UN PRIM PAS SPRE NORMALITATE

Ca si in anii trecuti, Saptamana de rugaciune pentru unitate va incpe de la 18 ianuarie. Insa, Patriarhia anunta ca se va tine cont de decizia Sfantului Sinod prin care se interzice RUGACIUNEA IN COMUN, participarea activa la ceremoniile religioase ale altor denominatiuni. Asa zice Patriarhia, iar noi n-ar trebui sa tinem cu ursul si sa asteptam deznodamantul.

Un prim pas spre normalitate. Reformulez: un prim pas fortat (de noi) care se face spre normalitate si respectarea Canoanelor. Sa fie intr-un ceas bun :).

CATEVA IMPRESII DESPRE BISERICA, SCRISE DE UN MIREAN ANONIM

…preluat de pe blogul Razboi intru Cuvant

“(…) Dupa revolutie insa am trait dezamagirea ca cei mari, care nu mai aveau de infruntat o presiune din afara, au inceput sa nu se mai teama de nimic, sa nu aiba nici o frana in fata ambitiilor lor. Intr-un fel, daca ar fi sa nu luam in calcul sau sa nu afirmam raspicat dezlantuirea patimilor omenesti, aceasta “eliberare” a degenerat in coruptie la toate nivelurile. Si asta a generat, din pacate, si in interiorul aparatului administrativ al bisericii o atmosfera ciudata. Ca si cum comunismul, care era repudiat incet (cel putin la nivel volitional si declarativ) din societatea civila, isi gasea adapost si un front de actiune mult mai propice in biserica. Mai propice, pentru ca aici se face apel la ascultare; numai ca ea nu e una liber-consimtita, ci una impusa, de multe ori, cu brutalitate – desigur, din dorinta pastrarii comuniunii… (!) Dovada e modul in care e conceput noul Statut al Bisericii, unde accentul cade pe impunerea de sus in jos si institutionalizarea bisericii in toate aspectele. (Asa staretii nu mai sunt alesi de obste, precum e simtit un veritabil parinte, nici protopopii, nu se mai aude glasul comunitatii la alegerea episcopului – ceea ce imi arata ca noutatea pe care o cunoscuse legislatia bisericeasca romaneasca influentata de statutul bisericii transilvanene din timpul lui A. Saguna era mai aproape de mentalitatea nepolitizata a bisericii din vechime – care nici nu mai stie ca e intrebata despre calitatea pe care o are pastorul viitor, avand sa raspunda “Axios”).

Dar sa nu ne lansam in discutii grele, pentru ca ar trebui sa intreb: cand in Sinod se iau hotarari care privesc aspecte doctrinare, sau cand ierarhii delegati pe la te miri ce intruniri cu eterodocsii semneaza angajamente si politici de urmat, cum arata ca au acoperirea Bisericii ca sa se pronunte intr-un anumit fel? Sau Biserica e redusa la o turna ascultatoare si buna numai de muls? Chiar si asa, de ce ar mai trebui atunci sa se straduiasca intr-atat sa-i amageasca pe bietii crestini, intre care multi au o cunostinta superficiala in materie de credinta, evitand in mass-media cuvintele Sf Parinti cu care multe din sustinerile diplomatice (sa zicem) ale asa zisului dialog ecumenic sunt in flagranta contradictie? Se tem ca nu cumva sa inteleaga altfel, dar pe de alta parte ii exccepta de la orice contributie in lamurirea adevarului. Nu contine oare aceasta o doza de atmosfera comunista?

