un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

ŞAPTE PASI PENTRU FIECARE

Paul Ghiţiu ne propune câţiva paşi pentru schimbarea cotidiană.

noiembrie 16, 2019 Posted by | Uncategorized | Comentarii închise la ŞAPTE PASI PENTRU FIECARE

LIMBA ZEILOR

Un comentariu măgulitor la adresa limbii române şi, implicit, a celor care o vorbesc. De-o fi aşa sau nu, fiecare să giudece, pe mine m-a impresionat aşa de mult încât vi-l prezint cu tot cu context.

If French is the language of love, then Romanian is the language of the gods.

rogodslang

rogodslangwp

Minunat! Ar trebui să ne dea tuturor de gândit, inclusiv celor de la Academia Româna, care nu fac nimic pentru oprirea masacrului limbii zeilor. Draft, alegaţiune, ejectare, sheruire, prezervare, postare, printare, user şi altele care nu-mi vin acum în minte, au echivalentele lor foarte frumoase în limba româna. Opriţi măcelul, stimaţi ziarişti şi utilizatori. Că, uite, ne bat alţii obrazul, subtil. Emoţionant! Nu bă? Voi aia care vă justificaţi stâlcirea că vocabularul unei limbi se expandează mereu şi că un new-entry nu ar trebui să producă îngrijorări, ba chiar e de inevitabil. Pentru mine sunteţi nişte nesimţiţi mizerabili! Şi alături de voi şi cei care atacaţi magneţii pe frigidere. Se lipesc, nu se-atacă, eu m-atac de lipsa voastră de creier. Aşa că pentru mine, afirmaţia domşoarei de mai sus e un adevărat balsam. Mulţumesc, oricine-ai fi!

octombrie 21, 2019 Posted by | Uncategorized | Comentarii închise la LIMBA ZEILOR

IPOTEZA. CINE E DE VINA PENTRU SITUATIA IN CARE NE AFLAM?

Paul Ghitiu face o sinteza foarte buna a factorilor care ne-au tarat in postura lamentabila de astazi. Solutia, observata foarte bine in final. Integral pe linkul de mai sus cu numele autorului, spicuiesc:

Părinții (bunicii) care nu știu să-și crească copiii, îi deformează, îi traumatizează prin (prea mult) rău sau prin (prea mult) bine, le oferă un exemplu negativ, îi îndrumă în mod voit să devină asemeni celor de mai sus, să existe doar pentru ei, pentru bani, pentru putere.

Toți cei care, prea ocupați cu propria persoană, prea leneși, prea neglijenți, prea elitiști, prea sclavi ai media, prea delăsători, prea slabi, chiar dacă nu au fost actori activi în niciuna dintre cele de mai sus, au trecut cu vederea, au fost beneficiari indirecți, au fost complici pasivi, au închis ochii, au tăcut, au acceptat, au girat, au asistat, au fost indiferenți față de tâlhăriile, abuzurile, crimele șefilor, superiorilor, patronilor lor; care s-au lăsat asupriți de funcționarii corupți pe care nu i-au demascat; s-au lăsat vrăjiți de oferta tehnologică ce a părut a le umple golul existenței; s-au lăsat în voia micilor și mai marilor plăceri și patimi, care s-au încrezut în ceea ce este lumesc și au uitat de ceea ce este etern.

Evident, fiecare aruncă vina pe toți ceilalți, sau măcar pe cei cu care intră în coliziune, cu cei din cealaltă tabără profesională, politică, de interese, plăceri, pasiuni.

Avem nevoie de o mare curățenie? Dar de unde să înceapă? Și cine să o facă? Situația pare disperată, fără ieșire.

O soluție, singura soluție, ar putea fi cei care au puterea, curajul, buna îndreptare să pornească curățarea cu ei înșiși, cei care pășesc pe calea transformării personale. Cei care renunță la ei pentru ceilalți, cei care știu și cred. Din păcate sunt puțini, prea puțini, iar fiara cu care au a se înfrunta e mult, mult prea mare. Dar ceea ce nu posibil omului, e posibil Domnului. Să ne rugăm deci, să avem răbdare, să ne schimbăm noi înșine și să sperăm.

Deci? Pricepe careva? Suntem in ultimul ceas!

octombrie 18, 2019 Posted by | ATITUDINI, Uncategorized | , , , | Comentarii închise la IPOTEZA. CINE E DE VINA PENTRU SITUATIA IN CARE NE AFLAM?

REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE

Asist, chiar si fara sa vreau, la discutiile aprinse pe tema referendumului, si, ca sceptic ce sunt (si voi fi, la urma urmei noi am inventat parasuta 🙂 si altele … 🙂 ), nu pot sa nu remarc viitorul sumbru care ne asteapta pe toti, ca, la urma urmei, soarele rasare si peste drepti si peste pacatosi, iar cancerul n-a crutat nici pe cei sporiti. Asadar, suntem impreuna, mai corect zis, laolalta. Lipsa de logica si coerenta a celor care nu sunt homosexuali, dar boicotisti ai demersului si care tin sa-si exprime in fel si ton parerea lor despre manifestatie, ma fac sa cred ca omenirea este pe o panta abrupta si intr-adevar, candva, totusi nu prea departe in timp, tot globul va fi atat de intunecat incat nu numai ca vor savarsi tot soiul de faradelegi, dar se vor porni cu ura si, mai ales interpretari sofiste, impotriva celor care sustin coerent o idee. Acuma, ura, o mai pot intelege, dar argumentarea lasa mult de dorit.

Sa spui ca acest referendum dezbina, cand toate cultele religioase au lasat deoparte divergentele care le despart de secole si le vor desparti pe vecie (in formularile lor respective actuale)? Sa spui ca dezbina, cand ungurii si-au dat mana cu romanii sa mearga si sa stampileze buletinul cu DA? Sa sustii in continuare fenomenul dezbinarii, cand oameni din toate partidele, si-au lasat deoparte acuzele si au sustinut in forurile superioare declansarea consultarii? Cand undeva la 70% din votantii USR au spus ca vor vota cu DA?

Sa spui ca se creaza discriminare, cand copii de gradinita invata in sistemul educational tot soiul de porcarii, fara consimtamantul parintilor? Pai ala micu nu stie sa vina singur acasa daca-l lasi trei strazi mai incolo si tu il pui sa scrie scrisori de dragoste catre un alt baiat ca doar deh, e liber sa se simta fata daca vrea? Pai ce stie copilul ala? Va fi el in stare sa decida singur in vreun fel sau altul, dupa ce propaganda sistemului ii creaza deja un fagas prestabilit?

