VECERNIA

Vecernia

Sfârşitul zilei şi apropierea serii sunt momente de popas important în viaţa noastră întrucât încă o zi trăită înseamnă apropierea de sfârşitul vieţii. Creştinii se simt datori să aducă mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru o zi care a mai trecut prin grija Lui şi care ne-a adus mai aproape de El. De aceea seara se fac meditaţii asupra zilei ce a trecut, asupra viitorului, asupra mântuirii şi a milei lui Dumnezeu. Acest ritual este foarte vechi. Gasim mentiuni si in Vechiul Testament. Întunericul nopţii ce se apropie semnifică clipele pe care Hristos le-a petrecut în iad, reprezintă întoarcerea noastră spre Dumnezeu care a eliberat pe cei care erau ţinuţi în întunericul necunoştinţei. Vecernia este jertfa de seară care este un prinos de laudă şi de rugăciuni adus lui Dumnezeu; aminteşte de răstignirea lui Hristos şi de patimile Sale, care au avut loc spre seară. Hristos este lumina cea de seară, aşa cum ne spune vechiul imn creştin Lumină lină, este lumina care linişteşte în prag de seară, lumina blândă a apusului.

La începutul vecerniei uşile împărăteşti stau închise şi se trage numai dvera, ceea ce simbolizează perioada în care oamenii trăiau în amintirea paradisului pierdut prin păcatul primordial. Această perioadă este caracterizată de o cunoaştere a lui Dumnezeu prin amintirea Revelaţiei primordiale fiind nedesluşită şi neclară. Preotul dă binecuvântarea din altar, simbolizand starea omului din Eden. Psalmul 103 exprimă frumuseţea creaţiei şi ni-L descoperă pe Dumnezeu ca fiind Cel care ţine toate lucrurile în armonie. Providenţa Sa este invocată la vecernie pentru a se poate face vizibilă puterea Sa în momentul de repaos al serii în rugăciune. Cu acest psalm care vorbeşte de creaţie se începe în Biserică ziua liturgică. El este primul psalm al zilei. Ieşirea preotului din altar semnifică alungarea primilor oameni din rai şi intrarea oamenilor în întunericul necunoştinţei. Acum se citesc rugăciunile luminii prin care este invocată mila lui Dumnezeu cerandu-se calauzirea pasilor nostri in intunericul lumii. Psalmul cântat Doamne strigat-am către tine, este un psalm al durerii care provine din părăsirea de către oameni a lui Dumnezeu si exprimă prin melodia duiosă starea omului păcătos şi plin de deznădejde, care cere mila lui Dumnezeu. Este un imn de pocăinţă în care se aduce jertfă de tămâie, inchipuind rugăciunile noastre care se înalţă către El. Deschiderea uşilor împărăteşti înainte de ieşirea la cădit a preotului echivaleaza cu redeschiderea uşilor raiului şi întoarcerea lui Dumnezeu către oameni, iar preotul iesind din altar îl simbolizează pe Hristos care S-a întrupat şi a venit între oameni.

Imnul Lumină lină are caracter trinitar şi hristologic şi este unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii. Este adresat Sfintei Treimi şi lui Hristos. Importanţa acestui moment este reliefată de cele rostite de preot prin Înţelepciune drepţi.

Rugăciunea dreptului Simeon Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, este de origine biblică, şi este exclamaţia dreptului Simeon în momentul în care El ţine pe Iisus în braţe. Este o expresie a liniştii lumii în care este cufundata prin venirea lui Iisus. Acest imn reprezintă sfîrşitul epocii Vechiului Testament şi începutul celui Nou. Dreptul Simeon face parte atât din Vechiul Testament, cât şi din cel Nou. Cântarea de mulţumire a lui Simeon este liniştea împlinirii unei promisiuni făcute de Dumnezeu şi anume cea a venirii unui Mântuitor. Somnul ne este mai uşor stiind că Hristos este lumina care destramă întunericul.

Vecernia simbolizează sfârşitul legii vechi, şi de aceea la sfârşitul acestei slujbe sunt pomeniţi drepţii Ioachim şi Ana.

Articol de TUDOR C.

