OVER & OUT

Incepand cu 28 octombrie 2007 acest blog se auto-suspenda. Motivul: auto-suspendarea abonamentului la internet din lipsa in primul rand a timpului liber si apoi a banilor.

Multumesc tuturor celor care m-au sprijinit, Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei care m-au certat 🙂 si sper sa fi adus o unda -cat de mica- de lumina prin acest blog.

Traim vremuri foarte grele iar raspunsul Domnului – acest soi de draci nu iese decat numai cu post si rugaciune – este mai actual acum ca oricand. Cele citite pe blogurile anti-globalizare coroborat cu ce se intampla la noi, ma face sa cred ca statul orwellian sta din clipa in clipa sa prinda viata. Atacurile din toate partile la adresa Bisericii precum si la adresa sanatatii noastre ar trebui sa constituie pentru toti un indemn la post si rugaciune.

In incheiere va propun sa-mi vizitati site-urile. Si nu uitati nici de Credinta-Ortodoxa, cea mai longeviva revista de atitudine si spiritualitate ortodoxa, aflata insa in mari dificultati de tot felul. Daca aveti posibilitatea si buna dispozitie, ajutati revista fie printr-un abonament (numai 20 de lei noi pe an) dar mai ales prin rugaciune!

Doamne-ajuta!

CATEVA DATE COMPARATIVE

CE SE INATMPLA IN TARILE ROMANESTI COMPARATIV CU RESTUL LUMII IN ANUL:

1360

Sf Nicolae – Radauti
Sf Treime – Siret

Andrei Rubliov
Univ Viena

1376

Biserica Mirauti Suceava
Sf Ioan Botezatorul – Siret

John Wycliff
Univ Heidelberg
Johann Gutenberg
Leonardo da Vinci

1467

Sf Gheorghe – Baia
Putna

Niccolo Machiavelli
Vasco da Gama

1488

Cele 4 Evanghelii – Humor
Biserica Sf Ilie – Suceava
Voronet

Batalia de la Bosworth
Calatoria lui Columb spre America

1503

Biserica Sf Ioan Botezatorul – Man Arbore

Lumea cea Noua
Nostradamus

1519

Biserica tuturor Sfintilor – Parhauti
Man Sf Ioan cel Nou – Suceava
Man Humor
Man Probota

Inceputul Reformei protestante
Calatoria lui Magellan
Cucerirea imperiului Incas

1534

Man Moldovita
Man Risca
Man Slatina

Martin Luther
Ignatiu de Loyola
Inchizitia
William Shakespeare

1607

Man Sucevita
Man Dragomirna
Psaltirea lui Anastasie Crimca

Galileo Galilei
Peter Rubens
Blaise Pascal

NU VA IMPARTASITI CU NEVREDNICIE!

Duhul Sfant este axul principal în jurul caruia graviteaza tot ce este viu. Duhul Sfant este izvorul întelepciunii, al sfinteniei si a tot binele, esenta vietii, iar scopul oricarui crestin este dobandirea Sfantului Duh. Acest lucru îl vom împlini mai ales prin Sfintele Taine, dintre care se pot repeta doar Mirungerea, Spovedania si Împartasania. Sfintele Taine trebuie tratate cu maxima seriozitate si responsabilitate, nesocotirea acestora ducand în final la întunecarea mintii, împietrirea inimii sau chiar la boli trupesti. O atentie aparte trebuie acordata Sfintei Euharistii, în acest caz existand canoane opritoare pentru pacate ca: avorturi (aici intra si anticonceptionalele, acestea fiind avortive) 10-20 de ani; împreunare în afara casatoriei (desfranare) 7-20 de ani; divort (pentru recasatorie) 7 ani; masturbare – de la 40 de zile pana la 3 ani; vrajitorie 20 de ani.

În ziua de astazi, acest subiect este tratat superficial cu iresponsabilitate si indiferenta. Nu numai ca nu se mai opreste de la Sfanta Împartasanie, dar chiar se încurajeaza cuminecarea aproape zilnica, mai ales în Ardeal – desigur, este de la sine inteles ca nu este cazul copiilor, bolnavilor sau batranilor, nici a celor ce duc o viata virtuoasa – oare cati dintre acestia mai sunt? Se considera într-un mod cu totul eronat si absurd ca pe cat ai pacate de care nu te poti debarasa, pe atat ar trebui sa te Împartasesti mai des, pentru a primi puterea de a birui. Ca, la urma urmei, nu-i nimeni nevrednic de a se cumineca, pentru ca toti suntem pacatosi, si, iarasi, nu-i nimeni vrednic vreodata, tot din acelasi motiv. Se desconsidera faptul ca harul se pogoara de la Dumnezeu, asupra celor vrednici; Duhul Sfant putand fi doar invocat sa vina asupra noastra, nu însa si obligat. Tot în acest sens, Sfintii Parinti sunt respectuos pusi la zid, cu tot cu învataturile lor „depasite”, ignorandu-se prea usor faptul ca Însusi Dumnezeu ne-a vorbit prin gura Alesilor Sai, ca numai prin Duhul Sfant ni s-au dat Canoanele si Asezamintele. A nesocoti, din diverse motive si sub diverse pretexte predaniile Parintilor înseamna a nesocoti însusi glasul Domnului si purtarea Lui de grija. Care va sa zica, am ajuns sa schimbam învataturile cele de Dumnezeu însuflate cu cele lumesti, precum si Sfantul Ioan Maximovici spune în predica de la Duminica Ortodoxiei: „…unii se recunosc pacatosi din pricina caderii lor si se caiesc de greselile lor, iar altii, în loc de aceasta, resping însesi legile si nu voiesc sa li se supuna, spun ca aceste legi s-au învechit, ca nu mai este nevoie de legi, ca noi am fi mai destepti decat cei care au dat legile Bisericii, pe care însusi Domnul Hristos le-a dat prin apostolii si arhiereii Sai. Iata cele doua cai care se afla în fata voastra: calea talharului întelept si calea talharului care prin povara hulei s-a pogorat în iad… Cei ce hulesc legile Bisericii Îl hulesc pe Hristos Însusi, Care este Capul Bisericii, caci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfant, prin apostoli…” Iata ce spune acest Sfant Parinte, care nu demult s-a mutat la Domnul, fiind oarecum contemporan cu noi!

