NU FASCISMULUI, DAR SI UITARII

Un grup de Asociatii, intelectuali si simpli crestini ortodocsi au initiat o noua campanie. O campanie impotriva uitarii, o campanie pro-adevar, o campanie ce privese direct demnitatea si spiritul de jertfa al acestui neam. Intr-o scrisoare adresata Presedintelui Traian Basescu semnaland nimic altceva decat „acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi”.

Dupa cum se arata in Comunicatul de presa, „scopul principal al demersului este recunoaşterea prin lege a Genocidului Anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe”. Creştinii-ortodocşi reclamă faptul că nu există nici un act normativ care să le apere dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe, în acest sens solicitînd revederea Ordonanţei 31/2002 pe care o consideră „ambiguă” şi „o discriminare comisă printr-un act normativ al statului român”.

De asemenea, „Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice vedere asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă. Considerăm că reformularea Ordonanţei 31/2002, se constituie într-un act democratic şi necesar care ar îndrepta o greşeală impusă prin şantaj şi presiuni care nu-şi au locul în epoca democraţiei şi a libertăţii de opinie”.

Public si eu mai jos Scrisoarea integrala adersata Domnului Presedinte, fara a mai avea ceva de adaugat in plus – textul scrisorii nu lasa loc nici unui comentariu. Felicitari celor ce au redactat-o!

1. Evenimentele recente, cînd la Iaşi a fost închisă expoziţia „Destine de martiri” dedicată unor foşti deţinuţi politici creştini, unde au fost expuse materiale din fondurile CNSAS, lucru admis de Constituţia României, ne descoperă existenţa cenzurii de tip totalitar în statul român de azi. Printre cele 6 personalităţi a căror memorie a fost cinstită, cu scop educativ, prin expoziţia „Destine de martiri” se numără şi 4 preoţi ortodocşi, motiv pentru care creştinii au perceput închiderea ordonată a expoziţiei ca pe o încălcare a libertăţii religioase şi de opinie, garantate de Constituţia României.

2. Motivul pentru care s-a solicitat închiderea expoziţiei „Destine de martiri” a fost unul cît se poate de speculativ şi anume acuzaţia cum că expoziţia ar face „imagine unor legionari”. Deoarece această acuzaţie a fost adusă de directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului din România şi cîţiva adepţi ai săi, fără a invoca o lege, nu ne rămîne decît să deducem că baza legală a acestei acuzaţii o poate constitui doar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 (aprobată ca Lege de Parlament în 2006, cu rectificările de rigoare) „privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Aluzia cum că personalităţile a căror dosare au făcut obiectul expoziţiei ar intra sub incidenţa acestei legi este deplasată. Este ştiut că mai mulţi membri ai Mişcării legionare au fost anchetaţi de o comisie de pe lîngă Tribunalul de la Nurnberg şi, în urma cercetărilor, s-a declarat că “legionarii” nu se făceau responsabili de crime de război în Est, astfel că au fost absolviţi de orice responsabilitate privind abuzurile contra populaţiei şi evreilor peste Nistru. Însă chiar dacă nu ar fi aşa, trebuie să precizăm că doi dintre cei şase, părintele Arsenie Boca şi părintele Sandu Tudor, s-au dezis de mişcarea legionară, alţi doi, adică părintele Arsenie Papacioc şi părintele Calciu, au dus, după eliberarea din închisoare, o activitate exclusiv misionar-spirituală, nefăcînd parte din vreun partid sau mişcare politică, iar Valeriu Gafencu, un altul din cei şase, a murit în închisoare salvînd viaţa pastorului evreu R. Wrumbrant, ceea ce trebuie să spulbere orice acuzaţie de antisemitism sugerată de cei care au solicitat închiderea expoziţiei. Prin urmare, atît afirmaţiile venite din partea Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România, cît şi cele ale directorului Arhivelor Naţionale, care a catalogat expoziţia drept o “manipulare blamabilă a opiniei publice” sînt neîntemeiate, deşi vin de la persoane care reprezintă instituţii a căror scop declarat este studierea adevărului istoric.

3. Ordonanţa nr. 31/2002, vine într-un moment cînd statul român nu a făcut încă ordine în sutele de mii de dosare privind condamnările din perioada regimului comunist totalitar. Este de neconceput să-i consideri vinovaţi de infracţiuni contra păcii şi omenirii pe unii deţinuţi politici, precum Părintele Calciu, acuzat în mod fals la una din arestările sale de spionaj în favoarea unei puteri străine, doar în baza proceselor falsificate de un regim criminal precum a fost cel comunist în România. Completarea „printr-o hotărîre recunoscută potrivit legii” din Art. 2, punctul c, care apare în legea nouă, atunci cînd e definită persoana vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii drept „orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină, pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii” nu restaurează la modul real condiţia zecilor de mii de condamnaţi pe nedrept, de vreme ce pentru fiecare dintre ei trebuie deschis un proces individual, cu rezultat improbabil, pentru a obţine o hotărîre judecătorească de reabilitare [1].