Cum poti sa spui ca respingerea homosexualitatii e retrograda, ca popoare ca Olanda sunt mult inainte. Pai sunt, da, ca ei erau industrializati cand pe-aici zburau reptile cu coada, iar zimbrii pasunau in voie dupa bunul plac, unde vroia muschiu lor, nu ca acuma in rezervatie. Dar moda asta cu homosexualitatea e recenta, de cateva decenii, deci electricitatea, industria, notiunile de filosofie, politica, economie, descoperirile medicale samd, nu au explodat toate de cand cu gay-ii, ci au aparut in societati care nu prea aveau de astia. Ba multi dintre savanti au fost crestini ”retrograzi”. Io mi-s curios de-amu incolo ce le va debita mintea oamenilor astora ”progresisti”. Ca dupa ce-au comis-o cu turnul Babel, am vazut ce-au patit, s-au transformat in maimute si centauri. Ce-au sa le debiteze creierul cand nu-s in stare sa construiasca o argumentare calumea. Ba dupa cum injura as spune ca-s disperati, n-au solutii civilizate, asa incat nu au alta metoda sa-si verse frustrarea, decat injuraturile si amenintarile. Tocmai tolerantii de ei. Sa fim seriosi, numai un crestin poate fi tolerant, deoarece crestinismul este religia celuilalt obraz, iar ei nefiind crestini… Prin ce se caracterizeaza corectitudinea lor cand dezinformeaza, manipuleaza si ameninta? Astia mai vor s-adopte si copii? Chiar astia?

Cum poti sa acuzi Biserica de existenta nefericita a cazurilor de violenta familiala, de abandonuri, etc. Pai asta invata Biserica? E clar ca cine are asemenea apucaturi nu face parte din Biserica, imbecililor. Astia-s pe dinafara Bisericii pentru ca sunt si pe dinafara bisericii. De ce sa fie responsabila Biserica pentru ei, cand fiecare e liber in prostia lui. Pai sa-i incalce dreptul de-asi bate nevasta sau copiii? Iar nu-i bine. Se va face un sindicat al batatorilor de neveste si-au sa revendice si aia drepturi demonocratice.

Ce mizerabil sa folosesti niste copii intr-un clip publicitar de genul Papaya. Ce mizerabil sa invoci o Inchizitie care nu a existat decat intr-un anumit spatiu, altul decat al nostru, dar sa te comporti tu insuti inchizitor prin agresiuni verbale si fizice. Ce hain sa sustii democratia cand tu ai mentalitati staliniste si le predici unui popor ingenuncheat decenii intregi de ideologia comunista, care i-a omorat in temnita multi intelectuali, ca acuma sa iasa in prim plan unul altul, pseudo-ce-vreti-voi. Adica eu sunt filo-rus doar pentru ca nu sustin homosexualitatea? Taman eu? Filo-rus? Dar la urma urmei ce-au facut rusii de tot apar la comparatii de astea, au dat pe Hristos? Jumate din Apostoli? Alt tap nu gasiti? Numai pe Putin?

Pur si simplu aberant. La fel de aberanta este si implicarea in dialog cu ei. Marele apologet crestin al secolului trecut, CS Lewis, a spus un mare adevar. Citez din memorie: ”Crestinismul are sens doar atunci cand ai ajuns la capatul prapastiei”. Unele lucruri se primesc cu inima. De aia si Mantuitorul a spus ca fericiti vor fi cei ce nu au vazut dar vor crede. Si in alta parte, ca de va veni cineva din morti si va povesti, tot nu vor crede. Pentru ca avem de-a face cu un grup (crestinii) foarte exclusivist (multi sunt chemati, dar putini alesi). Pentru ca avem de-a face cu paradoxul ridicat la rang de religie (cel mai mare sa fie sluga tuturor, iubiti pe cei ce va fac rau, cei din urma vor fi cei dintai, binecuvantati – nu blestemati, cel ce moare pentru lume – acela va fi viu). Pentru noi, Hristos e Adevarul, iar Biblia, Cartea Vietii. Morala e invataura Bisericii, extinsa, practica. Pentru un ateu sau un necrestin, acestea nu conteaza. Morala devine subiectiva, deci predispusa la augmentari. Asa si homosexualitatea devine ”alta orientare, doar sexuala”, iar noi niste retrograzi (cum sunt si ei pentru noi). La urma urmei, istoria (Vietile Sfintilor) ne invata ca oricate argumente ai, tot trebuie sa jertfesti zeilor, c-asa vrea stapanirea. Ma mai impiedic de-un comentariu pe ici pe colo, mai aud un popa predicand apologetic de la amvon si-mi zic in sinea mea: ce fraieri! Cata naivitate si prostie sa predici unor oameni importanta cruciala a unor valori sau actiuni, pe care ei nu dau doi bani. Pai nu e logic sa te-alegi cu scuipat? Nu, din punctul meu de vedere, problema e simpla, unii nu pricep, ca li-s mintile incuiate, ca si a ighemonilor care chinuiau pe martiri cu toate ca vedeau zadarnice lucrarile lor. Mare mirare si stupoare mi-a cauzat pozitia dlui Plesu (si a altora din tagma). Dumnealui, un om de calibru, de altfel, se vrea echidistant, neimplicabil, imaculat, dar castigarea unui capital de orice fel din (asa mi se pare mie) prostitutia asta intelectuala ce-o practica in ultima vreme inseamna ”feciorie”? Transimte-ti-i unu astuia cat e de penibil, ca, evident, nu-si de seama. Halal telectual, neica.

Unii pur si simplu nu pricep, au alte valori, alte crezuri, iar problema in ziua de azi se pune strict sub aspectul marturisirii. Asa ca daca te consideri crestin, lasa gargara de pe feisbucuri si saituri si vino la vot, votand cu DA. Daca nu vii, fie ca ai ciuda pe Dragnea, fie nu-ti place de patriarh, ori esti pur si simplu indiferent, inseamna ca nu esti crestin adevarat, ca traiesti pe alta planeta, strain de ce se unelteste pe-aici si ca, intr-un cuvant, esti un mare prostalau, care nu esti in stare sa vezi ce se intampla, ce urmeaza si cum te va afecta, mai ales daca ai copii sau intentionezi pe viitor. Pacat ca soarele rasare si peste cei ca tine si peste cei ca mine.