Dar sa vedem ce ne transmit de peste veacuri alti doi Sfinti Parinti, Teofilact al Bulgariei si Nicodim Aghioritul, care talcuiesc zicerea Apostolului: „Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului. Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar! Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, judecata luisi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit.” I Corinteni 11:27-31. Acestia afirma limpede: „Crestinul care se împartaseste cu nevrednicie este asemenea cu acela care ar arunca hlamida Împaratului în mijlocul noroiului, caci noroiul este sufletul lui necurat cu care o împartaseste. Caci precum ostasii care au împuns trupul Domnului nu l-au împuns ca sa bea sangele Lui, ci pentru ca sa-l verse spre necinste si spre defaimare, tot asa, cine bea cu nevrednicie tainicul Sange al Domnului, dar nu ia nici un folos dintru aceasta, l-a varsat în zadar. Acesta se face vinovat si sub judecata la fel cu acela care nu ar voi sa manance Trupul Domnului sau sa bea Sangele Lui, ci ar voi doar sa-L omoare si sa-I verse sangele. Crestinul ce se împartaseste cu nevrednicie o face spre osanda sa, fiindca nu cerceteaza si nu întelege marimea tainei. Caci daca am cerceta si am socoti bine Cine este Acela cu care ne împartasim, negresit nu am avea trebuinta de alta învatatura; caci însasi socotinta aceasta ne-ar face sa ne temem, sa ne trezvim si sa fim cu luare aminte cand ne împartasim.” În încheierea talcuirii lor, acesti doi Parinti lamuresc faptul ca: „De aceea urmeaza la voi morti nestiute, napraznice si mai înainte de fireasca vreme si boli de ani îndelungati, fiindca multi dintre voi se împartasesc cu nevrednicie”. Înca si Marele Vasile întareste ca: „sunt pedepsiti de certarea Domnului si se îmbolnavesc cei ce se împartasesc cu nevrednicie de Dumnezeiestile Taine, pentru pacatele lor, si destui chiar mor”.

Dar cum trebuie sa ne împartasim? Ne spune Sfantul Simeon Noul Teolog. „Cine nu se va cumineca cu lacrimi si cu vrednicie, apoi nu va primi în sine pe Împaratul si Dumnezeu”. Iar dupa ce vorbeste de necesitatea si semnificatia lacrimilor, conchide: „Iar daca si acest lucru îl socotesc cu neputinta, si anume: sa se împartaseasca cu Dumnezeiestile Taine totdeauna cu lacrimi, vai de nebunia lor! Vai de nesimtirea lor!” Dar nu numai cand ne împartasim trebuie sa plangem ci întreaga viata. „Sa nu ne închipuim cumva, spune acelasi Parinte, ca acei ce se cumineca fiind nevrednici, se unesc cu Dumnezeu, ca acest lucru nu se întampla si nici nu se va întampla. Numai cine se împartaseste cu constiinta si cu cunostinta o face cu vrednicie.”

Sfantul Simeon Noul Teolog pune accent pe lacrimi deoarece lacrimile presupun izbavirea de orice patima, o curatenie a sufletului care ne permite „sa ne apropiem cu vrednicie de Dumnezeiestile Taine si sa vedem lumina cea dumnezeiasca ce se afla dimpreuna cu ele”. Daca nu avem lacrimi sincere, care sa dovedeasca despatimirea noastra, atunci nici vrednici nu suntem sa ne cuminecam. Nici inima curata nu vom avea vreodata, nici Duhul Sfant nu se va salaslui cunoscut în noi!

Si ce încheiere poate fi mai potrivita decat sfatul aceluiasi sfant Simeon Noul Teolog: „Vezi ca înainte sa faci cele pe care ti le-am spus si înainte sa arati cuvenita pocainta, sa nu îndraznesti sa te împartasesti cu trupul si Sangele lui Hristos, caci atunci cand te vor vedea demonii ca ai dispretuit pe Dumnezeu si te cumineci cu nevrednicie, vor navali toti asupra ta si asa, împiedicandu-te fara mila si fara omenie, te vor arunca iarasi în noroiul neînfranarii tale dintai; si atunci te vei face cu adevarat, în loc de crestin, ucigas de Hristos si vei fi osandit împreuna cu cei ce L-au rastignit pe Hristos cum zice Sfantul Apostol Pavel – Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului – adica va primi aceeasi osanda cu cei care L-au rastignit!”

CATEVA IDEI DESPRE OCULTISM

Presupunerea existentei altor lumi cu civilizatii extraterestre se sprijina pe deductii astronomice, pe aparitiile unor obiecte zburatoare neidentificate (ozn-uri), pe enigmaticele monumente megalitice ale preistoriei si, pentru unii, pe rastalmacirea unor texte biblice; dar nici una din aceste sustineri nu trece de pragul unor simple presupuneri sau ipoteze, care uneori cad în absurd.

Desi se afirma ca ar exista conditii prielnice de viata si pe alte planete, sau ca probabilitatea ca din întreg universul sa existe cateva miliarde de posibile sisteme planetare, ar fi destul de mare, toate acestea nu pot depasi stadiul unor teoreme. si oricat de fascinanta ar fi, oricat de logice si plauzibile ar parea, ele nu sunt cu nimic verificate.

Si orice rationament care porneşte de la o premisa falsa, sau doar aparent întemeiata, ajunge la o concluzie eronata.

Aşa s-a întamplat, spre deceptia multora, în urma cercetarilor întreprinse de sondele spatiale Wiking I si II, în 1976, cand nu s-au gasit pe Marte nici canalele descoperite la sfarsitul secolului trecut de Schiaparelli si acceptate teoretic de centrul astronomic Flagstaff din Arizona (SUA), nici martieni, nici urmele unor supercivilizatii, nici macar nişte cat de reduse microorganisme.

Nu numai imensitatea universului sau marturiile despre ozn-uri dau naştere la speculatii ci si monumentele gigantice din antichitate sunt aduse în discutie de cei ce sustin teoria extraterestra.