4. Nu există nici un act normativ care să-i declare pe foştii deţinuţi politici victime ale genocidului comunist, iar pe cei implicaţi în acest genocid vinovaţi de crime împotriva umanităţii. Prin Ordonanţa 31/2002, Art. 2, punct c, foştii deţinuţi politici din România comunistă au fost incriminaţi încă o dată, de data aceasta într-un stat democratic, iar regimul criminal care i-a persecutat şi exterminat a fost absolvit de orice vină. Este inadmisibil ca zecile de mii de victime ale genocidului comunist să fie declarate vinovate de infracţiuni împotriva păcii şi omenirii şi, în virtutea Ordonanţei nr. 31/2002, să li se interzică memoria, în timp ce criminalii care i-au exterminat să rămînă nejudecaţi. Considerăm că Ordonanţa nr. 31/2002 este un act pripit şi nedrept, care încalcă brutal dreptul creştinilor-ortodocşi, care alcătuiesc majoritatea populaţiei României, la cinstirea memoriei colective a propriei Biserici, ştiut fiind faptul că marea majoritate a deţinuţilor politici erau creştini mărturisitori care au fost persecutaţi pentru credinţa lor[2].

5. Considerăm că acuzaţia de “imagine făcută unor legionari” adusă expoziţiei „Destine de martiri” de către directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România, urmată de închiderea ei, s-a făcut din ură religioasă. Nu găsim alte motive pentru care directorul unei instituţii care reprezintă etnia evreiască ar fi trebuit să se autosesizeze, cerînd închiderea expoziţiei, de vreme ce personalităţile a căror dosare făceau obiectul expoziţiei nu au nici o legătură cu evreii şi Holocaustul. Dacă dosarele securităţii, a căror retragere a fost solicitată, nu confirmau acuzaţiile aduse, atunci cine, în afara unei instanţe acreditate de stat, poate constata vinovăţia celor şase martiri, dintre care doar unul mai e în viaţă? Reacţia directorului Institutului pentru cercetarea Holocaustului din România este o defăimare gratuită a memoriei celor şase martiri creştini, lovind totodată în memoria colectivă a Bisericii Ortodoxe. Se creează impresia că CNSAS, care a ordonat retragerea dosarelor din expoziţie, a cedat unui şantaj bazat pe speculaţii în jurul învinuirii de antisemitism, devenit posibil din cauza ambiguităţii Ordonanţei nr. 31/2002 care creează confuzie între o persoană vinovată de antisemitism şi un fost deţinut politic, sugerînd că toţi deţinuţii politici sînt în mod obligatoriu şi antisemiţi.

6. Chiar şi cinstirea Crucii de către creştini este considerată inadecvată. Din Raportul privind antisemitismul în România publicat pe site-ul Comunităţii Evreieşti din România aflăm că autorii Raportului reclamă faptul că în Parlamentul României, o ţară majoritar creştină, este expusă crucea şi cataloghează drept antisemitism credinţa românilor „potrivit căreia evreii au stat în spatele morţii lui Iisus”. Cu alte cuvinte, scopul declarat al Comunităţii Evreieşti din România (aşa cum reiese de pe site-ul oficial al acesteia), bazîndu-se pe susţinătorii săi externi, este acela de a îndepărta orice prezenţă publică a simbolurilor şi mărturiilor creştine (de unde şi campania de scoatere a icoanelor din şcoli). În acest context, cenzurarea expoziţiei „Destine de martiri”, solicitată de o persoană publică a comunităţii evreieşti din România, este un act de denigrare a memoriei colective a Bisericii Ortodoxe [3].

7. Avînd în vedere conflictul provocat de directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului din România, dar şi de directorul Arhivelor Naţionale şi de aliaţii lor din presă prin închiderea expoziţiei „Destine de martiri”, cît şi alte incidente apărute pe fondul ambiguităţii Ordonanţei 31/2002, care creează posibilitatea declanşării unui nedorit fenomen de masă în România, trebuie să se recurgă urgent la reformularea Ordonanţei nr. 31/2002, care prezintă mai multe aspecte anticonstituţionale, încălcînd brutal punctele 2, 6 şi 7 din Articolul 30 din Constituţia României, care proclamă libertatea de expresie. Vă propunem, în acord cu juriştii noştri, dar şi credincioşi ai BOR, următoarele modificări:

a) Să se renunţe la termenul „infracţiuni” din formula „persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” pentru a lăsa sub incidenţa legii doar persoanele vinovate de crime de război şi împotriva umanităţii. Această precauţie se impune datorită faptului că Statul român încă nu a făcut ordine în sutele de mii de dosare intentate de regimul criminal comunist şi nu a recurs la disculparea, printr-o hotărîre judecătorească, a foştilor deţinuţi politici care au fost acuzaţi de infracţiuni fictive, unele dintre ele putînd fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii.

b) Să se specifice, în Art. 2, punctul b, unde se face referire la simbolurile fasciste, rasiste şi xenofobe faptul că simbolurile şi semnele care reprezintă religiile, respectiv cultele tradiţionale înregistrate pe teritoriul României nu sînt atacate prin această lege. În acest scop, se impune exemplificarea semnelor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob.

c) Să se omită termenul „antisemitism” din Art. 2, punctul a, deoarece el nu este cuprins în enunţul Ordonanţei care se referă doar la: „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob”. Antisemitismul se subînţelege prin termenii „fascist”, „rasist” şi „xenofob”. Prin introducerea lui în lista infracţiunilor menţionate în Art. 2, punctul a, termenul „antisemitism” apare ca ceva diferit de fascism, rasism şi xenofobie, fără a fi definit. Prin acest termen se sugerează diferenţierea evreilor de alte etnii şi naţionalităţi, ceea ce este o discriminare, comisă printr-un act normativ al Statului român.