Iar in favoarea participarii si a votarii cu DA, eu, unul, nu aduc decat un simplu argument. Neteologic, nepatriotic, apolitic, cel al bunului simt. Dar tare pare-mi-se ca tre sa-l redefinim si pe asta si sa mai facem un referendum. Asa ca cei pozitionati pe invers referitor (si) la bunul simt, vor vota fie cu NU, fie vor sta acasa. #nufinesimtit

#nufinesimtit

Editare ulterioara: Nu mult dupa publicarea (ah, si se zice publicare, nu postare) acestui articol, dau ce libertatea exultanta si fara margini a luminosului popor suedez. Sfanta Lucia, martirizata pentru ca ducea hrana crestinilor intemnitati, poate fi personificata si de baieti, dar, evident, numai de cei care se simt fete… https://www.activenews.ro/externe/In-Suedia-MULTICULTURALA-Sfanta-Lucia-poate-fi-si-un-BARBAT-152941

octombrie 4, 2018 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA | Comentarii închise la REFERENDUMUL PENTRU FAMILIE

OZYMANDIAS – PB SHELLEY, TRAD. RO

OZYMANDIAS
de PB Shelley (trad. Mihail B.)

Am cunoscut un călător dintr-un pământ străvechi,
care mi-a zis: ”Două picioare de piatră, imense şi fără trunchi,
zac în deşert. Aproape de ele, în nisip,
pe jumătate scufundat, stă un chip spulberat, a cărui încruntată
şi încreţită buză şi rânjet de poruncă rece
spun c-al lor sculptor bine-a citi acele patimi a ştiut,
care încă supravieţuiesc, încrustate pe-aceste lucruri neînsufleţite,
mâna care i-a batjocurit şi inima care-a hrănit.
Iar pe piedestal aceste cuvinte apar:
⁌Numele meu e Ozymandias, Rege al Regilor:
Priviţi-mi lucrările, voi, cei puternici şi înfricoşaţi-vă!⁍
Nimic alături n-a ramas. În jurul ruinii
acelei epave colosale, fără margini şi goală,
nisipuri singuratice şi monotone se-ntind în depărtări”.

 

vezi video (în engleză) aici: https://www.youtube.com/watch?v=sPlSH6n37ts

septembrie 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , | Comentarii închise la OZYMANDIAS – PB SHELLEY, TRAD. RO

Drumul spre succes este pavat cu câteva erori pe cale

Pe 11 octombrie 1726, Benjamin Franklin a coborât de pe Berkshire, inhalând ”aerul tare” al Philadelphiei. În urma petrecerii a doi ani în Londra, învăţând meşteşugul tipăritului, a trecut înapoi Atlanticul după o călătorie de 12 săptămâni care l-a lăsat ameţit, dar însetat de confortul Americii. În nu mai mult de trei ani va fi publicând ”The Pennsylvania Gazette”, un popular ziar zilnic, urmat de indispensabilul ”Poor Richard’s Almanack”. Dar in acea faină zi de octombrie, tânărul de 20 de ani avu altă idee – o idee care l-a făcut să alerge în camera lui să-şi caute pana de scris şi o sticluţă cu tuş roşu.

Cu acestea a schiţat un grafic – zilele săptămânii deasupra şi 13 ”virtuţi” pe margini – pe care-l va folosi să-şi testeze dezvoltarea personală. ”Am conceput îndrăzneţul şi minuţiosul proiect al atingerii perfecţiunii morale”, scria Franklin în Autobiografia sa. ”Am dorit să trăiesc fără să comit vreo greşeală vreodată şi să cuceresc totul, fie vocaţie, obicei sau companie la care m-ar putea conduce”. Virtuţile pe care le-a înşirat au fost: răbdarea, tăcerea, ordinea, determinarea, austeritatea, perseverenţa, sinceritatea, dreptatea, moderaţia, curăţenia, liniştirea, fecioria şi smerenia.

Franklin şi-a dat repede seama că era imperfect. Puncte negre au început să-i apară pe grafic. În prima duminică a exerciţiului şi-a trădat virtutea tăcerii de două ori (cu ”obiceiul care mi-a intrat: vorbitul aiurea, în dodii, cu două înţelesuri şi glumeţ, care m-a făcut acceptat numai de cei mărunţi”) şi o dată virtutea ordinii. În ziua următoare şi-a încalcat iarăşi votul tăcerii şi al ordinii, numai că, de data asta, şi pe al austerităţii (”a nu risipi nimic”). Marţea a adus aceleaşi lacune şi încă una în plus, a nesoluţionării.

Pe durata acelei săptămâni şi a următoarei, Franklin îşi va trăda toate virtuţile, poate cel mai neîndoielnic pe cea a fecioriei. Asta nu era o problemă nouă: în timp ce lucra ca tipograf în Londra, socotea nulă perspectiva căsătoriei, din cauză că era des prins în ”scandaluri cu femei uşuratice care-mi cădeau în cale”. Cădeau în calea lui, cu adevărat.

Ce-a început Franklin să priceapă a fost că încercarea de-a atinge perfecţiunea era inutilă. A renuţat la graficul lui, socotind c-ar fi mai bine să-şi permită căteva scăpări, pentru a fi aproape perfect, în loc să încerce din greu să cucerească înălţimi de neatins pe care orice alunecare, cât de uşoară, să-i dea peste cap toată săptămâna.”Din aproape în aproape e mai bine” a concluzionat. ”Un om bine intenţionat ar trebui să-şi permită câteva greşeli”.

E o părere răspândită că, pentru a atinge un ţel, trebuie lucrat constant – să nu mergi pe o cale ocolitoare, când una dreaptă e cu putinţă. Deci organizaţiile Gurmanzii Anonimi, Dieta Tkins, Dieta South Beach, şi alţii, interzic o varietate de ”alimente rele”; consultanţii financiari probabil îşi vor sfătui clienţii împotriva alegerii unui restaurant fiţos în timp ce economisesc să-şi cumpere o casă, ori maşină; un preot va căuta să-şi descurajeze enoriaşii de la păcat, indiferent cât de mic. Pentru atingerea unui scop, teoria spune să nu te abaţi de la calea cea mai scurtă, să-ţi permiţi un eşec e ca şi cum ţi-ai arunca în aer şansa de reuşită.

Şi totuşi, o nouă concepţie provoacă aceste metode moştenite şi argumentează că, luând-o pe arătură, chiar implicându-te într-un comportament hedonistic, ar putea fi calea cea mai sigură către succes.