CELE 7 LAUDE BISERICESTI

CELE 7 LAUDE BISERICEŞTI

Cele 7 laude bisericeşti ale cultului creştin ortodox sunt: Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia, Ceasul I, III, VI, IX. Utrenia şi ceasul I se socotesc de fapt ca fiind o singură laudă, astfel ajungîndu-se la numărul de 7 laude. Trebuie menţionat faptul că Sfînta Liturghie nu face parte din cele 7 laude deoarece ea este însuşi izvorul lor. Numărul 7 al laudelor ne aduce aminte de zilele creaţiei, de cele 7 zile ale săptămânii (liturghia este slujba eshatologică este slujba zilei a 8-a, celei care nu are sfârşit în împărăţia lui Dumnezeu), de cele 7 daruri ale Duhului Sfânt.

Vecernia se aduce ca o mulţumirela sfârşitul zilei, pentru că am ajuns cu bine la apusul soarelui şi că am adăugat încă o zi la vârsta noastră. Ea ne mai aduce aminte şi de răstignirea Domnului care a avut loc spre seară.

Pavecerniţa este slujba prin care cerem de la Dumnezeu ajutor şi pază pentru trecerea în pace a nopţii care începe, rugându-l să ne dea odihnă netulburată şi să ocrotească somnul nostru de primejdii, de năluciri şi de ispitele păcatelor, care ne pândesc mai ales noaptea, din întuneric. Ea ne duce cu gândul la moarte care este închipuită prin întunericul nopţii şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a o întâmpina pregătiţi şi fără teamă. Ne mai aduce aminte de coborârea la iad a lui Hristos spre a-i elibera pe cei legaţi.

Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii este expresia nevoinţei monahale şi pustniceşti a privegherii şi totodată simbol şi imitaţie a laudei necurmate pe care îngerii o aduc pururea lui Dumnezeu în ceruri. Ea ne aduce aminte de prinderea lui Iisus în grădina Ghetsimani şi de Învierea Sa din morţi.

Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă.

Ceasurile de rugăciune (I, III, VI, IX) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai de seamă ale zilei, simbolizând lauda necurmată pe care Puterile cereşti o aduc lui Dumnezeu tot timpul.

MANAGEMENT INTERNATIONAL

Ca sa nu ne mai miram de ce vrea musiu Sarkozy unitate in sistemul economic european.

CAPITALISM TRADITIONAL

Ai doua vaci.

Vinzi una si cumperi un taur.

Cireada se inmulteste iar economia prospera.

Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

COMPANIE AMERICANA

Ai doua vaci.

Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte cit pentru patru.

Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA

Ai doua vaci.

Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA

Ai doua vaci.

Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.

Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Pokemon, si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA

Ai doua vaci.

Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA

Ai doua vaci.

Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA

Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt.

Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA

Ai doua vaci.

Le numeri si afli ca ai 5 vaci.

Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.

Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.

Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA

Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine.

Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA

Ai doua vaci.

Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA

Ai doua vaci.

Ai 300 de oameni care le mulg.

Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA

Ai 6 vaci, costuri cat pentru 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

ASOCIATIE FAMILIALA ARDELEANA

N-ai nici-o vaca. Contractezi doua cu statul si faci vila cu fonduri U.E. pe care o declari staul.

Reziliezi contractul pe motiv de regiune defavorizata calamitata.

O iei de la capat. Ceilalti se uita ca vitelu la poarta noua.

Preluat de pe blogul lui Dan Terteci

DEMERS PENTRU GRATIEREA TANACU

Un grup de persoane au initiat o actiune pentru sustinerea gratierii Parintelui Daniel Corogeanu si a maonahiilor de la Tanacu. Formularul (in format .doc) poate fi luat de la AlterMedia si trebuie trimis prin posta.

Ma abtin de la alte comentarii neortodoxe ce s-ar plia foarte bine pe profilul sistemului sanitar romanesc, a carui victima a fost si sora Irina. Aruncata-n strada ca pe-un starv de catre autoritatile medicale, aceasta a fost dusa de fratele ei la Manastirea Tanacu pentru a i se citi niste rugaciuni. Ultima speranta a lor era la Dumnezeu. Din cauza ca isi rupea carnea de pe ea cu unghiile, macutele au fost silite s-o imobilizeze pe-o lavita. Presa amatoare de subiecte fierbinti au preluat stirea si au denaturat-o, inducand opinia publica in eroare.