d) La Art. 2, la noua literă introdusă, d, unde se defineşte Holocaustul în termenii următori: „Prin Holocaust se înţelege persecuţia sistematică sprijinită de stat şi anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum şi de aliaţii şi colaboratorii săi din 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de al doilea război mondial o parte din populaţia romă a fost supusă deportării şi anihilării”; să se facă referire la persecuţia sistematică sprijinită de stat împotriva creştinilor în perioada regimului totalitar comunist din România. Această completare este necesară pentru a nu crea impresia că Statul român, dorind să cinstească memoria victimelor persecuţiilor împotriva evreilor şi romilor, nesocoteşte sutele de mii de victime ale Genocidului Anticreştin care a avut loc în România în perioada regimului comunist totalitar. Situaţia României este una specială, deoarece aici au fost persecutaţi sute de mii de creştini, existînd zeci de mii de victime. Memoria martirilor din perioada comunistă este un subiect sensibil, iar cinstirea victimelor unui regim totalitar nu trebuie să ducă la neglijarea sfidătoare a victimelor altui regim totalitar. Instituţiile acreditate ale Statului român trebuie să constate şi să condamne Genocidul Anticreştin în România comunistă, precum a condamnat Holocaustul şi să recurgă la reformularea Art. 2 punctul d. De asemenea, este necesar ca persecuţia evreilor să nu fie separată prin punct de persecuţia romilor şi a creştinilor, ci întreaga definiţie a Holocaustului, care presupune un simplu şir de enumerări, să fie cuprinsă într-o singură frază.
Aceste modificări sînt necesare pentru a preveni pe viitor conflictele naţionale şi religioase pe care Ordonanţa nr. 31/2002, chiar şi în noua sa formulă, le alimentează. De asemenea, prin operarea modificărilor propuse va fi îndepărtată confuzia prin care memoria miilor de martiri creştini din perioada comunistă a fost defăimată, avîndu-se în vedere şi faptul că unii dintre ei au fost de acum propuşi spre canonizare Sfîntului Sinod al BOR. În acest sens a fost iniţiată şi o campanie, intitulată “Din temniţe spre Sinaxare”, care promovează cu succes convingerea că martirii români din temniţele comuniste sînt vrednici de a fi trecuţi în rîndul sfinţilor.

Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice perspectivă asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă. Considerăm că reformularea Ordonanţei nr. 31/2002, în termenii propuşi mai sus, se constituie într-un act democratic şi necesar care ar îndrepta o greşeală impusă prin şantaj şi presiuni care nu-şi au locul în epoca democraţiei şi a libertăţii de opinie.

+++

NOTE:

1. Este cunoscut faptul că majoritatea foştilor deţinuţi aşa-zis „politici”, printre care se numără peste 2000 de preoţi ortodocşi, în afară de călugări, au fost învinuiţi în mod fals de „spionaj” şi alte delicte care pot fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii. Un caz celebru în acest sens îl constituie Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa care a petrecut în temniţele comuniste 21 de ani. Se ştie că Părintele Calciu a fost o personalitate publică recunoscută în Occident drept un luptător pentru pace şi drepturile omului. Părintele Calciu, care a fost eliberat din închisoare şi expulzat din ţară în urma demersurilor făcute de preşedintele SUA, Ronald Reagan, de către Papa Ioan Paul II şi alte personalităţi ale vieţii politice din Occident, a fost apoi primit la Casa Albă în mai multe rînduri ca un martir al contemporaneităţii. Paradoxul şi confuzia pe care le creează Ordonanţa nr. 31/2002 face ca un simbol al păcii şi al luptei pentru democraţie, atît de respectat în Occident, cum a fost Părintele Calciu, să fie considerat în România un delicvent vinovat de infracţiuni împotriva păcii şi omenirii şi să i se interzică memoria, deoarece şi el a fost unul din cei şase martiri omagiaţi de expoziţia „Destine de martiri”. Acesta este doar unul din cazurile în care se verifică imperfecţiunea Ordonanţei nr. 31/2002, impunîndu-se revederea ei urgentă.

2. Felul în care Comunitatea Evreiască din România (CER) speculează cu acuzaţia de antisemitism, bazîndu-se doar pe ambiguitatea Ordonanţei 31/2002, se constituie într-o promovare a prejudecăţilor prin caracterizari globale acuzatoare lipsite de fundament. De pildă, se invocă faptul că „printre români e răspîndită credinţa potrivit căreia evreii au stat în spatele morţii lui Iisus”, sau că aceştia “consideră că evreii conduc omenirea prin manipulări financiare”, deşi tot acolo, pe un ton oficial, specific oricărui raport, Dl. Alexandru Florian, care îndeplineşte şi funcţia de director al Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România, afirmă în numele CER: „Guvernul a adoptat această Ordonanţă şi ca urmare a presiunilor exercitate mai bine de 10 ani de către guvernele occidentale, în special cel american, de către asociaţii evreieşti americane şi internaţionale”, afirmaţie care nu face decît să alimenteze şi să perpetueze prejudecăţile numite mai sus.