Si se propaga aceasta atmosfera nu numai la nivel de credinciosi, ci si la nivelul sinodului, intre pricipiile generale care au stat la baza intocmirii statutului afirmandu-se raspicat (pct.c) coordonarea ierarhica primatiala, care duce cu gandul la primat de autoritate (notiune draga dialogului din toamna de la Ravenna), in dauna celui ortodox autentic de primat onorific si egalitate sinodala, singura care poate feri de veleitati de impunere si stapanire (graitoare este problema stavropighiei, concept fara suport canonic, infiintat in istorie ca sansa de supravietuire pt patriarhiile stapanite de turci si care, chiar in asemenea conditii a generat si abuzuri si neoranduieli). Si ca sa fie si mai fina apropierea de Apus, caci le e mai drag probabil Hans Kung, care ofera papei ca suport conceptul cosmetic de primat de slujire, cosmetizeaza prin Statut notiunea de coordonare primatiala cu cea de primat “ca slujire si responsabilitate sporita” (asta la note specifice ale noului Statut), ca si cum episcopul eparhiot e mai putin responsabil decat cel ierarhic superior (ca si cum altcineva ar fi mai responsabil pentru copiii mei decat mine insumi!). Poate ca anumite expresii par inofensive; mie imi aduc temeri si se vede treaba ca nu sunt nejustificate, din moment ce au scandalizat pe multi”

MOMENTUL ADEVARULUI

Mare sedinta mare… A Sfantului Sinod… Care va trebui sa dezbata printre altele, articolul „s” ce confera PF Daniel drepturi sporite si problema alegerilor de la Iasi, unde apropiatii PS Calinic Botosaneanul sustin ca aceastuia i-au fost „furate” niste voturi. Iata ce scrie ZIUA:

 

Alegeri fraudate? (nb titlul meu)

Un raport intocmit de un jurist din structurile BOR, ce va fi supus atentiei Sfantului Sinod, confirma dezvaluirile ZIUA privind posibila fraudare a alegerilor preliminare de la Iasi pentru desemnarea candidatilor la scaunul de mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Peste 500 de intelectuali reclama faptul ca alegerile au fost masluite in favoarea PS Casian, episcopul Dunarii de Jos, un apropiat al PF Daniel, in detrimentul PS Calinic Botosaneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. Concret, acestia sustin ca alesul lor, PS Calinic, desemnat de Adunarea Eparhiala conform Statutului BOR, a fost eliminat de pe lista cu candidati trimisa la Bucuresti de Sinodul Mitropolitan de la Iasi. Dupa cum se stie, Sinodul Mitropolitan i-a desemnat drept candidati pe PS Casian si PS Ioan. Ulterior, Adunarea Eparhiala si-a desemnat la randul ei candidatul, in persoana lui PS Calinic. Numai ca Sinodul Mitropolitan a decis ca pe lista cu candidati ce a fost transmisa la Bucuresti sa figureaze doar PS Casian si PS Ioan, ignorand candidatul Adunarii Eparhiale. Raportul, aflat in posesia ziarului nostru si care va fi citit de unul dintre inaltii ierarhi care au semnalat la randul lor posibila frauda, confirma acuzatiile celor peste 500 de intelectuali. In raport, se arata ca la votarea primei liste de catre Sinodul Mitropolitan, de vineri 22 februarie a.c., au votat si alte persoane decat ierarhii care aveau acest drept. Mai precis, anumiti membri ai Sinodului Mitropolitan au absentat de la acea sedinta in locul lor votand persoane imputernicite prin mandat. In raport se atentioneaza ca „dreptul de vot este un drept personal si netransmisibil”. Prin urmare, se concluzioneaza ca „lipsa de la consultari si de la vot in cadrul Sinodului Mitropolitan nu se poate complini prin mandat de catre o alta persoana, fie el si episcop-vicar”. Analizand modul in care Sinodul Mitropolitan a dispus ignorarea candidatilor alesi de Adunarea Eparhiala, juristul BOR informeaza Sfantul Sinod ca „membrii clerici si mireni ai Adunarii Eparhiale au dreptul de a veni cu propriile propuneri, conform alin. 4 din art 129”.

