PERCEPTIA ROMANULUI ASUPRA CREDINTEI SI ALTOR VALORI GENERALE – APR2021

Un recent sondaj sau, daca vreti, barometru, a fost recent publicat de Biroul de Cercetari Sociale. Intitulat „Credințe și valori în societatea românească 30 martie – 11 aprilie 2021” are in vedere aceleasi aspecte generale care sunt cuprinse in chiar titlul lui si care au facut obiectul unor sondari periodice. Desi, in opinia mea, are o doza mare de subiectivitate, data de numarul foarte mic de participanti, chiar si daca nu este manipulat, zic ca merita luat in discutie. Acuma, depinde ce fel de ochi arunci asupra lui, al meu fiind sceptic, am sesizat imediat niste contradictii. Am vrut sa le pastrez doar pentru mine, insa ulterior m-am razgandit, pentru cei care m-au citit odinioara si sunt curiosi cum interpretez eu cifrele.

Ei bine, per ansamblu suntem aceeiasi ipocriti ca intotdeauna. Gandim si spunem una, dar facem cu totul alta. Lipsa de reactie este tot o reactie, deci o includ aici. Astfel, mai bine de trei sferturi din romani sunt convinsi de existenta lui Dumnezeu, insa nici un sfert nu sunt practicanti (post, spovedanie, rit). Foarte multi dintre cei care sustin macar si declarativ valorile crestine, inclusiv religia in scoli, sunt votanti sau simpatizanti ai unor partide compromise. Asa se face ca singurul partid la ora actuala (asa cum o fi el) care declara ca piloni familia, credinta, libertatea imparte votanti cu celelalte partide care si-au dovedit antiromanisul si anticrestinismul.

Dar sa le luam pe rand.

Regiunile:

Bucuresti-Ilfov
Centru (AB, BV, CV, HR, MS, SB)
Nord-Est (BC, BT, IS, NT, SV, VS)
Nord-Vest (BH, BN, CJ, MM, SJ, SM)
Sud-Est (BR, BZ, CT, GL, TL, VN)
Sud-Muntenia (AG, CL, DB, GR, IL, PH, TR)
Sud-Vest Oltenia (DJ, GJ, MH, OT, VL)
Vest (AR, CS, HD, TM)

Cei mai convinsi de inexistenta lui Dumnezeu sunt cei din NV (10%) sau centru (11,6). Urmati de V (9%) si NE (6,5%). Cu alte cuvinte, cea mai dezvoltata zona a tarii are si cei mai multi atei, cu tot ce decurge din asta. Nu neaparat o surpriza. Insa, este o surpriza faptul ca estul tarii, inclusiv NE si SE sunt imediat dupa. Cum s-ar putea explica? Mai mult, regiunea Moldovei ofera, alaturi de centrul tarii, cei mai multi indecisi in aceasta privinta (20%). Iarasi, o surpriza pentru regiunea cu cele mai multe manastiri pe metrul patrat din lume. Nu credeti?

In continuare, grupa de varsta cea mai putin convinsa de existenta divina este cea de 18-29 de ani urmata de cea 30-39. Cu observatia ca primii ofera un procent de 25% de indecisi. Cumva firesc, din toate punctele de vedere. Se observa acelasi trend, cu noile generatii din toata lumea, din ce in ce mai dependente de tehnica si mai putin capabile sau interesate de socializarea clasica, in comunitati fizice (biserica, familie).

Ce mai este interesant este faptul ca intreg mediul privat, atat patronii cat si salariatii lor, ofera cea mai mare grupa de atei – 22% impreuna, in timp ce indecisii celor doua grupe, luati la un loc, reprezinta aproape 40%. Asta mie imi spune ca sunt atat de preocupati cu cele lumesti, incat nu si-au pus problema existentiala si nu sunt interesati de viata spirituala. Rutina si siguranta de sine, increderea in sine se rasfrang si in aceasta sfera. Nu in ultimul rand apartinatorii acestei grupa sunt in generali tineri „liberi si frumosi”, pe care educatia traditionala nu prea i-a marcat.

Cei mai multi dintre fidelii lui Dumnezeu ar vota si cu alte partide decat AUR sau PMP care si-au insusit valori crestine.

Ei, si-acuma tineti-va bine, urmeaza boborul roman in actiune.

In conditiile in care:

• 80% cred ca Dumnezeu este mereu prezent in viata lor;
• 80% cred ca Dumnezeu i-a ajutat sa realizeze multe lucruri importante in viata lor;
• 60% cred ca Dumnezeu este interesat de problemele lor (deci ar fi dispus sa-i asculte);
• 60% cred ca fac parte dintr-un plan al lui Dumnezeu (deci conlucreaza cu El);
• 60-70% cred ca Dumnezeu ii iarta si-i ajuta sa faca fapte bune;

totusi,

43% se roaga zilnic si inca 17% o data pe saptamana sau de cateva ori pe saptamana. Nu vi se pare putin? Dintre cei care nu se roaga niciodata, cei mai multi sunt din regiunea Moldovei (NE + VN, GL) (peste 11%) si NV (12%). Tinerii (20%), patronii (14%) si simpatizantii USRPLUS (26%) sunt printre cei care nu au chef de rugaciune niciodata, in timp ce 18% dintre gospodari sunt asa preocupati cu aratul si muncile campului, ca nici ei nu se inghesuie la rugaciune sau biserica. Batranii si mai ales femeile se roaga ma des (intre 54-61%).

Urmeaza o intrebare despre rugaciunile stiute pe de rost. Aici am o problema cu acuratetea datelor. Daca nu ma mira ca Tatal nostru este stiut de 95% dintre respondenti, mi-e foarte greu sa accept ca 50% stiu crezul, iar 63% nu stiu Nascatoare de Dumnezeu (care e mult mai simpla). Oricum, intrebarea este de umplutura, nu-i vad sensul, deci nu insist.

Chiar daca nu sunt deplin convinsi de existenta lui Dumnezeu, Moldovenii si cei din NV a umers cel mai mult la biserica anul asta (aproape 40%) comparativ cu celelalte zone. Diferentele nu sunt mari, totusi. Mai ales pensionarele.

Va amintiti procentul celor 80% de alesi ai lui Dumnezeu de mai inainte, care-L considera parte esentiala din viata lor, sau aia 60% care cred ca Dumnezeu isi face timp sa-i asculte si sa-i indrume? Ei bine, din astia, doar 15% postesc zilnic acest Post al Pastelui, in timp ce 70% absolut deloc sau foarte rar. Cei mai multi postitori sunt de departe in Moldova (mai bine de jumatate din ei o fac zilnic sau saptamanal). Post sau regim alimentar, pentru unii nu-i mare diferenta, chiar daca locuiesc intr-o zona cu traditie religioasa. Bucurestenii (47%) si oltenii (24%) vor avea grave probleme de sanatate daca nu renunta la carnuri si lactate, pentru ca nu postesc absolut deloc. Si va fi greu pentru ei in perioada asta cand toate spitalele sunt pline de covizi.

80% de credinciosii care sa-L considere pe Dumnezeu parte esentiala a vietii lor ne cam plaseaza pe primul loc din Europa. Poate si din lume, mai ales daca pamantul ar fi plat. Acuma nu ma contraziceti, ca n-am date noi, zic si eu dupa ultimele numaratori, sa putem avea un reper. La fel si estimarea de 60% care afirma conlucrarea cu Dumnezeu in viata lor. Ei bine, din astia, 15% s-au spovedit in ultima luna, in timp ce 21% au facut-o in ultimele 12 luni. Niciodata 16%, iar un sfert au cel putin 7 ani de la ultima marturisire. Cei mai putini care au luat parte la spovedanie sunt din tot sudul tarii cu doar 20% in ultima luna in toata Oltenia si Muntenia, in timp ce moldovenii si dobrogenii au procentul dublu, raportat la luna. 67% dintre cei care nu s-au spovedit niciodata in viata lor sunt numai in Oltenia si Muntenia (inclusiv Bucurestiul). Un procentaj de-a dreptul naucitor. Mai adaugati si Banatul cu 14% si centru tarii cu 13% si vedeti ce iesa!

50% dintre respondenti au dat pomelnic la altar in ultima vreme sau ultimul an, majoritatea din Moldova cu 37% in ultima luna si 22% in ultimul an. Nu prea se omoara cu credinta in existenta lui Dumnezeu, nu sunt ei prea fanatici cum ai crede dar sa se roage popa pentru ei. Mai stii, daca totusi Dumnezeu exista? Oltenii si muntenii (inclusiv bucurestenii) nu-si bat capul. Aproape 75% din ei nu au dat un pomelnic in viata vietii lor. Nimanui. Sic! Eu personal ii apreciez – nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Foarte bine, domle, fiti consecventi, va bagati picioarele, dar macar sunteti onesti! O bila alba! Deci nu faceti autostopul in zona asta geografica a tarii daca aveti barba (mireni de-ati fi) ca nu va ia nimeni. Si uitati si de pomelnice, daca sunteti in reverenda.

Doar 18% se lauda c-ar fi citit in totalitate Biblia, in timp ce 42% spun timid ca doar capitole. Cred ca au raspuns de rusine, procentajul e muuult mai mic, mai ales daca excludem protestantii. Inca o intrebare de care ma indoiesc. Dar e doar o parere personala.

Aveti icoane in casa? 90% spun ca da. Mai mult, muntenii si bucurestenii spun ca au in proportie de peste 90%!! Va vine sa credeti? Ce-i drept intrebarea este daca aveti o icoana in casa, nu daca o si cinstiti sau daca ati cumparat-o voi sau… Doar daca exista undeva candva de la cineva, cumva… Poate fi si icoana de pe calendarul din vitrina…?

70% cred in Inviere si in viata de dupa moarte. Bucurestenii si oltenii nu cred, in proportie de 40-50%.

O intrebare la misto care poate fi interpretata in fel si chip, dupa raportor: „Cand ati pacatuit ultima oara?”. Dar nu spune si ce se intelege prin pacat, cel putin nu apare in varianta PDF publicata. Cei din centru (AB, BV, CV, HR, MS, SB) nu cunosc domle pacatul in viata lor, sunt imaculati, cel putin 10% din ei, in timp ce 7,5% din bocoresteni nu cunosc nici ei notiunea. Bai, dar cand va injurati si mangliti in trafic, aia nu-i pacat? Oltenii recunosc ca au pacatuit, in proportie de 40%. Totusi asta a fost demult demult demuuuult, insemnand mai mult de 10 ani!! De-atuncea nu, s-au mai cumintit in ultima vreme, doar 27% azi. Au mai emigrat intre timp sau i-a catehizat cineva? Ma depaseste… Ardelenii nu sunt numai buni gospodari ci si oameni fini: 10% din cei din centrul tarii, din Sibiu si pana-n Mures, nu stiu sa fi pacatuit vreodata. Oameni fideli! Cei mai pacatosi sunt in orase, iar diferenta dintre sexe este inexistenta, aproape egalitate deplina. Cei cu studii superioare pacatuiesc mai mult si mi se pare normal, fiind mai destepti si mai avuti, gasesc mai des ocazii de-a pacatui (53% o fac zilnic), cei mai multi fiind patroni. Normal, banii lor viata lor, fac ce vor.

Cei mai multi dintre cei care cred si in alte zeitati sunt din Vest (AR, CS, HD, TM) 40% si Moldova (25%). Din nou moldovenii lui Stefan, calca pe bec :). Dar trecem cu vederea, pentru ca sub 30% din ei cred in horoscop. Cel mai mic procentaj pe regiune.

N-or fi crezand ei in Inviere, n-or fi ei practicanti, nu s-or fi spovedind si nici rugand, dar curajosi sunt. De banateni vorbesc. Ce restrictii domle, doar 29% nu vor merge de Inviere la biserica, in timp ce 46% merg sigur, indiferent ce. Pai cum? Ei sa nu mearga? Voi mai intelegeti ceva? La fel de curajosi sunt si bucurestenii: 38% merg sigur si inca pe-atata foarte probabil, in timp ce 26%, sigur nu. La fel ca ei si cei din NE si NV. Aproape jumatate dintre olteni vor face Pastele online, cu certitudine. De frica, de lene, cine stie, asa zic ei.

Peste 50% considera lingurita mijloc de propagare a bolilor, in contextul covid, procentele fiind relativ egale, dar cei din Oltenia (DJ, GJ, MH,OT,VL) sunt foarte convinsi de asta, cu 61%. Muntenii si moldovenii sunt mai sceptici, putin peste 40% se feresc de aceeasi lingurita.

Doar 25% considera ca practicile bisericesti nu pot contribui la raspandirea virusului. Din pacate nu avem alte date sa stim despre ce e vorba, probabil doar 25% saruta icoanele fara masca?!

Increderea in preoti este imaprtasita cel mai mult de moldoveni si banateni cu 27 respectiv 30%. La polul opus, oltenii au 10% iar bucurestenii 20%, la fel ca si cei din centrul tarii.

Convinsi de religia/credinta lor sunt doar 39% din respondenti, cei mai multi fiind muntenii (fara Bucuresti), dobrogenii si moldovenii, in timp ce banatenii cu 15%, cei din centru si bucuresti (cu putin sub 15%) spun cu certitudine ca exista religii mai bune decat cea in care s-au nascut ei. Interesant este ca peste 50% din fiecare zona a tarii raspund cu „nu stiu” ceea ce inseamna ca nu-si cunosc credinta, nu sunt interesati de acest subiect. Facand diferenta, rezulta un procent intre 15-20% (in functie de zona) care este convins ca s-a nascut in cea mai buna religie, dar cu toate astea nu o practica, nu o cunoaste, nu accepta altceva. Cu asta s-au nascut, cu asta mor. Punct.

60% apreciaza rolul moral al Bisericii in societate (la olteni numai 40%, ceea ce reprezinta cel mai mic scor din toate regiunile), doar 10% considerand-o nociva (inclusiv oltenii).

Oltenii ofera acelasi rezultat si in ce priveste originea omului, 45% cred varianta biblica (versus 60% media pe tara). Restul cred in Darwin, sau sunt indecisi (25% – destul de mult).

Sondajul prezinta si o intrebare socanta: In opinia dvs, violul poate fi justificat in anumite conditii? Majoritatea spun nu. Raspuns firesc. Doar cei din centrul tarii se evidentiaza printr-un 10% afirmativ. Analizand defalcat, sare in evidenta ca lucratorii in gospodarie proprie, agricultorii, casnicii somerii gasesc justificare violului intr-o proportie de 22%!!!

In ce priveste pandemia, aproape 55% dintre romanasi sunt total neinformati: considera virusul de sorginte naturala, dar cam aceluiasi procentaj ii miroase a manipulare a unor mari corporatii, ca parte a unui razboi biologic. Unul din putinile cazuri cand concluzia corecta porneste de la premisa falsa. Bai si romanii astia, mereu sar din tipare! Ciudat neam!

Aproape 10% dintre romani sunt sado-masochisti, considerand blande masurile antipandemie luate de autoritati. Aproape 40% le considera normale, iar aproape 50% exagerate. Defalcat, e o varza. Ametesti de-atata contradictii!

40% nu s-ar vaccina, data-le find ocazia si cam tot atata au putina sau deloc incredere in vaccin. Analizand vreo 3 pagini pe subiect, mie imi da un procent de 4-5% care s-au vaccinat sau doresc sa se vaccineze insa nu are incredere in vaccin. Cu alte cuvinte nu o fac din motive de sanatate. Era buna o astfel de analiza, dar lipseste. Personal cunosc oameni care s-au vaccinat fie pentru a calatori in afara tarii, fie pt a-si pastra locul de munca. Or fi intrand in categoria celor 5%.

