UN PRIM PAS SPRE NORMALITATE

Ca si in anii trecuti, Saptamana de rugaciune pentru unitate va incpe de la 18 ianuarie. Insa, Patriarhia anunta ca se va tine cont de decizia Sfantului Sinod prin care se interzice RUGACIUNEA IN COMUN, participarea activa la ceremoniile religioase ale altor denominatiuni. Asa zice Patriarhia, iar noi n-ar trebui sa tinem cu ursul si sa asteptam deznodamantul.

Un prim pas spre normalitate. Reformulez: un prim pas fortat (de noi) care se face spre normalitate si respectarea Canoanelor. Sa fie intr-un ceas bun :).

CINE SUNT ADEVARATII EXTREMISTI RELIGIOSI?

Da, extremism/extremisti. Caracterizare tot mai des intalnita in ziua de astazi, adjectiv aruncat de la unul la altul, atat pe plan vertical cat si orizontal, mai ales in cadrul structurilor bisericesti. Prin definitie, extremistul este cel care adopta o pozitie inflexibila. Opusul extremismului este laxismul.

In general cand se incing discutiile, caracterizarea de „extremist” facuta partenerului de dialog il descalifica pe acesta, cel putin pe perioada discutiei in curs, cel ce aduce aceasta acuza simtindu-se absolvit de necesitatetea argumentarii. Cu alte cuvinte, daca stai de vorba cu un extremist, iti cam bati gura degeaba, el ramanand de neinduplecat, insensibil la argumentele tale.

Extremismul poate fi de stanga, atunci cand nu accepti o idee diferita de a ta, sau poate fi de dreapta, cand exagerezi grosolan in ceea ce faci.

Extremismul de stanga este, in general, verbal, ideologic. Nu sunt de acord cu tine, degeaba stam de vorba, nu primesc argumentele tale, am alta gandire la care tin, etc..

Extremismul de dreapta presupune, in mare masura, o actiune, o fapta. Extremismul de dreapta este mai puternic, mai periculos, mai amplu, deoarece gandul devine fapta. Nu mai suntem la nivel de polemica, ci am trecut la actiune.

Dar acuzatia de „extremist” trebuie si dovedita, altfel este insulta, calomnie, barfa, cleveteala, invinuire, defaimare, discreditare, hulire, ofensa, injurie, conform DEX. Si mai sunt unele comportamente care par a fi extremiste, fara sa fie. Spre exemplu, staruinta, statornicia, continuitatea, traditia, toate acestea nu sunt actiuni extremiste, desi se tot repeta si exclud in mod clar alte optiuni, alte comportamente. Spre exemplu, nu sunt de acord cu homosexualitatea nici in teorie si nici in practica. Totusi, nu pot impune nimanui sa nu fie homosexual, cum la fel nu-mi poate impune nimeni sa accept homosexualitatea. Asta ma face extremist? Dupa manualul corectitudinii politice, da, dupa logica omeneasca, nu.

Un alt exemplu: nu sunt de acord cu ecumenismul si consider toate celelalte sisteme religioase asa zis crestine, erezii, iar pe cele orientale (necrestine), pagane. Asta nu ma face extremist ci crestin ortodox, adica membrul unui sistem religios, definit de niste dogme si de un crez propriu, la care, ca si multi altii, am aderat si eu. Nu pot sa accept alt sistem religios pentru ca asta m-ar face, raportat la sistemul/ortodoxia mea, apostat. Iar daca sunt apostat este clar ca nu pot fi ceea ce sunt, adica ortodox. Apostatul este cel ce comite apostazie, adica cel ce reneaga o doctrina sau o credinta. Dialogul inter-confesional, intre diverse religii NU este apostazie! Acceptarea Teoriei Ramificatiilor, impreuna-slujirea, intercomuniunea SUNT apostazie!

Faptul ca eu nu accept sa ma rog cu cineva de alta confesiune si condamn pe cei din Biserica mea care fac acest lucru NU este extremism, este staruinta in credinta mea, respectarea dogmelor si crezului la care am aderat liber si nestingherit si eu si cel de langa mine, care acum se pupa cu catolicii sau scientologii. Nu este extremism deoarece eu tin credinta la care am aderat, fara a interzice celui de alta credinta sa fie ceea ce este. Cu alte cuvinte, sunt ortodox pentru ca vreau sa fiu ortodox, dar asta nu inseamna ca eu constrang pe altul sa fie ortodox. Nimeni nu este conditionat de nimeni, fiecare este ce alege in mod liber sa fie. Daca cineva ar constrange pe altcineva sa fie ca el, atunci ar fi agresiune, discriminare, santaj, intr-un cuvant, ar fi o atitudine extremista.

