BISERICILE DIN CANADA AU NEVOIE DE UN MIRACOL

Cultura nihilista propagata in Vest de-a lungul anilor, demonocratia si dictatura minoritatilor asupra majoritatii, goana dupa averi si bunastare care a dus inevitabil la racirea constiintei si la impatimire, au contribut la o situatie regretabila din punct de vedere religios, pe langa celelalte „efecte secundare” care vin din aceasta. Din ce in ce mai multe lacasuri de cult catolice au ajuns sa fie nepopulate si scoase la licitatie. Problema e atat de grava cu cat trendul este ascendent, iar cladirile nu se mai vand acum nici macar pentru un dolar. Abia 100 de locuri dintr-o mie, daca se mai ocupa pe timpul slujbei de duminica din catedrala catolica Notre-Dame-du-Perpétuel-Secours din Quebec. Cei 125 $ care rezulta in urma colectei, nu ajung nici macar pentru plata facturii de incalzire. Mai putin de 10% din populatia catolica a Quebecului mai participa la messa. Peste 100 de biserici si catedrale au fost vandute in ultimii 10 ani in regiunea Montreal, dar acum nu mai sunt dorite nici ca lemne de pus pe foc. Si sa nu credeti ca valoarea istorica are vreo relevanta. Pentru ca n-are. Unele lacasuri de cult au fost transformate in scoli de alpinism, restaurante, ateliere de lucru, sali de concert, sau chiar fabrici. Unele au ajuns pe maini private, iar vreo 2 au fost si demolate.

Mai pe larg (in engleza) la: http://www.thestar.com/news/canada/article/594474

PS! Aceasta situatie este intalnita in toate partile „lumii civilizate”. Alte exemple la: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html

CINE SUNT ADEVARATII EXTREMISTI RELIGIOSI?

Da, extremism/extremisti. Caracterizare tot mai des intalnita in ziua de astazi, adjectiv aruncat de la unul la altul, atat pe plan vertical cat si orizontal, mai ales in cadrul structurilor bisericesti. Prin definitie, extremistul este cel care adopta o pozitie inflexibila. Opusul extremismului este laxismul.

In general cand se incing discutiile, caracterizarea de „extremist” facuta partenerului de dialog il descalifica pe acesta, cel putin pe perioada discutiei in curs, cel ce aduce aceasta acuza simtindu-se absolvit de necesitatetea argumentarii. Cu alte cuvinte, daca stai de vorba cu un extremist, iti cam bati gura degeaba, el ramanand de neinduplecat, insensibil la argumentele tale.

Extremismul poate fi de stanga, atunci cand nu accepti o idee diferita de a ta, sau poate fi de dreapta, cand exagerezi grosolan in ceea ce faci.

Extremismul de stanga este, in general, verbal, ideologic. Nu sunt de acord cu tine, degeaba stam de vorba, nu primesc argumentele tale, am alta gandire la care tin, etc..

Extremismul de dreapta presupune, in mare masura, o actiune, o fapta. Extremismul de dreapta este mai puternic, mai periculos, mai amplu, deoarece gandul devine fapta. Nu mai suntem la nivel de polemica, ci am trecut la actiune.

Dar acuzatia de „extremist” trebuie si dovedita, altfel este insulta, calomnie, barfa, cleveteala, invinuire, defaimare, discreditare, hulire, ofensa, injurie, conform DEX. Si mai sunt unele comportamente care par a fi extremiste, fara sa fie. Spre exemplu, staruinta, statornicia, continuitatea, traditia, toate acestea nu sunt actiuni extremiste, desi se tot repeta si exclud in mod clar alte optiuni, alte comportamente. Spre exemplu, nu sunt de acord cu homosexualitatea nici in teorie si nici in practica. Totusi, nu pot impune nimanui sa nu fie homosexual, cum la fel nu-mi poate impune nimeni sa accept homosexualitatea. Asta ma face extremist? Dupa manualul corectitudinii politice, da, dupa logica omeneasca, nu.

Un alt exemplu: nu sunt de acord cu ecumenismul si consider toate celelalte sisteme religioase asa zis crestine, erezii, iar pe cele orientale (necrestine), pagane. Asta nu ma face extremist ci crestin ortodox, adica membrul unui sistem religios, definit de niste dogme si de un crez propriu, la care, ca si multi altii, am aderat si eu. Nu pot sa accept alt sistem religios pentru ca asta m-ar face, raportat la sistemul/ortodoxia mea, apostat. Iar daca sunt apostat este clar ca nu pot fi ceea ce sunt, adica ortodox. Apostatul este cel ce comite apostazie, adica cel ce reneaga o doctrina sau o credinta. Dialogul inter-confesional, intre diverse religii NU este apostazie! Acceptarea Teoriei Ramificatiilor, impreuna-slujirea, intercomuniunea SUNT apostazie!

Faptul ca eu nu accept sa ma rog cu cineva de alta confesiune si condamn pe cei din Biserica mea care fac acest lucru NU este extremism, este staruinta in credinta mea, respectarea dogmelor si crezului la care am aderat liber si nestingherit si eu si cel de langa mine, care acum se pupa cu catolicii sau scientologii. Nu este extremism deoarece eu tin credinta la care am aderat, fara a interzice celui de alta credinta sa fie ceea ce este. Cu alte cuvinte, sunt ortodox pentru ca vreau sa fiu ortodox, dar asta nu inseamna ca eu constrang pe altul sa fie ortodox. Nimeni nu este conditionat de nimeni, fiecare este ce alege in mod liber sa fie. Daca cineva ar constrange pe altcineva sa fie ca el, atunci ar fi agresiune, discriminare, santaj, intr-un cuvant, ar fi o atitudine extremista.

Este exact ceea ce se intampla cu unii ierarhi care au tinut prima pagina a ziarelor, sau altfel spus, intr-un cadru general, este cazul tuturor ecumenistilor. Acestia ne acuza pe noi de extremism, dar noi nu vrem decat sa ne pastram curate dogmele si crezul Bisericii Ortodoxe, dogme, crez si canoane lamurite de oameni purtatori de Duh Sfant, intarite de-a lungul Sinoadelor Ecumenice si Locale.