Surprinde si increderea acordata celor care au gestionat direct pandemia, Arafat, Tataru, Voiculescu, Cercel. Acestia sunt primii in topul increderii vizavi de situatia medicala. Incredibil cata naivitate si prostie, dupa mai bine de un an in care am fost abuzati de neomarxistii din fruntea tarii, de acesti noi tortionari care si-au propus sa reeduce intreaga societate. Cu toate astea, lumea are incredere in ei. Este pur si simplu incredibil! Mai mult decat atat, aproape 65% nu sunt pentru proteste, cu alte cuvinte, nu-i supara mult mizeria in care se afla.

CONCLUZII SCEPTICE:

Sondajul, desi interesant si promitator ca structura si profunzime, duce lipsa de esantioane care sa-l faca relevant. Sa iei 1420 de subiecti din 126 de localitati si sa-i imparti pe grupe, sexe, orientari de tot felul, samd, mi se pare foarte putin. Totusi, ceva ceva se creioneaza. Si e in ton cu celelalte sondaje anterioare.

In linii mari, romanul este spiritual. Nu neaparat religios, chiar daca vrea sa se numeasca asa si chiar daca e mandru de credinta in care s-a nascut. E un om falos, cu o puternica parere de sine, nonconformist si inclinat spre interpretari originale. Sa ai peste 20% care sa justifice violul, sa crezi ca pandemia e o manipulare pt a face unii bani, dar, in acelasi timp, sa te declari impotriva protestelor si sa consideri virusul ca o creatie a naturii este destul de smecher. Sa spui ca pandemia te-a saracit, ca unii profita clar de pe urma ta prin masurile implementate, masuri care sunt fie abuzive fie inutile, dar sa consideri aceste masuri in buna parte blande sau normale si sa tot girezi aceleasi persoane care sunt autorii acestor masuri, in conditiile in care colapsul din sistemul sanitar isi arata chipul din cand in cand, e iarasi, paradoxal.

La fel, sa crezi puternic in Dumnezeu dar sa te poticnesti la fel de abrupt cand ti se cere sa-l definesti sau sa spui ce faci in relatia cu El e si asta original. Cum s-ar zice, romanul e si putin pretentios. Nu face mare lucru pentru a-L impresiona pe Dumnezeu, dar se considera bagat in seama de El si chiar are pretentia sa fie ajutat. In ideea asta mai scapa un pomelnic, o donatie… O relatie cam comerciala: nu fac eu prea multe, platesc si, deci, compensez. Inc-odata, smecher!

Se observa clar, atat din raportarea la pandemie, cat si la viata politica si cea religioasa, ca, in societate, sunt multe prapastii intre generatii, categorii sociale si zone. Prapastii adanci. Cei mai conformisti sunt transilvanenii si banatenii. Si cei mai progresisti. Cei mai reticenti la preoti si rit sunt bucurestenii si oltenii, in timp ce moldovenii, dobrogenii si restul muntenilor sunt mai evlaviosi, mai traditionalisti, dar si asa, raspunsurile ambigue si diferentele, cand le analizezi defalcat, dau impresia clara a unei gloate fara unitate, fara crez solid, fara perspectiva si fara o coerenta. Adica superficial si fara fond.

Una peste alta avem de-a face cu o incultura teologica crasa, cu o lipsa majora, sa nu zic totala, de gandire critica, foarte mult egoism si incapatanare si aproape zero empatie si solidaritate. Lipsa de incredere in cler este un esec clar al conducerii BOR post decembriste. Mai trist este ca tot aceeasi marfa e in galantare si-acuma. Ritmul in care se succed zilele si zbaterea pentru cosul zilnic fac ca si persoanele care-si castiga traiul in regie proprie sa fie lipsite de un timp pentru sine, pentru rugaciune si meditatie. Nu mai zic de cultura. Patronii si liberprofesionistii (doctori, avocati) sunt departe de-a avea in fata o radiografie corecta a realitatii si probabil sunt depasiti doar de politicieni. Cu alte cuvinte, cei din categoria asta nu-si prea pun deloc problema existentiala daca se vor mai trezi dimineata sau daca au vreo datorie morala fata de cei din jur, atata timp cat reprezinta procentul celor care cred cel mai putin in divinitate, si care au o perceptie de departe mai carnala, decat a altora.

Per ansamblu, lumea alege mai usor sa creada intr-o alta lume decat sa creada ca o poate schimba in bine pe cea actuala. In esenta, dpv crestinesc, asa este, insa nu trebuie sa uitam ca avem o datorie morala nu numai fata de aproapele nostru, cat si fata de noi insine. In sensul ca oare ne iubim noi aproapele ca pe noi insine? Sau suntem nepasatori? Avem convingerea ca faptele noastre sunt o punere in practica a credintei, sau ne amagim ca e de-ajuns sa credem, sa dam un pomelnic, sa avem o icoana obiect magic? Pentru ca lipsa participarii la protestele anticovid sau mai mult, condamnarea lor, denota atat o lipsa de empatie si de curaj cat si o interpretare proasta a lucrurilor. Daca avem 50% (luat la rotund) care considera lucrare necurata ce se petrece, cum de avem doar un mic procent care reactioneaza si in strada? Daca exista 45% de nemultumiti de clasa politica si de directia in care merge tara de ce exista si neimplicarea/indiferenta lor? Daca un numar mare de oameni sustin icoanele in scoli si valorile crestine, sunt impotriva relatiilor homosexuale, impotriva coruptiei, cum se face ca AUR si PMP, partide cu care s-ar identifica, au procente sub asteptari (comparativ cu celelalte date)? Desigur este vorba de neincredere, de neimplicare, din varii motive. Dar atunci ce solutii ofera? Pentru ca Mantuitorul e cat se poate de clar: pe Mine m-ati hranit… pe Mine m-ati imbracat… nu va stiu pe voi… fatarnicilor… nu oricine Imi va spune Tata….samd.

Romanii sunt divizati, indecisi (unele intrebari clare nu numai ca au un procent de indecisi, dar pe alocuri e chiar foarte mare, chiar si un sfert sau mai mult) si total lipsiti de discernamant, adica de un spirit analitic care sa le permita analiza problemei din mai multe unghiuri si luarea unei decizii. Pe langa asta le lipseste curajul, disciplina si capacitatea de a aplica cazual un principiu general. In termeni duhovnicesti, lipsa discernamantului este strans legata de lipsa smereniei. De a spune nu pot si a accepta ajutorul. De a spune nu stiu si a accepta o varianta. De a spune am destul si pot da. De a spune cu tarie de caracter ca un lucru e rau cand tacerea iti poate aduce avantaje. Nu, noi ne mintim ca merge si-asa, ne mintim ca datorita nou am ajuns patroni si doctori, ne mintim ca suntem buni crestini, buni vecini, buni prieteni, samd.

Nu suntem sinceri cu noi insine si, prin urmare, facem raul pe care nu voim sa-l facem in timp ce binele pe care trebuie, nu. In felul asta, nestiind de unde venim (din sursa divina sau din maimuta?) nu stim nici ai cui suntem, nici unde ne indreptam si nici criteriile dupa care vom fi triati. Vin evenimentele peste noi si mereu suntem luati pe nepregatite. Mersul in pelerinaj, afirmarea raspicata a credintei, postul ca regula implinita sec, n-au nici o valoare daca ajungem, in final, a fi oameni egositi, lipsiti de caracter, care inghitim orice, care cedam santajului, care ne bucuram ca in patratica noastra e inca bine.

Si-atunci vine Marea Resetare, nu din partea Noii Ordini Mondiale, ci din partea lui Dumnezeu. Cati, oare, sunt(em) pregatiti? O intrebare retorica la care va invit sa meditati.

SEMNATI PETITIA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Un text de marturisire a credintei împotriva ecumenismului a fost redactat si semnat de clericii si monahii ortodocsi în timpul unei sinaxe din Volos în aprilie. Textul este înaintat Sfintelor Mitropolii în scopul semnarii marturisirii de catre Înalt Prea Sfintitii Mitropoliti. Marturisirea de Credinta a fost deja semnata de catre unii Mitropoliti (de Pireu, de Kithira si de Etoloakarnania), Stareti ai Sfintelor Manastiri, Monahi, Clerici, Teologi, reprezentanti ai Corporatiilor Crestin-Ortodoxe.

Textul este minutios si atent, probat teologic, revelator pentru apostazia ortodocsilor ecumenisti de la Credinta si Predania Ortodoxa a Parintilor. Ecumenistii ortodocsi – se semnaleaza în Marturisirea de Credinta, atrag o parte din Turma Ortodoxa în înselare (ratacire), cultiva îndoiala si îi clatina pe multi, conducându-i la divizare si la schisma. De aceea, „cei care se misca în aceasta iresponsabilitate ecumenista, orice pozitie ar detine în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfintilor nostri si, în consecinta, se afla în opozitie cu ei. Din acest motiv, pozitia lor trebuie sa fie osândita si respinsa de catre întregul Ierarhiei si al poporului credincios”.

Textul complet al Marturisirii de Credinta (împreuna cu semnaturile) este acesta:

Toti cei care prin harul lui Dumnezeu am crescut în dogmele cele binecinstitoare si urmam în toate Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca credem ca:

Singura cale mântuitoare pentru oameni[2] este credinta în Sfânta Treime, în opera si învatatura Domnului nostru Iisus Hristos, care sunt continue în trupul Lui, Sfânta Biserica. Hristos este singura lumina adevarata[3]; nu exista alte lumini care sa ne lumineze, nici alte nume care pot sa ne mântuiasca: „Si nu este întru alt întru nimic mântuire, pentru ca nici nume este altul sub cer dat întru oameni, întru care trebuie sa ne mântuim noi”[4]. Toate celelalte credinte, toate religiile care ignora si nu-L marturisesc pe Hristos „venit în trup”[5], sunt facaturi omenesti si lucrurile diavolului[6], nu conduc la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si la nasterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci îi ratacesc pe oameni si îi conduc la pierzare. Noi, crestinii care credem în Sfânta Treime, nu avem acelasi Dumnezeu cu nici o alta religie: nici cu asa-numitele religii monoteiste (iudaismul si islamul), care nu cred în Sfânta Treime.

De doua mii de ani, Biserica întemeiata de Hristos si calauzita de Sfântul Duh a ramas statornica si neclintita în Adevarul mântuitor învatat de Hristos, predat de Sfintii Apostoli si pazit de Sfintii Parinti. Nu a fost îngenuncheata de cumplitele prigoane ale iudeilor, initial, si ale închinatorilor la idoli, mai apoi, în primele trei secole; a aratat o multime de martiri si a iesit biruitoare, dovedind originea ei dumnezeiasca. Dupa cum minunat spune Sfântul Ioan Gura de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât Biserica”. Daca porti razboi împotriva vreunui om, fie ai învins, fie ai fost învins; dar daca porti razboi împotriva Bisericii, vei fi învins fara sa te dumiresti, caci Dumnezeu este mai tare decât toate”[7].

Dupa încetarea prigoanelor si triumful Bisericii asupra vrajmasilor din afara, adica a iudeilor si a închinatorilor la idoli, s-au înmultit si s-au împuternicit vrajmasii dinauntru ai Bisericii. Au aparut diferite erezii, care au încercat sa perimeze (rastoarne) si sa falsifice credinta predanisita, asa încât credinciosii sa fie zapaciti si sa slabeasca încrederea lor în adevarul evanghelic si în cele încredintate. Marele Vasilie schitând situatia bisericeasca, creata de erezia lui Arie, care a dominat timp de patruzeci de ani si administrativ, zice: „Dogmele Parintilor sunt dispret,uite, predaniile apostolice sunt socotite de nimic, inventiile oamenilor mai noi înlumesc Bisericile; asadar, oamenii nu mai teologhisesc, ci tehnologhisesc; întelepciunea lumii are întâietate îndepartând lauda Crucii. Pastorii sunt izgoniti, iar în locul lor sunt introdusi lupi grei care sfârteca turma lui Hristos”[8].

Ce s-a întâmplat cu vrajmasii din afara, religiile, s-a întâmplat si cu cei din interior, ereziile. Biserica – prin marii si luminatii Sfinti Parinti, a definit si a îngradit credinta Ortodoxa prin hotarârile Sinoadelor Ecumenice si Locale referitoare la anumite învataturi îndoielnice, dar si prin conglasuirea Parintilor (consensus Patrum) asupra întregului de teme al credintei. Suntem mai siguri când îi urmam pe Sfintii Parinti si nu mutam hotarele pe care ei le-au asezat. Cuvintele „Urmatori Sfintilor Parinti” si „Nu muta hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri” constituie o linie sigura de drum si supapa de siguranta a credintei si vietuirii noastre ortodoxe. Prin urmare punctele de baza ale marturisirii noastre sunt urmatoarele:

1. Pazim neclintite si nefalsificate toate cele legiuite de Sinoade si de Parinti. Primim toate câte ei le-au primit si condamnam toate câte ei le-au condamnat, ferindu-ne de contactul cu toti cei care inoveaza în chestiunile credintei. Noi nici nu adaugam, nici nu desfiintam vreo învatatura, nici nu o schimbam. Sfântul Ignatie al Antiohiei, purtatorul de Dumnezeu, scria deja în Epistola sa catre Sfântul Policarp al Smirnei: „Tot cel ce se pronunta împotriva celor hotarâte, chiar daca ar fi vrednic de crezare, chiar daca ar posti, chiar daca ar trai în feciorie, chiar daca ar face minuni, sa-ti fie lup în piele de oaie, care lucreaza stricarea oilor”. Sfântul Ioan Gura de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: „Daca cineva va binevesti voua, altceva decât ati primit, sa fie anatema”, observa ca Apostolul „nu a zis ca daca propovaduiesc împotriva sau leapada totul, ci chiar si ceva foarte mic daca v-ar binevesti în afara celor primite, chiar daca de întâmplare vor fi miscati, anatema sa fie”[9]. Sinodul al VII-lea Ecumenic, proclamând hotarârile lui împotriva iconomahilor catre clericii din Constantinopol, scrie: „Am urmat Predaniei Bisericii Universale si nu am facut nici destindere (scoatere), nici prisosinta (adaos), ci învatându-ne apostoliceste, tinem Predaniile pe care le-am primit, primind si îmbratisând întotdeauna câte Sfânta Biserica Universala de la începutul vremurilor a primit oral si prin scris”. Caci adevarata si prea dreapta judecata a Bisericii nu accepta nimic a înnoi în ea, nici a face vreo scoatere. Drept aceea, noi, urmând legilor parintesti si primind harul de la unicul Duh, am pazit toate cele ale Bisericii fara a taia sau a împutina cu ceva”[10].

Împreuna cu Sfintii Parinti si cu Sfintele Sinoade lepadam si anatematizam toate ereziile care s-au ivit în cursul istoric al Bisericii. Dintre ereziile vechi, care supravietuiesc pâna azi, condamnam arianismul (supravietuieste la minciuno-martorii lui Iehova) si monofizitismul, cel radical al lui Eutihie si cel moderat al lui Sever si Dioscor, conform hotarârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon si învataturii hristologice a marilor Sfinti Parinti si Dascali, precum a Sfântului Maxim Marturisitorul, a Sfântului Ioan Damaschinul, a Marelui Fotie si a imnelor din cult.