Procedura nerespectata

Juristul mai consemneaza obligatia presedintelui sedintei „de a lua act de propunerile facute de reprezentantii Adunarii Eparhiale si va intocmi o lista, daca s-au facut una sau doua propuneri”. Cum Adunarea Eparhiala l-a propus pe PS Calinic, cu 22 de voturi, repectivul presedinte de sedinta trebuia sa tina cont de vointa acestor votanti, clerici si mireni. Ceea ce nu s-a intamplat. „Propunerile facute de participantii la Adunarea Eparhiala se adauga, pur si simplu, la propunerile Sinodului Mitropolitan, si lista de trei sau patru propuneri este inaintata direct Sfantului Sinod”. Concret, trebuia realizata urmatoarea procedura: lista intocmita vineri 22 februarie de Sinodul Mitropolitan, care cuprindea numele PS Ioan si PS Casian, trebuia completata, in ziua de sambata, 23 februarie, cu propunerea clericilor si mirenilor, PS Calinic. Lista de vineri a Sinodului Mitropolitan a fost supusa abuziv votului de catre Adunarea Eparhiala, sambata, cand pe buletinele de vot date mirenilor apareau pentru bifare, ca validare, numele PS Ioan (pozitia 1) si PS Casian (pozitia 2). „Nicaieri Statutul BOR nu confera particpantilor la sedinta speciala (n.r.- cea de sambata) dreptul de a valida cele doua propuneri ale Sinodului Mitropolitan sau de a exercita vreun drept de veto fata de candidatii deja desemnati de Sinodul Mitropolitan. In concluzie, reprezentantii Adunarii Eparhiale nu trebuiau sa mai voteze o data lista cu cei doi candidati desemnati de Sinodul Mitropolitan, pentru ca votul lor nu poate schimba cu nimic aceasta lista”, se mai arata in raport.

si

 

Sfidarea canoanelor

Patriarhul n-a gasit de cuviinta sa raspunda scrisorii Mitropolitului Bartolomeu. In schimb, Biroul de Presa al Patriarhiei a dat un comunicat care ocoleste intrebarea esentiala din scrisoare: cine si de ce a masluit articolul 26 prin introducerea paragrafului „s”? Textul comunicatului este si agramat: „Ne mira si ne uimeste aceasta reactie care, pe langa faptul ca nu este adevarata…” (O reactie nu poate fi adevarata sau falsa). Se amesteca deliberat Statutul Bisericii cu Regulamentul pentru functionarea vietii monahale, iar la sfarsit se spune ca „problema respectiva va fi inscrisa pe ordinea de zi a Sfantului Sinod din zilele de 5-7 martie…”

In „Ziua” din 29 februarie, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Parintele Constantin Stoica, declara privitor la prevederile din paragraful „s” al articolului 26: „Este vorba de o traditie canonica a Bisericii Ortodoxe Romane. Ele au existat mereu. Ba mai mult, au fost analizate, dezbatute si votate de Sfantul Sinod”. Cand si unde? La capitolul „Patriarhul”, volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane (cf. pp. 16-17), tiparit in anul 2003 la Editura Patriarhiei, nu pomeneste nimic despre prerogativa Patriarhului de a infiinta stavropighii.

Sa deschidem la pagina 353 volumul I din lucrarea parintelui profesor Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox – Legislatie si Administratie Bisericeasca, tiparit in 1990 la aceeasi editura patriarhiceasca, si sa citam: „Tot ca o expresie a jurisdictiei extraordinare a treptei celei mai inalte din ierarhia bisericeasca, a Patriarhatului, trebuie considerat si dreptul de stavropighie, care s-a introdus prin obicei si s-a practicat tot pe baza acestuia timp indelungat, nefiind totusi prevazut in canoane.” Asadar, e vorba de o cutuma. Las la o parte ca notiunea de canon si aceea de traditie se exclud reciproc…

Sa redeschidem aceeasi lucrare la pp. 526-527, unde se spune drastic de clar: „Astazi dreptul de stavropighie de orice fel nu se mai practica decat cu aprobarea sinoadelor patriarhale sau autocefale”. Asa incat prerogativa Patriarhului de-a infiinta si conduce stavropighii in termenii articolului 26 din versiunea apocrifa a Statutului Bisericii noastre este in afara si chiar in pofida canoanelor. Si tot ceea ce se abate de la lege devine ilegal. Bun si folositor lucru ar fi fost daca PF Daniel raspundea personal scrisorii Mitropolitului Bartolomeu in loc ca Biroul de Presa sa dea un comunicat care eludeaza fondul problemei si vorbeste de o „alarma falsa”.