Dar iata ca, potrivit afirmatiilor arheologului sovietic Serghei Simionov, din cercetarile efectuate asupra uneltelor din piatra folosite si a posibilitatii lor de manuire, reiese ca omul preistoric din neolitic avea o putere de opt ori mai mare decat a omului contemporan. Se mai subestimeaza si faptul ca aceste impunatoare edificii din preistorie, ca si altele de mai tarziu, au fost executate în multi ani, folosindu-se zeci si sute de mii de oameni care lucrau într-o organizare desavarsita. Din Biblie rezulta ca pentru construirea templului din Ierusalim si a palatului lui Solomon s-au folosit 80 000 de pietrari la cariere, 70 000 de salahori la transporturi, 3 600 de supraveghetori, zeci de mii de cioplitori si dulgheri pentru procurarea si fasonarea materialului lemnos din Tir si Sidon, precum si un numar nedefinit de meşteri si lucratori, constructori, sculptori, cizelori, aurari, argintari si vopsitori de purpura si tesaturi de in, pentru împodobirile interioare (2 Paral. 2, 1-10).

Faptul ca multe enigme ale trecutului sunt înca pecetluite în tainele lor, nu înseamna ca ele nu si-ar putea gasi alte explicatii, mai plauzibile sau mai excentrice, decat aceea cosmica. Nefondata apare parerea ca imensa platforma de piatra de la Baalbek, din Liban, ar fi fost o pista de aterizare pentru navele cosmice care veneau din alte lumi. Aceasta ipoteza se infirma chiar prin faptul ca straniile nave zburatoare, aşa cum rezulta din toate marturiile, aterizeaza oriunde, fara piste, pe orice teren, si apoi se pot înalta pe verticala, fara dificultate.

A crede însa ca fiinte superioare omului, strabatand spatii siderale de zeci de ani lumina, au putut veni pe Pamant, din alte constelatii, ca sa ia parte activa la executia mausoleelor unor faraoni sau sa ajute la presupuse excavari si transportari de monoliti giganti sau sa topeasca platina si sa modeleze giuvaeruri, este cu totul absurd.

Omul modern din zilele noastre, care traieşte în epoca de aur a tehnologiei si descoperirilor ştiintifice, n-ar putea accepta faptul ca oamenii din vechime sa fi putut dispune de obiecte prin care sa creeze lucruri de amploare, sau inteligenta necesara întocmirii operelor literare. Aceluiasi om din zilele noastre îi este mai uşor sa gaseasca explicatii materialiste la enigmele trecutului sau prezentului, decat sa accepte interventia si pronia divina, chiar daca explicatiile lor sunt de-a dreptul puerile si neverosimile. Astfel, ei desconsidera tot ce le este contrar, ca fiind naivitati. si întunecandu-li-se mintea, hulesc pe adevaratul Dumnezeu, facandu-si lorusi idoli din propriile credinte si pareri, despre care nici macar cei ce le-au nascocit nu pot spune multe. Noi, creştinii, spunem ca Dumnezeu a creat universul si s-a întrupat pentru a salva neamul omenesc din moarte, îndumnezeind pe tot omul ce crede în El si I se închina Lui. Astfel, prin Întruparea Sa, El a pus la dispozitia omului cea mai înalta întelepciune, cel mai mare bine si cea mai cuprinzatoare dragoste; cinstea cea mai de pret, scopul cel mai nobil, cea mai divina ştiinta si cel mai mare dar care exista: nemurirea. Iar în sprijinul acestora aducem marturie trupurile sfintilor care nu putrezesc dupa moarte si care degaja un miros foarte placut (spre deosebire de cele a oamenilor obişnuiti, care putrezesc si put), minunile lor (unii sunt tamaduitori si înainte-vazatori) chiar din timpul vietii, icoanele izvoratoare de mir, Agheazma care nu se strica, Sfanta Lumina de la Ierusalim, si celelalte, si nu în ultimul rand dovezile istorice prin care se întaresc toate cele relatate în Sfanta Scriptura.

Din marturiile unor cercetatori sau contactori, extratereştrii sunt întelepti, aproape atotputernici, iubitori de oameni si preocupati de evolutia noastra spirituala.

Dar despre ce progres ar putea fi vorba; ce altceva ar putea sta mai presus de nemurire? Mai presus de sfintenie si de unirea cu Dumnezeu pe veci? Dar chiar si aşa, daca au sa ne împartaşeasca din vastele lor cunoştinte de ce nu le dezvaluie tuturor? De ce nu se arata public? Daca au ajuns atat de departe cum se face ca se feresc de nişte bieti muritori si lucreaza în umbra?

Dumnezeu S-a facut cunoscut tuturor primind la El pe oricine si nu a ramas ascuns nici dupa Înaltare, ci este veşnic cu noi si cu noi va ramane pana la sfarsitul veacului. si de vreme ce Dumnezeu S-a descoperit în Biserica si ne-a poruncit sa pastram neschimbate învataturile Lui, macar de înger luminos din cer ne-ar porunci altfel, pe cine vom recunoaşte drept Dumnezeu? Caci si Satana poate lua chipul unui înger de lumina pentru a-i înşela pe unii dintre noi. si dupa cum reiese din statistici, o consecinta a „contactului” cu „fiintele extraterestre” este tocmai lepadarea de credinta si îmbratişarea diverselor forme de meditatie, anumite sechele psihice sau tulburari de conştiinta sau alte ciudatenii, încat simptomele acestor „contacte” sunt izbitor de asemanatoare cu cele ale posedarilor demonice, dupa cum sustine si Lynn Catoe, bibliograful şef al lucrarii „OZN-urile si cei care le-au vazut – o bibliografie comentata”, lucrare aparuta sub egida Bibliotecii Congresului pentru Cercetarea Ştiintifica a Aviatiei Militare a SUA „literatura ce studiaza fenomenul OZN este strans legata de misticism si metafizica. Ea se ocupa cu subiecte precum telepatia mintala, scrierea automata si entitati invizibile, si de asemenea cu fenomene precum manifestari si posedare tip poltergeist. Multe dintre rapoartele OZN publicate acum în presa accesibila maselor relateaza aşa zise incidente care sunt izbitor de asemanatoare cu posesiunea demonica si cu fenomene parapsihologice” [Ankerberg, John & John Weldon, Realitatea despre OZN si despre alte fenomene supranaturale, ed. Agapis, Fagaraş 1997].