2. Proclamam ca papismul (romano-catolicismul – n.tr.) este pântecele ereziilor si al ratacirilor. Învatatura despre „Filioque”, adica a purcederii Sfântului Duh si de la Fiul, este contrara celor pe care Însusi Hristos le-a învatat despre Sfântul Duh. Întreaga ceata a Parintilor – si în sinoade si în parte – considera papismul ca erezie, pentru ca în afara de Filioque, a introdus o multime de alte rataciri, precum primatul si infailibilitatea papei, azima, focul curatitor, imaculata conceptie a Nascatoarei de Dumnezeu, gratia creata, rascumpararea iertarilor (indulgentiae); a schimbat aproape toata învatatura si practica în legatura cu Botezul, Mirungerea, Dumnezeiasca Euharistie si celelalte taine si a transformat Biserica într-un stat lumesc.

Papismul actual s-a abatut mult mai mult decât papismul medieval de la învatatura Bisericii, asa încât el nu mai constituie continuarea vechii Biserici Apusene. A introdus o multime de noi exagerari în „mariologie”, precum învatatura despre Nascatoarea de Dumnezeu ca „împreuna-mântuitoare” (co-redemptrix) a neamului omenesc. A încurajat „Miscarea Harismatica” a grupurilor protestante, chipurile pnevmato-centrice. A înfiat metode spirituale orientale de rugaciune si meditatie. A introdus noi inovatii în dumnezeiescul cult, precum corurile si orgile muzicale. A prescurtat si distrus cu totul Dumnezeiasca Liturghie. În spatiul Ecumenismului a pus bazele religiei mondiale (pan-religia), recunoscând prin Conciliu II Vatican „viata duhovniceasca” a celor de alte religii. Minimalismul dogmatic a condus si la o împutinare a cerintelor morale, data fiind legatura dintre dogma si morala, având ca urmare caderile morale ale înaltilor prelati si dezvoltarea între clerici a deviatiilor morale ale homosexualitatii si ale pedofiliei[11]. Continuând sa sustina „Uniatia”, aceasta caricatura a Ortodoxiei, prin care ca printr-un cal troian îi înseala si îi atrage pe credinciosi, torpileaza dialogul si demistifica asa-numitele sincere dispozitii pentru unire.

În general, exista o schimbare radicala a papismului si o întoarcere spre protestantism dupa Conciliul II Vatican, precum si o înfiere a unor diferite miscari „spirituale” ale „Noii Ere”.

Conform Sfântului Simeon al Tesalonicului – Mistagogul, papismul a a provocat Bisericii cea mai mare stricaciune din câte au provocat toate ereziile si schismele împreuna. Noi ortodocsii avem comuniune cu papii dinainte de schisma si pe multi papi îi sarbatorim ca sfinti. Papii dupa schisma sunt eretici; au încetat sa mai fie succesori în tronul Romei, nu au succesiune apostolica, pentru ca nu au credinta Apostolilor si a Parintilor. Din acest motiv, pe orice papa „nu doar ca nu-l avem în comuniune, dar îl numim si eretic”. Din cauza blasfemiei împotriva Sfântului Duh prin învatatura despre Filioque, L-au pierdut pe Sfântul Duh, iar toate la ei sunt lipsite de har. Nici o taina a lor nu este valida dupa Sfântul Simeon. „Deci blasfemiaza inovatorii si departe de Duhul sunt, blasfemiind împotriva Duhului Sfânt, si cu desavârsire nu este întru ei Duhul Sfânt; pentru care si cele ale lor sunt fara har, dupa cum harul Duhului l-au nesocotit si l-au subminat… pentru care si Duhul Sfânt nu se afla întru ei, si nimic duhovnicesc întru ei si toate cele de la ei sunt goale si noi si contrarii Predaniei dumnezeiesti”[12].

3. Aceleasi sunt valabile, într-un mai mare grad, pentru Protestantism, care ca un copil al papismului a mostenit multe erezii, iar pe de alta parte a adaugat mult mai multe; respinge Predania, acceptând doar Sfânta Scriptura (sola Scriptura), pe care o rastalmaceste; desfiinteaza Preotia ca Har tainic special, cinstirea Sfintilor si a icoanelor; subestimeaza persoana Nascatoarei de Dumnezeu; respinge monahismul; din Sfintele Taine accepta doar Botezul si Dumnezeiasca Euharistie, denaturând si în acestea învatatura si practica Bisericii; învata predestinatia absoluta (calvinism) si îndreptarea (mântuirea) doar prin credinta, iar, în cele din urma, partea lui „progresista” a introdus preotia femeilor si casatoria homosexualilor, pe care îi primeste si în Preotie. Însa, în principal, este absenta eclesiologia, pentru ca nu exista sensul de Biserica, asa cum îl detine Predania Ortodoxa.

4. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea ratacirii în ceea ce-i priveste si pocainta, asa încât sa fie o adevarata unire si pace; unire cu adevarul si nu cu ratacirea si cu erezia. Pentru încorporarea ereticilor în Biserica, acrivia canonica pretinde primirea lor prin Botez. „Botezul” lor anterior, savârsit în afara Bisericii, fara întreita afundare si ridicare a celui ce se boteaza în apa sfintita printr-o rugaciune speciala si de catre un preot neortodox, nu este botez. Sunt lipsiti de Harul Sfântului Duh, care nu exista în cadrul schismelor si ereziilor, si, prin urmare, nu avem nimic comun care sa ne uneasca, precum zice Marele Vasile: „Cei ce s-au lepadat de Biserica n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, caci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii… cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au cazut”[13].

Pentru aceasta este netemeinica si nesigura noua încercare a ecumenistilor de a impune conceptia ca avem botez comun cu ereticii, si pe inexistenta unitate baptismala sa sustina unitatea Bisericii, care exista – chipurile – acolo unde exista botezul[14]. Însa cineva intra în Biserica si devine membru al ei, nu prin orice botez, ci prin singurul si unicul Botez savârsit de preotii care au Preotia Bisericii.

5. Atâta vreme cât ereticii continua sa ramâna în ratacire, respingem comuniunea cu ei, si în mod deosebit rugaciunile în comun. Sfintele Canoane, în întregul lor, interzic nu doar coliturghisirile si rugaciunile în comun în biserici, ci si simplele rugaciuni în comun în spatii private. Pozitia severa a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevarata iubire si dintr-un sincer interes pentru mântuirea lor si dintr-o grija pastorala ca nu cumva credinciosii sa fie atrasi în vreo erezie. Cine iubeste, arata adevarul, nu-l lasa pe celalalt în minciuna; altfel, iubirea, concordia si pacea cu el sunt prefacute si false. Exista un razboi bun si o pace rea. „Caci mai vrednic de lauda este un razboi decât o pace care desparte de Dumnezeu” – spune Sfântul Grigorie Teologul[15]. Si Sfântul Ioan Gura de Aur recomanda: „Daca vezi ca se vatama buna-cinstire, nu da întâietate împacarii în detrimentul adevarului, ci împotriveste-te cu vitejie pâna la moarte” netradând nicidecum adevarul”. Iar în alta parte recomanda accentuând: „Sa nu acceptati nici o dogma noua sub pretextul iubirii”[16]. Aceasta pozitie a Parintilor si-a însusit-o si marele luptator si marturisitor al Credintei Ortodoxe înaintea latinilor, Sfântul Marcu al Efesului Evghenicul, care îsi încheie propria Marturisire de Credinta la Florenta prin urmatoarele cuvinte: „Toti Dascalii Bisericii, toate Sinoadele si toate Dumnezeiestile Scripturi ne sfatuiesc sa fugim de cei care cugeta diferit (cu alte credinte) si a sta departe de împartasirea cu ei. Deci, sa dispretuiesc eu toate acestea, si sa urmez celor care, sub pretentiozitatea unei paci fabricate, poruncesc unirea? Celor care au violat sfântul si dumnezeiescul Simbol si Îl introduc pe Fiul ca a doua cauza a Sfântului Duh? Caci pe celelalte ale rautatilor le las, avându-le pe cele de acum, din care si numai una ne era noua de ajuns ca sa ne despartim de ei. Sa nu patimim aceasta vreodata, Mângâietorule Bune, nici astfel însumi sa cad în gânduri necuviincioase, ci, având învatatura Ta si a fericitilor barbati cei insuflati de Tine, sa adaug catre parintii mei, aceasta, daca nu alta, aducând-o de aici: buna-cinstire”[17].

6. Pâna la începuturile secolului XX, Biserica a avut în mod ferm si constant o pozitie de respingere si de osândire în fata tuturor ereziilor, precum este clar formulata în Sinodiconul Ortodoxiei, care se citeste în Duminica Ortodoxiei. Se anatematizeaza ereziile si ereticii, fiecare în mod particular; iar ca sa nu ramâna niciuna în afara anatemei, la sfârsit exista o anatematisma generala: „Tuturor ereticilor anatema”.

Din pacate, aceasta pozitie unica, ferma si neoscilanta a Bisericii de pâna la începutul secolului XX a început treptat sa fie abandonata, dupa Enciclica emisa de Patriarhia Ecumenica în 1920 „Catre Bisericile lui Hristos de pretutindeni”, care, pentru prima oara, caracterizeaza în mod oficial ereziile ca biserici, care nu sunt înstrainate de Biserica, ci sunt casnice (intime) si rude. Recomanda „sa se reaprinda si sa se întareasca înainte de toate iubirea între Biserici, neconsiderându-ne unele pe altele ca straine si ale celorlati, ci rudenii si apropiate (casnice) în Hristos si împreuna-mostenitoare si in corpore ale fagaduintei lui Dumnezeu în Hristos”[18].

Se deschise deja drumul pentru înfierea, constituirea si dezvoltarea în spatiul Bisericii Ortodoxe a ereziei Ecumenismului, aceasta panerezie, initial o inventie protestanta, iar acum avizata si de catolici, erezie care înfiaza si legifereaza toate ereziile ca biserici si ataca dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica. Mai mult, a fost dezvoltata, se învata si se impune de catre Patriarhi si episcopi o noua dogma despre Biserica, o noua eclesiologie. Conform acesteia, nici o Biserica nu este îndreptatita sa-si revendice exclusiv pentru ea caracterul de Biserica universala si adevarata. Fiecare este un fragment, o parte, dar nu Biserica întreaga. Toate împreuna constituie Biserica.

Toate hotarele (definitiile) pe care le-au pus Parintii au cazut; nu mai exista nici o linie de definire si de demarcatie între erezie si Biserica, între adevar si ratacire. Si ereziile sunt biserici, si desigur multe, precum cea papala (catolica), se considera acum ca biserici surori, carora împreuna cu noi Dumnezeu le-a încredintat grija pentru mântuirea oamenilor[19]. Exista si în cadrul ereziilor harul Atotsfântului Duh, drept pentru care si botezul lor, precum si toate celelalte taine sunt valide. Toti câti s-au botezat, oricarei erezii ar apartine, sunt madulare ale trupului lui Hristos, ale Bisericii. Blestemele si anatemele sinoadelor nu mai sunt valabile si trebuie radiate din cartile liturgice. Ne-am adapostit în „Consiliul Mondial al Bisericilor” si ne-am vândut substantial – si aceasta doar prin aderarea noastra – propria constiinta de sine eclesiologica. Am desfiintat dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, dogma despre „un (singur) Domn, o (singura) credinta, un (singur) Botez”[20].

7. Acest sincretism intercrestin, a fost dezvoltat acum si într-un sincretism interreligios, care pune semnul egal între toate religiile si theosevia, cinstirea de Dumnezeu cea una, de-Dumnezeu-descoperita în Hristos, cunostinta dumnezeiasca si viata în Hristos. Este atacata, în consecinta, nu doar dogma despre Biserica cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca în relatie cu ereziile, ci si dogma de capetenie despre unica Revelatie în lume si unica mântuire a oamenilor prin Iisus Hristos în relatie cu religiile lumii. Este cea mai mare ratacire, cea mai mare erezie din toate veacurile.

8. Noi credem si marturisim ca doar în Hristos exista posibilitatea mântuirii. Religiile lumii si ereziile duc la pierzare. Biserica Ortodoxa nu este doar Biserica adevarata; este Biserica cea Una. Doar ea a ramas fidela Evangheliei, Sinoadelor si Parintilor, si, prin urmare, doar ea reprezinta adevarata Biserica Universala a lui Hristos. Dupa Cuviosul Staret, Iustin Popovici, Ecumenismul este numele comun pentru falsele biserici ale Europei Apusene. Numele lor comun este panerezia[21].

Aceasta panerezie a fost primita de multi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, clerici, monahi si laici dintre ortodocsi. O învata „cu capul descoperit”, a aplica si o impun în practica, împartasindu-se în felurite chipuri cu ereticii, prin rugaciuni în comun, schimb de vizite, colaborari pastorale, asezându-se radical pe ei însisi în afara Bisericii. Pozitia noastra inspirata de hotarârile canonice sinodale si de exemplul Sfintilor este evidenta. Fiecare trebuie sa-si ia în serios responsabilitatile sale.

9. Desigur ca exista si responsabilitati colective, iar în principal cele ale Ierarhilor si teologilor nostri cu mentalitate ecumenista în fata pleromei ortodoxe si a turmei lor. Acestora le declaram întru frica lui Dumnezeu si cu iubire ca aceasta pozitie a lor si deschiderile lor în activitatile ecumeniste sunt condamnabile din orice parte am privi, pentru ca:
a) pun la îndoiala realmente Credinta si Predania noastra ortodox-patristica;

b) seamana îndoiala în inimile turmei si îi clatina pe multi, conducându-i spre divizare si schisma si

c) atrag o parte a turmei în ratacire si prin aceasta într-un dezastru duhovnicesc.

Proclamam, asadar, ca din aceste motive, cei care se misca în aceasta iresponsabilitate ecumenista, oricare ar fi pozitia pe care o ocupa în Organismul Ecleziastic, se opun Predaniei Sfintilor nostri si, în consecinta, sunt în opozitie cu ei.

De aceea, pozitia lor trebuie osândita si respinsa de catre întregul Ierarhilor si al poporului credincios.

Marturisirea de credinta este semnata de urmatorii în mod doveditor si verificabil”.

Lista este semnata de episcopi, clerici, monahi si simpli mireni. Ea poate fi citita aici: http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx . Cei ce doresc sa semneze sunt invitati sa o faca prin e-mail, la adresa: palimpce@otenet.gr . Textul trimis trebuie sa fie: „Sunt de acord cu Marturisirea de Credinta împotriva Ecumenismului si semnez”, iar semnatura trebuie sa contina numele complet, si profesia. De asemenea se va specifica daca semnatarul este monah sau laic.

+
+
+

[1] Text preluat din Saptamânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos”, nr. 1785 din 29 mai 2009, pp. 1 si 7) si tradus din limba greaca de monahul Leontie. Semnaturile în limba engleza au fost preluate de pe adresa: http://oodegr.com/english/oikoumenismos/omologia_pistews.htm#_ednref1

[2] A se vedea opera lui Ghenadie al II-lea Sholarios, patriarhul Constantinopolului, Despre singura cale de mântuire a oamenilor (în greceste), în Gheorghios Sholarios, Apanta ta evriskomena, Oevres Completes de Georges Scholarios, vol. I-VII, Paris 1928-1936, ed. L. Petit – X. Siderides – M. Jugie, vol. III, 434-452.