3. Dintr-o petiţie adresată Jandarmeriei Române, iniţiată pe internet, prin care se cere înlăturarea crucii celtice din locurile publice, aflăm că Jandarmeria Română a considerat “crucea încadrată într-un cerc” drept un simbol care intră sub incidenţa Ordonanţei 31/2002 şi a efectuat sub această acuzaţie un arest în Buzău, cazul fiind dezbătut în presă. Crucea încadrată de cerc are o vechime foarte mare în Biserică, fiind prezentă pe unele biserici, pe morminte şi monumente ale creştinismului primar, precum şi în majoritatea “troiţelor” româneşti. Deoarece textul Ordonanţei 31/2002 nu dă exemple de semne şi simboluri cu caracter rasist, fascist sau xenofob, solicităm exemplificarea lor şi asigurarea cum că semnul crucii, care este sfînt pentru creştini, nu intră sub incidenţa legii.

SILVIU ARONET DESPRE CANONIZAREA SFINTILOR DIN INCHISORI

Silviu Aronet de la Revista Gand si Slova Ortodoxe a scris un articol despre canonizarea marturisitorilor din temnitele comuniste, pe care va invit sa-l cititi.

Refuzul canonizării Sfinţilor din închisori este o „dezrădăcinare a noastră consimţită tacit [1]”

Motto: „Învaţă-ne pe noi [este vorba despre patriarh şi arhierei] după Sfânta Scriptură, urmând pe Sfinţii Părinţi din vechime, şi te vom primi ca pe un egal cu apostolii, şi vom fi praf şi cenuşă sub picioarele tale sfinte; şi ne vei călca în picioare, iar noi vom socoti aceasta ca pe o sfinţire pentru noi. Şi nu numai atât ci şi poruncile tale le vom păstra până la moarte. Dacă, însă, nu ne vei călăuzi în aşa fel încât să ne supunem de bunăvoie poruncilor tale… atunci noi nu vom putea să-ţi răspundem decât prin cuvintele ucenicilor lui Hristos: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni (Fapte 5. 23)” (Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul [+1020]).

Sfinţii închisorilor vor fi canonizaţi la calendele greceşti. Cel puţin asta este concluzia care se desprinde ascultând vorbele purtătorului de cuvânt al patriarhiei, pr. Constantin Stoica. Acesta spune – şi acesta nu este un punct de vedere personal, care poate fi subiectiv, ci reprezintă punctul de vedere oficial al instituţiei ecleziale pe care o reprezintă, Patriarhia Română -: „Comisia de canonizări a sfântului Sinod are în atenţie, în vedere propunerii de canonizare, un număr important de ierarhi, de preoţi, monahi şi monahii, credincioşi laici şi mireni, din istoria Bisericii şi a poporului nostru. În acest sens, se urmăreşte o anumită abordare cronologică a cazurilor. În acest moment, comisia are în lucru cauzele mai multor mărturisitori şi martiri, începând cu secolul al XVI lea, până în secolul al XX lea inclusiv (subl. red.). Să amintim numai de Domnitorul Grigore al II lea al Ţării Româneşti sau de Veniamin Costache, din sec. al XIX – lea. Cu certitudine le va veni rândul şi martirilor, mărturisitori din închisorile comuniste despre care vorbiţi. Fără îndoială vor fi cercetate şi cauzele lor (idem). De altfel, în acest sens, se află în cercetare la nivelul parohiilor, mai multe cazuri. În tradiţia Ortodoxiei, după cum ştiţi, până se declanşează procesul de canonizare, se desfăşoară o cercetare temeinică, aprofundată, care necesită mult timp”.

Scurt, clar şi la obiect! Adică ne aflăm cu demersurile privind canonizarea în secolul al XVIII lea şi poate peste câţiva ani sau zeci de ani vor veni la rând – rândul fiind unul din elementele definitorii ale orânduirii comuniste, ca şi limba şi gândirea de lemn, dealtfel – şi martirii închisorilor, noii mucenici ai veacului XX.

Acest mod de abordare a problemei este fals, manipulant şi reprezintă o politizare a problemei.

Fals pentru că această abordare a problemei din perspectiva timpului este valabilă în cazul cuvioşilor a căror viaţă trebuie cercetată „temeinic, aprofundat” şi apoi să se poată lua o decizie în cunoştinţă de cauză. În cazul mucenicilor, însă, se caută doar curăţia dreptei credinţe, care constituie principalul etalon pentru canonizarea lor. Ori în cazul de faţă este indubitabil că Valeriu Gafencu, Daniil Tudor, pr. Ilarion Felea, monahia Mihaela Iordache şi mulţi alţii au murit mărturisindu-L pe Hristos şi dreapta credinţă ortodoxă, în confruntarea cu „cel mai nimicitor experiment care a fost altoit vreodată pe trupul şi pe sufletul vreunei comunităţi omeneşti: comunismul” [2].

„Ori în secolul XX Biserica Ortodoxă a îngenuncheat în faţa satanei şi atunci nu avem mucenici, ori Biserica Ortodoxă a dat mărturia cea bună şi atunci este firesc să-i canonizăm pe aceşti sfinţi ca poporul să-i cinstească cu evlavie” se întreabă teologul Danion Vasile. Iar răspunsul îl dă poporul dreptcredincos care îi cinsteşte – mă refer la cei care cunosc subiectul nu la cei ignoranţi sau răuvoitori – are evlavie faţă de cei care au suferit în închisori, faţă de cei care sunt rugători în ceruri pentru neamul românesc şi pentru ale căror rugăciuni Dumnezeu se milostiveşte spre noi, păcătoşii şi nevrednicii.