Prinse la mijloc intre rugamintile ei si ale fratelui ei – pe de o parte – si pe de alta lovindu-se de nesimtirea criminala a cadrelor medicale (adevarattii criminali, care ar trebui sa stea dupa gratii) maicile de la Tanacu au cedat si au primit-o pe bolnava in manastirea lor.

Decesul Irinei n-a fost provocat de „rastignirea pe cruce” asa cum au sustinut ziarele, nici de „infometarea voita”. Irina este in primul rand o victima a sistemului sanitar romanesc, infect, si putred de sus pana jos.

Mergeti in spitalele romanesti sa vedeti cum colcaie gandacii, sa vedeti cum inteleg unii medici sa-si faca datoria.

Parintele Daniel si maicile de la Tanacu au fost tapi ispasitori. Neavand influenta politica, nefacand parte din nici un partid, din contra criticand sistemul demonic european, ecumenismul si masoneria, acestia au fost cea mai buna „momeala” pentru discreditarea Bisericii si a monahismului. Va indemn, asadar, sa sprijinit acest demers de gratiere, intrucat nu monahismul i-a fost fatal Irinei ci doza de adrenalina de cateva ori mai mare administrata de personalul (in)calificat de la Vaslui.

Inca o data, politrucienii nostri au maturat mizeria si au ascuns-o sub pres!

FACETI CEVA CU SISTEMUL SANITAR, manca-v-ar plosnitele, purechii si paduchii!!

ANTIHRISTUL E ROMAN!?

Traim intr-o tarisoara mica dar asta nu ne impiedica sa fim in centrul atentiei, nu? 🙂 Fie ca vorbim de pataniile cu muncitorii romani din afara (presa straina mai si exagereaza), fie ca vorbim de evenimente sportive, fie stiintifice (Romania a contribuit la experimentul Geneva) suntem mai mereu pe tabloide. Ca sa nu mai vorbim ca descoperirile arheologice au dovedit ca pe teritoriul tarii noastre a existat daca nu cea mai veche, atunci una dintre cele mai vechi civilizatii.

Mai nou, niste americani dusi cu pluta cred ca suntem tara din care se va naste… Antihristul :). Va declansa aceasta idee un val de ura din partea fratilor crestini din America? Cu siguranta nu, de vreme ce nu crede nimeni aceasta teorie insa iata inca un motiv pentru a fi mediatizati.

Daca s-a zis la un moment dat ca Bush ar fi fost ruda cu Vlad Dracul, acum circul varianta conform careia McCain ar fi avut un strabunic roman, cu numele de Mihai. Nume traditional nu ? :). Ei bine, unii dintre „cercetatorii” Bibliei face niste presupuneri „fundamentate scripturistic” – chipurile – din care reiese ca Antihristul, indiferent ca e McCain sau nu, va proveni din Romania. Tadadadam! Pun pariu ca asta e-o stire de ultima ora! Desigur, asa cum spunea chiar cineva de pe la ei, teoria aceasta este in aer. Rau de tot. Dar, m-am gandit sa v-o impartasesc ca amuzament.

Se pare ca efectiv nu putem sta departe de presa occidentala. Sau ea de noi? Suntem o tara care fascinam. Pe unii cu spiritualitatea si cultura, pe altii cu… ignoranta si povestile SF.

Oricum, la cum inteleg unii ierarhi sa se achite de sarcini, in frunte cu PF-ul care boleste cronic de cultul personalitatii, n-ar fi exclus ca varianta americana sa se concretizeze. Mai stii?

Linkuri „demne” de urmat (in engleza), in urma carora am scris aceste randuri:

Nicolae Carpathia – Antihrist din Romania

John McCain and the Antichrist

Barack Obama: Antichrist?

GANDURI DESPRE MILA CRESTINA

Milostenia (Caritatea) provine din latinescul „caritas” sau grecul „agape” (dragoste non-erotica) si consta in ajutorarea celor nevoiasi prin bunuri sau actiuni spre beneficiul lor.

Milostenia nu poate fi separata de aspectul de jertfa pentru ca fie ca renuntam la o parte din bani, fie ca renuntam la un bun, fie ca ne implicam intr-o actiune care necesita timp si daruire, jertfim ceva, ne lipsim de ceva.