[3] Ioan 8:12: „Eu sunt lumina lumii; cel ce îmi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii”. Idem 3: 19: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”.

[4] Fapte 4: 12.

[5] I Ioan 4: 2-3: „Tot duhul care marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit în trup, de la Dumnezeu este; si tot duhul care nu marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit în trup, de la Dumnezeu nu este; si acela este al lui antihrist, de care ati auzit ca va veni; si acum în lume este”.

[6] A se vedea Cosma Etolianul, Învataturi, în I. Menounou, Cosma Etolianul, Învataturi (si Biografia), ed. „Tinos”, Atena, Învatatura I 1, 37, pag.142: „Toate credintele sunt mincinoase, false, toate ale diavolului. Acest lucru l-am înteles drept adevarat, dumnezeiesc, ceresc, sanatos (corect), desavârsit si pentru mine si pentru voi, cum ca singura credinta binecinstitorilor si ortodocsilor crestini este buna si sfânta, si a crede si a ne boteza în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh”.

[7] Omilia înainte de surghiunire 1, EPE 33, 186 (în limba greaca).

[8] Epistola 90, Catre preasfintii frati si episcopi din Apus 2, EPE 2, 20 (în limba greaca).

[9] Gal. 1:9. Omilii la Galateni, cap. I, PG 61, 624.

[10] Mansi, 13, 409-412.

[11] Laxismul si decaderea morala chiar si între clerici a fost semnalata chiar de la începuturile secolului XV de catre Sfântul Simeon al Tesalonicului. A se vedea Epistola Dogmatica 16 în D. Balfour, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului (1416/17 – 1429), Opere Teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.218: „Si mai mult, ei nu privesc adulterul ca pe ceva ce implica iadul întreg, nici macar în rândurile preotilor lor, ci dimpotriva, ei îsi doresc cu nerusinare concubine si tineri pentru adulter si doresc sa slujeasca în fiecare zi „. Ibid,15 , pag. 216 : ” De asemenea, ei nu au un mod de viata evanghelic; întrucât orice fel de lux si adulter nu reprezinta pentru ei ceva reprobabil si nici orice altceva ce este interzis pentru crestini”. Decaderile morale care se vad în ultimul timp chiar si în rândul clerului ortodox sunt rezultatul liberalismului si secularismului ecumenist.

[12] Dialog 23, PG 155, 120-121. Epistola despre fericiri 5, în D. Balfour, Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (1416-17 – 1429). Opere teologice, Analekta Vlatadon 34, Tesalonic 1981, p.226.

[13] Epistola I Canonica, Catre Amfilohie de Iconium, canonul 1.

[14] În textul celei de-a 9-a Adunari Generale a Consiliului Mondial al Bisericii în Porto Alegre (Brazilia 2006) care a fost acceptat de catre reprezentantii Bisericilor Ortodoxe si a avut ca titlu „Chemati sa fie o Unica Biserica” (Called to be the One Church), în paragraful 8 se mentioneaza: „Toti cei botezati în Hristos sunt uniti în Trupul Lui”. În paragraful 9: „Faptul ca noi toti în comun apartinem lui Hristos prin botezul în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, da posibilitatea bisericilor si le cheama sa paseasca împreuna chiar si atunci când nu cad de acord. Asiguram ca exista un singur botez, precum exista doar un singur trup si un singur Duh, o singura nadejde a chemarii noastre, un singur Domn, o singura Credinta, un singur Dumnezeu si Tata al nostru, al tuturor (vezi Efes. 4: 4-6)”. Mitropolitul Ioannis (Zizioulas) de Pergam, în lucrarea Orthodox Ecclesiology and the Ecumenical Movement, Sourozh Diocesan Magazine (Anglia, august 1985, vol. 21, p. 23) a preîntâmpinat aceasta pozitie scriind: Within baptism, even if there is a break, a division, a schism, you can still speak of the Church. … The Orthodox, in my understanding at least, participate in the ecumenical movement as a movement of baptised Christians, who are in a state of division because they cannot express the same faith together, In the past this has happened because of a lack of love which is now, thank God, disappearing. (În botez, chiar daca exista o ruptura, o despartire, o schisma, poti înca sa vorbesti despre Biserica. … Ortodocsii, cel putin dupa parerea mea, participa la miscarea ecumenica ca la o miscare a crestinilor botezati, care se afla într-o situatie de despartire, pentru ca nu pot sa exprime aceeasi credinta împreuna. În trecut, aceasta se întâmpla din lipsa de iubire, care acum, slava lui Dumnezeu, dispare.)

[15] Cuvânt apologetic despre fuga în Pont 82, EPE 1, 176.

[16] Omilia 22 la Romani, 2, PG 60, 611. Omilia 2 la Filipeni,1, PG 62, 119.

[17] Marturisirea de credinta expusa la Florenta, în Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d’Ephese, de L. Petit, Patrologia Orientalis 17, 442.

[18] A se vedea I. Karmiris, „Monumente Dogmatice si Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale” (în limba greaca), vol. 2, p. 958.

[19] A se vedea Declaratia Comuna a papei Ioan Paul al II-lea si a patriarhului Bartolomeu în timpul vizitei celui de-al doilea la Roma, pe 29 iunie 1995. Mai devreme, aceleasi lucruri fusesera proclamate si de catre Comisia Teologica Mixta pentru Dialogul dintre ortodocsi si catolici la Balamand (Liban) în 1993.

[20] Efeseni 4:5.

[21] Arhim. Iustin Popovici, Biserica si Ortodoxa( si Ecumenismul în limba greaca), Tesalonic 1974, p. 224.

Preluat de la razbointrucuvant.ro

CU PASI REPEZI SPRE PECETLUIRE

Miercuri, Senatul Romaniei a supus votului delicata problema a pasapoartelor electronice/biometrice. Cum era de asteptat, votul a fost impotriva celor ce au protestat cu privire la obligativitatea acceptarii unor asemenea acte. Tot astazi Monahul Filoteu de la Petru Voda a fost prezent in Parlament pentru a lamuri pe domnii senatori de ce protestam. Si nu a avut sorti de izbanda. Asta nu datorita persoanei sale ci pentru ca oamenii din ziua de astazi sunt cam tari la cerbice. Cei care mai frecventeaza biserica si care se mai roaga acasa mau au o sansa in a intelege clar situatia, restul datorita patimilor in care zac si care le intuneca mintea, nu pricep pericolul acceptarii cipului. Pentru ei, religiosii sunt niste fanatici care asteapta sfarsitul lumii, ca prostii.

Senatul este locul unde misuna alesii neamului. Aaaah poate ar fi mai potrivit sa spun alesii poporului ca notiunea de neam e cam discutabila in zilele noastre. Dar oricum e un termen prea fin pentru unii, asa ca merg cu gloata si zic boboru’. Si in Senat sunt multi politicieni, iar politichia in zilele noastre e la fel ca in satirele lui Caragiale, adica plina de mizerii de tot soiul. Sa ma ierte cei care au intrat in politica cu gand bun, acestia nu intra in caracterizare, vorbesc la general. Si cum era de asteptat, aceasta stransura de oameni care-si vad propriile interese si-si maresc pensiile prin OUG care expira dupa ce a functionat cel mai minim termen care poate functiona, n-au cum sa decida ceva in folosul obstii. Unde mai pui ca Sinodul actual, in mare parta alta stransura de mizerabili si comunisti care si-au facut cariera pe spatele unor bieti oameni ce-au putrezit pe la marginea unor orase, in gropi comune, ei bine, acest Sinod asupra caruia Duhul Sfant pluteste ca o ceata, dar nu indrazneste sa se coboare, a decis ce? Pai ce sa decida decat tot ce s-a hotarat de sus, ca deh! in Biserica se face ascultare si trebuie sa executi ordinele fara cracneala.

Ba, ca in fabulele lui Alexandrescu, sau ca in Ferma Animalelor (toate animalele sunt egale intre ele, dar unele sunt mai egale) tot ei au iesit in fata si au acuzat un oarecare ONG de impunerea unei dictaturi in Biserica, de manipularea multimii, de mitinguri si atitudini extremiste si anti-ortodoxe. Acest individ Stoica, care-si pune pe el sutana in fiecare zi de sarbatoare, o cam uitat pe ce lume traieste si ce reprezinta. La fel si unii din Sinod, s-au dezis de decizia Sinodului local de la Cluj si auhotarat in unanimitate ce-au hotarat. Unii zic ca lipsind IPS Bartolomeu de la intrunire, Sinodul e necanonic si ca nu se poate vorbi de unanimitate. Pai cum nu? Unanimitatea presupune lipsa exceptiei, adica toti. Pai si nu-s toti? Cei care au participat efectiv + IPS Bartolomeu care a lipsit, nu e tot Sinodu’? Deci, unanimitate!

Senatul a asteptat decizia Sinodului de unde intelegem noi ca daca Sinodul ar fi impartasit pozitia asupata de grupul de la Cluj, atunci senatorii s-ar fi facut macar ca-l baga-n seama pe Parintele Filoteu. Dar cum suntem in Romania anului 2009 si nimic bun nu se poate intampla, Sinodul a decis cum a inteles ca vrea puterea sa decida.

Ma intreb si eu cum de unii oameni sunt atat de incapatanati si nu pot dom’le sa priceapa ca acesta este inceputul sfarsitului. Poti fi ateu, poti fi necrestin sau putin credincios, totusi din punct de vedere stiintific s-a demonstart ca cipul ne imbolnaveste de cancer, ca poate fi hack-uit/piratat, ca atenteaza in mod sigur la libertatea de miscare si intimitatea noastra. Toti care neaga aceste aspecte nu le neaga de fapt pentru ca nu le pricep ci pentru ca sunt adeptii statului totalitar, politienesc si ca au interes in a urmari pe altii si a se debarasa de oricine care ii poate impiedica in planurile lor meschine. Vor sa ne corupa. Si asa cum s-a intamplat in inchisorile comuniste, aceast lucru se face intai prin distrugerea moralitatii si a personalitatii. Apoi prin diverse constrangeri.

Privita din alt punct de vedere, adica cel religios, care se adreseaza exclusiv crestinilor, mai ales a celor practicanti, deci si a ierarhilor, care ca si fariseii din vechime se intrebau cu mirare „cine ne tulbura noua linistea”, cipul este premergator pecetii din Apocalipsa. S-a demonstrat stiintific cum cifra 666 este continuta in codul de bare. Am aratat pe scurt aceasta pe situl http://despremasonerie.go.ro si am zis ca pe larg puteti consulta Apocalipsa 13 si La apusul libertatii. Lucrurile sunt clare, codul de bare este alcatuit pe sistemul 666. Faptul ca japonezii folosesc alt sistem de gestiune este o dovada ca sistemul EAN13 nu este singurul de acest gen si ca se doreste cu deadinsul folosirea lui. Dar daca cipurile din pasaport sau alte acte contin cifra 666 conteaza, poate, mai putin. CE este important este ca biocipul se va implanta in corpul uman exact unde a scris Sfantul Ioan, adica pe mana si pe frunte. Cercetari de milioane de dolari au demonstrat ca numai aceste doua locuri pot fi folosite in acest sens. Sa fie oare coincidenta? Categoric nu. Mai ales ca odata cu implantarea biocipului banii lichizi vor dispare. Deja in America 95% din banii care circula pe piata sunt in varianta electronica. Si daca cash-ul va dispare, atunci nimeni nu va putea/vinde decat cu cipul, prin tranzactii electronice, adica exact ce spune Sfantul Ioan in Apocalipsa. Sa fie si asta coincidenta? Iarasi, nu. Asa cum prin minunile si sfintii Bisericii Dumnezeu a dovedit ca este mai presus de lume si in afara de timp, acelasi Duh lucrator i-a descoperit si Sfantului Ioan si Sfintilor Parinti ale caror profetii le vedem implinindu-se, ce are sa fie.

Si totusi, se mai trezeste cate-un adormit care n-o pus mana pe-o carte religioasa sa spuna ca acest cip nu ne va impiedica sa facem fapte bune sau sa fim oameni buni. De parca acest lucru ar conta exclusiv la mantuirea noastra, faptul ca esti bun. Dumnezeu tine cont de bunatatea noastra dar nu este criteriu exclusiv pentru Imparatia Cerurilor. Daca ar fi fost asa de ce sfintii si dreptii Vechiului Testament se duceau in iad? Acestea sunt sofisme care nu fac decat sa compromita crestinismul, pentru ca cei care fac asemenea afirmatii copilaresti se declara crestini: si eu merg la biserica, si eu sunt ortodox, ce, numai voi sa va mantuiti?

Mai demult, cand inca nu erau atatea carti cu profetii despre vremurile de pe urma, am auzit de un parinte care a zis ca in vremurile noastre numele diavolului va fi pe toate gardurile. Si acum vedem ca pe langa celelalte profetii care se implinesc sub ochii nostri, si aceasta prinde contur. Pe atunci nu pricepeam de ce lumea si-ar vinde sufletul diavolului. Intelegeam cele zise despre desfranare, despre necredinta, despre rautatea lumii, dar pe aceasta nu o intelegeam. Iar acum mi se descopera: bauturi si dulciuri marca Hell, sisteme electronice, softuri cu aluzii de acest fel (Windows Longhorn, diferite jocuri cu personaje dracesti, diferite embleme cu diavolul, cum e aceea de pe site-ul antivirului Clam, „demonii” cu ajutorul carora ruleaza Linux-ul, sau diferite alte produse, cum ar fi praful Diavolina, care se arunca in centralele cu incalzire pe lemne, pentru a arde depunerile).

Iar lovitura de gratie, biocipul, prin care toti se vor boteza in numele diavolului, pentru ca acceptarea implantului echivaleaza cu botezul in crestinism. Fratilor, acesta este inceputul sfarsitului, inceputul durerilor. Protestati! Protestati dar nu fiti naivi! Prin inregistrarea de partide, prin orice actiune neduhovniceasca nu facem nimic. Venirea Antihristului nu poate fi impiedicata prin ordonante de urgenta sau legi omenesti. Protestati dar nu ca anarhisti ci ca marturisitori. Marturisit in fata oamenilor si Fiul Omului va marturisi pentru voi in fata ingerilor. Nu va fie teama de cei care va ironizeaza, mantuirea nu este obligatorie, Dumnezeu primeste numai pe cel care alearga la El, atunci EL iesa in intampinarea lui. Asadar, intariti-va sufleteste, in primul rand.

Aduceti-va aminte ca mai intai de toate lumea L-a urat pe Hristos, si daca asa a facut cu lemnul verde, cu cel uscat ce va face? Aduceti-va aminte ca oricine va ucide pe crestin va crede ca aduce jertfa bine primita lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte de vorba Sfantului Antonie care a zis ca in vremurile de pe urma, nebunii vor spune despre ei insisi ca-s sanatosi, si ca bolnavi sunt de fapt ceilalti.

Circula mai ales pe internet, si nu fara motiv, diverse materiale alarmiste. Tot soiul de documentare si noutati apar din vreme in vreme. Cine nu este intarit duhovniceste isi poate pierde usor mintile. Cine nu-si pune nadejdea in Dumnezeu si cine nu-si da seama ca si acestea se petrec tot din pronia Sa, va innebuni. Acela este stranepotul celor care cred in Mesia ca un salvator pamantesc. A fost cu ei, a trait printre ei, a facut minuni intre ei si a iesit despre El ca e indracit. L-au rastignit pentru ca ochii lor erau atintiti la imparatia pamanteasca si nu puteau sa vada cerurile deschise deasupra lor.

