IMPACARE

Cu sufletul spre Domnul am strigat:

Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.

Ma tine lutul meu, de lut legat,

Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete.

Spre Tine merge dorul meu intreg,

La Tine-mi este orisice dorire.

Ci lasa-ma de lut sa ma desleg,

Sa vada sufletu-mi a Ta marire.

Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu,

Mi-s mainile si talpile o rana.

Din coasta sange-mi picura mereu,

In drumul de pacat si de prihana.

Primeste-mi, Bune, sufletul stingher,

Gateste-mi Insuti locul de hodina,

Ma lasa astazi sa ma inalt la cer,

Dezleaga-ma de haina mea de tina.

Si glasul Domnului grai raspuns:

Durerea ta ma sfasie de mila,

Cand plansul tau la mine a patruns,

Mi-a inflorit o rana-n piept, copila.

Ridica-n slava ochii tai uimiti

Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte;

Priveste-n ochii mei de plans topiti

Si-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci sa vin in sus,

Desi Parintele ceresc mi-e Tata;

Din cupa am sorbit amar nespus,

Si cupa mea e-n veci nedesertata.

Dar rana ta ma doare mai cumplit,

Pe cruce-am sangerat si pentru tine!

Te-am cunoscut din veci si te-am iubit,

Si-i grea povara dragostei depline.

Si-am inganat, cu duhul umilit:

Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca,

Si lasa Doamne-n lutul istovit,

Dureri si rani in sange sa-nfloreasca.

ECTENIE

Pentru ca iubirea noastra sa-nfloreasca,
Alba cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mladita dragostei sa creasca,
Plina de miresme, dulce de rodiri,
Pentru ca din neaua grea de peste iarna
Rod de viata calda iarasi sa legam,
Pentru ca lumina peste noi sa cearna,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa-si verse binecuvantarea,
Ca un zvon de vanturi line, peste noi,
Pentru ca in suflet sa-i simtim chemarea,
Cand plecam genunchii, seara, amandoi,
Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune,
Cand, cuprinsi de patimi, Numele-I strigam,
Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca belsugul tarinilor grele
Sa ne faca traiul rodnic si umil,
Pentru ca rasfrangeri din suras de stele
Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca
Si-n lumina mortii viata s-o cercam,
Pentru ca din munca pacea sa rodeasca,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca multimea indurarii Sale
Insusi sa-si pogoare pasul catre noi,
Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale,
Cu miros de smirna si cu ramuri moi,
Pentru ca-n lumina alb-a diminetii,
Din stransoarea carnii sa ne dezlegam,
Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii,
Domnului sa ne rugam.

VENIM SI NOI

Vrem sa v-ajungem dinapoi:
Venim si noi, venim si noi !…
Pe acelasi drum, de voi stropit
Cu rumen sange incropit,
Noi urmele vi le cautam
Le dezmierdam, le sarutam;
Si-ncepem, ca niste copii,
In urma voastra a pasi.
Dar pasii vostri au fost mari,
Lasata-ti urmele prea rari.
De-aceea noi ne straduim
Si alte urme sa croim,
Ca cei ce vor veni apoi,
Spre zarea larga, dupa noi,
Sa afle urmele pe-aici,
Mai dese, pentru pasi mai mici.
Noi ne zorim, noi ne zorim,
Pe-acelasi drum mereu venim,
Un drum ce-i fara de hotar,
Croit de pasii vostri mari,
Si va urmam din pasi in pasi
Oricat vi-s pasii de uriasi.

Vrem sa v-ajungem dinapoi:
Venim si noi… Venim si noi !…

TREI CRUCI

Pe Golgota e-o cruce intreita,
Ai zice ca si crucile sunt trei,
Asa e pe icoane zugravita,
Asa se scrie-n duhuri chipul ei.

Pe crucea cea din dreapta tintuita
Prin dragostea de Fiul, Maria Maica Lui !
Si poarta grea in palmele-i sfintite
Durerea toata a ranelor de cui.

Nu, Mama nu-i sub cruce numai. Iata
Ca sangera si Ea pe cruce sus.
Zdrobita si cu spini incununata
Icoana vie a dulcelui Iisus.

Si nu numai o cruce poarta Maica milostivirii
Ci-n unirea vesnicei iubiri,
Cu Fiul Ei dumnezeiesc Ea poarta
In duh durerea-ntregii omeniri.

Si iata-n numele Treimei Sfinte
Golgota astfel s-a desavarsit.
A treia cruce, sa luam aminte
E Crucea neamului iubit.

RUGACIUNE

Paraschiva Cuvioasa
Care-ai plans si-ai privegheat,
Si cu inima miloasa,
Pe cei ce goi ai imbracat,
Da-ne mila Ta si noua
Inimile sa ne moi-
Si cu-a lacrimilor roua
Sa ne-mpodobesti pe noi,

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

Tu, care-ai fost zmerita,
Mai mult decat sfintii toti,
Iar acuma esti slavita,
De mireni si de preoti,
Da-ne noua umilinta,
Scara catre inaltimi,
Intareste-ne credinta,
Apara-ne-ca pierim !

