales între timp Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) putem aminti pe ÎPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Sibiului, ÎPS Teofan al Olteniei, pe Arhiepiscopul Albei ÎPS Andrei Andreicut si pe ÎPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului. Deci se poate spune ca exista un curent antiecumenist în Biserica Ortodoxa si ca acesta este destul de puternic, în ciuda faptului ca Patriarhul Daniel încearca sa minimalizeze acest lucru, ca si opozitia monahismului românesc, dealtfel.

Nici dupa poleiala festivista care a îmbracat manifestarile de la Sibiu lucrurile nu par a functiona cum si-ar dori promotorii ratacirii ecumeniste, nemultumirile si divergentele razbatând din declaratiile unora dintre participanti, chiar daca acestea au fost îmbracate într-un limbaj diplomatic. Astfel, Episcopul Wolfgang Huber, presedintele Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania si-a exprimat nemultumirea fata de modul în care este „abordata chestiunea botezului” spunând ca „Bisericile noastre ar trebui sa gaseasca o expresie comuna, asumata de toti si care sa-i atraga pe toti cei care doresc sa se apropie de credinta”. Cardinalul catolic Walter Kasper, presedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestine a cautat sa atenueze duritatea afirmatiei Papei Benedict al XVI lea care afirmase ca Biserica Romei este „singura biserica deplina”, în timp ce Bisericile Ortodoxe nu sunt decât „biserici locale sau particulare”. Cardinalul Kasper a aratat ca prin citarea documentului emis de Congregatia pentru Doctrina Credintei (varianta moderna a inchizitiei) papa nu a vrut decât sa „dovedeasca adevarul” si a relevat ca „diferentele nu se refera la crestinism sau mântuire, ci la transmiterea corecta a mântuirii si la biserica vazuta”.

Însa, de departe, cel mai transant s-a aratat reprezentantul Patriarhului Alexei al II lea al Rusiei, ÎPS Kiril, Mitropolit de Smolesck si Kaliningrad, care într-o conferinta de presa a afirmat ca: „Ne confruntam cu o criza a miscarii ecumenice, cu o noua sciziune a familiei crestine. Aceasta din cauza faptului ca nu avem o perceptie comuna asupra moralei crestine. Care este mesajul cu privire la pacat? Aceasta este o grija majora pe care vreau sa o împartasesc cu dvs.”, adaugând ca nu este sigur ca îsi va pune semnatura pe documentul final al Adunarii Ecumeniste de la Sibiu.

Document care cuprinde 10 recomandari, care va fi trecut în Carta Ecumenica si constituie liniile directoare pentru Bisericile din Europa în urmatoarea perioada de timp. Aceste zece recomandari sunt:

1.Recomandam reînnoirea misiunii noastre ca si crestini si ca biserici, de a îL proclama pe Hristos ca Lumina si Salvatorul Lumii;

2. Recomandam sa se continue discutiile privind recunoasterea botezului, fiind constienti de importantele realizari pe aceasta tema în mai multe tari si fiind constienti de faptul ca aceasta chestiune este strâns legata de întelegerea euharistiei;

3. Recomandam sa se gaseasca modalitati de a identifica experiente care sa ne uneasca: sa ne rugam unul pentru celalalt, pelerinaje ecumenice, studierea teologiei în comun, initiative sociale si diaconice comune, proiecte culturale si sprijinirea vietii societatii pe baza valorilor crestine;

4. Recomandam întreaga participare a întregului popor al lui Dumnezeu si la aceasta adunare, în particular sa tinem cont de apelul tinerilor, al bisericilor, al minoritatilor etnice si al persoanelor cu dizabilitati;

5. Recomandam ca bisericile noastre sa recunoasca ca migrantii straini nu sunt doar beneficiari ai grijii crestine, ci si ei pot sa joace un rol activ în viata bisericii si în a societatii. Sa oferim o mai buna îngrijire pastorala migrantilor, celor care cer azil si refugiatilor si sa promovam drepturile minoritatilor etnice în Europa, în mod special al romilor;

6. Recomandam sa implementam în continuare Carta Ecumenica ca un ghid stimulator pentru calatoria noastra ecumenica în Europa;

7 Recomandam crestinilor din Europa sa sprijine obiectivele de dezvoltare ale Natiunilor Unite ca un pas urgent înspre stoparea saraciei;

8. Recomandam sa aiba loc un proces consultativ care sa puna accent pe justitia ecologica în contextul schimbarilor climaterice. Recomandam responsabilitate europeana pentru o evolutie justa a globalizarii;

9. Recomandam sustinerea initiativelor de anulare a datoriilor Africii si un comert cinstit;

10. Recomandam ca perioada între 1 septembrie si 4 octombrie (2007 – n.red) sa fie dedicata rugaciunii pentru protectia Creatiei si a promovarii unui stil de viata sustenabil care sa combata modificarile climaterice.

Manifestarile s-au desfasurat sub semnul luminii (masonice oare?). Astfel acestea au început si s-au desfasurat sub tematica „Lumina lui Hristos lumineaza tuturor. Speranta pentru înnoire si unitate în Europa”, iar încheierea s-a facut sub sloganul „Sarbatoarea luminii”. Aceasta a presupus o defilare, cu iz pagân, cu torte si drapelele tarilor participante si cu toaca. Socanta, de-a dreptul, este declaratia organizatorului marsului, pastorul romano-catolic Attila Nagy, care a spus: „Aceasta procesiune reprezinta intrarea Luminii în întuneric. Lumina este simbolul lui Hristos […]”.

REVISTA GAND SI SLOVA ORTODOXA, VATRA DORNEI