Sa invatam din erorile trecutului, sa vedem acum in aceste remuri, asa cum spunea si Parintele Iustin, un mijloc de mantuire. Sa vedem ca istoria se repeta si ca sistemul totalitar comunist s-a reincarnat in Vest si vine sa recucereasca teritorii si inimi care nu i-au apartinut niciodata.

Vremuri grele au mai fost si in trecut. Fiecare generatie a suferit, in feluri diferite. Cosmarul incepe cand deschizi ochii, iar acesta, fratilor este cosmarul nostru. Dar sa indraznim, in numele lui Hristos, Care a biruit lumea, si iadul si moartea.

Cu noi este Dumnezeu, intelegeti, cu noi este Dumnezeu si nimeni impotriva noastra!

F.O.R.-UL CONTESTA ACTELE BIOMETRICE

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preşedintele României,

Parlament,

Guvern

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

N O T E:

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

2. http://www.forul.ro/

3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

DEMERS PENTRU GRATIEREA TANACU

Un grup de persoane au initiat o actiune pentru sustinerea gratierii Parintelui Daniel Corogeanu si a maonahiilor de la Tanacu. Formularul (in format .doc) poate fi luat de la AlterMedia si trebuie trimis prin posta.

Ma abtin de la alte comentarii neortodoxe ce s-ar plia foarte bine pe profilul sistemului sanitar romanesc, a carui victima a fost si sora Irina. Aruncata-n strada ca pe-un starv de catre autoritatile medicale, aceasta a fost dusa de fratele ei la Manastirea Tanacu pentru a i se citi niste rugaciuni. Ultima speranta a lor era la Dumnezeu. Din cauza ca isi rupea carnea de pe ea cu unghiile, macutele au fost silite s-o imobilizeze pe-o lavita. Presa amatoare de subiecte fierbinti au preluat stirea si au denaturat-o, inducand opinia publica in eroare.

Prinse la mijloc intre rugamintile ei si ale fratelui ei – pe de o parte – si pe de alta lovindu-se de nesimtirea criminala a cadrelor medicale (adevarattii criminali, care ar trebui sa stea dupa gratii) maicile de la Tanacu au cedat si au primit-o pe bolnava in manastirea lor.

Decesul Irinei n-a fost provocat de „rastignirea pe cruce” asa cum au sustinut ziarele, nici de „infometarea voita”. Irina este in primul rand o victima a sistemului sanitar romanesc, infect, si putred de sus pana jos.

Mergeti in spitalele romanesti sa vedeti cum colcaie gandacii, sa vedeti cum inteleg unii medici sa-si faca datoria.

Parintele Daniel si maicile de la Tanacu au fost tapi ispasitori. Neavand influenta politica, nefacand parte din nici un partid, din contra criticand sistemul demonic european, ecumenismul si masoneria, acestia au fost cea mai buna „momeala” pentru discreditarea Bisericii si a monahismului. Va indemn, asadar, sa sprijinit acest demers de gratiere, intrucat nu monahismul i-a fost fatal Irinei ci doza de adrenalina de cateva ori mai mare administrata de personalul (in)calificat de la Vaslui.

Inca o data, politrucienii nostri au maturat mizeria si au ascuns-o sub pres!

FACETI CEVA CU SISTEMUL SANITAR, manca-v-ar plosnitele, purechii si paduchii!!

CINE DENIGREAZA BISERICA ORTODOXA?

articol de Fabian Seiche
–

Motto: „Când se ridicã sus oamenii de nimic, nelegiuitii misunã pretutindeni”

Constiinta cã sunt membru al Bisericii, cu toate pãcatele si patimile mele, dar cu datoria de a mãrturisi ceea ce învatã Biserica de 2000 de ani si a apãra adevãrul, mã face a lua atitudine în fata valurilor de otravã si venin ale dusmanilor Bisericii.

Datoria unui crestin e sã mãrturiseascã adevãrul. Cu orice primejdie. «Martir» se derivã, de altfel, tot din «martor». Curajul acesta al mãrturiei adevãrului, chiar cu pretul martirajului, lipseste cu desãvârsire ierarhilor nostri celor buni. Ei uitã cã Apocalipsa spune: «si îi voi scuipa pre ei din gura mea, fiindcã au fost cãldicei».

Si mai uitã un lucru: cã bunãtatea lor este, în orice caz, un ghimpe în ochiul celor rãi; si cã, pânã la sfârsit, dacã nu se apãrã si dacã nu apãrã Biserica, tot la mãnãstire – coborâti din scaun – vor sfârsi. Dar, atunci, de ce sã nu riste a cãdea din scaun mãrturisind adevãrul? si-ar mântui cel putin sufletul; pe când asaﾅEvident însã, „nu poti impune nimãnui sã fie erou” (Nae Ionescu).

Iata ca lupii s-au aratat urland si distrugand totul in cale. Cand Sf Marcu al Efesului aparase Ortodoxia la sinodul filo-catolic de la Florenta, 1438-1439, imparatul si ceilalti episcopi au strigat contra lui. La urma s-a dovedit ca el aparase, de fapt, Ortodoxia, si nu ceilalti. Pe atunci poporul era in majoritate covarsitoare drept-credincios si au reactionat dur impotriva compromisului ierarhilor. In cazul ierarhilor apostati Corneanu-Sofronie a fost aplicat principiul iertarii, ca si cum ar fi vorba de o cadere intr-un pacat oarecare. De ce nu s-a aplicat acelasi principiu si ieromonahului Daniel de la Tanacu, ce sta si azi in inchisoare? De ce mitropolitul Corneanu a fost alaturi de pastorul Franklin Graham, in zilele de 4-6 iulie, deci inainte de Sinod si la invitatia speciala a mitropolitului? S-au intalnit si s-au imbratisat ortodocsi alaturi de cultele: baptist, penticostal si crestin dupa Evanghelie, alaturandu-se si biserici independente de tip „carismatic”. Conform declaratiei lui Samuel Tutac, festivalul s-a bucurat si de sprijinul mitropoliei Banatului si in special, al mitropolitului Nicolae.

In sfarsit, fapta iertarii fiind consumata, era de asteptat un minim bun simt din partea dusmanilor Bisericii, ei obtinand ceea ce au vrut si dand apa la moara credinciosilor simpli de a se impartasi pe la altii pentru ca iata, chiar un mitropolit ortodox s-a impartasit cu ereticii si n-a patit nimicﾅ, nu?

Ne-am fi asteptat ca limbile cele viclene sa-si roada in tihna osul bucuriei momentane din tot acest compromis si sa nu mai arunce cu noroi in dogmele Bisericii si in aparatorii ei.

Iata ca s-au si aratat ateii, masonii si liber-cugetatorii intelectuali care denigreaza pe singurul ierarh ce s-a dovedit ortodox intocmai ca Sf Marcu, intr-o avalansa de acuzatii din cele mai fanteziste, rau-voitoare si cu atac direct la persoana.

Trebuie sa se stie ca n-a fost vorba sa fim alaturi de IPS Bartolomeu – nici nu se stia cati vor fi pentru si cati contra caterisirii – ci alaturi de adevarul Bisericii, de randuiala stabilita de Sinoadele Ecumenice si toti Sf Parinti. Era vorba sa aperi Ortodoxia si sa aplici canoanele respective, nu sa „tai capetele” vinovatilor, cum s-a afirmat. Un episcop ce a slujit si s-a impartasit cu ereticii, se cateriseste si se afuriseste. Daca da dovada de pocainta si indreptare, se primeste in Biserica inapoi. Dar ca episcop nu mai poate sluji, caci s-a facut vanzator de Hristos. Cei ce au aparat gesturile de apostazie n-au adus nici un argument teologic, nici unul! Doar ideea de iubire platonica de relativizare a dogmelor si canoanelor, paralel cu lupta de clasa impotriva „fundamentalistilor” de ortodocsi. Pai, de ce nu aveti iubire si intelegere si fata de acestia, tovarasi intelectuali?

Inseamna ca toti Sfintii Parinti care au anatematizat pe eretici au fost fundamentalisti. Sau catolicii de astazi nu mai sunt eretici, cum spun intelectualii nostri? Sigur ca, din moment ce n-au renuntat la ereziile lor, ba chiar au adaugat alte rele si mai mari, dupa Conciliile I si II Vatican (1871, 1965) nu se poate spune ca nu mai sunt eretici. Ba chiar au propus spre beatificare – trecerea in calendarul lor in randul „fericitilor” – pe cei doi papi ai Conciliilor: Pius IX – care a inventat dogma infailibilitatii papale si a oficializat dogma eretica a Imaculatei conceptii – si papa Ioan XXIII care a ridicat la rang de Euharistie persoana papei – in potir se afla Hristos si papa impreuna (cf. Dogmatica ortodoxa, Zagrean-Todoran, Cluj, 2000, p.289-citate traduse din scrierile catolice italiene).

In spatele campaniei murdare ce ataca Biserica Ortodoxa si slujitorii adevarati, se afla trei categorii, cum am scris mai sus: ateii, masonii si liber-cugetatorii. Iata cateva exemple:

1). Andrei Badin, ateu convins, un varf de lance care activeaza alaturi de anticrestini si antiromani pentru dizolvarea statului national unitar roman si a sufletului romanesc. Iata ce se scrie pe situl ateilor din Romania, al carui membru este:

– „Biblia: Atentie! Aceastã carte este o compilatie eterogenã de pasaje de fictiune si mitologie fãrã valoare filosoficã si pe alocuri respingãtoare moral. Orice asemãnare cu o doctrinã coerentã si inteligibilã este pur accidentalã”

– „Bine ati venit! Va aflati pe cel mai mare forum romanesc dedicat libertatii de constiintaﾅ”

2). Adrian Avarvarei: „La Cluj sub obladuirea Mitropolitului turnator Anania se pune la cale refacerea unor structuri ale extremei drepte interbelice. El insusi legionar, mai apoi tortionar la Aiud, colaborator al Securitatii, trimis ca agent in Statele Unite pentru a distruge Episcopia Ortodoxa anticomunista de la Vatra Romaneasca (Michigan), Anania a strans in jurul sau cam toata pleava extremei drepte reactionare. De la fratii Roncea pana la grupul de la Scara sau cei din gruparea Rostﾅ”.

– pe acest forum al ateilor, Petre Tutea este facut „dezaxat”, „medalia prostimii”:

– Adrian Avarvarei semneaza pentru scoaterea icoanelor din scoli, alaturi de altii precum Cristian Pirvulescu – Asociatia Pro Democratia, Emil Moise – Ombudspersons for National Minorities Gabriel Andreescu – Centrul de Studii Internationale, Laura Grunberg – Societatea de Analize Feministe, Romanita Iordache – ACCEPT, Smaranda Enache – Liga Pro Europa, Renate Weber – deputata in Parlamentul European.

In spatele actiunilor pro-ecumeniste si antiortodoxe se afla aceiasi oameni care au cerut scoaterea icoanelor din scoli, renuntarea la denumirea de Biserica Ortodoxa – „Biserica nationala” (ceea ce de drept si de fapt este din punct de vedere teologic, istoric, national si moral), scoaterea religiei din scoli sau renuntarea la traditiile bisericesti sub motivul invechirii si ca nu mai sunt la „moda”.

Despre Badin mai aflam ca

– este „un baiat care a facut turul redactiilor, dat afara de peste tot, cam slab la minte, trecut si pe la SIE”. Iar atacurile lui Badin impotriva IPS Bartolomeu, pline de ura si nimic adevarat. Usor ar putea fi actionat in justitie pentru calomnie, minciuna si atac la persoana. Dar il lasam la Judecata lui Dumnezeu care nu va fi ingaduitoate cu aceste clase de joasa speta umana.

Iata ca pentru orice cadere este si ridicare, dar faptul ca cel incriminat de Badin a dat dovada de atatea ori de demnitate, curaj si marturisire, ca pastor al Bisericii, ne indreptateste sa-i iertam toate. Ce-ar fi fost daca lui Petru i s-ar fi amintit mereu de lepadarea de Hristos si ar fi fost improscat cu ura si venin? Ce-ar fi fost ca lui Pavel sa-i fi raspuns mereu crestinii ca a fost un criminal si persecutor anticrestin, ca a participat la uciderea primului martir crestin, Sf. ArhidiaconStefan, si ca din cauza asta sa nu mai vorbeasca si sa nu scrie nimic? Ce-ar fi fost ca Maria Egipteanca sa nu fi fost canonizata din cauza trecutului ei de prostituata timp de 17 ani?

Pe adresele tovarasului Badin sta acest fragment din Einstein, ateul: „Cuvântul Dumnezeu nu este pentru mine nimic mai mult decât expresia si produsul slabiciunilor umane, Biblia o colectie de legende onorabile, dar totusi primitive, care sunt în orice caz cam puerile. Nici o interpretare, oricât de subtila, nu poate schimba asta (pentru mine)”. (Albert Einstein, 3 ianuarie 1954, scrisoare catre Eric Gutkind).

3). Cristian Badilita, intelectual rafinat care traduce Sfintii Parinti din greaca, traduce Biblia in volume groase, cu comentarii, dar care scrie contra propriei Biserici. Un caz jalnic de intelectual ratat cu diploma speciala de ajuns in iad, daca mai crede in existenta lui.

Iata ca tov. Badin e generos si-i ofera loc pe adresa lui de ateu convins, acestui traducator al Bibliei, pentru a-si varsa murdariile din suflet, denigrand credinta in care nu crede de fapt. Iata ce spune Badilita despre „secta ortodoxisto-securisto-comunista”: „Eu insumi, din 1990 incoace frecventez bisericile greco sau romano-catolice, impartasindu-ma in ele, pentru ca nu vad, personal, netrebnciul de mine, ce m-ar impiedica sa o fac? Spuma de la gura unor pseudocalugari maglaviteni?”; „am intalnit cam multi, prea multi, «drept-credinciosi-ortodocsi», vajnici aparatori ai Traditiei clapauge de la 1880 incoace, scaparatori de tunete si fulgere antipapa, antivatican (enfin, placa de la 1054 incoace)”.

„Secta ortodoxista” este formata din mai toti calugarii din Romania si din toate tarile, inclusiv din Muntele Athos.„Secta” asta este formata din toti sfintii care au marturisit adevarul, parintii Sinoadelor Ecumenice pe care spune dl Badilita ca i-a citit. Este formata din toti duhovnicii nostri mari care au vorbit contra ecumenismului si a catolicismului eretic: Sf. Paisie de la Neamt, Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Arsenie Boca, Cleopa Ilie, Ioanichie Balan, Gh. Calciu, Dumitru Staniloae, Iustin Parvu, Arsenie Papacioc, Petroniu Tanase, Dionisie de la Colciu (Athos), pustnicul Proclu. Daca Ceausescu a tinut in palma un aparat represiv de securitate, parintele Cleopa se spune ca a tinut in palma poporul roman in acele vremuri prin credinta lui (predica IPS Bartolomeu la inmormantarea duhovnicului). In timpul comunismului s-au dat cei mai multi sfinti pe pamantul nostru care ies la iveala prin minuni si moaste asteptand canonizarea Sinodului. In fata lui Dumnezeu ei sunt marii marturisitori ai neamului romanesc. Este rusinos pentru noi ca la ora actuala in Ucraina si Rusia exista o actiune de cunoastere a celor din inchisorile din Romania, ca rusii si ucrainenii stiu mai multe lucruri despre sfintii din inchisorile comuniste de la noi, decat stie dl Badilita si cei asemenea lui despre aceasta „secta ortodoxista” si „fundamentalista”.