Fals, pentru că există un precedent! Biserica Ortodoxă Rusă şi-a canonizat mucenicii Gulagului comunist cu zecile cu sutele, având peste 1700 de noi mucenici în calendar, după cum arată şi vrednicul de pomenire Părintele Gheorghe Calciu: „Biserica Rusă a făcut martiri din toţi cei care au fost ucişi în închisori, chiar dacă au dus o luptă politică, fiindcă toţi au luptat împotriva imperiului satanic comunist. Iar la noi sfinţii sunt renegaţi de Biserică din motive politice şi din laşitate duhovnicească. Nu a auzit Sfântul Sinod despre puterea crucii: Şi a făcut din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici? Nu a auzit că pocăinţa şi curăţire lăuntrică sunt cea mai sigură poartă de intrare în rai? Nu a auzit că bunul trai este duşmanul lui Hristos în inima ierarhilor care sacrifică sfinţii din închisori în cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale?” [3].

Manipulant pentru că în momente de cumpănă, de extremă urgenţă, nu se poate accepta ca argument „abordarea cronologică a cazurilor”. Fără a pune la îndoială vrednicia Domnitorului Grigore al II lea sau a lui Veniamin Costachi – vrednici cu adevărat de canonizare – nu se pot pune în balanţă aceştia cu cei care au suferit în gulagul românesc. Sunt măsuri diferite şi doar gândirea de lemn a administraţiei bisericeşti poate refuza a lua în discuţie, în regim de urgenţă, martirajul românilor care au suferit şi au murit pentru Hristos în spaţiul concentraţionar românesc. Acest fapt „este mai mult decât indiferenţă, este anormalitate” spune jurnalistul Rafael Udrişte.

Este politizare pentru că ierarhia bisericească este prizonieră a statului laic, ateu şi masonic, al „statului laic demonizat, orientat spre o Europă Unită, plină de duhul antihristului”, după cum îl defineşte Părintele Calciu. Iar liderii, modele ale lumii de astăzi, nu suportă să fie comparaţi cu sfinţii închisorilor; diferenţa este atât de mare încât aceştia nu suportă comparaţia, iar „într-o ţară în care sfinţii sunt modele, ticăloşii ard ca viermii pe jar” [4].

Ar fi cazul ca Patriarhia Română, Sfântul Sinod să treacă peste orbire şi laşitate, să asculte vocea poporului dreptcredincios, care are puterea de a canoniza – şi chiar o va face în ciuda opoziţiei sinodului şi a patriarhiei, al cărui rol este consultativ şi executiv în acelaşi timp – şi să-i canonizeze pe Sfinţii închisorilor care „veghează peste Biserica Română, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei statului ateu şi peste neamul românesc, mai reali decât toate treptele ierarhice care neagă sfinţenia celor morţi în închisori” [5].

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu. Amin!

++++++++

[1] Rafael Udrişte, emisiunea Semne, a TVR din 8 noiembrie 2008

[2] Radu Mărculescu, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică, Ed. Albatros, Bucureşti, pag. 9

[3] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12

[4] Rafael Udrişte, emisiunea Semne, a TVR din 8 nov. 2008

[5] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12

DIN TEMNITE SPRE SINAXARE: SANDU TUDOR

       

Campania DIN TEMNITE SPRE SINAXARE initiata acum ceva vreme, continua. Ieri, 17 noiembrie, la Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud a avut loc un parastas in memoria lui Sandu Tudor (Ieroschimonahul Daniil). Liturghia si Parastasul au fost oficiate in Monumentul de la Aiud de un sobor de peste 10 preoti, asistati de aproximativ 200 de credinciosi. Momentul solemn a reprezentat o noua aducere aminte de cei care, protestand impotriva unui sistem dracesc de opresiune, control si spalare pe creier au suferit chinuri groaznice, unii innebunind sau lesinand, altii chiar murind de durerile provocate de loviturile aplicate cu salbaticie de semenii lor. S-a evocat persoana Parintelui Daniil, de o inalta tinuta duhovniceasca, iar in finalul Parastasului s-a cantat de catre toata lumea „Hristos a Inviat!” in speranta vietii vesnice a careia, speram, si pentru rugaciunile Sfintilor Marturisitori din temnitele comuniste, sa fim invredniciti.

Campania DIN TEMNITE SPRE SINAXARE isi propune sa readuca in prim plan aceasta jertfa, nu pentru a porni o noua revolutie, nu pentru a incita la violente, rasism sau xenofobie (asa cum trist se insinueaza) ci pentru a implini o datorie morala din partea noastra, a generatiilor care le urmeaza. Ar fi o greseala imensa si impardonabila ca jertfa si durerile celor prigoniti nu pentru altceva decat pentru credinta in Hristos, sa fie ignorate sau, mai mult, interzise.

Ne doare foarte mult sa vedem cum si astazi, la aproape un secol de la aceste evenimente, unii baga capul in nisip precum strutul, iar altii ne pun pumnul in gura interzicandu-ne chiar sa abordam acest subiect, clasificat drept „fierbinte”. Nu cred ca este atat de fierbinte cat vor unii sa-l incalzeasca artificial. Impotrivirea fata de bolsevism face parte din istoria noastra. Daca evreii, persecutati de un nebun – Hitler, gazati si stantati in lagarele naziste, au acum propria fila de manual in care se studiaza Holocaustul – pentru ca aceasta grozavie sa nu se mai intample, nici cu evreii nici nu alta natie, la fel de corect ar fi ca si despre comunism sa se vorbeasca liber si deschis, pentru ca aceasta grozavie de pe urma careia nu numai un singur popor a avut de suferit ci mai multe, care a cauzat SUTE DE MILIOANE DE VICTIME PE INTREG GLOBUL sa NU se mai repete. Prin Campania de promovare a jertfelor marturisitorilor comunisti, nu se doreste reabilitarea Miscarii Legionare nici a vreunui curent fascist. Este pur si simplu recunoasterea si cinstirea jertfei unor oameni care desi au avut familii, planuri de viitor, desi erau tineri si cu ssiguranta nu se gandeau la grozavia ce va urma, au ales sa se desparta de cele lumesti (nu fara durere sau amaraciune) dar sa nu se desparte de Hristos si Imparatia Cerurilor.

