un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

VOI NU ATI CUNOSCUT FIARA DIN OM…

Voi nu ati cunoscut fiara din om cum ranjeste
Cand sangele proaspat din rana tasneste!
Cum bestia din el,turmentata de ura,
Iti asfisie carnea,napraznic te-njura…
Voi nu ati cunoscut ce-i foamea,nici frigul cum scurma,
Cand lespedea rece oasele goale-ti sugruma.
Nopti,dezbracati,voi nu ati stat in fund de haznale,
Pe morti calarind sa te-nalti din fecale…
Voi nu stiti ce inseamna durerea ce inimati frange,
Cand fratele tau alaturi in cazne se stinge
Si tremiri,si dardai,te rogi nimanui,
Urmezi la morisca asemeni lui.
Voi nu ati cunoscut deznadejdea cea mare,
Cand suna zavoare,legat esti in fiare;
Calaii dau buzna,cu rangi te lovesc
Si oasele rupte din tine trosnesc.
te smulg din ruga,te calca in cale,
Te-arunca-n tineta cu capu-n fecale…
Si cazi,te ridici,invii si iar mori,
Pana in zori,de o mie de ori.
Voi nu ati cunoscut fiara din om cum rupe prosteste,
Nici stigatul mortilor mei rapusi miseleste!

Ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII PETRU BACIU | , | Comentariile sunt închise pentru VOI NU ATI CUNOSCUT FIARA DIN OM…

PERCHEZITIE

Cand zarvaie zavorul si usa se deschide,
In graba ma intorc cu fata la perete.
Din coridor dau buzna haitasi cu mutre hade
Ce vor sa ma rapuna ca-n aprige vendete.

Ma-ntorc cum se ordona cu mainile pe crestet,
Haitasii rascolesc nesatios,rastoarna,
Duhnesc a bautura,au ochiul sters si vested
Si scormonesc orice,boccaua mea sarmana.

Si calca totu-n cale,gamela mi-o arunca,
Cu cizmele o spurca,o-mpinge in gunoi,
Afurisiti si cranceni,asa cum au porunca,
Impovarandu-mi viata ca-n vremea de apoi.

Imirup orisice zdreanta,arunca totu-afara,
Nici petec de obiala nu-mi lasa ca sa am,
Ma umilesc napraznic,anume sa ma doara,
De tot ma despoaie,satanic si dusman.

Si revarsandu-si ura,tot praful il rascoala,
Urmeaza la control vesmintul de pe mine,
Sunt dezbracat de zeghe,apoi la pielea goala,
Ma tin asa,hoteste, lacolt,ca pe jivine.

Cand se incheie jocul si temnicerii pleca,
Ramas ca dupa-un film de groaza si ciudat,
Privirea-mi prabusita in praful des se-neaca
Si-n noaptea grea se lasa in pieptu-mi dezbracat.

Ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII PETRU BACIU | , | Comentariile sunt închise pentru PERCHEZITIE

NOI AM PURTAT POVARA

Noi am purtat povara unui legamant pe umeri,
Cu aspre nazuinti,aici si mai departe
Si cate-au fost in calea noastra,de le numeri,
Refuzi sa crezi c-au fost si pleci cu ele-n moarte.

Am fost o lume ce-am purtat Neamului farul,
Ne-am logodit cu moartea si cu vesnicia,
Din hrube-adanci noi am stiut iubi altarul,
Lui Dumnezeu i-am aparat, aici, mosia.

Voi, fratii mei, ce ati cazut in lupta crunta
Si risipiti prin gropi adanci si nestiute,
Va destramati cu vremea ce se scurge muta
Si revarsati lumina, spre zori nebanuite.

Ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII PETRU BACIU | , | Comentariile sunt închise pentru NOI AM PURTAT POVARA

INIMI ZAVORATE

Cand usa se deschide usor in miez de noapte
Si temnicerul intra furis,ca o jivina,
Cu degetul la gura,cercetator in soapte,
Rosteste-un numar care-i sortit sa nu mai vina…

Plecam pa rand,muteste,din hruba-ntunecata
Sa desfatam dezmatul hienelor de prada…
La brat cu tortionarul,pasind treapta cu treapta,
Cu ochelarii pusi masca,ca ochii sa nu vada.

Pandim orice miscare si fosnet de afara,
In tample-nfrigurate zvacnesc fiori de cerc,
Iar gemete afunde razbat parca sa moara
Si inimi zavorate se strang ca un melc.

Impovarat,broboane topesti in rugaciune…
Paharul neputintei il sorbi pana la fund.
Cu bratele deschise cersesti doar o minune
Si-nchizi furtuni in suflet si-n piept muribund

Ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII PETRU BACIU | , | Comentariile sunt închise pentru INIMI ZAVORATE

DE PASTE

Plang clopote in inini departe-n amintiri,
Cu funii grele trase,pastrate in iubiri;
Usor,pe nesimtite,in suflet navalesc,
Trezind uitate taine si gandul mi-l sfintesc.

Sub fulgerele vremii si crancene blesteme
M-au parasit si codrii si inima-mi greu geme.
Sunt tintirimul tragic,cu morti ce n-au murit,
Ce-n cazne lungi si grele cu ie am zabovit.

Sub apasarea mortii ce sta sa ne sugrume,
In gropnite comune ascunsi de cer si lume,
Rasuna-n pipturi stinse cantarile de ieri,
Din stihurile sfinte,a Sfintei Invieri!

Nadejdea neanvisa supune gandul tist,
Ne-mbarbatam la crucea durerilor lui Crist!
Te-mbratisezi cu mortii si ierti toti temnicerii…
Si-n suflete se-aseaza lumina Invierii.

Ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII PETRU BACIU | , | Comentariile sunt închise pentru DE PASTE