Este exact ceea ce se intampla cu unii ierarhi care au tinut prima pagina a ziarelor, sau altfel spus, intr-un cadru general, este cazul tuturor ecumenistilor. Acestia ne acuza pe noi de extremism, dar noi nu vrem decat sa ne pastram curate dogmele si crezul Bisericii Ortodoxe, dogme, crez si canoane lamurite de oameni purtatori de Duh Sfant, intarite de-a lungul Sinoadelor Ecumenice si Locale.

Extremism nu este cand nu vrei sa abdici de la crezul la care ai aderat de bunavoie ci atunci cand te folosesti fie de forta, fie de santaj pentru a impune altuia un crez, o ideologie pe care nu vrea s-o imbratiseze. Ce-au facut cei doi ierarhi anul trecut, ce se intampla in cadrul saptamanii de rugaciune in comun din luna ianuarie, reprezinte fapte autentice de extremism si apostazie, pentru ca un ierarh ortodox trebuie sa sprijine crezul si doctrina ortodoxa, de aia este ortodox. Aceste lucruri sunt fapte juridice, iar orice fapta juridica intra sub incidenta unor Legi/Canoane mai ales bisericesti, dar si laice. Ca ierarh ai mai multe obligatii decat drepturi, iar impreuna slujirea cu cei de alte credinte este o buba de care trebuie sa te feresti. Iar cand impui si celor de sub tine, prin diverse mijloace, aceasta buba, atunci avem de-a face cu un furuncul, un buboi in toata regula, care trebuie tratat.

Avem de-a face asadar, cu o denaturare a sensului de „extremist”. Adevaratii extremisti vor sa treaca drept smeriti, iubitori de aproapele, intelegatori, intelepti, dar aceaste virtuti sunt inchipuite, pentru ca adevarata smerenie este a fi in ascultare fata de Sfintii Parinti si norma bisericeasca, a te achita de datoriile pe care le ai ca un mai-mare peste altii, iar intelepciunea si dragostea nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Ecumenismul extremist initiat si promovat de unii ierarhi si clerici, este reprezentat pe de o parte de laxitatea cu care inteleg realitatea, de incapatanarea de a intelege ca fac sminteala, ca nu fac ascultare de Sfintele Canoane, de Duhovncii pe care Dumnezeu i-a lasat printre noi sa ne arate Lumina dumnezeiasca, iar pe de alta parte, acest ecumenism extremist este reprezentat prin participarea la slujbe comune. Sau, cu alte cuvinte si mai pe sleau spus, avem de-a face pe de o parte cu intunecarea mintii si impietrirea inimii, care caracterizeaza pe omul neduhovnicesc, iar pe de alta parte avem de-a face cu apostazia exprimata prin acceptarea Teoriei Ramificatiilor si a celorlalte atitudini ecumeniste.

Iata cine sunt adevaratii extremisti din cadrul Bisericii Ortodoxe: cei care practica ecumenismul, cei care nu fac ascultare de Sfintii Parinti, cei care desi sunt investiti in credinta ortodoxa slujesc altor interese (mai mult politice) decat pentru mantuirea sufletelor noastre. Acestia, spre deosebire de noi care criticam ecumenismul sunt mai fanatici, deoarece ei nu se marginesc doar sa-si exprime verbal ideile ci le pun in practica si mai mult, chiar pretind de la altii sa-i urmeze in faradelegile lor. Daca nu, sa vezi atunci sicane si amenintari de tot felul, de la cele personale pana la membrii familiei. Acestia ar face totul si orice pentru a elimina chiar si fizic pe cei ce le stau in cale. Cine sunt deci extremistii? Cine fanaticii, cine bigotii? Cine cei inculti, cine cei neduhovnicesti?

Revenind la saptamana de rugaciune in comun si la ecumenism, sa analizam urmatoarele aspecte:

– inca din 1948, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat oficial ecumenismul, prin decizie sinodala. Aceasta decizie nu numai ca este inca in vigoare, dar s-a si reintarit de-a lungul vremii. De asemenea, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat public in ultimii ani prozelitismul facut de Vatican in aceasta tara.

– Biserica Ortodoxa a Bulgariei s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prin decizie sinodala, inca din 1998.

– in acelasi an (1998), dar un pic mai tarziu, Biserica Ortodoxa a Georgiei, tot prin decizie a Sfantului Sinod, condamna oficial ecumenismul, cu toate teoriile sale, retragandu-se din aceasta Miscare.

– in 2008, in urma scandalului cu cei 2 ierarhi (IPS Corneanu si Sofronie Drincec) Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, desi participa in continuare la CMB si intalniri ecumeniste, condamna ferm orice act de impreuna slujire, fie sfintire, fie cuminecare.