Redam, pe scurt, principalele caracteristici ale întalnirilor cu extratereştrii, consemnate si constatate de-a lungul timpului:
-sentimentul de frica si de groaza
-violenta din partea „extratereştrilor” asupra vointei si corpului
-luarea de probe biologice de la oameni
-raspund absurd, prost memorizabil la întrebarea „de unde sunt”
-influenta prin hipnoza, adica violarea psihicului omului
-lezarea demnitatii umane, prin diverse cai
-invitatia de a intra în comunicare cu ei spre a primi sfaturi ce vor salva omenirea
-trezirea interesului pentru astrologie, meditatii si ştiinte oculte
-promovarea unei Noi Ordini Mondiale, lucru necesar pentru procesul evolutiv al omenirii
-transformarea societatii, prin distrugerea creştinismului, omenirea fiind eliberata de conformism si idei preconcepute, -eliberare ce o va diviniza.

Pentru a ne forma o idee despre infatişarea acestor fiinte, readucem în prim-plan aceleasi marturii facute publice, din care reiese ca extratereştrii, desi difera ca înfatişare, au imprimat pe trup acelasi semn, al unui balaur sau al unui şarpe. Daca langa acestea alaturam faptul ca nu putini sunt mediumii care afirma ca poseda cunoştintele de la „învatatorul mondial universal” cu numele Ashtar Sheran observam dorinta diavolului de a-si supune fiinta omeneasca prin înşelare, deoarece Ashtar, în ebraica Ashtarot, în vechiul Babilon si Asiria – Ishtar, este numele aceleiasi zeite eline Astarta, zeita razboiului si vanatorii, a cerului si a stelelor, care era reprezentata înveşmantata în flacara (sa ne amintim înfatişarea ozn-urilor), deseori cu coarne pe cap, cu tolba cu sageti si arcul (armele mortii), stand pe un leopard sau balaur (simbolul setei de sange). Demonii au pastrat cunoştintele despre tainele existentei si dupa izgonirea lor din cer si încearca sa-si supuna omul, atragandu-i atentia si interesul prin dezvaluirea unor „taine” ale cunoaşterii si înzestrandu-si discipolii cu capacitati supranaturale. Omul, posedand aceste cunoştinte magice tainice, si punandu-le în practica, ajunge rob desavarsit diavolului, lepadandu-se de Dumnezeu. Dar înainte de a continua, trebuie analizat daca poate fi vreo legatura între aceste aparitii luminoase si magie; între astrologie si satanism. De asemenea trebuie cercetat daca demonii au putere asupra lucrurilor fizice si daca astrologia (incluzand aici si pe cei ce întocmesc horoscoape sau alte superstitii) poate coexista cu creştinismul. Avand în vedere aceste observatii esentiale în vederea concluzionarii asupra acestor enigme, sa purcedem în cercetarea Scripturii, a Sfintilor Parinti si a istoriei. Ateii sau cei de alte religii pot considera aceste idei subiective, însa noi cei care ne numim creştini, nu putem avea o parere diferita de cea a Sfintilor Parinti si evident, de ce a Sfintei Scripturi, lucru indubitabil pentru cei de buna-credinta.

Spre surpriza multora din cei ce vor avea curiozitatea sa cerceteze în izvoarele sus-mentionate despre demoni, vor constata ca aceştia au capacitatea sa faca schimbari uimitoare în natura vizibila, sa ucida pe oameni, sa abata asupra lor boli, ba mai mult, conform Sfantului Ignatie Briancianinov, dracii pot intra înlauntrul corpului omenesc cu toata esenta lor volatila, aşa cum ar intra aerul, aceştia avand o însusire de elasticitate deosebit de dezvoltata, asemanatoare gazelor care pot ocupa un volum de diferite proportii. Dar pentru a intra în om, diavolii trebuie mai întai sa-i supuna simturile, ca acesta sa nu-si dea seama de posedarea ce are loc, parandu-i-se un lucru firesc, ba chiar fiind multumit pe deplin de noile puteri capatate dintr-o data.

Dupa spusele Marelui Vasile, cei ce nu împlinesc voia Domnului bucura pe demoni, aceştia alimentandu-se din energia eliminata de om în procesul desfatarii vicioase, energie pe care demonii o absorb cu întreaga lor fiinta. Un om patimaş si desfranat – spre exemplu – reprezinta o sursa nutritiva excelenta pentru duhurile necurate. Caci aceasta energie prefacuta în vapori sau emanatii, descompunandu-se în particule fine, se prefac intr-o stare ce corespunde esentei demonilor.

În Vechiul Testament (Deuteronom 13, 1-5), vrajitoria, ghicitul, talmacirea viselor este considerata închinare la idoli si ofensa adusa lui Dumnezeu, motiv pentru care Acesta porunceşte lui Moise: «Iar de se va ridica întru tine prooroci, sau vreunul care viseaza vis, si-ti va da tie semn sau minune sa nu ascultati de cuvintele proorocului acela sau a celui ce a visat visul acela. si proorocul acela, sau cel ce a visat visul acela, sa moara». Iar Sfantul Nicodim Aghioritul, în opera sa „Hristoitia” acorda un amplu capitol acestei teme, intitulat simplu: „Despre vrajitorie”.

Înca din antichitate, astrologia, alchimia si magia erau strans legate între ele. Magul, sarcedotul, ghicitorul în stele cumula de obicei în persoana sa îndeletnicirile de astrolog, vrajitor, talmacitor de vise. Astfel, potrivit lui Herodot, magul Ostan, care îl însotea pe Xerxes în expeditiile sale asupra Eladei, a facut publice între elini unele cunoştinte de astrologie. Preotul lui Baal, Berozos, se bucura de o popularitate atat de mare în Atena, încat i s-a înaltat un monument care îl înfatişa cu limba de aur ca fiind un inestimabil profet. La Daniel (Dan 2,27), dar si în multe alte surse, gasim de asemenea confirmarea unitatii magiei si astrologiei. Prin urmare, putem trage o concluzie prealabila ca astrologia, magia si alte genuri de ocultism au avut între ele o legatura stransa, si una si aceeasi sursa de provenienta.

Acceptarea acestui fenomen si mai ales, practicarea lui duce la înşelare si chiar la demonizari, dupa cum marturiseşte si Serafim Rose în cartea sa „Sufletul dupa moarte”: „vizionarul suedez Emanuel Swedenborg, caruia filosoful american Emerson îi dedica un amplu eseu în lucrarea sa «Representative Men», numindu-l «unul dintre mastodontii literaturii, inegalat de toate colegiile carturarilor obişnuiti», are o vedenie în care un om, înconjurat de reptile multe, ce se tarau pe podea, îi spune ca el este Dumnezeu si Mantuitorul si ca l-a ales (nn pe Swedenborg) pentru a explica lumii semnul spiritual al Scripturii, pe care el, însusi i-l va descrie.” (Serafim Rose, Sufletul dupa moarte, ed. Anastasia, 2002, p. 105). Sfantul Ioan Damaschin, autorul Dogmaticii, accepta influenta planetelor asupra starii de sanatate a unor oameni, datorita magnetismului, dar neaga cu desavarsire influenta acestora asupra destinului omului si se alatura tuturor Parintilor care condamna astrologia ca pe o ştiinta oculta. Dar chiar si filosofii pagani, Platon spre exemplu, socotesc hilara ideea cum ca planetele ar influenta destinul omului si pun aceasta idee pe spinarea celor lenesi si indiferenti.