Biserica Ortodoxa are niste criterii aspre pentru canonizare si bine face. Faptele unei persoane propuse spre canonizare trebuiesc cantarite cumpatat, cu mare discernamant, pentru ca nu cumva evlavia populara sa forteze cinstirea unui inselat. Totusi, aceste criterii se aplica in privinta Cuviosilor, care au murit de moarte buna, cum se zice. In privinta mucenicilor, nu exista decat un singur criteriu valabil pentru canonizare si acesta este curatia credintei lor, marturisirea credintei in Hristos chiar si in fata mortii. Ori toti acestia care si-au gasit sfarsitul in temnitele comuniste, „dusmanii poporului”, „banditii”, „misticii”, asta au facut: L-au marturisit pe Hristos cu pretul vietii, arsi de vii, omorati prin frig si infometare, batuti pana la moarte.

Atitudinea sceptica a unora, mai ales a celor din functii inalte, ferirea de a discuta subiectul le consider penibile, rusinoase. Aceste atitudini denota ipocrizie (cum te numesti crestin, daca nu te comporti ca atare) si complicitate (cei ce se feresc de subiect sau ameninta pe cei care vor sa deschida subiectul nu sunt nici mai mult nici mai putini decat COMUNISTI).

Sfantul Sinod se fereste sa-i canonizeze pentru ca majoritatea Sinodalilor si-au facut cariera, pensia, daca vreti, pe spinarea si pe chinurile acestor mucenici. Iar cei mai tineri dintre sinodali, care n-au apucat sa fie racolati de Securitatea comunista, sunt acolo datorita „ascultarii” si „docilitatii” fata de cei deja manjiti.

Ideea cum ca noi, mirenii, nu avem dreptul sa cerem canonizarea acestor marturisitori este ridicola si sofista. Avem tot dreptul pentru ca ne simtim madulare ale Bisericii si nu putem ramane indiferenti fata de ce se intampla in Biserica dar si pentru faptul ca acei marturisitori aruncati in gropi comune pe la marginea oraselor nu sunt altceva decat fii nostri, unchii nostri, verii nostri, fratii nostri, si asa mai departe. Omul simplu, care stie greutatea vietii, care stie pretul jertfei i-a canonizat deja pe-acesti marturisitori, si la fel si Dumnezeu. Mai ramane sa schimbam si mentalitatea comunista din Biserica, pentru ca acestia sa fie trecuti si in Sinaxar.

Pana una alta, Campania continua prin conferinte si pliante, iar sprijinul moral acordat de preoti si credinciosi este incurajator. Bine-ar fi sa ne sprijine si ierarhii, asta daca Inalt Prea Sfintiile lor nu sunt prinsi cu alte treburi, mult mai importante.

INTERVIU CU UN AMERICAN INTORS ACASA

Fratele NICOLAE, este un roman care s-a repatriat din SUA, unde a stat 17 ani. Este si autorul unui blog deosebit – NU VACCINURILOR! – unde dezvaluie cateva din culisele industriei farmaceutice, care are ca scop sclerozarea noastra si imbogatirea altora. Otrava care insoteste majoritatea vaccinurilor sau pastilelor la care unii din noi apelam cu mare naivitate, ar trebui sa creeze o miscare de protest de mare amploare in randurile noastre, si totusi, nu se intampla. Asteptam in continuare sa fim injectati cu mercur, noi si copii nostri. Domnul Nicolae a acceptat cu placere sa-mi raspunda la cateva intrebari cu privire la ce este astazi America si democratia americana care se agita mai peste tot. Iata ce are de spus:

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

FN – Sunt familist, avem doi copii mici, pe care vreau sa-i cresc intr-o tara libera si buna, cum poate deveni Romania…