– nu am documentul oficial, dar din ce stiu si Biserica Ortodoxa a Serbiei s-a retras din CMB, condamnand oficial ecumenismul.

– nu trebuie uitat nici Sfantul Munte Athos (ma refer la intregul Munte, nu la niste manastiri izolate) care a trimis Patriarhiei Ecumenice nenumarate scrisori de protest, protestand impotriva intrunirilor ecumeniste.

– sub inaltul patronaj al Universitatii Teologice Aristotel in colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc in orasul Tesalonic din Grecia, in perioada 20 – 24 septembrie 2004, Conferinta Teologica Inter-Ortodoxa cu tema: „Ecumenismul – Geneza, Asteptari, Dezmintiri”, intrunire academica la care au luat parte episcopi, preoti si profesori teologi din intreaga lume. Concluzia? Ecumenismul este erezia ereziilor, iar ortodocsii nu au ce cauta intr-un astfel de ecumenism sincretist. In alta forma, de dialog, da, dar nu acceptand crezul altor „Biserici” si ereziile lor.

Asadar, cam intreaga lume ortodoxa s-a lamurit ce e cu ecumenismul. Iar prin deciziile celorlalte Biserici Surori (avand in vedere si Cuvintele Sfintilor Parinti, de-a lungul vremii) ne lamurim si noi CINE SUNT EXTREMISTII. Adevaratii extremisti.

Daca vreti sa-i vedeti pe cei mai apropiati de langa dumneavoastra, ii veti gasi rugandu-se laolalta in Saptamana de rugaciune in comun, sau si la alte intruniri/simpozioane ecumeniste, unde Adevarul este sacrificat falsei iubiri de Dumnezeu, iar pierderea sufletelor este mascata de haina bunei convietuiri. Cum a fost si la Sibiu in 2007, cand pe langa intalnirile fatarncie dintre liderii diverselor culte (fiecare incercand sa-l atraga de partea sa pe celalalt) s-a intamplat si un alt fapt trist pentru Romania „democratica”, atunci cand jandarmii atatati, pare-se, de prodecanul Facultatii de Teologie din Bucuresti, au dus la sectie cativa tineri de distribuiau pliante cu invataturile Sfintilor Parinti despre asemenea intruniri. Acolo, dupa ampretari si legitimari (abuzive), li s-a confiscat (tot ilegal) si materialele anti-ecumeniste. Si-atunci, cine si cu ce drept ne acuza de extremism?

Asa cum Mantuitorul a fost rastignit tocmai de invatatii vremii, care trebuiau sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, tot asa, astazi, cei care ar trebui sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, nu o fac. Daca atunci aceia erau neinduplecati de minunile facute de Mantuitorul si de semnele profetite, tot asa astazi, acestia nu vor sa priceapa cuvintele Parintilor purtatori de Duh Sfant si sa asculte de Cuvintele Mantuitorului. Si-atunci cine sunt extremistii? Cine tin cu incapatanare de propriile idei pierzatoare de suflet si sinucigase? Acestia, la fel ca si aceia s-au „sinucis”. Prima data si-au pierdut sufletul, iar a doua oara vor purta vesnic blestemul asupra lor. Pentru ca Duhul Sfant conduce Biserica, iar Cuvintele Duhului au fost pecetluite prin anateme si blesteme.

Si sunt curios, sa vad cum va decurge saptamana de rugaciune in comun anul acesta, de vreme ce Sinodul a decis anul trecut sa interzica orice forma de impreuna slujire si rugaciune in comun. Tare mi-e ca va fi ceva de genul: „cainii latra, caravana trece”…

MISCAREA ECUMENISTA NUMITA A FOCOLARELOR

Mda, cand credeam ca s-au mai potolit cat de cat spiritele in ce priveste ecumenismul, ce ne informeaza Patriarhia? Ca PS Sofronie, da cel despre care … stiti voi… nu mai zic ca iar ma tulbur, participa la o intrunire – ca delegat oficial al BOR? -ecumenista, dar ce fel de ecumenism? Un ecumenism pietist si mai dracesc decat intrunirile standard de pana acum. PS Sofronie (dar si IPS Serafim) sunt membrii ai Miscarii Focolarelor (denumire din italiana, = camin).