Ajungand pana la acest punct al analizei, nu putem sa nu remarcam un paradox, anume ca multi dintre cei ce neaga existenta lui Dumnezeu, accepta cu uşurinta idea guvernarii destinului de catre astre; neaga Jertfa de rascumparare a Mantuitorului dar accepta si primesc cu bratele deschise pe extraterestrii care vin sa salveze lumea (de ce?); neaga îndumnezeirea si unirea cu Dumnezeu prin Biserica, dar accepta cu uşurinta „contopirea” cu divinitatea, prin meditatii si diverse ritualuri. Ca sa nu mai pomenim – lucru mult mai grav – de cei ce se numesc creştini, dar care combina morala creştina cu elemente pagane, care nu pot coexista, tocmai acesta fiind motivul Întruparii Domnului. Nu poate exista decat o singura explicatie pentru aceştia, pe care a dat-o si Platon si pe care ne-o însusim si noi, anume: nepasarea – ca forma a existentei si lenea, sau akedia, dupa cum este cunoscuta în termeni religiosi. Oamenii zilelor noastre aleg raspunsurile cele mai simple, cele mai la îndemana fara o cercetare prealabila, amanuntita. si tocmai aceasta lene, care vine din nepasare reprezinta osanda si declinul omenirii, caci pacatul aduce moartea (I Iacob 13,15). Daca un lucru se se strica în parte, oare proprietarul acestuia nu-l va înlocui? Iar daca se deterioreaza în întregime, oare nu-l va arunca?
Vedem aşadar ca omul, oricare ar fi el, doreşte, în linii mari acelasi lucru: îndumnezeirea, libertatea sufletului, despovararea de cele lumeşti. Aceasta dorinta de nemurire, de viata veşnica, salaşluieşte în oameni – dupa parerea savantului N. Paulescu dar si a Sfintilor Parinti sau a altor filosofi – în plan ontologic. Aceasta unanimitate de idei nu face decat sa întareasca revelatia biblica despre creearea lumii si a omului si ofera raspunsul satisfacator asupra multor probleme în plan metafizic sau existential. Însa pentru a raspunde la întrebarea: ce se va întampla cu sufletul dupa moarte? – în jurul careia graviteaza altele precum: exista Dumnezeu?, exista reincarnare?, exista posibilitatea salvarii neamului omenesc de alte civilizatii, eventual parasirea planetei secatuite de resurse? – trebuie o cercetarea minutioasa, îndelungata facuta cu sinceritate si discernamant. Daca alegem un raspuns – primul ce se afla la îndemana riscam sa ne compromitem si poate ca nu numai pe noi însine ci si pe altii.

Cine se socoate pe sine însusi creştin nu are vie sa nesocoteasca scrierile sfinte si sa le înlociuasca cu ale sale proprii. Despre personalitatea/impersonalitatea lui Dumnezeu, creştinul va raspunde ca si parintele Dumitru Staniloae ca: „În creatia lumii din nimic, în producerea ei si în pastrarea ei în stare curata, veşnica se arata atat atotputernicia cat si iubirea Lui fata de ea. Iubirea Lui si maretia lumii merg pana la capat în asumarea lumii în ipostasul Cuvantului. Dumnezeu a pus în lume capacitatea de-a fi asumata, a pus în ea capacitatea ca sa-L nasca printr-o fecioara. Nascandu-se om din Fecioara, Îsi arata atat atotputernicia cat si o anumita putinta de înarticulare a Lui în lume sau a lumii în El. În simtul responsabilitatii umane, dar si în putinta revoltei împotriva lui Dumnezeu se arata iarasi ca Dumnezeu l-a facut la un nivel de partener al Lui. În toate acestea se arata adevarata atotputernicie si personalitate a lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care nu s-ar putea întrupa, n-ar fi Dumnezeu adevarat, n-ar arata iubirea pana la capat si nici puterea de-a crea un om de suverana capacitate”. Cat priveşte libertatea, despre care se vehiculeaza fel si fel de idei, care mai de care mai revolutionara, creştinul va oferi acelasi raspuns al aceluiasi parinte: „Libertatea adevarata e libertatea de patimi. Ea îl face pe om mare, puternic. Puterea lui se arata în virtute, care este dovada libertatii si a efortului. Unde e patima e si îngustime în judecata, sau lipsa de întelepciune. Acolo e robie si tavalire în noroi.

Demnitatea omului e batjocurita si el se face nerusinat ca si tatal rautatii. Numai binele întareşte vointa, pentru ca cere eforturile ei. Raul, placerea se face aproape de la sine, fara efortul vointei”. Adevarata libertate se dobandeşte numai prin Hristos, iar salvarea noastra este de noi însine, de patimile noastre, si se face tot prin Hristos, iar nu prin extratereştri sau diverse meditatii care conduc la demonizari si boli psihice. „Hristos n-a venit pur si simplu sa ne scuteasca de orice obligatie a vreunui efort spre a deveni nepacatosi si buni, cum învata protestantismul, ci ca sa ne dea puterea sa facem si noi efortul pentru a deveni aşa. Hristos n-a venit sa ne declare drepti sau sa ne mantuiasca ca pe nişte buşteni, ci ca sa ne faca si prin contributia noastra „liberi” de pacate sau de patimi. Nu poti deveni liber fara sa practici libertatea”. (Pr. D. Staniloae)