Extremism nu este cand nu vrei sa abdici de la crezul la care ai aderat de bunavoie ci atunci cand te folosesti fie de forta, fie de santaj pentru a impune altuia un crez, o ideologie pe care nu vrea s-o imbratiseze. Ce-au facut cei doi ierarhi anul trecut, ce se intampla in cadrul saptamanii de rugaciune in comun din luna ianuarie, reprezinte fapte autentice de extremism si apostazie, pentru ca un ierarh ortodox trebuie sa sprijine crezul si doctrina ortodoxa, de aia este ortodox. Aceste lucruri sunt fapte juridice, iar orice fapta juridica intra sub incidenta unor Legi/Canoane mai ales bisericesti, dar si laice. Ca ierarh ai mai multe obligatii decat drepturi, iar impreuna slujirea cu cei de alte credinte este o buba de care trebuie sa te feresti. Iar cand impui si celor de sub tine, prin diverse mijloace, aceasta buba, atunci avem de-a face cu un furuncul, un buboi in toata regula, care trebuie tratat.

Avem de-a face asadar, cu o denaturare a sensului de „extremist”. Adevaratii extremisti vor sa treaca drept smeriti, iubitori de aproapele, intelegatori, intelepti, dar aceaste virtuti sunt inchipuite, pentru ca adevarata smerenie este a fi in ascultare fata de Sfintii Parinti si norma bisericeasca, a te achita de datoriile pe care le ai ca un mai-mare peste altii, iar intelepciunea si dragostea nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Ecumenismul extremist initiat si promovat de unii ierarhi si clerici, este reprezentat pe de o parte de laxitatea cu care inteleg realitatea, de incapatanarea de a intelege ca fac sminteala, ca nu fac ascultare de Sfintele Canoane, de Duhovncii pe care Dumnezeu i-a lasat printre noi sa ne arate Lumina dumnezeiasca, iar pe de alta parte, acest ecumenism extremist este reprezentat prin participarea la slujbe comune. Sau, cu alte cuvinte si mai pe sleau spus, avem de-a face pe de o parte cu intunecarea mintii si impietrirea inimii, care caracterizeaza pe omul neduhovnicesc, iar pe de alta parte avem de-a face cu apostazia exprimata prin acceptarea Teoriei Ramificatiilor si a celorlalte atitudini ecumeniste.

Iata cine sunt adevaratii extremisti din cadrul Bisericii Ortodoxe: cei care practica ecumenismul, cei care nu fac ascultare de Sfintii Parinti, cei care desi sunt investiti in credinta ortodoxa slujesc altor interese (mai mult politice) decat pentru mantuirea sufletelor noastre. Acestia, spre deosebire de noi care criticam ecumenismul sunt mai fanatici, deoarece ei nu se marginesc doar sa-si exprime verbal ideile ci le pun in practica si mai mult, chiar pretind de la altii sa-i urmeze in faradelegile lor. Daca nu, sa vezi atunci sicane si amenintari de tot felul, de la cele personale pana la membrii familiei. Acestia ar face totul si orice pentru a elimina chiar si fizic pe cei ce le stau in cale. Cine sunt deci extremistii? Cine fanaticii, cine bigotii? Cine cei inculti, cine cei neduhovnicesti?

Revenind la saptamana de rugaciune in comun si la ecumenism, sa analizam urmatoarele aspecte:

– inca din 1948, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat oficial ecumenismul, prin decizie sinodala. Aceasta decizie nu numai ca este inca in vigoare, dar s-a si reintarit de-a lungul vremii. De asemenea, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat public in ultimii ani prozelitismul facut de Vatican in aceasta tara.

– Biserica Ortodoxa a Bulgariei s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prin decizie sinodala, inca din 1998.

– in acelasi an (1998), dar un pic mai tarziu, Biserica Ortodoxa a Georgiei, tot prin decizie a Sfantului Sinod, condamna oficial ecumenismul, cu toate teoriile sale, retragandu-se din aceasta Miscare.

– in 2008, in urma scandalului cu cei 2 ierarhi (IPS Corneanu si Sofronie Drincec) Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, desi participa in continuare la CMB si intalniri ecumeniste, condamna ferm orice act de impreuna slujire, fie sfintire, fie cuminecare.

– nu am documentul oficial, dar din ce stiu si Biserica Ortodoxa a Serbiei s-a retras din CMB, condamnand oficial ecumenismul.

– nu trebuie uitat nici Sfantul Munte Athos (ma refer la intregul Munte, nu la niste manastiri izolate) care a trimis Patriarhiei Ecumenice nenumarate scrisori de protest, protestand impotriva intrunirilor ecumeniste.

– sub inaltul patronaj al Universitatii Teologice Aristotel in colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc in orasul Tesalonic din Grecia, in perioada 20 – 24 septembrie 2004, Conferinta Teologica Inter-Ortodoxa cu tema: „Ecumenismul – Geneza, Asteptari, Dezmintiri”, intrunire academica la care au luat parte episcopi, preoti si profesori teologi din intreaga lume. Concluzia? Ecumenismul este erezia ereziilor, iar ortodocsii nu au ce cauta intr-un astfel de ecumenism sincretist. In alta forma, de dialog, da, dar nu acceptand crezul altor „Biserici” si ereziile lor.

Asadar, cam intreaga lume ortodoxa s-a lamurit ce e cu ecumenismul. Iar prin deciziile celorlalte Biserici Surori (avand in vedere si Cuvintele Sfintilor Parinti, de-a lungul vremii) ne lamurim si noi CINE SUNT EXTREMISTII. Adevaratii extremisti.

Daca vreti sa-i vedeti pe cei mai apropiati de langa dumneavoastra, ii veti gasi rugandu-se laolalta in Saptamana de rugaciune in comun, sau si la alte intruniri/simpozioane ecumeniste, unde Adevarul este sacrificat falsei iubiri de Dumnezeu, iar pierderea sufletelor este mascata de haina bunei convietuiri. Cum a fost si la Sibiu in 2007, cand pe langa intalnirile fatarncie dintre liderii diverselor culte (fiecare incercand sa-l atraga de partea sa pe celalalt) s-a intamplat si un alt fapt trist pentru Romania „democratica”, atunci cand jandarmii atatati, pare-se, de prodecanul Facultatii de Teologie din Bucuresti, au dus la sectie cativa tineri de distribuiau pliante cu invataturile Sfintilor Parinti despre asemenea intruniri. Acolo, dupa ampretari si legitimari (abuzive), li s-a confiscat (tot ilegal) si materialele anti-ecumeniste. Si-atunci, cine si cu ce drept ne acuza de extremism?