Numai ca… gura pacatosului adevar graieste. In pomenitul comunicat se spune: „Prevederea stavropighiei in Statut, cu aprobarea Sfantului Sinod (?!), nu inseamna a rapi ceva, cuiva…”. C’etait le cri du coeur! Fiindca teama ierarhilor si groaza staretilor nu decurge din perspectiva ca PF Daniel ar putea infige Sfanta Cruce pe locuri neumblate si coclauri, infiintand acolo noi manastiri, ci din faptul ca a pus gand rau catorva manastiri mari din tara, pe care doreste sa le prefaca in stavropighii, schimbandu-le egumenii si dirijandu-le veniturile spre Bucuresti.

Dupa ce le va fi scos de sub ascultarea episcopilor eparhioti. Asa incat alarma nu este falsa, ci cat se poate de reala. Masluirea articolului 26 din Statutul Bisericii se discuta azi in Sinod. Vom vedea daca vor invinge sobornicitatea si canonicitatea.

ALTE MOTIVE, LAMURIRI, PRECIZARI

In primul mileniu, nemultumirile mirenilor erau exprimate chiar si cu „execes de zel” si cu atitudini pline de verva si hotarare, care semanau a „tulburare”, dar care se dovedeau pana la urma ca o reactie normala si necesara!

Asa s-au manifestat oamenii cand a fost exilat Sf. Ioan Hrisostom, sau cand a fost exilat Sf. Atanasie cel Mare! Poporul a reactionat si a luat atitudine!

Si, la fel, pe vremea marilor dispute hristologice si soteriologice de pe vremea Sf. Maxim Marturisitorul, poporul simplu a „protestat”, „vociferat” si dezaprobat atitudinea conciliatorie (fata de ereticii monotelisti) atat a Scaunului Imperial de la Constantinopol, cat si a Scaunului Patriarhiei Ecumenice!

Sf. Maxim a fost „un incitator” si un „instigator” la „nesupunere”, si la „impotrivire” fata de erezia, lasitatea si anormalitatea care infasurasera atat scaunul imperial cat si cel patriarhal!

Credem ca si azi a-i urma pe Sfintii Parinti, precum Sf. Maxim Marturisitorul, chiar si in felul de purtare si vietuire si mai ales de MARTURISIRE PUBLICA A ORTODOXIEI, de manifestarea a unei atitudini demne fata de insititutiile …”tot mai putin demne de respect”, fie ele si eclesiastice, este un lucru bun, caci Sf. AP. Pavel ne spune in Epistola catre Evrei, cam asa: „Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua Cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si URMATI-LE credinta” (cf. EVREI, cap.13, vers.7).

Daca „mai-marii” nostri de acum, NU VOR sa mai ia aminte la MAI MARII CRESTINISMULUI si ai ORTODOXIEI din vecurile trecute, atunci SA NU NE PIERDEM MACAR noi, simplii mireni, CINSTEA ACEASTA de a calca pe urmele SFINTILOR PARINTI!