De unde totusi aceste rataciri chiar si în randul celor ce se declara credinciosi adevarului biblic? Datorita superficialitatii si nesinceritatii lor, fata de ei însisi si fata de Dumnezeu. Caci spune, acelasi parinte Dumitru Staniloae: „Cei ce se gandesc tot timpul la Dumnezeu cu toata fiinta lor, Îl înscriu pe Dumnezeu mai adanc în fiinta lor. Dar prin aceasta si ei se întiparesc mai mult în memoria lui Dumnezeu. Cu cat strigi mai mult pe Dumnezeu în ajutor si cu cat pomeneşti mai mult numele Lui, cu atat Îl faci sa se gandeasca mai mult la tine. Cei ce sunt plini de Dumnezeu, se resimte si Dumnezeu de faptul ca Îl faci sa fie mereu în tine. Cei ce nu sunt întru totul si neîncetat cu gandul la Dumnezeu, nici Dumnezeu nu e neîncetat cu gandul la ei si nu se resimte atat de mult prezenta Lui în ei sau a lor în El” si iarasi: „Grija omului fata de Dumnezeu provoaca grija lui Dumnezeu de om, ca aceasta sa mareasca grija omului de Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, omul ce se roaga cu sinceritate si cu inima curata, „în duh si adevar”, cum spune Scriptura, este cu neputinta sa cada în înşelare. Cel ce se împartaşeşte cu trupul si sangele lui Hristos si face din viata lui tel desavarsirea si despatimirea, acesta, cu ajutorul divin – caci prin forte proprii (meditatii, yoga) este imposibil – se va învrednici de dobandirea Duhului Sfant si, odata cu Acesta si prin Acesta, va dobandi si putinta discernerii duhurilor, care îl va salva de la pierzanie si îl va feri de înşelare, caci „Dumnezeu asculta rugaciunea dreptului”. Astfel luminat si povatuit, va umbla în Lumina si nu va spune întunericului lumina nici luminii întuneric, nici binelui rau si raului bine. Pentru ca „începutul întelepciunii este frica de Domnul”.

Cat despre probabilitatea existentei altor lumi, sa dam cuvantul din nou lui Platon care spune ca daca „bunatatea a fost aceea care l-a determinat pe autorul lumii sa intre în actiune, din care motiv, el nu a putut construi decat o lume buna pentu ca El era bun si în acela care este bun nu exista invidie; si ca lipsit de rautate, el a voit ca toate lucrurile sa se nasca, pe cat posibil, asemenea lui, de unde rezulta ca lumea este ordonata si buna, iar autorul ei este fiinta suveran buna – O Theos (Dumnezeu), care a voit ca toate lucrurile sa fie bune îndepartand, cat îi sta în putere, orice imperfectie, putem spune ca exista un singur cer, o pluralitate sau o infinitate? Raspunsul este ca exista unul singur, pentru ca a trebuit sa fie construit dupa imaginea modelului. Nevoia ca lumea sa semene viului absolut l-a determinat pe creatorul ei sa nu faca nici doua, nici o infinitate, ci una singura”.

dupa Mihail URZICA, Biserica si viermii cei neadormiti, editura Anastasia, Bucuresti

GENOCIDUL DIN KOSOVO

Am facut un slide show despre genocidul din Kosovo si despre interventia NATO. Deoarece in format avi sau wma iesea prea mare slide-ul l-am facut sub forma de screen saver. Imagini si sunet de calitate. Dimensiune 12 M. Dupa instalare poate fi rulat si din Start > Program Files > The war in Kosovo. Iata cateva imagini…

Fisierul poate fi descarcat de aici

COPII DE 4 ANI, ACUZATI DE HARTUIRE SEXUALA

Traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna. Ce mai citim prin media americana? Ca niste copilasi de 4-5 ani au fost dusi in arest preventiv chiar pentru – o sa radeti dar asa este – hartuire sexuala. In Waco, Texas, un copil de numai 4 ani a fost acuzat de hartuire sexuala pentru ca a imbratisat o femeie in autobuz. Femeia sustine, conform unei televiziuni locale, ca micutul si bagat fata intre sanii dumneaei. Pentru acest fapt, micutul a fost pedepsit cu retinerea la scoala… In statul american Maryland, intre 2005 si 2006 au fost formulate 28 de acuze de hartuire sexula contra unor copii de 4 ani.

Doi tineri de 13 ani din McMinnville, Oregon au fost incatusati si dusi in detentie pe o perioada de 5 zile pentru ca au lovit 2 fete pe partea dorsala. Ei riscau inchisoarea pentru 10 ani precum si stigmatul de hartuitori sexuali. Ulterior, fetele au renuntat la acuzatii… O fapta prosteasca sau criminala? Diferenta nu-i neglijabila.

Se pare totusi ca la baza acestor acuzatii exista o motivatie de ordin financiar, mai multi directori de scoala fiind siliti sa plateasca despagubiri profesorilor care au formulat plangeri impotriva unor copii de 4 ani.

CITITI ARTICOLUL COMPLET PE MPARENT7777

PREMIILE IGNOBEL

Mi-am propus de la bun inceput sa va prezint castigatorii de anul acesta ai IGNOBEL, dar am uitat de html-ul salvat in My Documents… Asadar iata castigatorii:

MEDICINA: Brian Witcombe de la Gloucester, Marea Britanie, si Dan Meyer de la Antioch, Tennessee, USA, pentru intocmirea unui raport medical cu titlul: „Inghitirea sabiilor si efectele secundare”.

FIZICIA: L. Mahadevan de la Harvard University, USA, si Enrique Cerda Villablanca, Universidad de Santiago de Chile pentru ca au studiat de ce se sifoneaza asternuturile.

CHIMIE: Mayu Yamamoto de la International Medical Center, Japonia pentru descopeirea unei metode de extragere a vaniliei din balegarul de vaca.

LINGVISTICA: Juan Manuel Toro, Josep B. Trobalon si Núria Sebastián-Gallés, de la Universitatea din Barcelona pentru ca au aratat ca sobolanii nu fac diferenta dintre un japonez care vorbeste in japoneza invers si un german care vorbeste in germana invers.

LITERATURA: Glenda Browne din Blaxland, Blue Mountains, Australia, pentru studiul asupra cuvantului englezesc „the” si cum acesta i-a impiedicat pe multi sa puna lucrarile in ordine alfabetica.

NUTRITIE: Brian Wansink de la Cornell University, pentru analiza minutioasa a apetitului uman, oferind spre mancare unor subiecti infometati o supa intr-un castron fara fund. Castronul se „reumplea” automat…

PREMIANTII PE 2006 AU STUDIAT:

– de ce ciocanitoarele n-au dureri de cap
– de ce oamenii nu suporta scartaitul pe sticla sau pe tabla de la scoala
– de ce cand rupi o macaroana (nefiarta) se rupe in mai mult de doua bucati
– cate fotografii trebuie sa faci pentru a fi aproape sigur ca nimeni din grupul fotografiat nu este prins cu ochii inchisi.