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FN – Parintii ne duceau la Biserica de doua ori pe an si-atunci nu intram inauntru ci asistam la slujba dinafara Bisericii, ca sa nu fie vazuti caci ar fi fost in pericol sa-si piarda serviciile in mediul academic. Bunica mea a incercat cat a putut ea sa contracareze propaganda marxista care ni se facea la scoala, dar n-am avut o educatie religioasa nici pe departe suficienta. Bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a tras odata o palma de-am vazut stele verzi, cand i-am spus ca nu exista Dumnezeu (o auzisem la scoala). Credeti-ma, palma aia m-a scuturat intr-atat incat mi-am pus intrebarea „Daca Dumnezeu chiar nu exista, oare de ce s-a suparat bunicul pe mine atat de mult?”, caci era un om foarte bun dealtfel. Credinta mea a fost deci nestiutoare si din cauza asta am mers o vreme la o Biserica Romano-Catolica, in SUA, unde totusi m-a deranjat sa vad credinciosi in blugi si tricouri cu „Devils”, numele unei echipe de hockey. Inainte de asta, un coleg ma invitase la biserica lor, fara denominatie, protestanta desigur in spirit, unde un pastor alb, a inceput sa deplanga rasismul …albilor! , dupa ce un sofer de camion alb a fost lasat aproape mort de catre o banda de negri, in timpul nefastelor evenimente din Los Angeles, in 1992. A fost prima si ultima mea data la biserica aceea. M-a salvat bunul simt Romanesc si mintea (fara sa ma laud, dar totul trece prin minte), de caderea in secte sau in Romano-catolicism. Mai tarziu am dat de greci care aveau Biserica Ortodoxa, iar apoi de Romani, in alt stat si de-atunci am inceput copacel-copacel, sa ne ancoram in credinta cea adevarata. Trebuie sa intelegeti deasemenea, ca in America, Biserica serveste si o importanta functiune sociala, deoarece este singurul loc public unde Romanii se pot aduna laolalta pt. comuniunea care in tara are loc in mod firesc. Exista o sala sociala mare pe langa fiecare Biserica si-acolo au loc nunti, botezuri, mese lunare, pe care de-abia le asteptam, ca sa putem petrece timp intre ai nostri, caci altfel, fiecare cu serviciul lui..

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist (sau blogger)?

FN – Nu si nici nu ma consider unul. Am avut insa o participare puternica pe forumurile Romanesti, dandu-mi seama ca ar fi pacat sa las atata experienta acumulata in America, sa se iroseasca, cand pot s-o impartasesc altora, mai ales cand este vorba de copiii lor.

BM – Ce anume din experienta de viata pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FN – Sincer, singurul meu mare regret, este ca nu ne-am repatriat mai devreme in tara, ci am asteptat aproape 20 ani. Am fi fost cu mult inainte din toate punctele de vedere.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul Nu Vaccinurilor?

FN – Am vazut o stire intr-un ziar Romanesc, descriind vizita fostului Secretar de Stat al SUA, Madeleine Albright, la Bucuresti, unde a incercat sa-l influenteze pe Primul Ministru Tariceanu, inspre obligativizarea vaccinului HPV Gardasil, incepand cu fetite de 9 ani. Cunosteam de dincolo ce efecte dezastruoase poate avea acest vaccin, precum si faptul ca in toate statele in care s-a incercat acelasi truc, cetatenii s-au coalizat reusind sa invinga aceste comploturi ale industriei farmaceutice.
Am reactionat si s-a gasit un alt barbat pe care inca nici nu l-am intalnit fata in fata si care a realizat practic intregul blog, contributia mea rezumandu-se la sugestii. Exista oameni adevarati in Romania berechet, numai sa-i cauti.

BM – Care este mesajul blogului, scopul final.

FN – Scopul este informarea parintilor din alte surse decat cele oferite de catre sistemul medical alopat, inainte de a lua o decizie atat de importanta, incat sa justifice introducerea mercurului, aluminiului, formaldehidei si-a unei game intregi de virusi extrem de daunatori, in corpul copiilor lor, provocandu-le astfel boli pe viata.
In SUA, unde copiii sunt „oblifgati” sa ia 24 vaccinuri pana la varsta de 6 ani, bolile cronice sunt extrem de prevalente inca din copilarie. Numai in clasa fiicei mele, jumatate din copii sufereau de astm sau diverse alergii, vedere slabita, iar una dintre fetite purta la brau o pompa de insulina atasata permanent la o vena – facuse saraca diabet infantil dupa primirea vaccinului Hepatitei B. Informatia aceasta”alternativa”, provine in mare parte de la doctori sau cercetatori de buna credinta, care au indraznit sa o faca publica, in ciuda presiunilor, amenintarilor si chiar a represaliilor la care sunt supusi. In America, nu e bine sa te pui cu o industrie de miliarde $$, caci iti expui rapid cariera, sau chiar si viata.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FN – Foarte mari. Au inceput inca de pe „pamantul libertatii”, dar din pacate continua neabatute si aici in Romania. SRI-ul nostru pare sa fie o simpla marioneta in mana mai marilor si temutelor servicii secrete ale SUA si-ale altor tari. Trebuie sa intelegeti ca libertatea in democratiile vestice este doar un paravan, in spatele caruia interese oculte foarte puternice nu sufera sa se vada amenintate, chiar si de un simplu cetatean care are ceva de spus. Cata vreme vorbesti prostii, nu are nimeni treaba cu tine. Validitatea mesajului meu imi este confirmata zilnic de reactiile celor care pazesc sistemul de noi.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FN – Cele doua notiuni sunt incompatibile: Libertatea adevarata este data de Dumnezeu si nu acordata sub forma de privilegii, de catre guverne. Alea-s drepturile omului. Sa va dau un exemplu provocator, libertatea de miscare: Cum se poate spune ca avem libertate de miscare, atata vreme cat condusul unui automobil necesita un permis eliberat de guvern, iar posedarea unei masini, este o adevarata cornucopia pentru guverne, care te obliga sa o inregistrezi, verifici tehnic, omologhezi, dotezi, asiguri, etc. si pentru fiecare din procedurile acestea birocratice te taxeaza de-ti iese pe nas? Cand le-ai facut pe toate astea, apoi iti dubleaza si pretul benzinei tot prin taxe si accize si-ti mai tranteste si-o taxa „de drum”. Voiaj placut! Nu vrei sa mergi cu masina, bine, ia avionul, vor spune unii: Iarasi a devenit cumva treaba guvernului, care ca se ne „apere de teroristi”, ne inregistreaza, scaneaza, dezbraca si umileste in fel si chip si te mai pune sa si platesti pentru „serviciile prestate”. Cand a avut loc ultimul atac terorist din Romania? Iar cele din New York, Londra si Madrid, ale cui „opere” au fost si cui au servit?