Miscarea este de origine -ati ghicit!- romano-catolica! In spiritul miscarilor si curentelor puse in practica de „vizionari” si „sfinti”, o tanara din nordul Italiei a avut o revelatie conform careia Dumnezeu i s-a descoperit ca este iubire, prin urmare… trebuie sa ne iubim. Aceasta miscare a fost atribuita Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Si, dupa cum miscarea presupune declaratii de iubire, aceste se reinoiesc in fiecare an si nu tin cont de granite dogmatice sau de invatatura de credinta. Ele presupun un pietism bolnavicios, in care superficialul si fatarnicia tin locul adevarului (care deseori e dureros) si adevaratei dragoste, care nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Un fel de curent emo, cum spunea cineva… In aceasta miscare „fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. Adica sa iubesti si pe eretic si erezia!! Pe eretic nu trebuie sa-l uram, dar erezia trebuie indreptata. Asa ca PS Sofronie da dintr-una-‘ntr-alta! Numa ca de data asta calca pe-alaturi cu blagoslovenia Patriarhiei (oare si a Sinodului?)…

Mai multe detalii gasiti la DANION VASILE, preluat ulterior de ProOrtodoxia , Apologeticum si Razboi intru Cuvant. Eu ma opresc aici, iar cu privire la aceasta miscare nu pot zice decat „Nu zi hop pana nu sari gardu'”. Exista ceva si mai dracesc decat ecumenismul standard, cu pupaturi si declaratii comune, iar acest upgrade se cheama „Miscarea Focolarelor”. Cred ca in curand vom redacta alt Memoriu! Doamne fereste!

CADEREA BISERICII PRIN SLUJITORII EI

Intr-o predica recenta IPS Serafim, lauda pe musulmani in detrimentul crestinilor (din randul carora este si de care ar trebui sa se ingrijeasca).

Musulmani din Kosovo au multi copii, in medie 8 pe familie, si sarbii din Kosovo sunt pe cale de disparitie si e vina lor, ca nu mai au copii, cu toate ca Kosovo e leaganul natiei lor, nu mai sunt decat 2% deoarece au putin copii, si Dumnezeu ii binecuvanteaza pe musulmani deoarece ei tin porunca Sa si au multi copii, si sunt credinciosi, tin post, si pentru asta ii binecuvanteaza Dumnezeu, am fost in Kosovo si am vazut ce case frumoase au si asa mult tineret si totul e frumos, nu ca noi in Romania, ei sunt binecuvantati

Dumnezeu ii binecuvanteaza pe musulmani deoarece ei au mare credinta, tin post, au multi copii, si ei vor mosteni pamantul deoarece este scris: ‘Binecuvantati sunt cei care au multi copii ca ei vor mosteni pamantul!’. Studii stiintifice arata ca crestini vor dispare ca nu mai au copii si vor fi numai musulmani ca ei au multi copii.”

Mai poti spune ceva? Acum sute de ani stramosii se coalizau impotriva musulmanilor pagani, iar acum Occidentul este invadat de moschei. Poate vladica Serafim nu stie despre hula impotriva Sfintei Treimi si ice inseamna islamul, pe langa orele stricte de rugaciune. Sarbii nu mai sunt decat 2% in Kosovo si pentru ca au avut de-a face cu un genocid la care si unii din noi si-au dat tacit consimtamantul. Nu cred ca binecuvantarea Domnului poate cadea pe capetele hulitorilor, dar dac-o zice IPS Serafim, poate ar fi bine sa reflectam asupra acestui fapt, e posibil ca Sfintii Parinti sa se fi exprimat direct proportional cu fanatismul epocilor lor. Cine stie…?

BANC TEOLOGIC

INTREBARE LA RADIO TRINITAS: Care este singura lumina care nu lumineaza?

RASPUNS: Lumina (ziarul) Patriarhiei.

SA NU FIM CALDICEI, E VREMEA PENTRU ATITUDINI FERME

Ei, era de asteptat ca apostazia celor doi ierarhi sa incinga discutiile, atat inainte cat si dupa. Lasitatea si fatarnicia de care au dat dovada Sinodalii nostri aduc mari prejudicii Ortodoxiei, si primejduiesc sufletele tuturor. Daca celelalte Biserici Surori vor rupe comuniunea va fi trist. Dar mai trista este declaratia PF Daniel care este de parere ca ar trebui sa redefinim dogmele, deoarece in contextul international… De parca ne doare pe noi capul de ce-o sa zica UE. Si totusi, Pr. Savatie, pe blogul sau accentueaza faptul trebuie sa evitam un posibil razboi cu UE, din motive politice si de alta natura, numai mantuitoare nu. Parintele Savatie uita ca niciodata n-a fost pace intre Stat si Biserica, poate doar pe vremea imperiului Bizantin, dar nici atunci. Indemnul Mantuitorului de a da Cezarului ce este al Cezarului iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu reprezinta un contraargument pentru temerile Parintelui Savatie. Ramanand la aceeasi idee – blogul Parintelui – am gasit acolo un comentariu foarte bun al cuiva care s-a semnat Aron: „Ce s-a hotarat ieri in Sinod a fost acoperirea bubei infectate cu un pansament imaculat. Poate daca mai apare alta buba, pe aceea o supunem rezectiei. Numai ca rana de sub pansament risca sa intinda boala si sa genereze septicemie. Cu smerenie si rabdare, astept incurajatoarele sfaturi ale Sfintiei voastre, pentru ca eu, un mirean de rand, sa pot sa mai ostoiesc durerea din suflet provocata de ‘strategica decizie'”.