ROMANIA SI PROBLEMA KOSOVO

Recenta dezbatere privind independenta Kosovo, precum si discutiile din media & internet privind politica externa a SUA fata de statele musulmane mi-au adus aminte cu durere despre conflictul din Kosovo de acum aproape 10 ani, un conflict care a lasat rani adanci nu numai in sufletele sarbilor ci si in ale intregii crestinatati. Conflictul din zona insa nu s-a incheiat si este departe de a fi unul strict politic. Nu! Este si unul religios; este un razboi intre crestini si musulmani. Stim cu totii ca musulmanii au termenul Jihad care printre altele inseamna ducerea unui razboi sfant in numele lui Allah.

SUA & COMPANIA aduc in discutie mereu acest termen si se tem sa nu fie ei cei vizati. Insa, dupa cum vedem, cei mai afectati de acest razboi sfant suntem noi. Nu are sens sa aduc in discutie expansiunea imperiului otoman, stim prea bine ce a insemnat pentru noi. Insa nu trebuie uitat ca musulmanii sunt fanatici si nu trebuie data satisfactie nici americanilor care se folosesc de acest pretext pentru a acapara bogatiile solului arab. Atat fanatismul islamic cat si genocidul statelor vestice impotriva arabilor si nu numai, sunt fapte reale, de necontestat. De fapt, daca stam bine sa ne gandim intre anti-arabii americani si anti-americanii arabi a existat o alianta tacita, iar aceasta alianta a avut in bataia pustii provincia Kosovo.

Care-i treaba cu aceasta provincie, puteti citi pe wikipedia. Nu vreau sa lungesc acest articol, spunandu-va ceea ce este la indemana oricui ci vreau sa subliniez niste aspecte foarte importante si care, da!, ne privesc in mod direct.

Prima problema, despre care am mai tot scris, se refera la faptul ca americanii au folosit arme nucleare in Kosovo si ca noi romanii suntem si vom fi afectati de acest lucru.

Doi, pe timpul interventiei NATO din 1999 – interventie care nu a tinut seama de faptul ca noi crestinii sarbatoream Sfintele Pasti – au fost distruse de catre etnicii albanezi aproape 1000 de biserici si manastiri ortodoxe. Aceste acte de violenta si ponegrire au continuat pana in ziua de azi. Nu, nu va amagiti crezand ca fortele NATO n-au putut interveni, si nu, nici fraza cu „pierderi de razboi” nu tine. Acolo problema este mult mai grava. Este un atentat la ortodoxie! Kosovo pentru sarbi este ca Bucovina pentru noi, este centrul spiritual al poporului sarb. Nu numai lacasurile de cult au fost distruse acolo ci si monumente istorice. Cum ar putea fi acestea pierderi de razboi de vreme ce unele biserici AU FOST RASE efectiv de pe fata pamantului cu buldozerul. Nu, aici avem de-a face cu un Jihad, cu un razboi impotriva crestinilor.

Trei, acceptarea independentei Kosovo va fi un prilej de revendicare teritoriala a altor minoritati, in alte state. Pentru noi, care suntem in UE acest lucru pare ridicol: cum sa faci stat in stat de vreme ce intreaga Uniune este un stat. Si totusi, recenta problema a tinutului secuiesc ne arata ca…

Asadar avem de-a face cu o situatie foarte delicata. Nu este un razboi efectiv, cu arme conventionale, dar intr-un fel este un razboi. Sau mai bine zis este continuarea unui razboi inceput acum sute de ani, cand otomanii au patruns in Balcani, dar este si continuarea razboiului din 1999. De ce spun asta? Pentru ca NATO a tratat Kosovo ca pe orice alta provincie, a analizat-o strict militar. Poate ca interventia militara a reusit, insa faptul ca acest conflict tinde sa reizbucneasca ma face sa cred ca – si sunt convins ca am dreptate – NATO si partenerii n-au analizat bine problema. Balcanii sunt un butoi cu pulbere, si mai multe bombe stau sa explodeze…

Din pacate Romania, desi avea un parteneriat cu Serbia, n-a reactionat favorabil acesteia in 1999. Nici macar n-a lasat sa se inteleaga ca se opune. Nu. I-am tradat pe sarbi si le-am oferit fortelor NATO spatiul nostru aerian. Daca Romania se pronunta ferm impotriva acestui razboi, razboi fata de care Franta, Grecia si Italia s-au opus, cu siguranta aceasta interventie nu ar fi avut loc, lacasurile de cult si monumentele istorice ar fi fost in picioare si probabil s-ar fi gasit o solutie eficienta la problema. Insa prin modul nostru las de a infrunta problema ne-am facut partasi la acest pacat urias. Si nici un bine nu va iesi din asta…

Acum, problema Kosovo reapare in discutie. Romania, are si ea un cuvant de spus. N-o sa ne bage nimeni in seama, pentru ca de-a cursul timpului noi insine n-am stiut sa ne facem bagati inseama, de fapt nu prea ne-a pasat nici de noi insine. Si nici acum nu ne pasa. Dar macar moral poate ne putem reabilita. Cat de cat, pentru ca in totalitate acest lucru nu se va putea face.

Ideea este ca am aderat la niste structuri criminale: NATO si UE. Prima coalitie opune forta armata, iar a doua forta economica. ONU este un mit. Un bibelou. Este expus tuturor dar ferit totusi de a se sparge. Multe interventii militare s-au facut fara acceptul ONU. Ar putea fi, la fel de bine desfiintat; nimeni n-o sa-i duca lipsa… Insa ce vom face noi, ca popor, ca neam, ca identitate spirituala? Iata o alta discutie s-ar putea porni pe tema atacarii Iranului de la baza Kogalniceanu. Suntem pregatiti pentru o asemenea implicare? De ce o mana de politicieni decid in numele nostru? De ce o mana de politicieni au decis in numele nostru si in 1999? De ce acelasi grup de interese vor decide in numele nostru si pe viitor?

De Jihadul islamic ne apara Vesticii. Asa cica. Se simt indreptatiti si obligati chiar sa duca un razboi preventiv care sa… Desi in Serbia anului 1999 au confundat inamicul… Bun si daca de islam de apara USA & CO., de razboaiele lor preventive cine ne va salva?