Asa cum Mantuitorul a fost rastignit tocmai de invatatii vremii, care trebuiau sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, tot asa, astazi, cei care ar trebui sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, nu o fac. Daca atunci aceia erau neinduplecati de minunile facute de Mantuitorul si de semnele profetite, tot asa astazi, acestia nu vor sa priceapa cuvintele Parintilor purtatori de Duh Sfant si sa asculte de Cuvintele Mantuitorului. Si-atunci cine sunt extremistii? Cine tin cu incapatanare de propriile idei pierzatoare de suflet si sinucigase? Acestia, la fel ca si aceia s-au „sinucis”. Prima data si-au pierdut sufletul, iar a doua oara vor purta vesnic blestemul asupra lor. Pentru ca Duhul Sfant conduce Biserica, iar Cuvintele Duhului au fost pecetluite prin anateme si blesteme.

Si sunt curios, sa vad cum va decurge saptamana de rugaciune in comun anul acesta, de vreme ce Sinodul a decis anul trecut sa interzica orice forma de impreuna slujire si rugaciune in comun. Tare mi-e ca va fi ceva de genul: „cainii latra, caravana trece”…

RELIGIOZITATEA LA AMERICANI

Revista Business Wire din America a realizat un sondaj de opinie printre americanul de rand cu privire la existenta sufletelor dupa moarte, Dumnezeu, iad, rai si… extraterestrii. Per ansamblu s-a observat ca mai multi oameni cred in draci si iad decat in teoria evolutionista a lui Darwin. Sondajul s-a realizat on-line, la scala nationala, intre 10-17 noiembrie, cuprinzand raspunsurile a 2126 participanti. Iata cateva procente:

80% cred in Dumnezeu (acelasi procent ca si in 2005)

75% cred in minuni

73% cred in Rai

71% cred in Ingeri

71% cred ca Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu

70% cred in Invierea Domnului

68% cred in existenta vietii dupa moarte

62% cred in Iad

61% cred ca Mantuitorul S-a nascut din Fecioara Maria

59% cred in diavol.

47% cred in Teoria Evolutionista

40% sunt adeptii Teoriei Creationiste

44% cred in stafii

36% cred in OZN-uri

31% cred in vrajitoare

31% cred in astrologie

24% cred in reincarnare

De asemenea, un lucru foarte interesant, s-a observat ca desi nu sunt diferente mari intre raspunsurile catolicilor si cele ale protestantilor, totusi 52% dintre catolici cred in Evolutionismul Darwinist, fata de 32% dintre protestanti; in fantome cred 57% dintre catolici fata de 47% dintre protestanti; in OZN-uri 43% fata de 31%, iar in astrologie 40% fata de 28%. Cat priveste Teoria Creationista, 46% dintre catolici o accepta, in timp ce procentul protestantilor este de 54%.

Vechiul si Noul Testament sunt socotite a fi scrise sub revelatie divina in mare masura sau aproape in totalitate de catre 55% dintre respondenti, in timp ce 37% cred ca ambele Testamente s-au scris in totalitate sub inspiratie divina.

Cat priveste mersul la biserica, mai putin de 25% se considera „foarte religiosi”, in timp ce restul oscileaza intre „credinciosi” (23%) si „destul de credinciosi” (45%).

SURSA: http://www.informationliberation.com

PADRE PIO NEPUTREZIT – NU VA LASATI ATRASI DE INSELARE!

Stim din istoria Bisericii ca trupurile mortilor pot ramane neputrezite pentru un anumit timp sau pentru totdeauna, in functie de circumstanta. Trupurile Sfintilor nu putrezesc niciodata, degaja o mireasma placuta, sunt facatoare de minuni, iar unele chiarunele izvoratoare de mir. Trupurile pacatosilor, sau indracitilor raman si ele neputrezite, din cauza pacatelor si a inselarii in care au cazut, inducand in eroare pe cei simpli, care nu cunosc teologie. Un astfel de inselat este si acest padre Pio, un epileptic, care sustinea invataturile de-a dreptul hulitoare apusene. Purgatoriul, Imaculata Conceptie, Harul Creat, Filioque, Iconoclasmul, Aggiornamento, etc., TOATE acestea sunt erezii si hule care alunga Harul si duc sufletele spre pierzare.

Cine se inchina lui Padre Pio si altor „sfinti” apuseni vor suferi consecintele. In primul rand li se va intuneca mintea, iar apoi vor cadea in aceleasi inselari ca si precursorii lor. Nu va lasati inselati, ereticii si hulitorii nu au Har.

Imposibil!

+++

A se vedea si:

Despre miracolele catolicilor, care sunt de fapt inselari

Cum deosebim minunile adevarate de cele false

Din cuvintele Sfintilor Parinti, pe teme similare

SA NU FIM CALDICEI, E VREMEA PENTRU ATITUDINI FERME

Ei, era de asteptat ca apostazia celor doi ierarhi sa incinga discutiile, atat inainte cat si dupa. Lasitatea si fatarnicia de care au dat dovada Sinodalii nostri aduc mari prejudicii Ortodoxiei, si primejduiesc sufletele tuturor. Daca celelalte Biserici Surori vor rupe comuniunea va fi trist. Dar mai trista este declaratia PF Daniel care este de parere ca ar trebui sa redefinim dogmele, deoarece in contextul international… De parca ne doare pe noi capul de ce-o sa zica UE. Si totusi, Pr. Savatie, pe blogul sau accentueaza faptul trebuie sa evitam un posibil razboi cu UE, din motive politice si de alta natura, numai mantuitoare nu. Parintele Savatie uita ca niciodata n-a fost pace intre Stat si Biserica, poate doar pe vremea imperiului Bizantin, dar nici atunci. Indemnul Mantuitorului de a da Cezarului ce este al Cezarului iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu reprezinta un contraargument pentru temerile Parintelui Savatie. Ramanand la aceeasi idee – blogul Parintelui – am gasit acolo un comentariu foarte bun al cuiva care s-a semnat Aron: „Ce s-a hotarat ieri in Sinod a fost acoperirea bubei infectate cu un pansament imaculat. Poate daca mai apare alta buba, pe aceea o supunem rezectiei. Numai ca rana de sub pansament risca sa intinda boala si sa genereze septicemie. Cu smerenie si rabdare, astept incurajatoarele sfaturi ale Sfintiei voastre, pentru ca eu, un mirean de rand, sa pot sa mai ostoiesc durerea din suflet provocata de ‘strategica decizie'”.