Rita Coelho do Vale este profesor asistent la ”Católica Lisbon School of Business and Economics” unde studiază procesul uman de luare a deciziilor cu respectarea auto-controlului. Ea afirmă nu numai că putem, dar şi că trebuie să ne angajăm în activităţi contrare eticii ţelului suprem.

În experimente conduse cu Rik Pieters şi Marcel Zeelenberg şi publicate în numărul pe ianuarie 2016 al ”Journal of Consumer Psychology”, do Vale a sondat felul în care oamenii aleg să-şi atingă scopul. Ea a ajuns la concluzia că este mai bine să-ţi propui să dai greş din când în când – să te dedai luxurilor ocazionale când economiseşti pentru o casă; să serveşti o felie de prăjitură cu ciocolată când încerci să dai jos câteva kile – decât să sfârşeşti într-un eşec, oricum, şi să devii atât de demoralizat încât să renunţi cu totul la ce ţi-ai propus.

”E ceva atât de evident, dar nimeni nu a studiat vreodată aceste fenomene”, mi-a spus do Vale. ”Cu toţii ne planificăm pauze de-a lungul zilei – o cafea, un pui de somn – şi ştim că ne vom simţi mai bine după aceste pauze de odihnă. Dar pe termen lung pur şi simplu nu gândim aşa”.

Do Vale a condus o pereche de experimente legate de dietă. Un ”grup cu abordare directă” a fost rugat să adere la un regim strict de 1500 calorii pe zi, cu alegeri de mâncare limitate, în timp ce unui grup ”cu abordare intermitentă” i-a fost dată o dietă şi mai strictă, de 1300 de calorii, cu alegeri limitate; totuşi, după şase zile de regim strict, celui de-al doilea grup i-a fost permisă o zi cu 2700 de calorii, la libera alegere. Do Vale a găsit că ”intermitenţii” au fost capabili de un auto-control mai mare, compunând o varietate mai mare de strategii pentru a depăşi tentaţia foamei: au fost mai motivaţi să parcurgă dieta. Participanţii din grupul ”cu abordare directă” au fost mai degrabă dispuşi să renunţe la regim şi au raportat regres emotional când, din greşeală, au mâncat mai mult. Concluzia este că, atâta timp cât e sub control, deseori e bine să fii rău. ”Unicul mod de-a scăpa de tentaţie”, scrie Oscar Wilde în ”The Picture of Dorian Gray”, ”este să-i cedezi”.

În iunie 2007, Angela Duckworth a publicat un studiu revoluţionar, unde a găsit că însuşirea personală de ”tărie de caracter” a fost de departe cel mai important factor de reuşită – chiar mai important ca mediul socio-economic. Lumea psihologilor a luat foc.

Duckworth, profesoară a Universităţii Pennsylvania, deţinătoarea unei burse MacArthur (în mare parte datorită rezultatelor obţinute în legătură cu ”tăria de caracter”) a devenit o oratoare căutată şi o predicatoare a succesului meritocratic: susţine ideea că succesul depinde de efort şi că, oricine, indiferent de unde, poate ajunge în vârf. E o teorie croită pentru clasa mijlocie şi superioară: ”Suntem aici pentru că am încercat; voi sunteţi acolo pentru că n-aţi făcut-o”. În ”Grit: the Power and Passion of Perseverance” care urma să fie publicată, Duckworth îşi sprijină rezultatele cu anecdote interesante. La academia militară West Point, scorul ”tăriei de caracter” al unui cadet a fost un prevestitor mai bun al reuşitei la (foarte solicitantul antrenament de vară) Beast Barracks decât abilităţile fizice, de lider sau intelectuale; la concursul de ortografie ”Scripps National Spelling Bee”, concurenţii cei mai tari de caracter au fost cei mai probabili să ajungă în finală, indiferent de scorul de inteligenţă sau capacităţile ortografice iniţiale.

”Scorul tăriei de caracter”, stabilit printr-un test creat de Duckworth, se bazează pe răspunsuri la întrebări privind sârguinţa, îndeplinirea sarcinilor, muncă asiduă şi nedescurajarea în faţa regresului. ”Trişatul” este inacceptabil pentru o persoană foarte ambiţioasă, dar dacă se-mpiedică cumva e capabilă să se ridice şi să meargă înainte.

Rezultatele lui Duckworth sunt implacabile. Până la un punct are dreptate: oamenii care sunt capabili să persevereze în ciuda eşecurilor repetate tind ca, în final, să aibă succes. Totuşi, această abordare a indeplinirii scopului şi această viziune asupra regresului (care va trebui depăşit, nu plănuit sau acceptat) aşează succesul undeva departe de putinţa omului.

Adevărul este că mulţi oameni nu sunt extrem de tari de caracter; nu vor fi in stare să studieze 15 ore pe zi pentru un concurs ortografic sau să termine un antrenament militar extenuant, în căldura verii. Iar succesul nu este garantat nici celor mai ambiţioşi. De fapt, dispoziţia psihică necesară menţinerii unei perseverente mişcări înainte poate fi propria sursă de regres. Persoanele obsesive şi care vor ce e mai bine pentru ele tind să fie cele mai ambiţioase; tind, de asemenea, aşa cum scrie şi psihiatrul Universităţii Texas, Monica Ramirez Basco, în cartea ei ”Never Good Enough” (2000), să fie ”mai vulnerabili la depresie când evenimente stresante apar”.

Mai mult, oricât am vrea să ne atingem ţelurile – fiind dispuşi să muncim pentru ele – există limite pentru capacităţile noastre de muncă şi voinţă. Asta pentru că voinţa este o resursă finită, conform lui Roy Baumeister, profesor de psihologie la Florida State University, care a inventat termenul de ”golire a eului”. Golirea eului (risipirea, dispariţia voinţei) este motivul pentru care vei avea mai puţin chef să faci sport după o zi grea la serviciu; motivul pentru care oamenii mai săraci, după cheltuirea energiei să găsească cel mai bun preţ la produsele de bază din alimentară, pot cumpăra apoi pungi de Skittles şi reviste de doi bani de la chioşcul de la ieşire. Ai atât de puţină voinţă la îndemână să o foloseşti până când va trebui să iei o pauză de la luarea deciziilor şi s-o laşi să se reîmprospăteze. În principalul studiu despre voinţă al lui Baumeister, oamenii care au fost rugaţi să ţină un discurs în favoarea credinţelor contrare lor au fost mai puţin capabili să termine un puzzle complicat după, sugerând ca stresul psihologic i-a golit de voinţă.