Parintele Savatie nu e singurul care considera sedinta recent incheiata a Sinodului, un succes. Dar a fost oare un succes? Aparent, pentru cei cu vederi inguste, da, a fost un veritabil succes. Pentru cine are ochi sa vada in perspectiva, a fost un esec, un factor care va adanci criza si mai tare si care, repet, desi nu o fac cu bucurie, poate duce chiar la schisma. Tabara din care fac parte acesti superficiali si caldicei frati de-ai nostri, sustine cu bucurie faptul ca, prin decizia prea-luminatului Sinod, s-a evitat defapt, schisma, ceea ce nu poate fi mai fals. Din contra Sinodul a decis impotriva Ortodoxiei, dand apa la moara vrajmasilor dreptei credinte, care acum vor scrie si mai ironic si sarcastic la adresa noastra, a celor „extremisti” si care isi vor inteti campania murdara, de denigrare a IPS Bartolomeu, SINGURUL IERARH CU DEMNITATE la ora actuala. Asadar, pe langa decizia iresponsabila, care nu face decat sa amplifice confuzia in randul tuturor – ii pomenim, deci, pe acesti ierarhi la Liturghie, pastram comuniunea cu ei, asa cum zice Sinodul, dar potrivnic Canoanelor? – Sinodul mai face o gafa monumentala, care poate candida cu brio la premiile IgNobel, atunci cand interzice comuniunea cu heter-ortodocsii si cumincecarea cu ei. Cu alte cuvinte, ca sa-l citez pe Laurentiu Dumitru, gata!, de-acuma ne facem credinciosi. Este incredibil cat de aiurea au putut Sinodalii nostri sa trateze acest moment de cumpana! Sa avem in vedere ca IPS Corneanu si Drincec nu s-au pocait pentru faptele lor! Nici macar in urma Sinodului! Ei nu sunt convinsi ca au gresit, din contra par mai mult a fi „montati” de colegii lor ierarhi, pentru a fi salvati de caterisire: ziceti, mah asa, nu fiti fraieri, ca altfel o sfecliti! Cam asa par ca stau lucrurile, mai ales daca luam in considerare cuvantul PF Daniel cu reinterpretarea dogmelor…

Compromisul nu este niciodata o solutie! Sa luam de pilda comunismul. Biserica a facut compromis cu Statul, iar acum culegem roadele: nu mai scapam nici de comunisti, dar mai ales, mult mai grav, nici de mentalitatea comunista! Cativa oameni au ales sa infrunte compromisul, sa marturiseasca pe Hristos si au ajuns intemnitati, fiind prigoniti chiar de Biserica ce ar fi trebuit sa-i apere. Acesti marturisitori acum au moaste, daca nu toti, atunci o buna parte din ei. A fost bun compromisul atunci? Daca nu, de ce ar fi bun acuma?

Pe zi ce trece mai bifam un pas spre Apocalipsa si spre Judecata finala. Nu stim cand va fi, dar dupa cum suna goarna inaintemergatorii Antihristului nu suntem departe. Poate ar fi cazul sa nu mai fim caldicei si sa nu mai umblam cu jumatati de masura! Tocmai de aceea nu luam atitudine cum trebuie si nu stim cum sa actionam, pentru ca folosim jumatatile de masura.

Sinodul a stiut sa pedepseasca pe multi care au luat atitudine in spirit ortodox; pe acestia a stiut sa-i denigreze, sa-i prigoneasca si sa-i opreasca de la slujbe. In schimb, in privinta cazurilor clare de apostazie, Sinodul afirma cu falsa smerenie ca „Biserica nu taie capete”. Au uitat bietii Sinodali ca: “Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei” (Sf. Teodor Studitul) ?

Totusi, intr-adevar, la aceasta sedinta a Sinonului s-a repurtat o victorie, o mare victorie, datatoare speranta si model de cum sa-ti pastrezi demnitatea si onoarea chiar si in cele mai grele situatii. Aceasta victorie apartine TUTUROR semnatarilor Memoriilor si Scrisorilor de protest, care au ajunsa pe masa participantilor la Sinod, dar de care nimeni nu a pomenit nimic. La aceasta victorie au contribuit monahi, preoti si mireni si tare ne-ar pare rau sa vedem pornita o prigoana impotriva lor/noastra. Asadar, toti cei care ati luat atitudine, bucurati-va, de trei ori bucurati-va, numele voastre/noastre sunt scrise in Cartea Vietii! Cinste voua si rusine Sinodului talharesc!