Parintele Savatie nu e singurul care considera sedinta recent incheiata a Sinodului, un succes. Dar a fost oare un succes? Aparent, pentru cei cu vederi inguste, da, a fost un veritabil succes. Pentru cine are ochi sa vada in perspectiva, a fost un esec, un factor care va adanci criza si mai tare si care, repet, desi nu o fac cu bucurie, poate duce chiar la schisma. Tabara din care fac parte acesti superficiali si caldicei frati de-ai nostri, sustine cu bucurie faptul ca, prin decizia prea-luminatului Sinod, s-a evitat defapt, schisma, ceea ce nu poate fi mai fals. Din contra Sinodul a decis impotriva Ortodoxiei, dand apa la moara vrajmasilor dreptei credinte, care acum vor scrie si mai ironic si sarcastic la adresa noastra, a celor „extremisti” si care isi vor inteti campania murdara, de denigrare a IPS Bartolomeu, SINGURUL IERARH CU DEMNITATE la ora actuala. Asadar, pe langa decizia iresponsabila, care nu face decat sa amplifice confuzia in randul tuturor – ii pomenim, deci, pe acesti ierarhi la Liturghie, pastram comuniunea cu ei, asa cum zice Sinodul, dar potrivnic Canoanelor? – Sinodul mai face o gafa monumentala, care poate candida cu brio la premiile IgNobel, atunci cand interzice comuniunea cu heter-ortodocsii si cumincecarea cu ei. Cu alte cuvinte, ca sa-l citez pe Laurentiu Dumitru, gata!, de-acuma ne facem credinciosi. Este incredibil cat de aiurea au putut Sinodalii nostri sa trateze acest moment de cumpana! Sa avem in vedere ca IPS Corneanu si Drincec nu s-au pocait pentru faptele lor! Nici macar in urma Sinodului! Ei nu sunt convinsi ca au gresit, din contra par mai mult a fi „montati” de colegii lor ierarhi, pentru a fi salvati de caterisire: ziceti, mah asa, nu fiti fraieri, ca altfel o sfecliti! Cam asa par ca stau lucrurile, mai ales daca luam in considerare cuvantul PF Daniel cu reinterpretarea dogmelor…

Compromisul nu este niciodata o solutie! Sa luam de pilda comunismul. Biserica a facut compromis cu Statul, iar acum culegem roadele: nu mai scapam nici de comunisti, dar mai ales, mult mai grav, nici de mentalitatea comunista! Cativa oameni au ales sa infrunte compromisul, sa marturiseasca pe Hristos si au ajuns intemnitati, fiind prigoniti chiar de Biserica ce ar fi trebuit sa-i apere. Acesti marturisitori acum au moaste, daca nu toti, atunci o buna parte din ei. A fost bun compromisul atunci? Daca nu, de ce ar fi bun acuma?

Pe zi ce trece mai bifam un pas spre Apocalipsa si spre Judecata finala. Nu stim cand va fi, dar dupa cum suna goarna inaintemergatorii Antihristului nu suntem departe. Poate ar fi cazul sa nu mai fim caldicei si sa nu mai umblam cu jumatati de masura! Tocmai de aceea nu luam atitudine cum trebuie si nu stim cum sa actionam, pentru ca folosim jumatatile de masura.

Sinodul a stiut sa pedepseasca pe multi care au luat atitudine in spirit ortodox; pe acestia a stiut sa-i denigreze, sa-i prigoneasca si sa-i opreasca de la slujbe. In schimb, in privinta cazurilor clare de apostazie, Sinodul afirma cu falsa smerenie ca „Biserica nu taie capete”. Au uitat bietii Sinodali ca: “Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei” (Sf. Teodor Studitul) ?

Totusi, intr-adevar, la aceasta sedinta a Sinonului s-a repurtat o victorie, o mare victorie, datatoare speranta si model de cum sa-ti pastrezi demnitatea si onoarea chiar si in cele mai grele situatii. Aceasta victorie apartine TUTUROR semnatarilor Memoriilor si Scrisorilor de protest, care au ajunsa pe masa participantilor la Sinod, dar de care nimeni nu a pomenit nimic. La aceasta victorie au contribuit monahi, preoti si mireni si tare ne-ar pare rau sa vedem pornita o prigoana impotriva lor/noastra. Asadar, toti cei care ati luat atitudine, bucurati-va, de trei ori bucurati-va, numele voastre/noastre sunt scrise in Cartea Vietii! Cinste voua si rusine Sinodului talharesc!

INAINTEMERGATORII ANTIHRISTULUI SUNA GOARNA APOCALIPSEI!

Diavolul nu loveste direct ca sa distruga ci pe ocolite, cu viclenie. El incearca sa imite. El vrea sa fie Dumnezeu si vrea o Imparatie ca a lui Dumnezeu. Are cetele sale de ingeri cazuti, ierarhizate iar in lucrarea sa de ispitire a omului nu foloseste indemnul la rau ci prezinta raul ca pe o alternativa. Astfel, cand i-a oferit marul Evei nu i-a zis ca vor cunoaste moartea si ca vor pierde raiul, plus sumedenia de consecinte, cii-a zis ca vor cunoaste si Raul, nu numai Binele. De altfel, diavolul este socotit de satanisti ca un binefacator al omenirii care a deschis calea spre cunoastere.