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

Tu, facioara cuvioasa
Care tara ne-ai iubit,
Si ca steaua luminoasa
Peste Iasi ai rasarit,
Apara pamantul tarii,
De lacuste si gandaci
Si cu Domnul indurarii,
Neamul nostru sa-l impaci.

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

RUGA MEA

Doamne, pentru toata saracia sfanta,
Pentru calea alba in singuratate,
Pentru istovirea carnii sfasiate,
Pentru cuiul care-n palma se-mplanta.

Pentru stralucirea lacrimii curate,
Pentru dorul tainic, care-n suflet canta,
Oasele sarmane bine Te cuvanta,
Pentru toate-acestea, Doamne, pentru toate.

Pentru ca Tu, Doamne, esti nespus de mare,
Pentru ca Esti Unul in desavarsire
Pentru ca Esti Insusi vatra de iubire.

Soarele de dreptate, blanda desfatare,
Pentru ca esti slava, mila si-ndurare,
Pentru toate acestea, Iti aduc marire.

POMELNIC

Pe toti cei ce in veacuri au cazut luptand
Pentru biruinta Crucii prea cinstite,
Cei ce in clipa mortii au avut in gand
Numele Treimii prea blagoslovite,
Si pe toti aceea care au ravnit
Slava si cununa mai presus de minte,
Pomeneste-i, Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia slavei Tale sfinte.

Pe toti mucenicii Neamului, eroi,
Luptatori cu spada sau cu rugi sfintite,
Toti cei ce se roaga azi pentru noi,
Si ne scot in graba tainic din ispite,
Si pe toti aceea care pentru neam,
Au trait in temnite ca-n niste morminte,
Pomeneste-i, Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia slavei Tale sfinte.

Pe tot neamul nostru evlavios si sfant,
Voievozi si doamne, boieri, jupanese,
Toti cand dorm cu trupul in acest pamant,
In hotarul tarii noastre prea alese,
Pe parintii nostri si pe fratii dragi,
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneste-i, Doamne, Tu cand vei veni,
In Imparatia slavei Tale sfinte.

Si pe toti aceea care nestiuti
Stinsu-s-au in vremea asprelor prigoane,
Cei ce inca astazi zac necunoscuti,
Si-n biserici nu au slujbe si canoane,
Pe toti sfintii care numai Tu ii stii,
Si al caror nume numai Tu-l tii minte,
Pomenste-i, Doamne, Tu cand vei veni,
In Imperatia slavei Tale sfinte.

PENTRU NEAM

Rugaciunea mea intreaga, tamaiere-n ceas de seara
Si jertfirea bucuriei si-a durerilor mereu,
Sa se-nalte catre Tine, ca un fum de smirna rara
Pentru neamul meu, Stapana, numai pentru neamul meu.

Cand lacasurile sfinte parasite stau ruine
Coplesite de molozuri, de paienjenisul greu
Tu salas sa-Ti faci in suflet, sa-l zidesti adanc in mine
Pentru neamul meu, Curata, numai pentru neamul meu.

Cand facliile sunt stinse si cand noaptea ne cuprinde
Cand ne departam de soare, cand uitam de Dumnezeu,
Tu cu harul Tau in mine, candela curat aprinde
Ca sa arda Prea curata, numai pentru neamul meu.

Cand copii plang pe drumuri fara nici -o mangaiere
Si cand viforul de ura vetrele le-a pustiit
Da-mi Tu inima de mama ce se zbate in tacere
Pentru neamul meu pe care Tu din veacuri l-ai iubit.

Cand mormintele se-nsira tot mai dese-n cimitir
Si cand nu-i cine s-aprinda candela la capatai,
Doamna, scrie Tu in mine viu pomelnic sir de sir
Pentru mortii mei sa fie ruga ceasului intai.

Doamna, Tu imparateasa, Maica vesnicei iubiri
Rugaciune intrupata, vie catre Dumnezeu,
Fa din viata mea sarmana fum de tainice jertfiri
Pentru neamul meu, Stapana, numai pentru neamul meu.

NOI NU SUNTEM MORTI

Noi suntem undeva. In iarba moale,
In spicul copt, in tarina ferbinte,
In muntii cu mandrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luati aminte !

Noi stam si astazi straja-ndelungata,
Sus, sus, la ale vesnicilor porti
Sa aducem iarasi jertfa ne-ntinata,
Luati aminte, noi nu suntem morti !

Cand treceti albele drumuri prafuite
Care stralucesc in soare, luati aminte,
Pasiti incet, cu rugi in gand rostite !
Caci nu calcati decat pe oseminte.

In smaltul florilor cand straluceste
Cu boabe mari de roua sau de ploi,
Sclipirea lui, de noi va aminteste,
De cate ori am plans acolo noi.

Priviti cu teama sfanta crucea mica,
Pierduta undeva in tintirim,
Fara de cea mai mica floricica,
Veti intelege-atunci ca noi traim.

