LIMBA ZEILOR

Un comentariu măgulitor la adresa limbii române şi, implicit, a celor care o vorbesc. De-o fi aşa sau nu, fiecare să giudece, pe mine m-a impresionat aşa de mult încât vi-l prezint cu tot cu context.

If French is the language of love, then Romanian is the language of the gods.

Minunat! Ar trebui să ne dea tuturor de gândit, inclusiv celor de la Academia Româna, care nu fac nimic pentru oprirea masacrului limbii zeilor. Draft, alegaţiune, ejectare, sheruire, prezervare, postare, printare, user şi altele care nu-mi vin acum în minte, au echivalentele lor foarte frumoase în limba româna. Opriţi măcelul, stimaţi ziarişti şi utilizatori. Că, uite, ne bat alţii obrazul, subtil. Emoţionant! Nu bă? Voi aia care vă justificaţi stâlcirea că vocabularul unei limbi se expandează mereu şi că un new-entry nu ar trebui să producă îngrijorări, ba chiar e de inevitabil. Pentru mine sunteţi nişte nesimţiţi mizerabili! Şi alături de voi şi cei care atacaţi magneţii pe frigidere. Se lipesc, nu se-atacă, eu m-atac de lipsa voastră de creier. Aşa că pentru mine, afirmaţia domşoarei de mai sus e un adevărat balsam. Mulţumesc, oricine-ai fi!

IPOTEZA. CINE E DE VINA PENTRU SITUATIA IN CARE NE AFLAM?

Paul Ghitiu face o sinteza foarte buna a factorilor care ne-au tarat in postura lamentabila de astazi. Solutia, observata foarte bine in final. Integral pe linkul de mai sus cu numele autorului, spicuiesc:

Părinții (bunicii) care nu știu să-și crească copiii, îi deformează, îi traumatizează prin (prea mult) rău sau prin (prea mult) bine, le oferă un exemplu negativ, îi îndrumă în mod voit să devină asemeni celor de mai sus, să existe doar pentru ei, pentru bani, pentru putere.

Toți cei care, prea ocupați cu propria persoană, prea leneși, prea neglijenți, prea elitiști, prea sclavi ai media, prea delăsători, prea slabi, chiar dacă nu au fost actori activi în niciuna dintre cele de mai sus, au trecut cu vederea, au fost beneficiari indirecți, au fost complici pasivi, au închis ochii, au tăcut, au acceptat, au girat, au asistat, au fost indiferenți față de tâlhăriile, abuzurile, crimele șefilor, superiorilor, patronilor lor; care s-au lăsat asupriți de funcționarii corupți pe care nu i-au demascat; s-au lăsat vrăjiți de oferta tehnologică ce a părut a le umple golul existenței; s-au lăsat în voia micilor și mai marilor plăceri și patimi, care s-au încrezut în ceea ce este lumesc și au uitat de ceea ce este etern.

Evident, fiecare aruncă vina pe toți ceilalți, sau măcar pe cei cu care intră în coliziune, cu cei din cealaltă tabără profesională, politică, de interese, plăceri, pasiuni.

Avem nevoie de o mare curățenie? Dar de unde să înceapă? Și cine să o facă? Situația pare disperată, fără ieșire.

O soluție, singura soluție, ar putea fi cei care au puterea, curajul, buna îndreptare să pornească curățarea cu ei înșiși, cei care pășesc pe calea transformării personale. Cei care renunță la ei pentru ceilalți, cei care știu și cred. Din păcate sunt puțini, prea puțini, iar fiara cu care au a se înfrunta e mult, mult prea mare. Dar ceea ce nu posibil omului, e posibil Domnului. Să ne rugăm deci, să avem răbdare, să ne schimbăm noi înșine și să sperăm.

Deci? Pricepe careva? Suntem in ultimul ceas!