Dar de ce unii au vădit mai multă voinţă – şi, deci, potenţialul pentru o mai mare ambiţie – decât alţii? S-ar putea rezuma la tipurile si numărul de decizii pe care trebuie să le facă în fiecare zi, factori care sunt influenţaţi în primul rând de starea socio-economică a fiecăruia.

”Indolenţa”, care permite unei persoane să-şi folosească mai mult din resursele cognitive şi emoţionale, vine din avutul unei comode plase de siguranţă socială şi financiară, după Sendhil Mullainathan, profesor de economie la Harvard University şi Eldar Shafir, cercetător al comportamentului la Princeton University. Relaxarea este deseori un indicator mai bun al potenţialului succes decât tăria de caracter. Este motivul pentru care o mamă singură şi împovărată, oricât de ambiţioasă şi silitoare ar fi, este mai probabil să aibă o viaţă grea, în ce priveşte succesul, comparativ cu un tânăr dintr-o familie îndestulată. Lipsa ei de relaxare înseamnă că are mai puţin loc loc pentru greşeală; chiar dacă ea se pricepe la fel de bine să-şi revină din eşecuri (chintesenţa tăriei de caracter) pur şi simplu se va lovi de regrese mai puternice şi mai numeroase, conducând la o mai rapidă golire a voinţei.

Veţi vedea în curând cum privilegiul poate exercita influenţă în cazul comportamentului condus de ţel. În această lumină, ideea că munca asiduă şi pasiunea sunt tot ce trebuie pentru succes, începe să pară groaznic de naiv. În aproape fiecare caz, mai ales unde relaxarea nu e la îndemână, e recomandat să stabileşti un eşec. ”Este important să-ţi plănuieşti dinainte un eşec” spune do Vale. ”Poate ar trebui să numim eşecul ceva diferit – un moment de indulgenţă, un moment de odihnă, o economisire de voinţă”.

Epicur a înţeles că anticiparea viitoarei plăceri este o plăcere în sine. Preluându-i ideile, iluminatul filosof Jeremy Bentham nota: ”Natura a aşezat omenirea sub guvernarea a doi stăpâni suverani, durerea şi plăcerea”. Totuşi, plăcerea, pentru Epicur şi Bentham, era definită nu prin senzaţie sau incitare, ci prin absenţa atât a durerii, cât şi a sperării absenţei ei. Pentru Freud, ”principiul plăcerii” descria urmărirea activă a plăcerii; dar în ambele cazuri, durerea şi plăcerea sunt sentimente binare: în timp ce o persoană încă ar mai avea de îndurat durere, prin privirea în viitor a unui moment lipsit de durere – adică plăcere – poate fi suficient distrasă de la starea curentă de discomfort trupesc.

Istoricul plăcerii exagerate este, în general, un răspuns la o lipsă percepută. Cu alte cuvinte, plăcerea este relativă. Pentru francezii decadenţi ai secolului al XIX-lea târziu, de pildă, a căror opere ar putea părea lascive, pornografice, nenecesare (amintire a Marchizului de Sade), exagerata lor plăcere vine să întrupeze o semnificaţie mai îndrăzneaţă când juxtapusă cu valorile burgheze, care au adus niveluri de inegalitate financiară şi lipsuri nemaiauzite de la Revoluţie.

Luând un exemplu mai prozaic, consumând 2300 de calorii, s-ar putea să nu fie plăcut pentru cineva care consumă atâta zilnic; totuşi, devine dintr-o dată plăcut cuiva obişnuit să mănânce doar 1300 de calorii pe zi. Un restaurant elegant înseamnă foarte puţin dacă fiecare noapte este petrecută la mese auguste, dar semnificativ mai mult când unul a servit cine compuse în principal din Ramen. Aşadar, a plănui regrese hedonistice în drumul tău pentru atingerea scopului este să transformi un proces altfel dureros într-unul mai plăcut. ”Simplul fapt de-a şti că vor avea un moment de plăcere în viitor a făcut participanţii mai stăruitori în a-şi atinge ţelurile”, a spus do Vale.

Totuşi, plăcerea, în sine este un concept alunecos. Desigur, urmărirea plăcerii – şi evitarea durerii – nu ne anunţă direct fiecare mişcare? La asta se reduc toate scopurile noastre – maximizarea plăcerii, minimalizarea durerii? În ”De Anima”, Aristotel susţine că animalele doresc lucruri şi, odată cu această dorinţă, li se naşte mişcarea – un leu doreşte mâncare deci aleargă după o gazelă. Dar pentru fiinţele umane, spune Aristotel, raţiunea joacă, de asemenea, un rol în urmărirea ţelului.

Oamenii folosesc raţiunea pentru a modela cum îşi imaginează un obiect util al plăcerii. Cu raţiunea şi dorinţa lucrând în tandem alegem şi ne urmărim scopurile. În ”Phaedrus”, Platon a spus că sufletul este ghidat de calul negru al pasiunii şi de unul alb al raţiunii. Socrate a fost de acord, dar a spus că cel alb are o importanţă mai mare – trebuie să folosim raţiunea să urmărim lucrurile bune; lăsând dorinţa să domnească peste raţiune este să alergăm în cele din urmă după lucrurile nesemnificative şi temporale.

Există aspecte neplăcute, chiar dureroase, în urmărirea multor ţeluri, aşa încât trebuie să fim isteţi faţă de ce alegem să împlinim. A merge unde dorinţa şi plăcerea ne săgetează, înseamnă a cădea în capcana urmăririi lucrurilor care le vrem în momentul imediat, dar de care să nu ne pese deloc pe termen lung. Privind cu detaşare în vieţile noastre, este fascinant să vedem că, atât ţelurile, cât şi căile de realizare a lor, deseori trec neexaminate. De ce vrem ceea ce vrem? De ce credem că o abordare directă, inflexibilă e cea mai sigură cale de succes? Prea rareori ne chestionăm dorinţele şi cea mai bună cale de-a le împlini – mai ales când acele metode sunt contrare felului în care ne-am obişnuit.

După ani de zbatere în a atinge perfecţiunea, Franklin a renunţat în cele din urmă la graficul său cu virtuţi. A remarcat că singura greşeală, care a stat la baza celorlalte, a fost mândria. ”În realitate, nu este, probabil, nici o altă patimă naturală atât de greu de supus ca mândria” a scris el. ”Deghizeaz-o, luptă-te cu ea, doboar-o, înnăbuş-o, mortific-o cât ar vrea cineva, încă trăieşte… chiar dacă aş putea concepe că am biruit-o complet, tot aş fi, probabil, mândru de smerenia mea”.