Din marturiile unor cunostinte aflam ca la ora actuala Rusia vuieste la adresa sfintilor nostri. Acesti „extremisti-ortodoxisti” sunt cei ce n-au facut compromisuri de dragul ecumenismului, al pierderii identitatii nationale, al ideii ca nu conteaza ce religie ai, caci Duhul armonizeaza totul intr-un ghiveci de flori amestecate cu mizerii, ci au ajuns in randulﾅ sfintilor alaturi de ceilalti marturisitori care s-au impotrivit: Constantin Brancoveanu si fiii sai – li se taie capetele pentru ca n-au vrut sa treaca la mahomedanism, in fata ambasadorilor statelor catolico-protestante ale Europei care asistau pasiv – frumoasa dovada de dragoste crestina a catolicilor pentru domnitorul ortodox (!), apropo de dragoste; ierarhi ai Transilvaniei ca Ilie Iorest, Sava Brancovici, Iosif Marturisitorul al Maramuresului, preoti ca Ioan din Gales, Moise din Sibiel sau tarani simpli ca Oprea Miclaus care au murit pentru credinta lor ortodoxa, nu pentru ecumenism. Ne amintim ca acesti oameni au fost persecutati tocmai de acesti catolici(zanti) care vorbesc azi despre dragostea nivelatoare de adevar. Ba chiar fruntasii ardeleni greco-catolici, cu care se lauda azi unii ca au introdus limba romana in Ardeal, au fost persecutati de mai marii lor.

Pe 24 iunie 1794 Gheorghe Sincai – baron si director al tuturor scolilor greco-catolice din Transilvania – a fost intemnitat ca un iobag un an de zile, 1794-1795, sub acuzatia ca este seful unei conspiratii, ca intentioneaza sa-l ucida pe episcopul greco-catolic Ioan Bob si ca ar fi adapostit un dezertor din armata imperiala. Toate cele trei acuzatii erau de natura sa-l duca pe un om simplu pe esafod destul de repede. In timpul interogatoriului a fost lovit in repetate randuri, fiindu-i scosi doi dinti. In urma interogatoriului care n-a putut dovedi nimic, Sincai a fost intemnitat la Aiud – fiind tratat in continuare ca un iobag: legat in lanturi de o caruta, tinut in obezi, fara posibilitatea de a primi vizita rudelor sale. Procesul lui Sincai a inceput abia pe 4 decembrie 1794, cand a fost acuzat de conspiratie si de intentia de a-l omori pe episcopul greco-catolic Bob, fiind ceruta pedeapsa cu moartea. De altfel episcopul Ioan Bob avea sa scape si de restul reprezentantilor Scolii Ardelene: lui Samuil Mincu i s-a inscenat un proces sub acuzatia ca ar fi intentionat sa obtina pe cai necurate scaunul episcopal, Petru Maior a fost fortat sa paraseasca Blajul, iar Ion Budai Deleanu a fost silit sa se refugieze la Lvov. Cu totii au scris si vorbit impotriva catolicismului care se dovedea o mare minciuna pentru romanii ardeleni si un mijloc de imbogatire a ierarhilor uniti. Iata ce a facut „dragostea” papistasa chiar membrilor ei, in timp ce noi alergam la aceeasi inselare de acum 300 de ani.

4). Teodor Baconski, gentlemanul intelectual care zice ca l-a adus pe papa in Romania – cand, de fapt, lui Andrei Scrima i se datoreaza acest lucru! – ne surprinde cu tonul vehement cu care scrie la adresa „fundamentalistilor” ortodocsi, uitand ca din acestia fac parte un Staniloae, un Cleopa Ilie, un Iustin Parvu sau Arsenie Papacioc. Sigur ca este o onoare sa fim pusi in randul „extremistilor si fanaticilor” alaturi de acesti titani ai credintei ortodoxe pe langa care toti acesti „democrati ai drepturilor omului” sunt bieti randasi si viermi. Cine isi mai aduce aminte azi de Alexandru Grama, contemporanul lui Eminescu, care a incercat sa-l desfiinteze in scris pe marele poet? Asta sa se intrebe si dl T.B. inainte sa intre in jocul dusmanilor Bisericii din care loc zice ca si el face parte.

„Sper ca BOR sã nu se lase confiscatã de asemenea cohorte milenariste… De asemenea personaje dispuse sã demonizeze modernitatea, în vreme ce utilizeazã Internetul pentru a le solicita naivilor tot soiul de «adeziuni“ inchizitoriale».

Dar care e substratul veninosului memoriu de la care am pornit? Acela cã putem fi oricît de ignoranti, agresivi la modul sectar ori anacronic izolati de vremurile noastre: ceea ce conteazã e „norocul” de a ne fi nãscut români-ortodocsi, dublã înzestrare capabilã sã ne garanteze mântuirea! Ei bine, mi-e imposibil sã «ader» la asemenea neghiobii esentialiste… Nu pot admite cã greco-catolicii români sunt eretici, ca sã nu mai pomenesc infernul rezervat romano-catolicilor, protestantilor, musulmanilor, evreilor sau budistilor… ” Dilema Veche

Un raspuns foarte pertinent l-a dat Mircea Platon:

„Nu as întreba dacã nu as fi observat cã, în ultimul timp, singurii eretici denuntati ca atare, fãrã irenism si fãrã dragoste frãteascã, în paginile Dilemei din ce în ce mai vechi sunt ortodocsii care vor sã-si apere adevãrurile de credintã si legionarii (vezi articolul dnei Anca Manolescu). Ce e eretic si milenarist la legionari si nu e la proiectul utopic al UE? Ce e eretic la niste credinciosi care vor sã-si pãstreze nesmintitã învãtãtura de credintã? si ce nu e eretic la niste eseisti care sãptãmânã de sãptãmânã ne îndeamnã la ecumenism si ne vorbesc în duh gnostic de unitatea esentialã a religiilor?… Problema naturii eretice a învãtãturii de credintã catolice nu a survenit într-o dezbatere politicã, ci într-una teologicã. si acolo trebuie sã rãmânã… A fi român-ortodox nu e un „noroc”, asa cum ironic scrie dl Baconsky, ci e voia lui Dumnezeu pe care noi avem datoria sã o facem. Petitionarii nu luptã pentru un drept, ci pentru a nu li se lua o îndatorire: aceea de a-l urma pe Hristos, pe calea sfinteniei, dupã putintã…”

Daca nu poate admite dl. Baconski realitatea ca greco-catolicii romani sunt eretici, e problema dansului personala, ceea ce nu inseamna ca e adevarata. Si mai tradeaza cel putin necunoasterea dogmelor gresite preluate totalmente de uniti, daca nu chiar lipsa de bun simt. Sau intre timp o fi disparut termenul de eretic?! (pe ce temei?).

5). Andrei Plesu, maestru in ironii cu iz de nevinovatie:

„Oameni care s-au deprins sã fie obedienti cu „superiorii” pânã la slugãrnicie au prins curaj. Ies în stradã, lipesc afise, scriu la gazetã, fac declaratii amare. O sã fim vânduti papistasilor, o sã ajungem sã cersim în latineste pe strãzile Vestului eretic, o sã ne pierdem chipulﾅ „îndrãznesc sã spun cã si conducãtorul sãu de doctorat (al PF Daniel), P. Prof. Dumitru Stãniloae (care, cu ocazia sustinerii tezei, a vorbit, prin contrast, despre „preotimea fãrã culturã teologicã” ca fiind vinovatã de „îndepãrtarea poporului credincios de Bisericã”) si „nasul” sãu de cãlugãrie, P. Ilie Cleopa, ar fi fost, astãzi, printre sprijinitorii lui”.

Despre aceasta ultima afirmatie nu se poate sa nu radem copios, daca n-am sti ca cei doi mentionati au fost luptatori aprigi impotriva ecumenismului, nici urma de sustinere a ideilor de impartasire comuna cu eterodocsii, de unire prin Euharistie, de relativizare a credintei cea una! Cat de intoarsa pe dos este aceasta afirmatie a lui Plesu! Daca ne amintim, intr-unul din ultimele interviuri, parintele Staniloae a vorbit foarte virulent despre ecumenism, dar si despre unii intelectuali tineri pe atunci care se numeau crestini dar erau straini de credinta. I-a descris bine Parintele Staniloae mai ale spe Liiceanu, cand a zis „ca-i tare strain de credinta”:

„Liiceanu cred cã-i tare strãin de credintã. A venit Liiceanu odatã la mine, mi s-a pãrut cã vine sã intre într-o legãturã spiritualã si sã-mi cearã niste studii. Da’ în convorbire am ajuns la întrebarea ce program are, ce vrea sã publice, zice:

-„Eu vreau sã public câte o lucrare despre fiecare filosof si despre fiecare religie.”

” – Si de ce asta?”

” – Pãi, ca sã-i cunoastemﾅ”

” – Pãi mi se pare cã îi prea cunoastem, cã nu ne cunoastem pe noi, si cred cã ar trebui sã ne cunoastem pe noi mai mult”.

Si a plecat fãrã sã intre în discutie cu mine despre colaborare….

Intelectualitatea românã de astãzi s-a îndepãrtat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare cã e cea mai îndepãrtatã intelectualitate de credinta poporului. Ispita Occidentului, stitiﾅ Poate cã stând multã vreme în legãturã cu fanariotii, la mijlocul secolului XIX, debarasându-se de ei s-au aruncat în bratele unei Frante care era atee.

„Trebuie sã atacãm intelectualitatea aceasta înstrãinatã de ortodoxie!”

Ce gândire are Occidentul fatã de gândirea pe care o avea poporul nostru de la sate? Catolicismul sustine cã în tainã nu e energia necreatã, ci cã e o gratie creatã; atunci Hristos nu este în tainã si ca urmare au venit sectele si au spus: „ce ne mai trebuie taine?”. si au rãmas cu discursuri; fiecare cu discursul lui. Pe când tainele te unesc, sunt aceleasi, si noi suntem o unitate pentru cã avem tainele si pentru cã le cunoastem. Poporul cunoaste tainele toate. Intelectualii nu mai recunosc nici o tainã, parcã stiu tot. Trebuie sã atacãm intelectualitatea aceasta înstrãinatã de ortodoxie si chiar foarte dur. si pãrintii bisericesti au fãcut asta. Au atacat pe Arie, au atacat pe necredinciosi. si Pavel îi atacã. Trebuie sã vorbim împotriva necredintei. Nu stiu nimic. Trebuie sã recunosti taina, fiecare lucru, chiar lucrul material, este o tainã, cu atât mai mult o persoanã este o tainã. De aceea, Ortodoxia a pãstrat crestinismul de la început, mai vechi decât catolicismul, si a pãstrat sentimentul acesta al tainei. si ce superficialitate trãiesti când mergi prin orasele acestea cu blocurile lor, cu tehnica lor, si ce sentiment avea în suflet tãranul când fãcea o fântânã! Cãci el stia cã dincolo de astea, toate sunt o tainã mare! Pe când ãstia cred cã nu mai e nimic decât atâta – tehnica aceasta…

…Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizeazã credinta adevãratã. De ce sã mai stau cu cei care au fãcut femeile preoti, care nu se mai cãsãtoresc, iar în America, Anglia si alte tãri au legiferat homosexualitatea?”

Spuneti-ne si noua, domnule A. Plesu: un om care a spus aceste cuvinte, ar putea fi de acord cu gesturile ierarhilor apostati Sofronie – ce a sfintit Agheasma Mare alaturi de cel unit, si Corneanu – care s-a impartasit cu catolicii??

Mai amintim despre dl Plesu ca in timpul mandatului sau de ministru de externe, in revista domniei sale, Dilema, s-a inceput o campanie de distrugere a lui Eminescu. „Procesul demitizãrii a început odatã cu deschiderea democraticã ce a urmat revolutiei din decembrie 1989. Dacã în timpul comunismului, o criticã adusã operei eminesciene te transforma în dusman al poporului, acum era permis totul. Eminescu putea fi etichetat ca reactionar, xenofob, conservator, antisemit, nationalist, paseist etc. De altfel, un numãr întreg al revistei Dilema (nr. 25/1998) prezintã spectacolul de idei al purtãtorilor unui complex de frustrare, sãpãtori la rãdãcina mitului, între care si T. O. Bobe si M. Cãrtãrescu, ale cãror scrieri ies cu vãditã pregnantã din mantaua lui Eminescu. Deh, numai demitizând suntem postmoderni, demitizarea e la modã, numai asa suntem paneuropeni, numai asa locuitori ai satului planetar. încercând sã ia în stãpânire gestica si limba de lemn-solemn a postmodernismului, multi autori si-au fãcut o ocupatie din producerea de zgomote, de valuri si vãlurele, chiar provocarea de furtuni în pahare cu apã, care le întrec opera. Astfel, mecanismele demitizãrii, nu trebuie cãutate în fortele ratiunii, ci în orgoliul autorilor, care nu suportã alti idoli înafarã de ei însisi. Astãzi, zisa lui Iorga de acum saptezeci de ani, cã suntem un popor mic si avem nevoie de mituri, nu mai are valoare. Sunt preferati legendarii de carton, vedetele de câteva zile, „bãsici de spumã într-un secol de nimic” (Eminescu): speakerite de televiziune, analisti politici, fotomodele, solisti de muzicã prea usoarã si efemerã” (Daniel Corbu).

Frumos gest de aparare a unui episcop apostat dar in acelasi timp de ura si demitizare in propria revista, a poetului national! Pacat de cartile foarte frumos scrise, cum este cea despre ingeriﾅ S-or fi scarbit si ei…

6). Mai sunt si alti intelectuali ce sustin ereziile ierarhilor apostati si lovesc in „fundamentalistii” de ortodocsi, asemenea lui Iuda, Iulian Apostatul si alte nenumarate cozi de topor din istoria crestinismului. Nimic nou sub soare. Amintim doar pe Horia Roman Patapievici, V. Tismaneanu sau Gabriel Andreescu, mare luptator pentru drepturile maghiarilor din Romania, ale catolicilor si ale tuturor minoritatilor de orice natura, dar luptator impotriva romanilor si a Bisericii Ortodoxe. Cred ca e cel mai dur ca stil dintre toti scriitorii „specializati” la ora actuala in aruncarea cu pietre la tot ce avem scump in tara asta.

„In România, partea cea mai consistentã, cea mai eficace si mai periculoasã a atitudinilor extremiste a luat forma hipernationalismului/ultranationalismului.Una dintre întrebãrile standard cu privire la extremism este dacã avem de-a face cu un extremism «de dreapta» ori «de stânga». Aceastã întrebare este de douã ori relevantã în cazul României. în ultimele sale decenii, comunismul românesc a îmbrãcat haina national-comunismului, între atitudinile sale anti-maghiarismul jucând un rol tactic bine elaborat”.