Riscam sa fim scosi din istorie ca neam, dar noi nu constientizam acest lucru. Facem umbra pamantului degeaba!

HARRY POTTER – PROMOVEAZA HOMOSEXUALITATEA

Am scris cum bine stiti despre faptul ca volumele din seria Harry Potter calauzesc micutii spre vrajitorie si ocultism. Unii nu cred asta, considerandu-le simple basme. Pai se compara basmele noastre romanesti cu aceste volume ale carei autoare recunoaste ca este adepta Bisericii lui Satan?

Dar iata ca recent, JK Rowling confirma ceea ce unii fani Harry Potter banuiau, anume ca directorul scolii de magie este homosexual. Apoi a adaugat „V-aş fi spus mai de demult, dacă aş fi ştiut că vă bucură atât de mult acest lucru”.

„Este bine că literatura pentru copii include şi aspectul acesta al realităţii, homosexualii, de vreme ce noi facem parte din societate”, a declarat Peter Tatchell, un celebru activist britanic pentru drepturile homosexualilor. „Sunt, însă, dezamăgit că (Rowling n.r.) nu a făcut mai explicită orientarea sexuală a lui Dumbledore în seria Harry Potter”, a adăugat acesta.

„Astfel am fi putut trimite un mesaj mai puternic despre înţelegere şi acceptare”, a spus Tatchell.

Rowling a spus că Dumbledore s-a îndrăgostit de vrăjitorul Gellert Grindelwald, dar că în momentul în care a descoperit că Grindelwald este interesat de magia neagră, Albus a fost „foarte dezamăgit” şi şi-a distrus rivalul iubit. Aceasta a fost una dintre „marile tragedii” ale vieţii lui Dumbledore, a spus scriitoarea. „Iubirea ne poate orbi într-o anumită măsură”, a adăugat Rowling.

GANDUL

ORWELL, 1984 – UPDATE

Pe 15 septembrie 2007, aproape 100 000 de oameni au participat la un mars anti-razboi in America, protestand impotriva politicii externe a Statelor Unite. Participantii au scris pe o bucata de carton numele celor „cazuti la datorie” in Irak iar un parinte care si-a pierdut fiul a asezat un sicriu in apropierea Casei Albe. Politia a efectuat 200 de arestari, desi marsul a fost unul pasnic; s-au folosit spray-uri paralizante si alte metode de reprimare. Organizatorii au primit o amenda de 50 000 US$, 40 000 cu ceva vreme inainte, pentru lipirea de afise si 10 000 dupa mars. De asemenea se crede ca multimea ar fi fost urmarita cu niste camere de supraveghere minuscule, care seamana cu insecte.

Un alt mars de amploare – poate mai mare ca acesta – este planificat la sfarsitul lunii octombrie. Intre timp, compania Verizon recunoaste ca a pus la dispozitia FBI-ului 90 000 de inregistrari ale convorbirilor telefonice, iar recent SUA au permis monitorizarea corespondentei electronice.

Pe zi ce trece, romanul lui Orwell se actualizeaza cu inca o pagina…

CLICK AICI PENTRU SLIDESHOW

ATAC LAMENTABIL LA ADRESA BOR

Florin Iaru de la ADEVARUL scrie in numarul din 20 octombrie un articol calomniator la adresa BOR. Cel putin asta ar vrea sa se inteleaga din titlu pentru ca dupa ce ai citit acel articol ramai confuz: ce-o fi vrut poetul sa zica? Un lucru e clar: se vrea un atac la adresa BOR, care se face vinovata ca ofera Sfintele Moaste spre inchinare, ca acestea vindeca blonavi si scot dracii din oameni. BOR ar trebui -dupa cum crede acest Florin Iaru- sa inventeze un sistem care sa detecteze nivelul de fatarnicie al omului care se-ndreapta spre moaste, si cand acesta se-apleaca sa le sarute, dupa ce-si va fi facut sfanta cruce, racla cu moaste sa se fereasca in laturi. De ce? Ca sa nu se incurajeze demagogia, fatarnicia, coruptia clasei politice, ipocrizia si celelalte.

De asemenea, BOR ar face bine s-o termine odata cu manastirile, centre de pelerinaj si… manipulare si sa nu incurajeze „banditii” sa se roage. Sa se limiteze la Sola Scriptura si sa nu se mai organizeze adunari dintr-acestea de masa.

Sa se dea liber ateismului, evolutionismului, homosexualitatii si sa nu se mai condamne dom’le actele astea imorale care abunda in Occident c-o sa ne facem de ras si-au sa ne dea afara astia din Uniune. Ce-i cu fundamentalismul asta pe capu’ nost’ ? Rusine nu ne-ar fi? Pai voi chiar vreti s-ajungem de rasu’ Europei?

Autorul ia atitudine si fata de pupatul mainii patriarhului de catre seful unui stat laic. Al nostru, adica. Si subliniaza LAIC. Ce-i cu pupaturile astea, nu stiti ca se pot transmite virusi?

Bai, voi n-auziti ca va ia mama naXXX daca n-o terminati odata cu Republica Ortodoxa Romana?

Am zis! – parafrazandu-l pe Caragiale. Curat, murdar! Totusi, tavaras, puteai scrie ceva mai bine gandit, mai „consistent” nu un amalgam de idei aruncate la intamplare pe coala de hartie. Sau ai primit comanda prea tarziu si n-ai mai avut timpul necesar…?

CUM NE OTRAVESC AMERICANII CU URANIU – PARTEA II

Am scris mai demult aici despre cum ne otravesc americanii cu uraniu. Pe scurt, americanii folosesc arme nucleare, fara a spune propriilor soldati acest lucru, iar acest arme contin uraniu. Cand bate vantul, praful radioactiv este purtat pe sute de kilometri afectand si zona invecinata exploziei. Noi cazuri de afectiuni – datorate tarii care zice ca in numele dreptatii si al pacii este obligata sa intervina asupra unor regimuri totalitare care planuiesc atacuri nucleare asupra Occidentului – au fost semnalate in media americana. Redam mai jos cateva imagini. Orice comentarii asupra lor sunt de prisos. De asemenea cititi si despre atacul cu fosfor alb din Fallujah.

IMVA.INFO
PLANETQUO
OUT THERE TV
MPARENT777