DISPUTA INCHEIATA LA SCOR DE RUGBY: 47-1.

„Meciul” dintre tabara securist-ecumenist-apostat-masonica si cea ortodoxa s-a incheiat cu un scor de rugby: 47 – 1. La acest scor au dus si evolutiile slabe, sub orice critica, a unora din tabara „traditionalista” care, dintr-o falsa smerenie, o credinta fatarnica si o interpretare mai mult emotionala decat rationala a Canoanelor, au inscris in propria poarta. Dar „meciul” este departe de a se fi incheiat, tabara „traditionalista” dorind revansa. Ramane de pus la punct urmatoarea „intalnire”, dar sunt asteptati „suporteri” si din afara, care se vor alatura miilor din tara. Inca dinainte cu cateva zile, atmosfera a fost foarte incinsa… Pe masura ce se apropia ziua disputei, „blatul” a fost tot mai evident.

Prin aceasta decizie, atacurile la adresa IPS Bartolomeu, la adresa BOR si a intregii Ortodoxii, capata puteri sporite si… suport tehnico-juridic. Au fost iertati 2 apostati, doua Iude, care au tradat Ortodoxia, dar nu numai ca au fost iertati, ci si incurajati. Asta in timp ce adevaratii duhovnici, adevaratii ortodocsi, adevaratii marturisitori – Pr Calistrat, Pr Eftimie, Pr Iustin, Pr Arsenie, Pr Amfilohie, Pr Antim, etc., sunt prigoniti, denigrati, si opriti (unii dintre ei) de la slujire. Care a fost vina celor din urma? Scrierile impotriva ecumenismului, masoneriei si apostaziei. Care a fost vina celor dintai? Am zis: apostazie, sfidare, tradare. Pedepsele? Aplicate taman invers…

Distrugerea vine acum din interior, iar noi nu stim sa extirpam tumoarea. Pacat.

MULT ZGOMOT, PENTRU NIMIC?!

„Chiar daca faptele sint rigide, adevarul este flexibil” spune o lege a lui Murphy… Ceea ce am anticipat s-a adeverit. Cu cateva zile inainte de intrunirea Sinodului, cu totii emiteam diverse ipoteze, insa pe masura ce se apropia ziua judecarii celor doi a inceput sa se contureze decizia: mai intai Mitropolitul Corneanu este incurajat si promovat prin numirea in fruntea Comisiei de dialog ecumenic si interreligios a BOR, apoi IPS Teofan si Andrei se desolidarizeza de propunerea IPS Bartolomeu de caterisire, PS Justinian se razgandeste si el, iar 21 dintre ierarhi (ingrijorator de multi !!) aleg sa voteze cu PS Vincentiu in lupta pentru Oltenia, castigata la un vot diferenta de PS Irineu…

Ce va urma? Pai se va adanci criza, ajungandu-se, mai devreme sau mai tarziu, la SCHISMA! In mod sigur celelalte Biserici Surori vor lua atitudine, vor refuza comuniunea cu cei doi ierarhi apostati, toti romanii ortodocsi vor avea de suferit, rusii, dupa cum stim au refuzat intrarea romanilor ortodocsi in manastirile lor, ca semn de protest, probabil si romanii din Athos vor avea de suferit, imputandu-se lor vina celor doi apostati, si asa mai departe, vom asista la un sir de consecinte. GRAVE!!

Cum spunea si Pr Iustin odata, in Romania este inflatie de smerenie, iar IPS Teofan si Andrei, daca se confirma ca s-au „lepadat” de IPS Bartolomeu, confirma super-evlavia si super-smerenia bolnavicioasa si ca, pe de o parte intaresc spusa lui Petre Tutea, conform caruia unii confunda cumsecadenia cu prostia, iar pe de alta parte, intaresc faptul ca Deasa Impartasanie duce sigur la intunecarea mintii daca este administrata cu nevrednicie, in duh fals de smerenie si duhovnicie!

Si, ca sa inchei tot in spiritul lui Murphy: „Mai bine sa ai un sfirsit de cosmar, decit un cosmar fara de sfirsit”. Prilej pentru saltimbaci sa salte…

GRECO CATOLICISMUL, TOPORUL VATICANULUI CE LOVESTE IN ORTODOXIE

Va aduc in prim plan o serie de linkuri spre articole ce dezvalui adevarata lucrare a greco-catolicilor din Romania. Cititi cu luare aminte!