Virulenta sa este poate fi asemanata cu virulenta lui Eugen Turcanu de la Pitesti, ce folosea cele mai odioase metode de reeducare sau spalare pe creieri a detinutilor si transformare intr-un om „nou”, comunist. Cam asta doreste si dl Andreeescu: pierderea oricarei urme de identitate nationala si religioasa. Anti-maghiarismul este vazut ca o manifestare a national-comunismului de astazi, uitand ca insusi comunismul a fost adus de straini printre care la loc de cinste stau maghiari. Dar, de unde a dedus ca a-ti iubi patria inseamna national-comunism sau ca a-ti iubi patria inseamna anti-maghiarism sau ca Romania este cea mai periculoasa tara in atitudini extremiste, sovine, rasiste, xenofobe, aceasta este o enigma si o minciuna pe care numai dl Andreescu o poate dezlega. cand tara ajunge la indemana tuturor strainilor si a minoritatilor si cand credinta stramosilor nostri este terfelita in toate mojiciile posibile, este cel putin dubios sa afirmi ca tocmai noi suntem „extremistii”. Ce mai vreti de la noi, dle Gabriel Andreescu? Sufletul??

Asta nu se poate da. Tocmai pentru aceasta suntem numiti extremisti…

D-na Mirela Corlatan e suparata ca invitatia patriarhului Aleksei al Rusiei in Romania s-a dovedit a fi o stire falsa, pentru discreditarea Inaltului Bartolomeu. (Cotidianul). Stimati detractori de serviciu, pentru voi nu e bine nicicum: daca vine Aleksei, il faceti securist pe ierarhul nostru. Daca nu mai vine Aleksei, il faceti ca lipsit de cuvant pe acelasi ierarh. „Propunerea revocatã de a-l invita în România pe Patriarhul Moscovei îl asazã pe îPS Bartolomeu în aceeasi categorie moralã cu îPS Nicolae, cel pe care îl dorea exclus din Sinod”.

Bun raspuns i-a dat un cititor la acest articol in spatele caruia stau alte personaje dubioase de pe la ziarele anticrestine din tara: „Cand vad ca unii complet neavizati si nechemati se apuca sa scrie si sa arunce cu piatra, ei, neprihanitii, ma apuca un sentiment de dezgust si mila. Dezgust pentru fapta Mirelei si mila pentru ce va patimi ea pentru pacatele astea ale ei. Articolul e unul scris la comanda, si dupa dictare”.

In incheiere un fragment ditr-o cuvantare a IPS. Bartolomeu:

„CE ne oferã Europa?”

„Dacã ne-am confruntat cu Rãsãritul bolsevic, de data aceasta ne îndreptãm cu fata cãtre Occidentul european (care se autodefineste drept ‘Europa’ însãsi si care ne invitã sã intrãm în ea, ca si cum noi n-am fi fost niciodatã europeni). Ne e greu sã fim tratati ca niste primitivi, cu toatã sãrãcia noastrã, uitându-se cã dacã suntem astã zi sãraci si înapoiati datoritã comunismului, este si prin faptul cã Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt stiute. Cred cã Apusul nu are dreptul sã ne umileascã, asa cum a încercat si încearcã; fãrã sã fac politicã, trebuie sã subliniez atitudinea tot mai demnã a tãrii noastre în acest context european. Nu asteptãm spiritualitate din Occident, pentru cã nu o are.

Uneori suntem tratati ca niste ‘balcanici’, uitându-se cã suntem la nordul Dunãrii si, cã, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, si dacã am face? Alexandru Paleologu spune cã, la urma urmei, chiar dacã am fi balcanici n-ar fi nimic rusinos în asta. Platon, Aristotel si Sofocle au fost balcanici. Iar eu as adãuga: toatã doctrina teologicã a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacã este vorba de civilizatie, ar trebui sã ne amintim cã, în jurul anului 1000, bazileii si principesele Bizantului aveau bãi de marmurã, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scãrpinau de pãduchi si râie. Asadar, dacã este vorba de o Europã, si anume de adevãrata Europã, noi am avut întotdeauna viziunea si trãirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualitãtii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europã pe care o recunoastem, dar si cea care ni se refuzã” (fragment).

CUVANT DESPRE CUGETAREA LA MOARTE

SFANTUL IOAN GURA DE AUR, CUVANT DE LAUDA LA SFANTA MARE MUCENITA DROSIDA SI DESPRE ADUCEREA AMINTE DE MOARTE

[…] Fiecare din bisericile mucenicilor da mare castig celor ce intra in ea, dar mai cu seama biserica aceasta a tuturor mucenicilor! Indata ce pasesti in pridvorul ei, iti cade sub ochi multimea de morminte raspandite pretutindeni! Oriunde ai privi, vezi cosciuge, morminte, racle ale celor raposati! Vederea acestor morminte ne ajuta mult sa filosofam. Sufletul, de este trandav, se trezeste indata cand le vede; de este treaz si ravnitor, ajunge mai ravnitor; de se plange de saracie, se mangaie indata cand vede mormintele acestea; de se lauda cu bogatia, se smereste si se pleaca. Vederea mormintelor ne face pe fiecare din cei ce le privim sa ne gandim la sfarsitul nostru, ne sileste sa filosofam fara sa vrem si ne convinge sa nu socotim nimic trainic din cele din lumea aceasta, nici din cele triste, nici din cele vesele. Iar cel care-i convins de asta nu cade usor in cursa pacatului.

[…] Daca vom avea mereu si in fiecare zi inaintea ochilor necunoasterea sfarsitului nostru, nu vom pacatui asa usor. Nu ne vor putea ingamfa nici bucuriile vietii, nici dobori si tulbura tristetile, deoarece si unele si altele au un sfarsit necunoscut. Adeseori cel care se scoala dimineata nu apuca seara. Poate ca nu cugetam si nu filosofam la astea cant suntem in oras; dar cand iesim afara de zidurile cetatii, cand venim la mormintele acestea si vedem multimea celor raposati, vederea celor de aici ne face, cu voia sau fara voia noastra, sa avem astfel de ganduri; iar odata cu ele, sa ne inaltam de la cele pamantesti si sa ne desprindem de dragostea ce-o avem pentru lucrurile din lumea asta. Dar nu vom fi stapaniti numai de aceste ganduri, ci ne vom si grabi spre patria noastra cea vesnica; vom primi de aici destula mangaiere ca sa ne pregatim si sa ne randuim toate lucrurile noastre pentru plecarea pe taramul celalalt, stiind ca tot ce lasam din lucrurile noastre aici pe pamant, le lasam spre paguba noastra. Dupa cum un calator, care se intoarce in graba in patria sa dupa ce a facut o lunga calatorie, pierde si pagubeste tot ce a lasat la hanul in care a gazduit, tot asa si noi pierdem si ne pagubim de toate lucrurile noastre ce le lasam aici la plecarea noastra de pe lumea asta. De aceea trebuie ca pe unele din lucrurile noastre sa le luam cu noi, iar pe altele sa le trimitem acolo inaintea noastra. Viata aceasta e un drum care nu are oprire. Si bucuriile ei, si necazurile ei sunt in vesnica curgere. De asta iubesc mai mult decat toate locurile locul acesta! De asta vin aici adeseori, nu numai cand se face slujba, ci si cand nu se face. Venind aici imi trec prin minte toate gandurile acestea. In singuratatea de aici ochii mei cauta cu liniste la mormintele acestea sii-mi indreapta sufletul la cei ce odihnesc aici si la slava lor de dincolo.

[…] Cand ajungem la raclele mucenicilor, dupa ce am trecut pe langa celelalte sicrie, gandul nostru ajunge mai inalt, sufletul nostru mai puternic, ravna noastra mai mare, credinta mai fierbinte. Cand ne gandim apoi la chinurile, la luptele, la rasplatile si la cununile sfintilor acestora, gasim iarasi alt temei de si mai mare smerenie. De ai fi facut fapte mari de tot, vei socoti ca n-ai facut nimic marecand pui fata-n fata virtutea ta cu luptele acelora, iar daca n-ai facut nici o fapta mare si buna, nu-ti vei pierde nadejdea mantuirii, pentru ca iei indemn de la vitejia lor, ca sa-ti schimbi viata in viata de virtute, pentru ca te gandesti in tine insuti ca poate ti se va intampla si tie, invrednicit fiind de bunatatea lui Dumnezeu, sa faci aceste salturi, sa te sui dintr-o data in cer si sa dobandesti acea indraznire mare de tot.

[…] Aud pe multi spunand: cutare a murit mai rau ca un caine, printre straini. N-a fost de fata nici un cunoscut, nici o ruda care sa-l dea pamantului. Abia s-au adunat cativa vecini, care au pus mana de la mana de l-au inmormantat. Deci, ca sa nu va mai intristeze asta, trebuie neaparat sa indepartez din mintea voastra si acest gand.

Nu sa-ti termini viata in pamant strain inseamna sa mori ca un caine, omule, ci sa mori in pacat inseamna sa mori mai rau ca un caine! Sa nu-mi spui mie de cel care-i purtat la groapa pe nasalii aurite, insotit de tot orasul, laudat de multimi, de cel care are ingramadite din belsug pe el haine de matase si de aur! Asta nu inseamna nimic altceva decat ca intinde viermilor o masa mai bogata. Nu mi-l arata pe acesta acum, ci arata-mi-l pe acesta insotit tot de atata cinste in ziua aceea infricosatoare a judecatii, cand Hristos va sedea pe scaun inalt, cand il va aduce inaintea Lui si-l va chema sa dea socoteala de ce a spus, de ce a facut si de ce a gandit. Adica nimeni din multimea aceasta nu va mai sta langa el, nimeni nu-l va scapa de osanda si de pedeapsa, nici nu vor mai fi strigatele si laudele acestea de aici. Nu, ci el va sta cu ochii in jos, fara indraznire, rusinat de invinuirile aduse faptelor lui, va fi luat si tarat de puterile cele rele la muncile cele fara de moarte insotite de groaznice scrasniri de dinti. Fara de folos va plange atunci si fara de folos se va bate in piept din pricina acelor dureri de nesuferit. […] Care i-a fost castigul vietii de aici? Cu ce s-a ales de pe urma lacomiei sale? La plecarea de aici a lasat altora banii, iar el, bagat in pamant, a luat cu el pacatele. […] Unul ca acesta moare mai rau ca un caine.

[…] Cu dreptii nu-i asa. Chiar daca-si sfarseste viata in pustiu, fara sa fie cineva care sa-i inchida ochii, fara sa-i stea cineva la capatai, el pleaca de aici avand drept inmormantare frumoasa indraznirea lui inaintea lui Dumnezeu. Are convoi minunat de inmormantare: ingerii sunt langa el si-i insotesc sufletul, asa cum am aratat mai inainte dand pilda pe Lazar, iar in urma lui lasa mii si mii de oameni care-i lauda viata. […] Cunoscandu-le dar pe toate acestea, sa nu socotim nefericiti pe cei care mor printre straini, ci pe cei care mor in pacate; si nici sa nu fericim pe cei care mor in casa lor, pepatul lor, ci pe cei care mor in virtute. Sa ne ingrijim deci de virtute si sa fugim de pacat. Virtutea e de folos si celor vii si celor morti, pacatul vatama si aici si dincolo, rusinand pe cei ce-l savarsesc si ducandu-i la pedepse vesnice.

SFANTUL IOAN GURA DE AUR – CUVANT LA PETRU APOSTOLUL SI ILIE PROOROCUL

SFANTUL IOAN GURA DE AUR – CUVANT LA PETRU APOSTOLUL SI ILIE PROOROCUL

„Pretextul lor e acesta:

– Sunt pacatos, spun ei, si nu pot veni la biserica!

– Dar tocmai pentru ca esti pacatos, vino, ca sa nu-ti pierzi mantuirea.

Spune-mi, te rog, care om este fara de pacate? Pentru asta, jertfa si Biserica, pentru asta, rugaciunile si postul, pentru ca sunt multe ranile sufletului. Pentru asta s-au descoperit impotriva lor si leacurile si s-a facut leac potrivit pentru fiecare din ranile sufletului. Ai Biserica! Ea aduce jertfe! Ai rugaciunile Parintilor, daruirea Sfantului Duh, pomenirile mucenicilor, adunarea sfintilor si multe la fel cu acestea, care te pot ridica din pacat la dreptate. […] Vrei sa spui ca te impiedica grijile vietii? Pacatul e insa si mai mare. Pentru ce nu imprumuti lui Dumnezeu putina vreme, ca sa primesti intreaga zi?

– Sunt pacatos si nu pot!

– Tocmai pentru ca esti pacatos, de asta vino la biserica!

Oare nu stii ca si cei care slujesc la altare sunt cuprinsi de pacate? Sunt si ei imbracati in carne, impletiti cu sange si legati cu oase! Si noi care stam pe scaun si predicam suntem incurcati in pacate. Dar nu deznadajsuim de bunatatea lui Dumnezeu, nici nu spunem despre El ca-i lipsit de omenie. Toti suntem oameni, alcatuiti din aceleasi elemente; cu toate acestea, nu incetam sa predicam, uitandu-ne la noianul iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Pacatul vostru nu-i atat de mare daca veniti la biserica cu pacate pe voi, pentru ca voi trebuie sa fiti invatati. Pacatul nostru, insa e cu atat mai mare cu cat dregatoria noastra e mai mare. Altceva este sa pacatuiasca dascalul, si altceva ucenicul. Cu toate acestea, nu incetam sa invatam, pentru ca nu cumva, din pricina smereniei, sa cadem in trandavie. Si s-a facut dupa randuiala lui Dumnezeu caderea preotilor in pacate. Si asculta cum. Daca n-ar pacatui dascalii si preotii, daca n-ar fi supusi patimilor lumesti, ar fi neomenosi cu ceilalti oameni si neiertatori. […] Ca asa stau lucrurile si ca nu spun asta intemeiat pe presupuneri, va voi dovedi-o cu fapte.

Domnul avea sa-i incredinteze lui Petru cheile Bisericii, iar, mai bine spus i-a incredintat chiar cheile cerurilor, si avea sa-i incredinteze multimea poporului. […] Petru era din fire cam neindurator; daca ar mai fi fost si fara de pacat, ce iertare ar mai fi primit de la el ucenicii? Pentru aceasta, dar, harul dumnezeiesc randuieste ca sa cada intr-un pacat, pentru ca, datorita pacatului sau, sa fie bland cu altii. Si uita-te in ce pacat ingaduie Dumnezeu sa cada. Petru cel vestit, verhovnicul apostolilor, piatra cea neclintita, turnul cel nedoborat, Petru cel vestit, cel care a spus lui Hristos: „Chiar daca ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine”, Petru, care din descoperire dumnezeiasca marturiseste adevarul: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, ei bine, acest Petru, in noaptea in care a fost vandut Hristos, cand statea si se incalzea la foc si cand s-a apropiat de el o fata si i-a zis: „Si tu erai ieri cu Omul acesta”, Petru i-a raspuns: „Nu cunosc pe Omul acesta”?