Sus, sus, deasupra tarii undeva,
E cerul numai aur si matasuri,
Cu nori stralucitori de catifea,
Si intinderea lui nu mai poti s-o masori.

Acolo-i vesnic zvon de rugaciune
Si zvon de aripi mari de heruvim.
Invaluiti in dragoste traim,
Cu capetele-ncinse de cununi.

Cum stam noi jertfa langa Dumnezeu,
Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu,
Ca este pe pamant o Romanie.

Si daca neamul plange in nevoi,
Noi stam de ceghe sus necontenit
Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit.

De-aceea capul sus vi-l ridicati,
Tu frate, sora, mama si parinte,
Avem mijlocitori pe fii si frati.
Nu ! Noi nu suntem morti, luati aminte !

LA BALGRAD

La Balgrad a fost batalie
Si moarte cumplita a fost
Cand grofii prin rea viclenie
Ucis-au pe Horia al nost’
Pe Ursu-l stiam de acasa
El nu voia rau nimanui
Voia doar dreptate sa iasa
Si dreptul ortacilor lui.
A fost si la Peci, la-mparatul
Sa ceara dreptate smerit
Curand cunoscut-a fost natul
Ca cererea n-a izbadit.
Cuprinsu-ne-a para maniei
Cand iarasi am fost inselati
Si catre-naltimea tariei
Juraram cu pumnii-nclestati
Cu toti navalind in castele
Sa scoatem pe robi in sirag
Sa frangem catuse si zabrele
Din lant izbavind pe iobag.

S-aprinsera focuri pe dealuri
Sa cheme pe moti la razboi
Si Crisul urla intre maluri
Facandu-se una cu noi
Se-ncinse razmerita tare
Pornind din Zarandul de sus
Ardea campia cea mare
Pe zarea catre apus
Mania de veacuri pastrata
Sub spuza de vechi umilinti
De setea din noi cateodata
Lovi pe boieri si pe printi
Izbit-am cu furci si pietroaie,
Cu coase, pumnii cei goi…
Zadarnic cautau sa ogoaie
Cu arme mania din noi
Trecut-am prin foc si para
Comori nemesesti si grofesti
Pe care cu foc le-adunara
Din sange si munci iobagesti.
Am vrut numai glia batrana
Stropita de sangele dac
S-o scoatem din mana hapsana
Scapand-o de lacrimi si jac
Si Horea ne-a fost calauza
Spre moarte cu noi alergand
Si veacuri or sa-l mai aida
Pe creste din bucium sunand.
Dar grofii de moarte-l muncira
La Balgrad pe Horea al nost
Si codri si ape-l jelira
Caci moarte cumplita i-a fost
Am scris eu Diacul Ilie
Cu lacrimi curgand pe obraz
In ceasuri de moarte tarzie
Cand vantul vuia printre brazi.

Diata de Horea lasata
Cea scrisa cu sange siroi
Plini-o-vor poate odata
Nepotii, cand n-om mai fi noi.

INVATA DE LA TOATE

Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari, ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra, cat trebuie sa spui.
Invata de la vantul ce adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Cum sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare, ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele, ca-n ceruri sunt numai osti.
Invata de la greier, cand singur esti sa canti,
Invata de la luna, sa nu te inspaimanti.
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei,
Si dute la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti pe veci !

HORIA

Sfarama-v-as lanturi grele,
Cu belciug cumplit
Ati zdrobit mainile mele
Si le-ati tintuit.
Darama-v-as ziduri groase,
Ziduri de-nchisori,
Ca-mi bagati pana in oase
Moartea cu fiori
Face-v0as mici bucatele
Porti cu drugul greu
Ca sa pot razbi prin ele
La tot neamul meu.
Sa cunoasca toti odata
Greu-n care zac
Eu, cel poreclit de gloata
Horia din Albac.

Sapte fratii romani ce-avura
Sufletul proclet
Viclenitu-m-au cu ura
Colo-n Sorocet.
Mi-a fost codru cu priinta
M-a acoperit,
Mi-a dat painea spre fiinta
Si m-a odihnit.
Dar miseleasca tradare
Viata mi-a surpat,
Cum se surpa cu topoare
Un stajar rotat.
Va blestem in vesnicie
Nemesilor voi,
Care-ati supt la lacomie
Maduva din noi.
Striga aurul cu care
M-ati pretaluit
Striga aspra razbunare
Neamul oropsit.
Ma asteapta chinul rotii,
Chinu-i indoit,
Visul ce-l visam cu totii
Nu s-a implinit.
Petele-mi fierbinti de sange
Neaua vor topi
Inimile se vor frange
Si se vor boci
Nu mi-i inima fricoasa
Ca maine am sa mor
Ci mi-e dragostea miloasa
Fata de popor.
Nu mi-e jale de viata
Ca maine am s-o las
Si ca lupta mea mareata
Vana a ramas.

Visul meu de slobozenie
Pentru care mor
Sa-l plineasca cu sfintenie
Veacul viitor
Mostenire de la mine
Neamului meu las:
Sa se lupte pana vine
Al rasplatii ceas.