Dar jertfa nu poate fi lipsita nici de dragoste, pentru ca daca milostenia ar fi conditionata de ceva, atunci nu ar mai fi milostenie, nu ar mai fi jertfa. Prin urmare, jertfa, milostenia se face din dragoste.

Jertfa suprema a facut-o chiar Dumnezeu, Care Si-a jertfit unicul Sau Fiu (Ioan 3:16) dovedind prin aceasta dragostea Lui fata de oameni, dar totodata dand si o noua porunca, a iubirii – sa ne iubim unii pe altii asa cum si El ne iubeste pe noi (Ioan 15:12). Dar nu numai noi intre noi, crestinii, ci si pe vecin si chiar si pe dusman suntem invatati sa-i iubim (Matei 22:39; Luca 6:27). Sfantul Apostol Pavel considera milostenia ca prima intre virtuti (I Cor 13,3). Dar prin aceasta milostenie, Sfantul Apostol Pavel nu se refera la ceea ce inteleg unii astazi, o donatie de 2% din impozitul pe salar. Actiunea de milostenie trebuie sa se reflecte si in inima celui ce o face, asa cum a fost si cu Sfantul Martin (soldat roman), care, vazand un sarac tremurand de frig, si-a rupt mantia militareasca in doua, daruind o jumatate aceluia. Seara, Sf. Martin l-a visat pe Mantuitorul care i-s zis: „iata-l si pe Martin, cel nebotezat; M-a imbracat”. Pentru ca daruind celui sarac insusi Hristos primeste. „Adevarat, adevarat zic voua, cine va da un pahar cu apa in numele Meu nu-si va pierde plata Sa”, zice in alta parte Mantuitorul (matei 25, 41).

Deoarece milostenia se face atat din dragostea fata de Dumnezeu cat si din implinirea poruncilor Lui, este necesar ca aceasta sa imbrace ambele dimensiuni, atat interna cat si externa.

Milostenia crestina este cea mai pura si sfanta dintre toate, fiind cu adevarat „radicala” de vreme de dizolva bariera dintre Mine si Celalalt. In fata lui Dumnezeu oamenii sunt egali: nu exista rasism. Numai in crestinism milostenia imbraca o forma ascetica, jertfitoare. Dar si aici, de-a lungul timpului si chiar si acum, caritatea a fost (si este) perceputa ca o opera sociala. Pentru omul modern succesul, siguranta, conditia sociala, concurenta, profitul, pretigiul, ambitia, satisfacerea placerilor de orice fel, egocentrismul, intelegerea superficiala a religiei sau identificarea ei cu folclorul pagan, il impiedica sa observe adevaratul sens al vietii crestine si al rostului sau pe pamant. Secularizarea accepta religia dar in termenii definiti de ea.

Pentru omul secularizat, individul este o notiune abstracta. La fel si neamul sau umanitatea. Dar pentru un crestin, individul este o persoana. Insusi Dumnezeu este unul, in trei persoane! Activistul social, nu are interes pentru individ, de aceea de multe ori ii lipseste dragostea si grija pentru persoana, el actionand mai mult in numele dreptatii si ordinii si nu in ultimul rand al fericirii. Dar in afara lui Dumnezeu nu exista fericire ci doar surogate cu care firea umana isi indulceste amarul zilei. Asta pentru ca ne-crestinul nu tinteste „dincolo” si nu se raporteaza la lumea de „dincolo”, uitand ca suntem trecatori pe acest pamant. Este adevarat ca si alte religii au ideea unei alte lumi, in care ajunge sufletul dupa ce se desparte de trup. Totusi aceasta idee, sa luam spre exemplu Nirvana, nu poate fi bine definita nici chiar de initiati; este ceva abstract, impersonal. De aceea, pentru un crestin conteaza mai mult prezentul „acum”, dar vazut numai in viitorul „vesnic”. Fa ce trebuie acum pentru ca de maine sa traiesti vesnic! Dintre toate biruintele lumii acesteia, numai iubirea (inteleasa ca jertfa, daruire, caritate) are valoare vesnica. Daca un lucru se poate echivala cu un altul, iubirea nu are pret; este infinita. Iubirea daruita infinit atrage primirea unei alte iubiri infinite; iubirea nu are limita si se potriveste oricui; saracul vrea sa fie iubit, dar si bogatul; uratul vrea sa fie iubit, dar si frumosul, pacatosul vrea sa fie iubit, dar si sfantul. Toti vrem sa fim iubiti, iar singurul care cuprinde in iubirea Sa pe toti este Mantuitorul Hristos, care Si-a pus sufletul pentru toti si care face ca soarele sa rasara atat peste cei drepti cat si peste cei pacatosi.