Gândul că vreodată ar putea dobândi perfecţiunea, fără regrese, fără pauze, Franklin a recunoscut, a fost cea mai gravă eroare a lui. A fost naiv. Şi mândru. Abia decenii mai târziu, în timp ce-şi scria autobiografia, şi-a dat seama că scopurile sale nu pot fi atinse numai încercând din greu, pornind spre ele mereu şi mereu, fără odihnă sau fără a lăsa loc pentru plăcere: ”pura convingere speculativă că era în interesul nostru să fim cu desăvârşire virtuoşi n-a fost suficient să ne împiedice alunecarea”. A văzut că urmărind cele mai sincere scopuri va necesita mai mult decât simpla dorinţă. Va necesita de asemenea raţiune. Va necesita un plan.

Traducere Mihail B. de la https://aeon.co/essays/the-road-to-excellence-is-paved-with-a-few-lapses-on-the-way

septembrie 9, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , | Comentarii închise la Drumul spre succes este pavat cu câteva erori pe cale

O NOUA APARITIE EDITORIALA INTERESANTA

Semnalez o noua aparitie editoriala demna de luat in considerare. Tocmai s-a publicat la editura Babel o carte despre Marturisitorii din perioada comunista, intitulata: Razboiul impotriva crestinismului. Incununati martirii! Cartea poate fi cumparata de la editura, cu un pret de 15 lei. Dvs. trimiteti un mandat postal cu adresa completa (15 + 5 lei) iar editura va trimite inapoi fara alte costuri, cartea, sub forma de colet. Alternativ, o puteti cauta si in librariile ce comercializeaza carti religioase, dupa data de 15-20 aprilie.

Cartea se adreseaza publicului larg si contine o serie de eseuri pe tema comunismului, ce a reprezentat el si ce au reprezentat acesti marturisitori ai credintei in aceasta perioada. Sunt mentionate clar, pentru toata lumea, motivele si criteriile pentru canonizarea lor. Cartea contine si cateva ilustratii, doua portrete de detinuti, creionate de dl. Bandi, precum si alte ilustratii monocrom. Bonus, primiti si o icoana tiparita pe carton cretat, aceeasi cu cea de pe coperta. Intre capitole, poezii de Radu Gyr si Eugen Serea.

Cele 162 de pagini A5, pe hartie alba de 70 gr., reprezinta un rezumat al razboiului crestinului cu lumea, din mai multe puncte de vedere: politic, religios, social.

Mai jos cateva screen-shot-uri din interiorul cartii:

coperta

interior carte 1

interior carte 2

cuprins carte marturisitori

Cartea poate fi livrata si prin curier sau ramburs, destinatarul suportand costurile.

ADRESA EDITURII: str. LETEA, nr. 30 Bis, Bacau, Jud. Bacau. Pt. dl. Ionel Rusei. Mentionez si docuprint ”la” clicknet punct ro.

martie 21, 2015 Posted by | ATITUDINI, DIN TEMNITE, ORTODOXIE | , , , , | Comentarii închise la O NOUA APARITIE EDITORIALA INTERESANTA

VIRUS CREAT SPECIAL PENTRU DOCILIZAREA POPULATIEI

Intr-un videoclip de pe youtube, un om de stiinta prezinta cum vaccinuri proiectate anumea, pot elimina comportamente „inadcvate”, nedorite de guvern. S-a ajuns in asa hal incat sistemul lucreaza din ce in ce mai intens impotriva noastra (vezi pe aceasta tema si https://sceptik.wordpress.com/2009/03/16/sistemul-impotriva-noastra/ ). Individul mentioneaza existenta a 600 tulpine de virusi ce pot fi raspanditi prin diverse metode (aer, tantari modificati genetic) pentru a dociliza populatia si a o spala pe creier. Nu fiti naivi, harta creierului uman este foarte bine inteleasa in prezent, stiu ei ce sa modifice si cum. Vaccinul se cheama FunVax si este destinat din start folosirii asupra civililor, mai ales a fanaticilor religiosi. Adresa sub care circula aceasta „scurgere” este DOD ID 149AZ2.

Designul si intentia FunVax-ului sunt specificate intr-un document de pe wanttoknow.info, unde este mentionata si o intalnire largita in 2007 pentru a se discuta implementarea si difuzarea acestui vaccin, precum si viitoare intalniri ce au in vedere dezvoltarea actiunilor vaccinului obtinandu-se si alte efecte cum ar fi o gena sinucigasa.

Linkurile si alte date extinse le gasiti pe NaturalNews. Articolul a fost scris in 20 ianuarie 2015.

ianuarie 28, 2015 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA, MASONERIE, NEW-AGE, OCULTISM, POLITICA, SANATATE, STIRI | , , , , | Comentarii închise la VIRUS CREAT SPECIAL PENTRU DOCILIZAREA POPULATIEI

INGROZITOR! OAMENI VANATI CA ANIMALE

Cu siguranta s-a intamplat sa parcurgeti presa pe internet si sa dati de titluri gen „SOCANT. Vezi ce-a patit cutare prezentator tv” si daca deschizi afli ca i-a mai crescut un cos pe fata, sau „UIMITOR, DE NECREZUT. Ce i s-a raspuns cutarui sportiv in avion. Vezi reactia.” si daca deschizi, afli ca nu mai aveau cafea decofeinizata. Ce veti citi in continuare va va soca si uimi. Este cu adevarat de necrezut.

Urmarind firul unui zvon bombastic, cum ca anumite personaje de varf ale vremii (lideri politici si chiar prelati catolici) fac parte dintr-un cult satanic, care sacrifica persoane umane intr-un mod de-a dreptul grotesc, vanadu-le, dupa ce in prealabil le-au violat, m-am gandit sa scotocesc prin Google, nevenindu-mi sa cred asa ceva. Daca le-as fi auzit de la cineva pe care nu l-as fi cunoscut, sigur as fi ignorat. Sceptic cum sunt, am urmat firul, in linii mari. Lipsa de timp si greata provocata de cele citite m-au determinat sa caut, in mare, cum se zice, si ma determina sa va prezint cat mai pe scurt, dar clar si la obiect.

O adunatura de demonizati, ca oameni nu pot fi numiti, s-au gandit sa racoleze copii, sa-i violeze si sa-i vaneze cu pusca prin paduri, cum ai vana un animal. Dintre aceste specimene, fac parte membrii ai unor familii regale din Vestul Europei (Belgia si Olanda) precum si fostul si actualul papa, dar nu numai. Pe lista mai figureaza si alte personaje cunoscute, cum ar fi tatal lui Nicole Kidman.

