IZVORUL

Izvorului asemeni sunt si eu
Cutremurat sub stelele de vara
Cu cat e cerul mai fara de vant
Cu-atat launtrurile mele se-nfioara

Nu dinafara-i zvon ce ma framanta
Nici din adancuri nici de sus
O umbra s-a desprins din slava
Icoana ei in mine a apus

Din ce in ce sunt cercuri mai adanci
Si mai departe horele pe ape
S-a desteptat in mine un izvor
Ce nu-l mai pot cuprinde si incape.

CERUL SI PAMANTUL

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.

IUBIREA

Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire

Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda

Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine

PSALM I

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns

De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti

PRUNCII MEI

Sa pot scrie imne pentru tara
Ingenunchi in fiecare seara
La lumina lampii de oloi
Am nevoie pruncii mei de voi

Sa luam de dincolo putere
Suferintele intru-nviere
Cu rabdare-n lacrima sa tes
Peste bruma noastra de cules

CINA

Vine un musafir la noi in casa
Aducator de har orice strain
Il vom pune in frunte la masa
Linga piine si vin

Cat ne este vatra de saraca
Pe cat suntem de multi linga foc
Ii place lui Dumnezeu sa petreaca
Cu noi la un loc

Faramiturile-astea putine
Trebuie sa le-mpartim chibzuit
Sa ramana cosurile pline
Din cat a prisosit

Fiece casa-mparatie
Fiece masa prestol
Prin fiecine poate sa vie
De cand mormantul e gol

TRANSILVANIA II

Ungerea noastra n-a fost pe coroane
Pe aur n-am luat sfantul semn
Taranii, vladici in scituri, in sumane
Ne-mpartaseau cu lingura de lemn.

Umili si nebagati in seama
Slugi unii altora domneasca unul stapan
Nedezlipiti de sanctuarul mama
Cu-nvlastarirea ranilor din maini.

Lacrima ajunsa milenara
Plansa-n cosmos de-un popor
Evlavia intemeiaza-o tara
Prefacand-o foc mistuitor.

TRANSILVANIA I

Indurand am devenit o tara
Sa nu ma tem de nimeni pe pamant
Si in genunchi la candela de seara
Sa propasim in ce va fi mai sfant.

Daca sporit-am in ceva anume
N-au fost averi si-un trai nesabuit
Ci-mpodobiti cu cealalta lume
Puterea milei nu ne-a ocolit.

Mereu in zile de durere
Inconjuram altarul jertfitor
Din grija potirului cu inviere
Din tata-n fiu ma stiu nemuritor.

TINUT ROMANESC

Cat de putine in grija mea-s lasate
Pe deal o turma clopotul pe sate
Paduri si stele se tin de noi departe
Si cate fi-vor dincolo de moarte
Pana la groapa cu-o lumina-n mana
O insotesc pe maica mea batrana
Cu jarul din cadelnita aprinsa
Pecetluiesc tarana necuprinsa
Un pumn de grau si vin o picatura
Si doua vorbe spuse din scriptura
Si-o lacrima in sat de mai ramane
Traim din ea ca focul in taciune
Cat de mult e dat fara de mine
Sa-si petreaca stingerea de sine
In jurul casei cat un strop de roua
E o gradina data pe din doua
Intr-un ungher icoana si leaganul la grinda
Si haiti de lupi in noaptea de colinda.

STRAMOSII

Oricat le era vatra de saraca
traiau mai mult cei vachi si mai usor
Langa parinti o viata sa traiasca
Si inca una langa pruncii lor

Dupa ce intreaga mostenire
Se stia ajunsa-n locul sfant
Satui de zile si de fericire
Plecau stramosii de aici cantand

Dupa ce-asezau pe indelete
pentru suflet ce era mai greu
Intorsi senini cu fata la perete
Se stramutau la bunul Dumnezeu

Nu puteau muri fara sa-si lase
Intreaga avutie celor vii
Matusalemi cu barbi evlavioase
Incap intr-un mileniu doi sau trei

Ce-i mai de pret sa nu se risipeasca
Frumusetea lumilor de la-nceput
Cateva fapturi s-o tainuiasca
Prin care focul vesnic a trecut

Sa nu se uite sa nu-l bage-n seama
Cuvantul sta in veac nemuritor
Ca limba intr-un clopot de arama
Cu cat il bate-i mai rasunator

Unde sunt multi e gata sa se piarda
In graba mare ce avem mai sfant
Era de-ajuns luceferii se arda
Sa se stravada celalalt pamant.

SINAXAR

Doua milenii in fiecare zi
La calendelele-aducerii aminte
Neamul meu nu poate vitui
Fara sfinti si fara oseminte.

Daca nu erau din neamul meu
Ii luam din altele vecine
Unde se parea ce e mai greu
De purtat sfintenia mai bine.

Dupa ce Bizantul a cazut
Toate numele se stramutara
In pamantul nostru mai tacut
Sa rodeasca mila milenara.

Cat i-am plans pe cei decapitati
Manastiri si ziduri parasite
Le cunosc toti pruncii in Carpati
De la sanul maicii soptite.

Pietrele lui Sfantul Constantin
Mucenicii tai, Ierusalime,
Cat am fost pe lume de strain
Nu ma stiu instrainat de nime.

Doua mii de ani neantrerupt
In genunchi in nopti de priveghere
Tot ce altii au uitat demult
A viat la noi intru-nviere.

SIMBOLUL

Nu suntem umbra, ci parte
Intregul e ranit fara de noi
Ulciorului launtrice toarte
Sa poata golul ocroti altoi.

Se implinesc stejarii-n emisfere
Punctul de la care-au inceput
Sfarseste-ncoronarea-n inviere
Radacinile in absolut.