GHEORGHE VELEA, OASTEA DOMNULUI

+++

O INTAMPLARE POVESTITA SI TALCUITA DE PARINTELE PAISIE AGHIORITUL

În viaţa Sfintei Teodosia aflăm alte amănunte despre această întâmplare: „Pe acel chip al Mântuitorului patriarhul Anastasie vrând să-l lepede la pământ şi să-l dea focului, ca un luptător de icoane ce era, a trimis ostaşi cu tesle la acel lucru; şi, când un ostaş oarecare cu dregătoria spătar s-a suit cu tesla pe scară spre a lua chipul lui Hristos şi a îndeplini lucrul său cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci l-au văzut nişte femei dreptcredincioase, care se întâmplaseră acolo, între acelea fiind şi Cuvioasa Teodosia. Acelea s-au aprins cu râvnă după icoana lui Hristos, îndemnate fiind de Cuvioasa Teodosia, care avea mai multă râvnă şi osârdie spre Domnul şi, fiind insuflate de sfătuirile cele de Dumnezeu şi pline de vitejeasca îndrăzneală către Dumnezeu, au alergat la scară, au răsturnat-o la pământ împreună cu ostaşul acela, care căzând de sus, a fost ucis, iar ele, trăgându-l şi bătându-l, îl batjocoreau pentru acea nelegiuire. Apoi, ducându-se cu sârguinţă la patriarhul Anastasie, îl defăimau pentru păgânătatea lui şi îl ocărau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l lup răpitor, eretic şi vrăjmaş al Bisericii lui Hristos, aruncând astfel cu pietre asupra lui. Deci, patriarhul Anastasie, umplându-se de ruşine şi temându-se ca să nu se scoale cu mare tulburare poporul întreg contra lui, a alergat la împărat şi i-a spus de necinstea cu care l-au înconjurat acele femei şi de uciderea spătarului lângă porţile cele de aramă. Din această pricină, împăratul s-a umplut de mânie şi de iuţime contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis îndată pe ostaşii săi cu săbiile scoase, ca să răzbune necinstea adusă patriarhului şi pentru moartea spătarului” [102; 471]. După câteva zile, Sfânta Teodosia a primit moarte mucenicească… A intrat în Împărăţia Cerurilor. Iar ceilalţi mucenici– Iulian, Mavrichie şi cei dimpreună cu ei – i-au călcat pe urme… (Pentru cei care nu cunosc suficient de bine învăţătura creştină, trebuie făcută o precizare: îndemnându-ne să luăm pildă de la cei zece mucenici iconoduli, Avva Paisie Aghioritul nu recomandă uciderea spătarilor contemporani care vor să dea jos icoanele lui Hristos la porunca mai marilor zilei. Mucenicii nu au vrut să îl omoare pe spătar, ci să îl împiedice să dea jos icoana. Învăţătura creştină e cea a iubirii, şi nu a crimei).

Părintele Paisie observă însă cu tristeţe moliciunea care îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre creştinii de astăzi: „Dacă noi, `cei plini de discernământ` şi `cunoscători`, am fi trăit pe atunci, am fi spus celor zece mucenici: «În felul acesta nu acţionaţi duhovniceşte. Mai bine nu-l băgaţi în seamă pe spătar, care urcă să dea jos icoana lui Hristos, iar când se va schimba situaţia, vom pune în locul ei altă icoană, şi, desigur, una mai bizantină». Acest lucru este înfricoşător! Căderea, laşitatea şi aranjarea noastră le prezentăm ca pe o înfruntare mai duhovnicească” [42; 287]. Avva Paisie are dreptate: dacă ar fi trăit atunci, marea majoritate a creştinilor de astăzi ar fi fost de părere că spătarul trebuia lăsat să îşi facă datoria de serviciu, ascultând porunca împăratului şi a patriarhului iconoclast. Ne dăm seama de asta văzându-i pe mulţi cum asistă indiferenţi la apostazia contemporană, fără să se gândească să îi stea împotrivă. Spiritul acesta: „Lasă, că răul va trece şi dacă noi vom sta cu mâinile în sân”, arată însă o înţelegere greşită a lucrării lui Dumnezeu în istorie: noi nu suntem nişte piese de şah cu care se joacă Făcătorul lumii sau puterile cereşti. Noi suntem fiinţe libere, avem libertatea de a alege între bine şi rău. Şi, dacă nu simţim nevoia să ne opunem răului, înseamnă că am pactizat deja cu el, fără să ne dăm seama.Lumea merge din rău în mai rău, şi sunt din ce în ce mai puţine glasuri care să răsune laolaltă împotrivă… Nu este nevoie însă să aşteptăm mitinguri de amploare – cum au fost cele din Grecia când s-a pus problema modificării buletinelor şi zeci şi zeci de mii de oameni au ieşit în stradă, alături de păstorii lor. Părintele Gheorghe Metallinos, unul dintre cei mai mari teologi ai vremurilor noastre, arăta că mărturisirea jertfelnică a lui Hristos trebuie făcută de fiecare creştin în parte, că „mărturisirile individuale sunt cea mai teribilă împotrivire, deoarece presupun gândire obştească şi unitate a inimilor. Prin urmare refuzul, întru Hristos, al supunerii faţă de unele hotărâri îndreptate împotriva lui Dumnezeu, ca de pildă cele din perioada prigoanelor, constituie cea mai explozivă împotrivire. Să nu uităm că întotdeauna creştinii se împotrivesc cu Crucea, iar nu prin mijloace lumeşti. Reamintesc exemplul Sfântului Ioan Botezătorul. Protestul său împotriva nelegiuitului Irod a fost făcut în mod public, însă nu organizând «miting». Nu a organizat un protest de masă, adunări.