Five international judges are examining evidence of child rape, torture, murder and kidnapping allegedly done by global elite members of the Ninth Circle Satanic Child Sacrifice Cult network. Regular Ninth Circle child sacrifices were said to take place in the catacombs of Catholic Cathedrals, the Vatican, on private estates and groves and government military bases in Belgium, Holland, Spain, Australia, Ireland, France, England and the US. At least 34 child mass grave sites were identified in Ireland, Spain and Canada – and refused excavation by the respective governments, Crown of England and Catholic Church. Named as present in Ninth Circle activities were Pope Francis, former Pope Ratzinger;Anglican, United Church of Canada and Catholic Church officials including Cardinals; members of European royalty including Queen Elizabeth and Prince Phillip; officials of the Canadian, Australian, UK and US military and governments including the USA’s CIA, plus prominent government ministers, judges, politicians and businessmen from the US, Belgium, Holland, Canada, Australia, France, Ireland and the UK. Continuarea…

Se pare ca exista marturii ale unor persoane, desi „Tribunalul” in fata caruia le-au depus nu are vreo calitate internationala, fiind infiintat de un om contestat, Kevin Annett.

The trial began in 2011 at the ICLCJ Court, involving over 64 testimonies from adults recalling repeated rape and witnessing the brutal sacrifices of children at secret hunting parties from their childhood. The video testimonies incriminate multiple professionals, military personnel; members of the Vatican, politicians; European royalty and prominent government officials. Continuarea, in engleza la neonettle.com

Intr-un videocilp pe youtube, Kevin Annet vorbeste despre ce s-a descoperit pana acum in acest caz si face afirmatii uluitoare cum ar fi: ordinul iezuit a convocat o trupa de interventie pe langa aceasta Comisie pentru a impiedica desfasurarea procesului si aflarea adevarului, site-ul oficial al lor a fost spart, urmele indicand spre Vatican, Biserica Catolica a obtinut 20 mld. de dolari de pe urma traficului de copii. Asta o spune Annett. Mai mult decat atat unele persoane politice implicate in scandal s-au sinucis sau au murit in conditii bizare. De asemenea, ar exista dovezi de copii sacrificati in ritualuri satanice pe domenii ce apartin Bisericii Catolice. Un cardinal iezuit implicat in scandal si-a dat demisia, in timp ce conexiunile ce vorbesc de implicarea Vaticanului merg departe, pare-se chiar ca actualul sef CIA ar fi un iezuit.

Marturiile unor persoane care au participat la asemenea grozavii,  spun povestea trista a savarsirii de ritualuri satanice ce au presupus sacrificarea de oameni, in special copii.

I have spoken with every policeman I could find, and every law official, I’ve talked to INTERPOL about this, I’ve been to court to try to get a the prosecutor to convict this and investigate the matter. The court told me it wasn’t my problem, it was a problem of society, and the court didn’t want to give an order to the prosecutor to investigate. I have done literally everything to clear this up. I have the idea that everything is stopped because Queen Beatrix is involved and the Dutch court is involved. And every time somebody wants to investigate they slap him on the shoulders and say don’t do that because Queen Beatrix doesn’t want it. Continuarea unei marturii cutremuratoare…

In limba romana, mai pe larg puteti citi si pe blogul Vremuri Tulburi. Cu adevarat vremurile sunt tulburi, iar satanistii s-au infiltrat la rang inalt atat in viata politica precum si in Biserica.

Editare ulterioara 1: Cercetari ulterioare asupra lui Kevin Annett sugereaza ca tribunalul infiintat de el nu are calitate juridica, totusi, marturiile unor persoane pe acest subiect sunt reale. Daca si in ce masura, fostul sau actualul papa, ori alti clerici de la Vatican s-au implicat in aceste mizerii, ramane un mister. Un mister care, probabil, va ramane neelucidat. Pornind de la premisa ca aceste lucruri au avut loc si ca au implicat persoane de rang inalt, aceste persoane vor face tot posibilul si se vor folosi de toata puterea si toate mijloacele pentru a-si acoperi urmele. Pe mine unul, nu m-ar mira deloc ca aceste actiuni sa se fi petrecut, cu sau fara implicarea papei. Toleranta fata de homosexuali si actiunile deplin contestabile din punct de vedere crestinesc mai ales ale ultimilor papi, imi intaresc convingerea ca Vaticanul este implicat mult prea adanc in evenimentele globale si ca acest lucru creaza de la sine asocieri oculte.

Recomand sa cititi si Interviul realizat de jurnalistu Andrei Fefelov cu o mamă rusă, Irina Bergset

La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevarn”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune. Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.“ Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi“. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, … „Mami, ne duc la o familie adoptivă …” Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă.

Editare ulterioara 2: Mai ales pentru cei care considera o exagerare grosolana cele de mai sus, aduc in vizor alte date. Din pacate materialele sunt vaste si nu am timp pentru a le traduce. Presupun ca multi cunoasteti limba engleza la nivel suficient pentru a intelege ce scrie. Eventual puteti folosi traduceri online ca google translate.

Angajati din cadrul Pentagonului, in numar de 5200, au fost depistati avand in posesie materiale pornografice cu copii. Sotia unui fost colonel de marina american dezvaluie, intr-un interviu de sapte ore acordat unui pastor american, ce se intampla la nivel inalt in armata SUA si chiar in Guvern. Sunt mentionate santaje, crime, trafic de droguri si carne vie, pedofilie si toata gama de rautati. In acelasi fel vorbeste despre CIA, fostul sef FBI, Ted Gunderson, care mentioneaza pe langa altele si traficul de copii. Ca o paranteza, el estimeaza numarul satanistilor din State la 4 milioane, iar numarul de sacrificii umane din America la 50-60 de mii. Un articol amplu, desi, poate neverificat deplin, pe tema satanismului, pedofiliei si sacrificiilor umane puteti citi aici. Ziare englezesti ca TheMirror si TheSun sustin ca in Marea Britanie un copil este dat disparut la fiecare 3 minute! In Statele Unite, un copil este dat disparut la fiecare 40 de secunde si aproape 900 000 pe an. Infiecare zi, in SUA, dispar aproape 3000 de persoane, fara a socoti pe oamenii strazii. Ce se intampla cu aceste persoane? O parte sunt rapiti pentru recompensa, altii sunt gasiti, altii au fugit de-acasa, dar majoritatea covarsitoare probabil ajung sa fie traficati pentru organe sau ca sclavi sexuali. Altii sunt sacrificati in numele diavolului de catre minti bolnave. N-au scapat de acuzatii de tarfic de persoane nici Tony Blair (vezi si articolul din DailyMail) nici persoane influente ca David Cameron sau Gordon Brown. Acestia sunt acuzati ca fac parte dintr-o secta oculta. Despre sacrificii de copii mai puteti citi un articol interesant pe site-ul Veteranilor americani.