Si in venirea Antihristului vedem o serie de similitudini. Mantuitorul S-a nascut din Fecioara, Antihristul se va anste din desfranata. Mantuitorului i-a fost pregatita calea de catre Sfantul Ioan Inaintemergatorul, iar Antihristul va avea propriul lui Inaintemergator. Dar precum venirea Mantuitorului a fost profetita si de prooroci, tot asa venirea Antihristului este anuntata, trambitata de profeii mincinosi, slugile sale, care vor netezi calea Antihristului, inducand in eroare, de va fi posibil, chiar si pe cei alesi. Astfel de varcolaci misuna mai ales prin mediile intelectuale si mai ales pe internet, unde isi pot raspandi ideile infectioase la cat mai multi naivi. Cristian Badilita si Teodor Baconski, dimpreuna cu tartorii de la Grupul pentru Dialog Social, Revista 22 sau Dilema Veche, sunt doar cativa dintre astfel de profeti ai Imparatiei lui Antihrist. Cand ii vedeti ca se pun toti pe scris, e un semn ca Imparatia Antihristului se apropie din ce in ce mai mult.

Acesti mici draci repeta neobositi aceeasi „placa” prin care vor sa ne faca sa vredem ca ei. Despre Cristian Badilita am scris si eu, au scris si altii, unii au constatat chiar ca nu mai bate campii cu aceeasi gratie ca odinioara, dar cred ca impasul acesta se poate depasi usor, asa ca n-ar trebui sa ne facem iluzii. Teodor Baconski afirma in Dilema Veche aceleasi gogomanii sustinute de mai multe minti formatate, cum ca nu-i mare bai ca mitropolitul banatean s-a impartasit la greco-catolici, ca si ei sunt baieti buni, ce ne agitam asa?

Dupa cum spuneam intr-unul din articolele mele pe blog, unii nu-s in stare sa vada Biserica nici macar ca un club respectabil, unde trebuie sa respecti anumite reguli morale si de conduita. Pentru ei, care TREBUIE precizat, nu fac parte din Biserica, deci n-au nici un drept sa se pronunte, e totuna ce se intampla cu noi. Sfanta Euharistie, Trupul si Sangele lui Hristos, prin care devenim cosangeni cu Fiul lui Dumnezeu cum spuneau unii Parinti, Sfanta Euharisite este ca borsul de urzici, citandu-l pe IPS Bartolomeu, care, apropos de Sfintia Sa, vor sa-l scoata extremist, sa spuna ca nu exista caz Corneanu ci caz Anania sau BOR. Iti dai seama, conule, cata nesimtire vorba lu’ conu’ Badilita. Ba am auzit ca se vorbeste de un proiect initiat din cuibul dracilor – Uniunea Europeana, care vizeaza direct BOR. Pana acum nu s-au gasit cozi de topor insa acum se pare ca e supra-productie. Om trai si-om vedea…

Cert este ca atunci cand „urla” proorocii Satanei, sa stiti ca uraciunea pustiirii anunta!

SPALARE PE CREIER „POLITIC CORECTA”

Televizorul si mass-media formeaza mentalitatea societatii. Oamenii sunt intr-o graba continua si nu prea mai au timp pentru a diseca evenimentele. De fapt, nu vor sa-si faca timp, societatea din ziua de azi fiind ca un nisip miscator, cu cat te zbati sa ai mai mult cu atat te scufunzi mai tare in sistem. In aceste conditii, mass-media este pentru unii un adevarat instrument de educare/informare. Termeni pervertiti, intelesuri ezoterice, paine si circ, acestea ne spala pe creier si ne fac sa credem ce vor „ei” si sa actionam dupa cum vor „ei”. Mai ales dupa facatura din Tara-tuturor-posibilitatilor de acum cativa ani, termenii „politic corecti” au luat amploare. Toti se tem de teroristi, de fundamentalisti, dar nimeni nu se apleaca sa analizeze ce anume presupune acesti termeni si eventual sa identifice si cauzele care duc la acest extremism/fundamentalism. Asta pentru ca traim intr-o societate indracita care neavand argumente de nici un fel pentru a-si justifica actiunile mojicesti si ticaloase (invadarea altor tari pentru acapararea resurselor, legalizarea sodomiei sau avorturilor, vaccinuri care te imbolnavesc in loc sa te vindece, dar care „vindeca” pe altii de saracie, etc) apeleaza la defaimare si stigmatizare a membrelor sanatoase din societate. Si dupa cum s-a demonstrat stiintific, creierul celor ce privesc la tembelizor se altereaza si devin oligofreni. Tot oligofreni devin si cei care folosesc mobilul timp indelungat (atentie la valoarea SAR!). Asa ca nu este greu de imaginat cum (si datorita alti factori – neinformarea, dezinteresul) lumea inghite gogosile mediatice aruncate din prisos. Ultimul virus mediatic a fost lansat de Cotidianul si Realitatea Tv care au zis ca tricolorii vor schimbarea imnului national, cand, de fapt, ei au afirmat ca este cel mai frumos din lume. Tot legat de schimbarea imnului a mai fost lansat un virus in decembrie anul trecut de cei de la Evenimentul Zilei si Pro Tv. Prostimea a muscat. Dar sa revenim la ale noastre.

Ziaristii de la Cotidianul scriu despre mitingul pro-Corneanu de la Timisoara. Ca mai toata presa, cand e vorba de Biserica sau cler, lucrurile sunt prezentate cat mai defaimator. Citim in acest ziar ca nu stiu ce grup obscur timisorean afirma sus si tare ca NU PUTEM TRAI IN PACE UNII CU ALTII DACA NU SUNTEM ECUMENISTI. Avem de-a face, asadar, cu un nou virus mediatic. De ce adica n-ar putea trai in liniste si pace ortodoxul cu catolicul sau cu protestantul, fiecare impartasindu-se si rugandu-se in Biserica sa? De ce se amesteca planul social cu cel religios? Si de ce trebuie sa sacrificam religiosul socialului? Pe vremea stramosilor nostri binecredinciosi, Tarile Romane traiau in buna pace cu vecinii (pasnici), nederanjand pe nimeni. Din contra, ele au fost invadate de paganii musulmani sau „crestinii” catolici, nu invers. Ce-ar fi trebuit, sa ne dam cu mahomedanii sau cu Papa, ori decate ori se ivea un pericol, pentru a convietui pasnic? Sau ce-ar vrea acum Vaticanul sa pupam inelul papei ca sa nu ne trezim ca fratii sarbi, bombardati in zi de Paste? Probabil da, insa n-o vom face. Poate de aia si sunt asa de suparati…

Nu exista absolut nici un motiv pentru ca ortodocsii din Banat sa nu poata convietui pasnic cu celelate confesiuni, chiar daca IPS Nicolae ar fi, sa presupunem prin absurd, caterisit. Zazania e in mintea unora. Sa luam de pilda Constantinopolul, capitala bizantina, care a dat multi Sfinti de seama pentru Ortodoxie, cetate sfanta! Nu traiau acolo oare si catolici. Ba chiar si musulmani. Si traiau in pace! Sigur, nu se rugau si nu se cuminecau in biserici ortodoxe, dar era pace si liniste in Constantinopol. Razboaie au fost intre conducerile statale, nicidecum intre oamenii de rand, asa cum fals vor sa insinueze membrii Societatii Timisoara.