Martiriul şi mărturisirea sunt, prin urmare, de trebuinţă din partea fiecăruia dintre noi, individual. Şi acesta este cel mai straşnic cataclism, deoarece se face de către mulţi, deşi individual, şi generează un protest obştesc. Iar Cezarul de aceasta se temea, mai tare decât de mitinguri de protest” [77; 94]. Se poate afirma chiar că mitingurile de protest ale creştinilor faţă de hotărârile apostaţilor zilei se pot întoarce împotriva Bisericii. Diavolul, Marele manipulator, poate întoarce repede inimile cele slabe ale celor care şi-au găsit puterea mărturiei numai în numărul mare al însoţitorilor. Când se pune problema suferinţei, mulţi dintre manifestanţi sunt gata să o rupă la fugă… E uşor să scandezi lozinci, e uşor să porţi icoane, dar e greu să suferi… Sfântul Teodor Studitul, în plină prigoană iconoclastă, scria: „Cel care nu e gata de bătaie, [acela] nu se luptă pentru Hristos, nu poate să fie creştin” [83; 86]. „Să nu tăcem, ca să nu ne facem strigare a Sodomei; să nu cruţăm cele de jos, ca să nu pierdem cele de sus; să nu punem piatră de poticnire Bisericii lui Dumnezeu, care poate fi limitată chiar şi la trei ortodocşi, după sfinţi, ca să nu fim osândiţi de hotărârea Domnului” [83; 43].

HRISTOFOR, PENTRU BLOGUL SAU

+++

“Oamenii nu-şi dau seama că preţul compromisului e riscul de a-ţi asuma iadul”.

Acestea sunt cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc, cuvinte care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe fiecare dintre noi. La fel si exemplul lui de traire ortodoxa ar trebui urmat. Este un exemplu viu pt noi,traieste impreuna cu noi aceste vremuri tulburi si are curaj sa iasa si sa ne indrume. Cat de frumos si de clar ne spune: “Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm adevărul”.

“Nu ştiu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărându-l, toate cerurile ştiu, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi.

Păstrează-ţi mai departe poziţia, că nu mai contează viaţa. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori te dau afară…” Dă-mă afară! Că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu! Ce mai contează viaţa?”

“Eu, peste câţiva ani împlinesc o sută. Ce-ar fi să mă vând ca un prost, acuma, de frica unei săbii? Nu, domne’! Nu!”