O, Petre, asta ai fagaduit? N-ai fost supus la chinuri, nici la batai, si te-ai pornit sa te lepezi pentru ca ai auzit numai un cuvant al unei fete? Te lepezi, Petre? Nu ti-au stat inca in fata uneltele de tortura, nici bicele, nici loviturile, nici furiile, nici stapanitorii, nici sabii ascutite, nici porunci pronuntate, nici imparati care ameninta, nici moartea gata sa te inghita, nici inchisoarea, nici prapastia, nici marea, nimic din toate acestea, si te-ai lepadat. […] Cine este aceea care te intreaba, ca sa te lepezi? Nu un om de seama, ci o femeie, si aceasta o femeie de rand, o roaba, de nici un pret! Ea intreaba si tu te lepezi? Ce lucruri straine! O fata s-a apropiat de Petru cel vestit, o fata oarecare si a zdruncinat credinta lui Petru. Petru, stalpul, stanca, n-a indurat amenintarea unei fete; ea a vorbit numai, si stalpul s-a cutremurat, insasi stanca a fost invaluita de valuri. Pe cine ai vazut, Petre, ca te lepezi? Pe cine? Pe o fata de rand, pe o portareasa nebagata in seama. […] Totusi, iubitorul de oameni, Dumnezeu, i-a iertat pacatul; stia ca fiind om, era supus slabiciunilor omenesti. Dar, dupa cum am spus mai inainte, de asta s-a randuit si s-a ingaduit lui Petru sa pacatuiasca, pentru ca avea sa i se incredinteze popor mult; pentru ca nu cumva, din pricina firii sale aspre si a lipsei de pacat, sa fie neiertator cu fratii lui. A cazut in pacat pentru ca, gandindu-se la pacatul lui si la iertarea Stapanului, sa ierte si el pe altii dupa randuiala dumnezeiasca, potrivit lui Dumnezeu. […] I s-a ingaduit sa pacatuiasca lui Petru, pentru ca iertarea lui sa ajunga pricina iertarii altora. Dar pentru ce spun eu asta? Pentru ca si noi, preotii, care stam pe scaun si invatam, suntem legati cu pacate. De aceea preotia n-a fost incredintata nici ingerilor, nici arhanghelilor – ca ei sunt fara de pacat -, ca nu cumva din pricina sfinteniei lor, necrutatoare fata de pacat, sa trasneasca pe pacatosii din popor, ci a incredintat dregatoria aceasta unui om dintre oameni, legat si el de placeri si pacate, pentru ca, pe temeiul pacatelor sale, sa fie bun cu pacatosul cand prinde pe cineva in pacat. Daca preotul ar fi inger si ar prinde pe cineva facand desfranare, indata l-ar ucide, de vreme ce el nu este incurcat cu aceste pacate. De aceea, daca ingerul ar fi luat puterea preotiei, ingerul n-ar fi predicat, ci indata ar fi ucis; s-r fi pornit cu urgie asupra unui pacatos, pentru ca el nu este pacatosul. Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu a incredintat preotia oamenilor; omul, cunoscandu-si pacatele lui si stiind din experienta ce e pacatul, iarta pe pacatosi si nu se porneste cu manie impotriva lor, iar Biserica isi implineste astfel rostul ei”.

Sfantul Ioan Hrisostom continua predica cu exemplul Sfantului Prooroc Ilie, care desi dovedeste mare curaj legand cerul si infruntand pe jertfitorii lui Baal, totusi se sperie de amenintarile Izabelei, deci de o alta femeie. Si se speria atat de tare, incat 40 de zile fuge adanc in pustiu ca sa scape de ea. Dumnezeu stie adevaratul motiv pentru care Ilie a fugit, dar totusi il iscodeste sa vada ce zice, dar Ilie nu recunoaste ca a fugit de frica Izabelei. Asadar, subliniaza Sfantul Ioan Gura de Aur, s-a vadit inca o data slabiciunea firii omenesti. Ilie cel ravnitor, Ilie cel neinfricat, cel indraznet a fost lasat sa cada, prin lucrarea harului, ca sa poata imbraca „toata haina iubirii de oameni. Ai fost, Ilie, instruit de Dumnezeu. Fii milostiv ca si Stapanul tau, din cele ce-ai fost instruit, din cele ce-ai invatat de la Stapanul tau!”, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, si incheie:

„Ai vazut iubite, cum a ingaduit Dumnezeu ca stalpii aceia, stancile, turnurile, acelea sa cada intr-un mic pacat, pentru ca nu cumva prin lipsa lor de pacat sa taie din Biserica pe toti; pentru ca, atunci cand vor vedea un pacatos si vor sa fie nemilostivi cu el, sa-si aduca aminte de pacatul lor si sa fie cu el tot asa de buni cum a fost cu ei Stapanul lor.

N-am spus aceste cuvinte ca sa invinuiesc pe drepti, ci ca sa va pregatesc mai dinainte cale de mantuire, ca atunci cand pacatuiti sa nu pierdeti nadejdea mantuirii, ca atunci cand pacatuiti sa nu pierdeti nadejdea mantuirii, stiind ca si dreptii au pacatuit, dar prin pocainta nu si-au micsorat deloc cinstea lor. Am vorbit intai de virtutile lor, si apoi de pacatele lor. Si tu, dar, de esti pacatos, nu lipsi de la biserica. Nu lipsi nici daca esti drept, ca sa-ti sune mereu in ureche cuvintele Scripturii si sa ramai drept, aducandu-ti aminte de Imparatia Cerurilor si de bunatatile acelea pe care le-a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, ca Lui I se cuvine slava, impreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”

Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la Sarbatori Imparatesti si Cuvantari de Lauda la Sfinti, editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2002.

CAMPANIE IMPOTRIVA DUHULUI SECULARIZARII

Abia am lansat la apa Campania „Pastrati Curata Biserica” acum ma gandesc sa lansez Campania „Boicotati produsele AVON”. Glumesc, glumesc, stati linistiti :). L-am rugat pe CRISTIAN sa faca niste poze cu afisele Avon care sunt aproape la fel de mari cat bisericile din oras. Ar fi in stare sa le puna chiar pe biserica, sa se vada mai bine… Nu numai un afis se afla in vecinatatea lacasului de cult Sfantul Nicolae din Bacau ci 3 astfel de afise, unul chiar in fata catedralei ortodoxe ce acum se afla in constructie. Pentru cine nu cunoaste zona, Catedrala si Biserica Sfantul Nicolae sunt una langa alta. La fel si afisele… De parca n-ajungeau corturile cu bere si mici de… Zilele Orasului acum si-au instalat reclame anti-celulita… Si intre noi fie vorba, nu cred ca aceste afise si-ar gasi locul in nici o alta parte a orasului, a oricarui oras. Spre exemplu eu n-am chef sa ies pe strada si sa vad funduri goale. Da, sunt pudic, si? Care-i problema? Asemenea reclame si-ar gasi mai degraba locul in farmacii sau cabinete medicale. Va invit sa BOICOTATI PRODUSE AVON.

CITITI PE ACEASTA TEMA SI: CAPELA IN MALL – DESACRALIZAREA CONTINUA

Iata cateva prim-planuri, cu multumirile de rigoare lui Cristian.

VREM PUTIN RESPECT! CEREM PREA MULT?

PENTRU ALTE IMAGINI DIN FRUMOSUL NOSTRU ORAS, VA INVIT SA ACCESATI ACELASI BLOG AL LUI CRISTIAN.

INTERPRETARI PROTESTANTE

Fara a avea dorinta de a porni un Jihad, sau o Cruciada, scriu cateva randuri si despre protestanti, ca sa nu se simta lasati pe dinafara, avand in vedere ca problemele ortodoxiei nu ma feresc sa le remarc aici, precum si actiunile catolicilor cu interes pentru Biserica Ortodoxa. Citind mai multe site-uri/bloguri ne-ortodoxe iti poti da seama cu usurinta de impasul in care se afla acele suflete asupra carora nu se coboara Sfantul Duh, de orbirea lor sufleteasca si intunecarea mintii. Astfel, blogul unui duh intaratat vorbeste despre o conferinta evanghelica la care a luat parte, fiind foarte entuziasmat. Eu n-am fost acolo, citesc din ce scrie pe blog, insa nu poti sa nu te intristezi cand auzi despre cuvinte ca marketing, lider, strategie, toate avand conotatii religioase. Cei prezenti la acea conferinta au invatat cum sa fie lideri de biserica, de comunitati, cum sa-i faca pe altii lideri in acelasi domeniu, cu alte cuvinte tot ce tine de leadership sau management. Puteau fi prezentate chiar „concepte laborioase, diagrame sofisticate şi teorii care mai de care mai alambicate”, dar n-a fost cazul… „Surpriza mare a fost să vedem că s-a pornit de la aceeaşi problemă simplă, care ne frământă pe fiecare: cum poţi să faci o biserică azi care să fie similară cu cea din Faptele Apostolilor”. Cu alte cuvinte nu mai insistam pe calea celor din vechime, desavarsirea prin post si rugaciune, sau dobandirea discernamantului prin Harul lui Dumnezeu pe care ar trebui sa ne sarguim sa-l atragem. Nu, in ziua de astazi, ne-am adaptat la cerintele pietei: slogane, strategii, s.a.m.d.. Ce sens are sa-i vorbesti unui protestant despre Traditie, despre Sfintii Parinti (viata + opera)? El e ferm convins ca daca a aparut in istorie la anul 1500 are si el dreptul la un colt de Rai. Nu?

Ma-ntreb daca in pauza de cafea au cantat din mandoline si chitari…

Un alt blog protestant m-a amuzat copios. Omul asta chiar crede ca durerile de rinichi si apendicita sunt interventia directa a lui Dumnezeu. Si ofera chiar si un index scripturistic pentru edificare, ca nu cumva sa credem ca protestantii nu cunosc Scriptura. Redau si eu cele scrise pe acel blog:

Psalmi 26:2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii şi inima!

Ieremia 17:10 „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.”

Ieremia 20:12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rinichii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.

Iov 16:13 Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rinichii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ (asta-i culmea, să ai criză de fiere şi de rinichi în acelaşi timp)

Apocalipsa 2:23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu Sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

Un evanghelist din Cluj este trist ca IPS Bartolomeu socoteste sectele neoprotestante unul dintre cele mai mari pericole la adresa ortodoxiei. Ei, neoprotestantii nu pricep de ce atata rautate si prigonire intre fratii crestini. Sa le dam cateva indicii? Pai in primul rand prozelitismul agresiv, mai ales perioada de dupa ’90 dar si cea de astazi. Recenta Lege a cultelor interzice prozelitismul, insa nu-l defineste si nici nu precizeaza pedeapsa. Cu alte cuvinte este lasata la bunul simt al aderentilor. Bun simt de care unele secte nu dau doavada, iar cine nu crede sa iasa pe strada si-i va vedea cu tolba de pliante dupa ei. Frati „crestini” au oare Romania nu era increstinata deja cand ati dat voi pe-aici? Poate n-ati auzit de lucrarea misionara a Sfantului Apostol Andrei desi unii sustin ca am fost vizitati in partile Dunarii si de Sfantul Apostol Filip… Dar Sfantul Duh vorbeste mai ales prin quakeri vostri, noii Apostoli de care trebuie sa facem ascultare, nu?

Un alt lucru intrigant care ar trebui sa ne puna pe toti pe ganduri, mai ales pe ei, este Decretul national si de siguranta a statului, numarul 927/1942 prin care cultul baptist era scos in afara legii. Motivul? Instigarea impotriva statului, participarea (prin reprezentanti) la Tratatul Ribbentrop-Molotov si la Dictatul de la Viena. De asemenea, ei s-au manifestat subversiv impotriva romanilor prin legaturile lor cu fratii din Anglia si SUA in vremea celui de-al doilea razboi mondial, iar dupa 23 august 1944 s-au aliat cu sovietele pentru ingenuncherea poporului roman sub dicatura proletara. Asa se face ca prin Decretul-Lege publicat in MO nr. 253 din noiembrie 1944, Statul comunist recunoaste primul cult religios: cultul baptist. Este fara indoiala o rasplata pentru sprijinul acordat.

Iata cum apusenii, fie prin catolicizanti, fie prin neoprotestanti, a jucat un rol important in faramitarea si asuprirea poporului roman. Si acum se fac ca nu pricep de ce Biserica Ortodoxa doreste a fi numita Biserica Nationala. Cred ca e limpede de ce!

LITURGICA – EPISODUL 1

Dintru inceput, Biserica a fost liturgica si sacramentala. Inca de pe vremea apostolilor, crestinii au luat parte la „frangerea painii” sau „Cina Domnului” si au cinstit trupurile mucenicilor si cuviosilor, ridicand altare pe locul in care acestia au dat marturie fie prin viata lor exemplara fie prin viu grai despre adevarata credinta si adevaratul Dumnezeu. Imi propun sa incep, in limita timpului disponibil, un serial care sa intareasca aceste aspecte – liturgic si sacramental- si o explicare a Sfintei Liturghii pe intelesul tuturor. Nu cred ca aduc o noutate, cu siguranta unii au facut de mult acest lucru pe internet, cu siguranta ca au facut-o si mai bine decat o voi face eu insa, imi exprim uimirea fata de ideile protestante cum ca noi la Sfanta Proscomidie am savarsi un ritual voodoo – da, da, asa am citit – sau ca incurajam paganismul prin inchinarea la idolii din icoane. Despre cinstirea icoanelor si a sfintilor am mai scris pe acest blog, asa incat nu-mi ramane decat sa public cateva ideii lamuritoare despre Sfanta Liturghie. Incep prin marturia a doi Sfinti Parinti ai primelor veacuri:

SFANTUL IGNATIE TEOFORUL (PSB, vol I): „Cautati, dar, sa participati la o singura euharistie; ca unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos si unul este potirul spre unirea cu sangele Lui; unul este jertfelnicul, dupa cum este episcopul impreuna cu preotii si diaconii, cei impreuna cu mine robi; pentru ca aceea ce faceti, s-o faceti dupa Dumnezeu” (catre Filadelfieni, IV); „Cu totii urmati de episcop, dupa cum urmeaza Iisus Hristos pe Tatal, iar pe preoti ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni sa nu faca fara episcop ceva din cele ce apartin Bisericii. Acea Euharistie sa fie socotita buna, care este facuta de episcop sau de cel caruia episcopul i-a ingaduit. Unde se vede episcopul, acolo sa fie si multimea credinciosilor, dupa cum unde este Iisus Hristos, acolo este si Biserica universala. Fara episcop nu este ingaduit nici a boteza, nici a face agapa; ca este bineplacut ceea ce aproba episcopul, ca tot ce se savarseste sa fie sigur si intemeiat” (catre Smirneni, VIII).

SFANTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI (CATEHEZE MISTAGOGICE, IV,3): „De aceea noi participam, pe deplin siguri ca este vorba despre trupul si sangele Domnului. Sub forma painii ti-e dat trupul si sub cea a vinului sangele, astfel ca, prin participare la trupul si sangele lui Hristos sa devii con-corporal si co-sangean cu El. In acest fel noi devenim „hristofori” intrucat trupul si sangele lui Hristos s-a raspandit in madularele noastre si, ar zice fericitul Petru, noi devenim copartasi naturii divine.

Alte marturii gasim in Apologia I a Sfantului Iustin Martirul precum si in Didahia si Constitutiile Apostolice.

Alte detalii despre forma si dezvoltarea Liturghiei gasiti aici.

INDIFERENTA SI REA VOINTA

Cum era de asteptat, praznuirea Sfintei Parascheva a inceput mai devreme si s-a terminat mai tarziu. Adica a inceput in Curentul si s-a terminat in Adevarul.

Ce-ar ramane de spus? Pe langa faptul ca intr-adevar micii si berea de la Zilele Iasului n-au de-a face cu piosenia de la Mitropolie, unii nu pregeta sa arunce cu noroi in Biserica. Dumnezeu sa-i ierte!

Aah, sa nu uitam nici ziarul local DESTEPTAREA.