Poate si pentru acest fapt, pentru ca iubirea este divina, ea nu are nevoie de nimic din aceasta lume. Iubirea exista, asa cum am aratat mai sus in toate conditiile si circumstantele. Chiar si in iad Dumnezeu este prezent cu iubirea Sa. Raul acela de foc este tot dragostea lui Dumnezeu, dar care arde pe cei care n-au fost in stare sa raspunda iubirii dumnezeiesti! Iubirea este o manifestare a Imparatiei lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.

Totusi, cine este sarac si cine bogat? Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul la Duminica a 21-a dupa Rusalii ne lamureste ca sarac este cel insetat de a avea multe, iar bogat este cel care se multumeste cu putin, si ne indeamna sa ne facem prieteni cu „bogatia cea nedreapta” (Luca 19,9) si sa adunam comori in Ceruri, acolo unde nici molia nu le roade, nici furul nu le sapa. Ca la sfarsitul vietii, bogatul va lasa lumii bogatiile sale si va iesi din viata ca de pe o scena, si lepadandu-si masca, se va arata mai sarac decat toti, pentru ca ar fi trebuit sa-si imbogateasca sufletul cu virtuti, dar n-a facut-o. Si nici acum, dupa ce o viata intreaga a alergat dupa averi, fiind mereu ingrijorat si ingandurat, nu se poate bucura de o viata linistita, pacatele lui hotarandu-i soarta.

Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca toti care au bani si ii tin numai pentru ei, mare osanda isi vor lua, fiind vinovati de toate relele pe care le puteau preintampina. De aceea bogatilor le-a pus conditie sa lepede mai intai averea si apoi sa-L urmeze, in timp ce aceia care au doar cat le trebuie sunt indemnati sa staruiasca in rabdare si trezvie.

Sfantul Ioan Casian, in Cele opt ganduri ale rautatii, vorbind despre patima iubirii de arginti, ne aminteste ca „mai bine este a da decat a lua” (Fapte 20, 35) osandind totodata pe cei ce rastalmacesc pasajele biblice si cred ca mai bine este sa fii bogat pentru a da si altuia, decat sa fii sarac si sa te multumesti cu ce ai. Sfantul Ioan Casian ne ofera o serie de dovezi scripturistice din care reiese ca nimic nu e mai de pret decat sa-ti castigi existenta din lucrul mainilor tale. Acest fapt este bine placut lui Dumnezeu, iar Harul Duhului Sfant se va pogori peste tine.

Sa urmam asadar poruncilor evanghelice, invataturii crestine, sfaturilor Sfintilor Parinti, sa nu punem conditii milosteniei noastre, sa nu fim zgarciti pentru ca oricine se lipsestde putin, in numele lui Hristos, insutit va lua inapoi.

Iar cei porniti pe calea cea stramta si ingusta a mantuirii, sa nu uite ca „Milostiv este Domnul”!

–

Bibliografie:

+ ALEXANDER SCHMEMANN, Postul Mare, ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1995

+ Encyclopedia of World Poverty, Sage Publications. Inc., 2006

+ P.S.B. (23), Sfântul Ioan GURA DE AUR partea a III-a

+ Sfântul Ioan GURA DE AUR Predici la Duminici si Sarbatori Ed. Bunavestire Bacau 1997

+ Sfântul Simeon NOUL TEOLOG, Învataturi, vol 2, ed. Credinta Stramoseasca, 2003

+ Sfantul Ioan CASIAN, Filocalia, volumul I, editia a II-a, editura Harisma, Bucuresti, 1992

+ Ierom. Ioan IAROSLAV, Cum sa ne mantuim, ed. Scara 2006