Cu adevarat viata lui se aseamana unei lumanari: se jertfeste pe sine pt a ne lumina pe noi. Dar daca vom ramane in dormitare si in ignoranta pt a ne fi mai usor si mai bine, este doar alegerea noastra… Insa la Judecata nu vom putea spune ca nu am stiut, pentru ca nu ne-a spus nimeni…

MIOARA, COMENTARIU PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT

INTREBARI SI RASPUNSURI

1) SUNTETI EXTREMISTI. N-AU MAI FOST ASEMENEA PRECEDENTE IN BISERICA

– Au fost precedente: in disputa iconoclasta, calugarii au marsaluit pe strazile Constantinopulului, intr-o procesiune tacuta, insotiti de icoane. Apoi ar mai fi Sfantul Afraat , care si-a lasat pustia si a coborat in cetate pentru intarirea oamenilor dreptcredinciosi. Exemplele pot continua… Si sa nu uitam cum au fost intampinati ierarhii proaspat intorsi de la Ferrara-Florenta, oamenii au refuzat unirea semnata de ei!

2) DE UNDE STIM CA BISERICA A LUAT-O PE UN FAGAS GRESIT?

– De unde stim ca Biserica a luat-o pe-un fagas gresit? Pai in primul rand ar trebui sa amintim de Concertul din Catedrala din Sibiu, de ceremonia oficierii Cavalerilor de Malta in Catedrala din Timisoara, sau de slujba Bobotezei, savarsita anul acesta de PS Sofronie impreuna cu ierarhul greco-catolic. Fraudarea alegerilor de Mitropolit la Sibiu si acum de la Iasi, comunicatele pline de impertinenta si dispret emise de Patriarhie fata de cei ce indraznesc sa-i conteste actiunile (vezi Dan Ciachir) sau sa faca sugestii; musamalizarea de catre Patriarhul Daniel a celor intamplate in cazul mortii Patriarhului Teoctist (vezi Ziua, unde Victor Roncea citeaza pe un vicar de la Patriarhie care a dezvaluit ca PF Daniel a cerut sa se pastreze tacerea asupra celorlalte taieturi de pe corpul fostului Patriarh, care n-aveau ce cauta acolo). Ar mai fi amenintarea unora, ca PS Sofronie, care nu numai ca schimba din functii pe cei „traditionalisti” dar indrazneste chiar sa le sicaneze familiile, opinia unor Prea Sfintiti, cum ca P Arsenie sau P Iustin sunt niste focare de ura, niste extremisti, si asa mai departe, opinii facute publice. Sicanarea/timorarea si deningrarea unora ce aleg sa nu slujeasca acestor scopuri meschine si acestor interese proprii sau sprijinirea de catre unii ierarhi a unor actiuni sectante. Ar mai fi lepadarea de enoriasi si clerici, cum a fost si in cazul Parintelui Corogeanu, prigonit datorita vederilor anti-ecumeniste si anti-masonice. Un alt lucru de-a dreptul ciudat este moda excluderii din monahism: nu exista asa ceva si nici nu poate exista. Adica Dumnezeu cheama, dar tu opresti? Il poti pedepsi prin scoaterea din staretie, prin mutare disciplinara, dar excludere din monahism nu exista! Si pe langa toate acestea ar mai fi nemultumirea preotilor de mir, mita care se cere la instalarea in parohie (simonia – pacat impotriva Sfantului Duh) si nemultumirea duhovnicilor de mai peste tot.

3) SE VOR SCHIMBA LUCRURILE?

– Probabil nu se vor schimba, pentru ca toate acestea trebuiesc implinite, sminteala trebuie sa vina dar vai de cel prin care vine; Taina Faradelegii trebuie implinita dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam cu mana in san si sa acceptam sa fim manipulati si dezinformati. Ce spune Sfantul Ioan? Cercetati duhurile!… Asta facem, cercetam.

CUM POT SUSTINE/PARTICIPA ?

CUM PARTICIP: Dumneavoastra, carora va pasa de mantuirea dvs si care nu puteti ramane indiferenti, ca si noi, de ceea ce se intampla in Biserica, la urma urmei si noi suntem trupul Bisericii, veti trimite urmatorul mesaj pe adresa patriarhiei ( presa@patriarhia.ro ).