IPS Robu, despre Marea Unire: Imperiul Român s-a extins asupra Transilvaniei. „Gardianul“ va sesiza oficial nuntiul Apostolic de la Bucuresti pentru a intelege daca afirmatiile IPS Robu reprezinta, totodata, si pozitia oficiala a Vaticanului .

PROTESTELE ROMANILOR ORTODOCSI CONTRA UNIATIEI DOVEDESC FAPTUL CA ACEASTA S-A FACUT CU SILA

PROTEST PRIVIND DECIZIA BOR DE A SANCTIFICA DETINUTII POLITICI DE ALTE CREDINTE SI TRECEREA LOR IN CALENDARUL ORTODOX sau PROTEST IMPOTRIVA SANCTIFICARII DETINUTILOR POLITICI NEORTODOCSI

SOBORNICITATE SAU GLOBALIZARE

CATOLICII SE CONSIDERA SINGURA BISERICA A LUI CHRISTOS

CATOLICISMUL IN ARDEAL SI SCANDALUL RETROCEDARILOR I

CATOLICISMUL IN ARDEAL SI SCANDALUL RETROCEDARILOR II

CATOLICISMUL IN ARDEAL SI SCANDALUL RETROCEDARILOR III

CATOLICISMUL IN ARDEAL SI SCANDALUL RETROCEDARILOR IV

IATA CATEVA DIN ROADELE MISCARII DE AGGIORNAMENTARE, CARE ARE ADEPTI SI LA NOI IN PERSOANA PF DANIEL SAU A CELOR DOI IERARHI AFLATI AZI IN DISCUTIE

CLICK AICI PENTRU A CITI DIVERSE SCRISORI ATHONITE CU PRIVIRE LA INTALNIRILE DINTRE PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI SI PAPA ROMEI NU UITATI NICI DE ICOANELE MONAHILOR ATHONITI MARTIRIZATI PENTRU CA AU REFUZAT UNIATISMUL, TOT LA ACEASTA ADRESA!

Articole din ZIUA:

Ratacirea ierarhilor

Biserici furate – biserici distruse

DEZAMAGIREA UNIATISMULUI

IETE DRACOVENIE

Buuuun, ne aflam in fata unui moment foarte important din viata Bisericii noastr Ortodoxe. Atat de important incat intreaga lume ortodoxa e cu ochii pe noi. Sfanta Chinotita a trimis un Memoriu Patriarhiei Romane prin care isi arata ingrijorarea. De asemenea, Memorii atat din tara cat si din afara (Rusia) au ajuns pe masa Sinodalilor. IPS Bartolomeu singurul care are demnitatea sa spuna lucrurilor pe nume a cerut caterisirea celor 2 ierarhi apostati. Ideea IPS Sale este dupa Canoane. Si marii duhovnici Iustin Parvu si Arsenie Papacioc s-au desprins un pic din linistea vietii monahale pentru a sustine propunerea IPS Bartolomeu de caterisire. Sunt si unii, tributarii gandirii laxiste care bantuie ca un strigoi prin tarisoara noastra, daca nu prin toata lumea, care sustin o idee mai „moale”, „impaciuitorista”. Si, de parca n-ar fi fost deajuns cate s-au scris despre acest subiect,cat au scris ortodocsii, cat au scris anti-ortodocsii, iata ca, vorba aia, belelele curg, noi sa fim sanatosi. Desi IPS Bartolomeu a anuntat ruperea comuniunii cu cei 2 ierarhi, iar intreaga lume ortodoxa ameninta ca va face la fel daca nu vor fi caterisiti, Sinodul ce face? Il aseaza pe neica Corneanu in fruntea unei comisii. Si nu oricare, ci in fruntea „Comisiei pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase”. Mai mare prostie si infantilism nici ca se putea. E ca-n bancurile alea despre diverse „culmi” – culmea prostiei, culmea atletismului, culmea ignorantei, etc.. Cu alte cuvinte SFANTUL SINOD NICI N-ARE DE GAND SA-L CATERISEASCA PE MITROPOLITUL CORNEANU, DIN CONTRA IL INCURAJEAZA, IL SUSTINE SI IL PROMOVEAZA. GESTUL CARE A REVOLTAT INTREAGA LUME ORTODOXA, DE LA VLADICA LA OPINCA, ESTE INCURAJAT DE IERARHII NOSTRI!! Si atunci, de la cine sa vina izbavirea? De unde dreptatea. De la Dumnezeu frate, ca de la om desarta este izbavirea. Mai putem spune ceva? Eu personal am ramas perplex cand am citit. Nu stiu ce-ar mai fi de spus…

În cadrul şedinţei de astăzi, 8 iulie 2008, a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ierarhii prezenţi precum şi membrii Administraţiei Patriarhale s-au întrunit pe comisii de lucru. Cele patru comisii sinodale sunt: Pastorală, monahală şi socială; Teologică, liturgică şi didactică; Canonică, juridică şi pentru disciplină; şi Comisia pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase.