Mai mult, Mantuitorul ne indeamna sa dam Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!! Adica sa traim pasnic unii cu altii, sa ne achitam obligatiile morale si financiare fata de conducere, fata de stat, dar SUFLETELE sa le dam lui Dumnezeu pentru ca El este stapanul lor. Banul se cuvine Cezarului pentru ca Cezarul ca si domnitor, este stapan peste tinuturile de sub el, deci si pe bogatiile acelor tinuturi, insa peste sufletele tuturor, crestini sau nu, vii si morti, stapaneste Dumnezeu. Deci, pentru ce nu ar putea trai fiecare in religia lui, pasnic unul cu altul? Pentru ca asa zice Societatea Timisoara sau alte organizatii dracesti de prin UE?

De-a rasu-plansu e si „stirea de ultima ora” din finalul articolului, conform careia, „Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat. Ortodocşii susţin că împărtăşania se face cu vin şi cu pâine dospită, iar catolicii cu azimă şi must”. Adica nu din cauza ca sunt eretici nu ne putem impartasi cu ei ci pentru ca nu folosesc painea si vinul ca noi. Adica nu pentru ca nu au Taine ci pentru ca difera materia din potir. Ce gandire unidimensionala!

Fratilor, stim ca vremurile vor fi atat de grele incat si cei alesi vor pica. Stim ca Antihristul va fi uns chiar de catre Arhierei. Sa fim dar atenti, dupa spusa Sfantului Ioan Evanghelistul, si sa cercetam duhurile sa vedem ce ne invata. Sa nu plecam urechea la ce zic unii sau altii, daca vrem sa mergem pe calea imparateasca.

As mai putea continua, dar ma opresc aici, extindeti voi :). Doamne-ajuta!

ORB PE ORB CALAUZESTE

Mare miting, mare! La Timisoara. Sute de credinciosi de mai multe (dez)orientari religioase s-au prins de maini, intr-o tentativa de solidaritate cu Mitropolitul apostat Nicolae Corneanu. Ei au tinut in maini o lumanare alba si s-au rugat cu „Tatal nostru” (in latina? – sic!). La aceasta adunare ad-hoc au luat parte si vreo 4 „ucenici” de-ai mitropolitului, preoti de mir.

Patriarhia a dat un comunicat ametitor dupa structura gramaticala in care spune ca „Patriarhia Română s-a simţit datoare să facă o recomandare în legătură cu anunţatul miting. Noi nu trimitem ultimatumuri, cine nu voia să ţină cont de apelul nostru putea să nu o facă“. ?!!. Iata cum, prin tergiversarea acestui caz, Patriarhia insasi favorizeaza manifestarile „emo”, „siropoase”, care n-au de-a face cu cele duhovnicesti. Cazul Mitropolitului se judeca de forurile bisericesti nu de oamenii de pe strada.

Aceste capete seci care s-au strans laolalta in centrul Timisoarei nu pricep un lucru, la mintea gainei: noi suntem ortodocsi pentru ca vrem sa fim ortodocsi. Acest lucru presupune o organizare interna, o ierarhie, precum si niste drepturi si obligatii, de ambele parti! Cine nu se simte ortodox, n-are decat sa-si schimbe confesiunea dupa bunul plac. Oamenii vin la Biserica, nu Biserica se da dupa oameni. Daca s-ar schimba lucrurile in Biserica dupa bunul plac al unora, unde am ajunge? Noi suntem urmasii Apostolilor si ai crestinilor din Biserica primelor veacuri, adica am primit o mostenire de credinta pe care ne-am asumat-o si ne-am angajat s-o respectam. Cu toate ca suntem pacatosi, dar vrem sa fim fiii adevaratei Biserici al carei cap este Hristos. Ne recunoastem slabiciunile si incercam sa le rezolvam, insa lepadarea de credinta este cu totul altceva. Una este neputinta si alta sfidarea.

Cei care au participat la acest miting sunt inculti din punct de vedere teologic. Habar nu au ce inseamna erezia, pun pariu ca nici n-au citit Scriptura macar o singura data. Este trist ca asistam la asemenea mase de manevra, asa cum a fost si in cazul IPS Laurentiu Streza care a strans niste babe si le-a dus la Bucuresti pentru a arata ca lumea nu primeste scindarea Mitropoliei Ardealului. Din interviurile realizate de diversi jurnalisti acelor oameni a reiesit ca li s-a spus ca merg la Bucuresti… in pelerinaj!!! nicidecum ca merg pentru a prostesta fata de ceva. Cu alte cuvinte nu stiau pe ce lume traiesc, au fost fraieriti. Aceeasi naivitate o gasim si in cazul manifestantilor timisoreni, care s-au strans pentru a arata ei intregii lumi ortodoxe ce vor ei. Trufie, egoism si multa… naivitate in randul acestor oameni care fara sa stie isi atrag osanda in loc de binecuvantare, fiind partasi la erezia viitorului ex-mitropolit.

Trebuie subliniat ca prin actul sau „sincer” si „de mare curaj” cum il numeau unii, mitropolitul Corneanu si-a pierdut calitatea de a fi cleric ortodox dar si mai mult, chiar si pe aceea de simplu mirean ortodox. Gestul comis de acesta este apostazie si de vreme ce Sfintia Sa a fost ales pentru a reprezenta crezul ortodox nu poate fi judecat altfel decat ca atare. Mai mult, prin impartasirea din potirul ereticilor, MITROPOLITUL NICOLAE CORNEANU INTRA SUB ANATEMELE SFINTILOR PARINTI !!! Iar acesti ucenici fideli care il aplauda, intra si ei in clubul celor afurisiti! Nu poti fi ortodox daca nu gandesti ortodox. Iar daca nu vrei sa fii ortodox, de ce incerci sa schimbi ortodoxia? Paraseste corabia cea mantuitoare si intra in cea a furilor si ciorditorilor, a tradatorilor si inchizitorilor, n-ai decat, e problema ta, noi dorim in continuare sa fim ortodocsi.