„Ma declar solidar cu campania initiata pe internet de bloggerii si webmasterii ortodocsi. Prenume – Oras”. (Actualii sustinatori: Bacauanu Mihail, Claudiu Tarziu, blogul „Razboi intru Cuvant”, Revista Gand si Slova Ortodoxe, blogul „Oltenians”, Hristofor, Blogul DespreOrtodoxie, Victor Roncea, Centrul pentru Monitorizare si Analiza Strategica – Republica Moldova si Sibilla Poesis Niko – Resita, Lucian Cuibus News – Cluj, Blogul web2exit)”

CUM SUSTIN Cei dintre dumneavoastra care aveti site/blog si doriti sa participati la aceasta campanie, preluati logo-ul si publicati-l pe site-ul dumneavoastra alaturi de textul si precizarile noastre. De vreme ce campania nu se termina la o data anume, va rugam sa afisati tot timpul pe situl/blogul dvs., undeva la vedere, nu conteaza unde, logo-ul acestei campanii, redimensionat dupa criteriile fiecaruia.

CAMPANIA „PASTRATI CURATA BISERICA”

PRECIZARI DESPRE CAMPANIE:

1. Nu conteaza cine a lansat-o, ci daca e dreapta sau nu. Consideram ca a venit vremea sa ne unim, astfel, intr-o atitudine comuna, unitara, puternica, toti cei care suntem in acelasi cuget si Duh, spre slava lui Dumnezeu si a Sfintei sale Biserici (care suntem cu totii!).

2. Este important sa dovedim ca cei interesati de ce se intimpla in Biserica sintem si in stare sa marturisim adevarul si sa ne opunem, dupa puteri, unor masuri care fac rau Bisericii – adica noua, tuturor.

3. Este esential sa fim solidari. Cu orgolii si cirteli nu vom face niciodata nimic. Este necesara strangerea randurilor, a tuturor celor mici sau mari care suntem nelinistiti cu privire la orientarea actuala a Bisericii. Campania este un strigat, fie si in pustiu, si o chemare catre toti cei care impartasesc durerea pentru situatia in care aflam. Este un apel pentru constientizare, respoonsabilizare si solidaritate intru Adevar.

4. Nu facem pe procurorii in Biserica; noi trebuie sa cintarim totul cu dragoste si cu grija la care ne obliga insasi calitatea de membri ai Bisericii. Noi nu condamnam, ci marturisim.

5. Nu vrem sa demolam, ci sa marturisim nelinistea cea buna cu privire la mantuirea noastra de obste.

6. Nu am consimtit la aceasta campanie pentru ca ne consideram cei mai buni dintre cei buni, ci pentru ca am crezut ca e si de datoria noastra sa raspundem prezent acum si pentru ca, iata, aceia care vor fi fiind mai buni decit noi inca se lasa asteptati.

7. Curajul este caracteristic pentru un crestin. Daca nu avem astazi curajul sa rostim adevarul, nici sa nu ne asteptm ca lucrurile sa se schimbe in bine de la sine.

8. Nu ne rafuim cu nimeni, ci doar instituim un grup de veghe si marturisire.

~~~

VA INVITAM SA CONSULTATI SECTIUNILE:

INTREBARI SI RASPUNSURI

CUM POT SUSTINE/PARTICIPA ?

ALTE MOTIVE, LAMURIRI, PRECIZARI

~~~

UPDATE: PRIMUL CARE SE ALATURA CAMPANIEI ESTE CLAUDIU TARZIU, urmat de blogul Razboi intru Cuvant, Revista Gand si Slova Ortodoxe, Blogul Oltenians, Hristofor, VICTOR RONCEA, Blogul DespreOrtodoxie, Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica – Republica Moldova. Alti sustinatori: Sibbila Poesis Niko – Resita, Lucian Cuibus News – Cluj, Blogul web2exit