Întrunirea Comisiei teologică, liturgică şi didactică a fost prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cea a Comisiei pastorale, monahale şi sociale de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Discuţiile Comisiei canonice, juridice şi pentru disciplină s-au defăşurat sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei iar cele ale Comisiei pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase, sub preşedinţia Înaltpresfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului.

TRIBUTARII UNEI MENTALITATI CATASTROFALE

Urmatorul articol este preluat de pe blogu lui Claudiu Tarziu. Il preiau in totalitate, fara a adauga alte comentarii tocmai pentru ca impartasesc intru totul cele scrise de Claudiu!

Aflu pe seara ca in Comisia Canonica a Sinodului, adica tocmai aceea care ar trebui sa vegheze la respectarea regulilor in Biserica, s-a propus rezolvarea „cazului Corneanu” in stil pur romanesc. Dupa vorba carageliana „sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica”, mitropolitul Corneanu va fi pedepsit, dar de fapt nu va fi! Cum asa? Ca la noi: i se va da o „mustrare”. Canoanele cer caterisirea? A se slabi! Poporul este in pragul confuziei vecine cu erezia? A ne scuti! Mii de credinciosi mireni si zeci de manastiri din tara si de la Athos implora Sinodul sa pastreze neatinsa dreapta-credinta? Hai sa fim seriosi, ce atita galagie?

Si daca mitropolitul Corneanu se va lasa din nou prada „emotiilor” si va gusta din „impartasania” catolicilor, cine-l va putea opri? Ca doar e ierarh. Si daca exemplul sau de „vladica” va fi luat de tot mai multi slujitori ai altarului de prin Banat, ce va face Sinodul? Ca deja aud ca astfel de nazdravenii se mai intimpla, dar cu fereala, ca pina acum nu era voie. De-acum sa te tii.

S-or fi saturat si sinodalii nostri de straiele vechii ortodoxii, ca prea nu-s „aggiornate” si poate s-or gindi sa le schimbe cu cele mai ochioase ale Apusului.

Totusi, sa nu anticipez hotarirea Sinodului, ca va mai lucra si Sfintul Duh si poate iar ma contrazice…

Este insa cu adevarat trist ca din cinci ierarhi membri ai Comisiei Canonice trei sint considerati „traditionalisti”: IPS Teofan, mitropolitul Moldovei, care este si presedintele Comisiei, IPS Andrei, arhiepiscop al Albei Iulii, PS Justinian, episcop al Maramuresului. Sursele mele spun ca toti au imbratisat ideea impaciuitorista. Ma mir foarte (unul dintre motive se va vadi miine). Si mai mult ma nedumereste pozitia PS Justinian, care este la 180 de grade fata de cea exprimata in Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Nadajduiesc ca nu s-au lasat intimidati de nimeni. Ca la alte daraveli nici nu vreau sa ma gindesc.

AMERICANII AU FACUT DIN MUSULMANI TERORISTI, IAR ENGLEZII SFINTI

Cu sute de ani in urma, europenii se uneau sub acelasi stindard in lupta contra „paganilor”, contra semilunii. Astazi, bisericile catolice sau anglicane sunt transformate in moschei, iar occidentalii se convertesc in masa la islamism. Iata, insa o alta stire trista:

Doi elevi din Marea Britanie au fost tinuti peste program la scoala drept pedeapsa pentru ca au refuzat sa ingenuncheze si sa se roage lui Allah in timpul orei de religie. Alarmant este faptul ca cei doi baieti, de 11 si 12 ani, de la Liceul Alsager, din apropierea orasului britanic Stoke-on-Trent, nu sunt de confesiune islamica, relateaza „Daily Mail“. Era vorba despre un “exercitiu” de religie, care presupunea si rugaciunile specific musulmane. Parintii copiilor au spus ca drepturile lor au fost incalcate prin aceasta pedeapsa absurda, iar scoala respectiva a primit plangeri si de la alti parinti nemultumiti. De asemenea, britanicii s-au declarat uimiti si de un nou regulament al politiei, care prevede ca, atunci cand se fac perchezitii cu caini in casele locuite de musulmani, animalele sa poarte un fel de “botosei”, pentru a nu murdari incaperile. In religia musulmana, cainii sunt considerati “animale murdare”, fiind recomandata evitarea contactului cu acestia. Initial, regulamentul urma sa fie aplicat numai la moschei, dar el a fost extins si la apartamentele de locuit.