Editare ulterioara 3: Vizionati acest video de pe youtube, cu marturia a doi copii de opt-noua ani, despre ritualurile si abuzurile care i-au marcat.

ianuarie 28, 2015 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA, ECUMENISM, MASONERIE, NEW-AGE, OCULTISM, POLITICA, STIRI | , , , , , , , , , | Comentarii închise la INGROZITOR! OAMENI VANATI CA ANIMALE

APARITIE EDITORIALA – CARTE CU ARTICOLELE PR. ANDREW PHILLIPS

carte pr. Andrew Phillips

Dragi cititori,

Va anunt cu bucurie ca impreuna cu Editura Babel am reusit gruparea si publicarea intr-o mica brosura a materialelor semnate de pr. Andrew Phillips, care au aparut pe acest blog si in revistele Rost si Credinta Ortodoxa.

Formatul este A6, 80 de pagini, monocrom si cu 4 fotografii, tot monocrom. Copertile, fata-verso color, dupa cum se vede. Pentru ca parintele a fost rau inteles in privinta cipurilor si poate ca si exprimarea sa a fost lacunara, lucru firesc in cadrul unui interviu, am decis impreuna sa scoatem acel pasaj, pentru a nu crea confuzie.

In ce priveste pretul, pentru un singur exemplar = 2 lei + cheltuieli de expeditie, sau 3 lei cu cheltuieli incluse, in timp ce pentru distribuitori oferim comision 30%, obtinand un pret de 1,4 lei. Pentru societatile de difuzare gen Supergraph, pretul este negociabil. Factura este eliberata de Editura. Transportul este asigurat gratis prin Posta Romana.  Contactati Editura la: docuprint@clicknet.ro .

Rugam sa ne semnalati pe adresa de email de mai sus daca undeva pretul de vanzare depaseste 3 lei.

mai 25, 2012 Posted by | ALANDALA, ATITUDINI, INTERVIURI, ORTODOXIE, STIRI | , , , , | Comentarii închise la APARITIE EDITORIALA – CARTE CU ARTICOLELE PR. ANDREW PHILLIPS

BLOGUL RAMANE INCHIS

In aprilie 2009 am inchis acest blog si asa va ramane, chiar daca e posibil sa mai public ceva in caz de extrema urgenta.

martie 26, 2011 Posted by | Uncategorized | Comentarii închise la BLOGUL RAMANE INCHIS

SFANTUL BIRINUS DIN DORCHESTER

Ce fac sfinţii când îi uităm? Exemplul Sfântului Birinus.

Ceea ce omul dă uitării, nu este uitat şi de Dumnezeu.

Astfel, în România, unii şi-au uitat sfinţii din perioada comunistă, dar ei au fost tot aici şi au pătruns în conştiinţa câtorva, după căderea regimului. În ţările catolice, de asemenea, unde mulţi au uitat de sfinţii ortodocşi, înlocuindu-i cu propriile modele, Francisc, Dominic, Bernard, Tereza, etc., sfinţii ortodocşi sunt în continuare prezenţi. Chiar şi în ţările protestante, unde nu există cultul sfinţilor, aceştia sunt, de asemenea, acolo, mijlocind pentru urmaşii celor ce, în trecutul îndepărtat, au fost în comuniune cu Biserica Ortodoxă Universală. Iată un exemplu din Anglia.

În secolul al VII-lea, Anglia era păgână (nu cu mult diferită de cea a secolului XXI). Apoi au venit misionarii. În vestul Angliei, a sosit în anul 653, din nordul Italiei, episcopul Birinus. A ajuns într-un oraş englez, ce odinioară a găzduit o garnizoană romană puternică. Oraşul purta acelaşi nume ca şi azi, Dorchester-pe-Thames. Situat geografic la vest de Londra, se află la mică depărtare de Oxford.

Actualmente căzut într-o pitorească obscuritate, nefiind mai mult decât un sat, în acel timp reprezenta capitala întregii Anglii de Vest. Aici, episcopul Birinus a predicat, a botezat şi a construit biserici, timp de cincisprezece ani, pănă când a răposat, în anul 650. Mult venerat, a fost numit „Apostolul Vestului”, fiind serbat pe 3 decembrie.

De la situaţia vremii sale, aflată sub catolicism din secolul al XI-lea, Anglia, s-a îndepărtat şi mai mult de ortodoxie, prin protestantism. Totuşi, Dorchester încă există, iar pe locul unde a predicat Sf. Birinus se află o biserică anglicană.

Dar unde este sfântul?

Acolo unde iconoclaştii anglicani au îngropat moaştele în secolul al XVI-lea, localnicii aud noaptea paşii unui om, plimbându-se în sus şi-n jos pe locul originalei catedrale. Credincioşii cred că sunt paşii sfântului, care se află tot aici, în Dorchester, patrulând şi păzindu-şi poporul. La urma urmei, el este apostolul lor şi se va prezenta cu ei la Judecata de Apoi.

Pentru cei care merg în pelerinaj la Dorchester, el este încă acolo. Astăzi, biserica ridicată pe locul catedralei sale, arată foarte diferit de cea pe care a ctitorit-o el, fiind în mare parte goală, dar prezenţa sfântului se face simţită în continuare, aşa cum pelerinii contemporani, ca mine, pot depune mărturie.

Mai trebuie menţionat că acesta este departe de a fi singurul loc în Anglia unde, în ciuda vandalismului spiritual şi cultural din ultimele secole, vechii sfinţi continuă să fie prezenţi, încă veghind, încă păzind moştenirea încredinţată lor. Îi putem respinge pe sfinţi, dar ei nu ne resping niciodată pe noi, aşteptând mereu să ne întoarcem la ei.

O, Doamne, salvează poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta!

Pr. Andrew Phillips

martie 26, 2011 Posted by | ISTORIE, ORTODOXIE | Comentarii închise la SFANTUL BIRINUS DIN DORCHESTER