Este trist ca sinodalii nostri au ales sa amane termenul de judecata fata de Nicolae Corneanu, cazul fiind foarte clar si destul de mediatizat. Si nu stiu de ce, am o presimtire ca mitropolitul va fi doar scos la pensie, nu caterisit asa cum prevad canoanele, fapt ce ar incuraja pe viitor astfel de comportamente, el avand dreptul de a sluji si spovedi. Cat priveste gloata adunata in semn de solidaritate, ignoranta si indiferenta s-au facut pierzatoare de suflet. Oare cand, Doamne, se va lamuri odata si problema asta a ecumenismului? Oare vom ramane o „turma mica” iar celelalte „oi” vor fi mancate de lupii si furii imbracati in blana de oaie? Ce s-o fi intamplat cu pastorii care trebuie sa ingrijeasca de „turma”?

SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU

Preafericite Parinte Patriarh,
Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,
Preasfintiti Parinti Episcopi si Episcopi Vicari,

La indepartatele Chilii din Sfantul Munte Athos, unde din mila Maicii Domnului ne petrecem viata calugareasca, au ajuns vesti grozav de triste pentru Sfanta noastra Ortodoxie.

Bucuria acestor zile ale Penticostarului, cea mai luminoasa perioada a anului liturgic, ne-a fost adanc innegurata de aflarea celor petrecute la Timisoara, oras mitropolitan, in prima duminica dupa Injumatatirea praznicului Invierii. Impartasirea mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu cu cei care l-au rastignit pe Hristos in urma cu 300 de ani si continua sa-L rastigneasca, punand la grea incercare sufletele si vietile romanilor ortodocsi din Ardeal, reprezinta un fapt fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, si, dupa cum reiese din Sfintele Canoane ale Bisericii si din scrierile Sfintilor Parinti, constituie un act de cea mai mare gravitate, asemanat adesea de Sfintii Parinti cu vanzarea lui Hristos.

Nu am fi purces la scrierea acestor randuri daca in aceste zile mahnirea nu ne-ar fi fost si mai mult sporita de tulburarea pe care o constatam la multi dintre inchinatorii romani ai Sfantului Munte, care cu neliniste ne cer ajutorul in rugaciune si sfatul. Unii preoti se intreaba: in ce masura, ierarhul cel apostat de la Credinta mai poate fi pomenit la sfintele slujbe, calcandu-si constiinta care-l indeamna sa urmeze Canoanelor Sfintelor Sinoade ale Bisericii; ceilalti, mirenii, se intreaba daca le este ingaduit sa se mai impartaseasca de la preotii care raman in comuniune cu mitropolitul, care s-a lepadat mai mult decat simbolic de propria turma, de Trupul lui Hristos.

Sfantul Atanasie cel Mare porunceste ca nu numai sa nu avem nicio partasie cu ereticii, dar nici macar cu cei ce au partasie cu cei raucredinciosi. Cu ce inima poate primi un crestin dreptslavitor vestea ca mitropolitul Nicolae Corneanu, la varsta sa inaintata, care se cuvenea a fi cea a desavarsirii intelepciunii si discernamantului duhovnicesc, s-a impartasit de „painea otravitoare a celor ce se leapada de Hristos”?

Ne-a venit greu sa credem ca asa ceva s-a putut intampla in Biserica Ortodoxa Romana, iar Comunicatul oficial din 26 mai a.c. al Unitilor din Romania, refuzul mitropolitului de a dezminti cele afirmate de acestia, precum si fotografiile care au ajuns pana la noi ne-au incredintat realitatea celor petrecute. Poate ca acest deznodamant se putea anticipa atunci cand mitropolitul Banatului afirma ca papa este, de drept, capul Bisericii si va trebui sa-l recunoastem cu totii ca atare sau cand ceda cu multa solicitudine greco-catolicilor – de parca erau proprietatile sale – bisericile zidite cu sudoarea si jertfa stramosilor celor care au revenit in secolul trecut la Ortodoxie. Ce ar mai putea urma?

Nu gasim nicio explicatie rationala gesturilor Mitropolitului Banatului. Oare acesta a uitat ca este mai inainte de toate pazitorul Dreptei Credinte in cadrul mitropoliei pe care i-a incredintat-o Biserica spre pastorire?

Nu a auzit oare niciodata mitropolitul Corneanu cuvintele Apostolului neamurilor care spune: „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu Trupul lui Hristos? Ca in paine [cea una], un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o singura paine” (I Cor, 10:16,17). Iar cum Hristos are numai un singur Trup, nu inseamna oare ca, daca ne impartasim din painea celor care nu sunt in comuniune cu Biserica, ne lepadam de Insusi Hristos, Il tradam asa cum mai inainte de toti a facut Iuda? Aceasta este talcuirea pe care Sfintii Parinti o dau cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: „Iata a aratat aici lumina lumii ca partasia este participare si nu este cineva intreg la minte care sa nu spuna ca participarea este impartasire. Dupa cum dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc ortodocsii ii face pe toti cei ce se impartasesc de ea un singur Trup, tot asa si painea ereticeasca ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos”.

In zilele noastre, cand in societate domneste confuzia, poate mai mult decat oricand, faptul ia dimensiuni tragice. Spunem aceasta gandindu-ne la multi dintre credinciosii evlaviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care, smintiti de astfel de gesturi, cedeaza propagandei gruparilor schismatice si eretice ce s-au inmultit in ultimii ani. Impartasirea cu eterodocsii a lui Nicolae Corneanu, unul dintre mitropolitii Bisericii Ortodoxe Romane, aflat in comuniune cu Sfantul Sinod, nu ofera oare sprijin si justificare celor care, sub falsul chip al dreptei Credinte, isi fac tot mai multi prozeliti din madularele Trupului lui Hristos? Ce constiinta ortodoxa se mai poate pretinde de la credinciosii ortodocsi de rand, care, in majoritate, nu au o solida cultura teologica, cand chiar un arhipastor dovedeste indiferenta fata de Adevarul Hristos si se alatura turmei condusa de erezia infailibilitatii papale?

Si mai multa durere ne provoaca gestul mitropolitului Corneanu in contextul in care acesta a fost apreciat de comunitatea greco-catolica din Romania (vezi comunicatul) precum si de presa catolica din strainatate ca o minune, ca o reintoarcere a romanilor la comuniunea cu Roma, eveniment comparat cu cel petrecut la anul 1700. Acest an nu este insa pentru poporul roman unul de aniversare si bucurie, ci el semnifica tradarea Ortodoxiei, singura Credinta adevarata, si a neamului romanesc. Semnarea de catre Atanasie Anghel a unirii cu Roma a fost inceputul a sute de ani de suferinte si prigoana a credinciosilor ortodocsi din Transilvania. Rana deschisa atunci nu s-a vindecat nici pana astazi.

Se pare ca acela care ar fi trebuit sa fie arhipastorul ortodocsilor din Banat a uitat de zecile de mii de ortodocsi ardeleni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, casele si bruma de agoniseala pentru a trece muntii in Moldova si Tara Romaneasca, unde-si puteau pastra Credinta Ortodoxa.

A uitat de multimea celor care cu sfasietoare durere priveau neputinciosi bisericutele de lemn, arzand, si manastirile daramate cu tunul (mai multe de 240 la numar) de cei care astazi se lauda ca au adus Ardealul la „dreapta credinta” catolica.

A dat uitarii pe sfintii care au mucenicit pentru apararea Credintei Ortodoxe, pe cei care au „ales mai bine a patimi pentru Hristos“, decat sa se cuminece „cu impartasania eretica ce desparte de Hristos“, caci aceea era impartasania celor care in numele lui Dumnezeu schingiuiau si omorau pe ortodocsii ce nu voiau sa li se supuna si sa se inchine papei.

Dupa sute de ani de la aceste evenimente, Biserica Ortodoxa, „Maica duhovniceasca a poporului roman“, ii inscrie in calendar cu vrednica cinstire pe Sfintii Marturisitori ai Ardealului, pe luptatorii pentru apararea dreptei credinte.

Oare asa intelege Nicolae Corneanu sa cinsteasca pe mucenicul Atanasie Tudoran, Sfant roman trecut in calendarul Bisericii Ortodoxe cu numai doua saptamani inaintea gestului apostat, Mucenic martirizat de stramosii celor cu care astazi mitropolitul ortodox al Banatului se infrateste in credinta prin impartasire?

Dupa cum stim, cele doua dimensiuni ale Bisericii, cea luptatoare si cea triumfatoare, se afla intr-o permanenta comuniune, manifestata in mod deplin in Dumnezeiasca Taina a Dumnezeiestii Liturghii. Mai poate mitropolitul Corneanu sa ramana in comuniune cu mucenicul Nicolae Oprea, cu marturisitorii Visarion si Sofronie, cu mitropolitul Iosif, cu preotul Ioan din Gales, cata vreme ei s-au sfintit tocmai pentru ca au marturisit Credinta Ortodoxa, opunandu-se catolicizarii romanilor din Ardeal, iar el se impartaseste cu cei care se revendica urmasii ucigasilor lor? Iar daca nu se mai poate afla in comuniune cu ei cum va putea sa ramana in comuniune cu Trupul Bisericii care-i cinsteste ca Sfinti, cu Mantuitorul Hristos care i-a preaslavit in Imparatia Sa?

Dupa smerita noastra cugetare, daca nu se iau masuri urgente, lucrurile pot sa conduca la o grava criza bisericeasca. Judecand dupa „usuratatea de minte” cu care a actionat pana acum, mitropolitul Corneanu ar putea fi in stare – lucru sugerat si de comunicatul comunitatii unite din Romania din data de 26 mai – sa se rupa de BOR si sa incerce sa treaca, cu turma cu tot, la cei uniti cu catolicii. Si vor fi cele de pe urma ale sale mai rele decat cele dintai.

Prin impartasirea din painea celor care cu ura nesfarsita s-au luptat impotriva dreptei Credinte, facand Bisericii lui Hristos din Ardeal si de pretutindeni mai mult rau decat paganii si turcii oarecand, mitropolitul Corneanu isi afirma, din pacate, o noua identitate, ne da de inteles ca se uneste cu cei care sunt in afara Bisericii stramosesti. Asumarea acestei pozitii nu este insa compatibila cu cinstea de intaistatator al Mitropoliei Banatului, ce se cuvine sa fie faclie a adevarului si aparator al credintei ortodocsilor romani de pe acele meleaguri.

Avand in vedere toate acestea, in numele tuturor monahilor romani din Sfantul Munte care se simt solidari in comuniunea de rugaciune cu Biserica si neamul in care s-au nascut trupeste si duhovniceste, va rugam sa indepartati cat se poate de curand confuzia si pericolul pe care actul mitropolitului Corneanu le face sa planeze asupra credinciosilor Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Ne rugam Parintelui Ceresc ca Sfantul Duh sa nu intarzie sa se arate si acum ajutator. Datoria noastra ca fii ai Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de a ne arata vrednici urmatori ai Sfintilor Parinti prin pazirea invataturii Evangheliei Domnului si a Sfintelor Canoane, care ne sunt straja si calauza nemincinoasa pe calea mantuirii in Hristos. Avem toata nadejdea ca nu veti pregeta sa veghjeati la linistea si pacea Bisericii Ortodoxe Romane.

Avand acestea in minte, cerem Inalta binecuvantare a Arhieriilor Voastre. Cu adanca smerenie si cu tot respectul cuvenit.

23 mai/5 iunie 2008

Praznicul „Inaltarea Domnului”.

Schitul „Sfantul Dimitrie” – Lacu

PRELUAT DE PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT.

AGGIORNAMENTO – UPDATE, 19.03.08

Asa cum anuntam, un nou UPDATE pe eresulcatolic. Noutatile sunt marcate cu „NOU!”.

AGGIORNAMENTO – NOUTATI

CATEVA NOUTATI LA: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html