Nu aveti idee la ce abuzuri sunt supusi cetatenii care zboara in SUA: Sunt trasi deoparte batrani si invalizi in scaune cu rotile, mame si fetite mici sunt dezbracate si molestate sub privirile neputincioase ale sotilor si tatilor lor, oameni electrocutati cu „taser guns” pana mor si alte asemenea abuzuri care nu au absolut nimic de-a face cu prevenirea terorismului. La noi inca nu-i chiar atat de rau, dar nici mult nu mai este. Ei, in vremuri nu demult apuse, iti trebuiau permise si taxe pentru ati calari calul sau a trage o sareta dupa el? Astazi calul are obligatoriu un chip in ureche si poate fi urmarit din satelit, iar caruta numar, dar voie sa circule pe drum, nu mai are, c-acum am „devenit” si noi europeni.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui jurnalist/blogger?

FN – Din punct de vedere al unui simplu om, o vad in descompunere si degringolada planificata. Se incearca din greu distrugerea credintei, traditiilor nationale si a limbii – cand ati auzit cuvintele „mall”, „weekend” si „OK” ultima oara? Dar expresia „o zi buna”, copiata in mod penibil, dupa americanul „have a nice day” ?

Fenomenul are loc in toate democratiile de tip vestic, la noi se trage mai tare, ca sa-i ajungem din urma pe altii care sunt aproape distrusi.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FN – Timpul. N-asi vrea sa ma lovesc de indiferenta, pentru ca e ceva facut din dragoste pentru poporul meu Roman, fara alta rasplata decat cea primita din partea SRI-ului ca multumire pentru faptul ca nu le doresc nici copiilor lor sa creasca intr-o tiranie tehnologizata, imbolnaviti cronic pe viata si indobitociti prin vaccinuri, mancare chimizata si televizor.

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari?

FN – Sunt bloggeri excelenti si sunt altii care se vor interesanti, in fine toata gama. Este bine ca se poate culege informatii si din alte surse decat mass-media, dar trebuie totusi discernamant. Sunt sceptic in privinta unora care se vor de partea Neamului, dar nu au nici in clin, nici in maneca cu credinta care ne defineste ca Neam.

BM – Dar comparativ cu ce ar trebui sa fie…?

FN – Ar trebui niste situri web cu-adevarat de referinta in domeniile istoriei, analizei politice si-a evenimentelor curente. Wikipedia este controlata si cenzurata in ciuda pretentiei de liber acces. Din nou, accesul este liber doar daca informatia este corecta politic. Iar asta nu inseamna nicidecum corecta.

BM – Cum vedeti societatea romaneasca la ora actuala, mai ales comparativ cu ce este in America? Ce-am putea gasi pozitiv si negativ in America si ce la noi?

FN – La noi exista un curent care bate mai ales din partea mass-media, de a adopta intru totul stilul de viata, cultura si obiceiurile Americane. Spun „Americane” cu strangere de inima, deoarece si acolo adevarata cultura si traditie a fost supusa unui bombardament extraordinar in ultimii 50 ani, in urma caruia multe s-au schimbat in rau. Sa va dau un exemplu: Pe vremuri, cand doua persoane se desparteau, obiceiul era sa-si ureze Good bye!, care este forma prescurtata a lui „God be with you”, adica Domnul sa fie cu tine. Ce urare simpla si frumoasa! Ei, schimbarea efectuata prin televizor si magazine, a facut ca expresia mai nou auzita in intreaga tara sa fie „Have a nice day” ( o zi buna) ! De ce-am vrea noi sa-l inlocuim pe „Doamne ajuta” al nostru cu o bromura ca si asta? In ultimii ani s-au declansat adevarat scandaluri in urma interdictiei urarilor de „Merry Christmas” si „Happy Easter”, de Craciun si de Pasti, de la magazinele mari, pana la locul de munca. Sefilor li se spunea sa-si incurajeze angajatii sa foloseasca expresii ca si „Have a nice a safe holliday”, adica „sa ai o sarbatoare buna si in siguranta” ! La aeroportul din Seattle, au fost indepartati toti brazii de Craciun care erau pusi acolo de la infiintarea aeroportului, in urma plangerii facuta de-un rabin. A urmat un scandal national si brazii au reaparut, rabinul a disparut, dar era oare nevoie de asa ceva?

Sa nu cadem si noi in capcana proastei intelegeri a tolerantei si diversitatii.

Noi Romanii suntem toleranti: nu obligam pe nimeni sa se inchine ca si noi si nici macar sa ne vorbeasca bine limba!

De ce sa-i ascultam pe cei ce vor sa ne vare pe gat convingerile lor ecumeniste, pro-sodomite si masonico-umaniste, in numele unei false tolerante? Chiar ei sunt adevaratii intoleranti! La noi va fi bine daca ne vom sti pastra caracterul nostru Romanesc. Cate vreme ascultam aceeasi muzica, vizionam aceleasi spectacole jenante la televizor si ascultam de cei care-ai stat acolo 2-3 ani ca sa aduca ce-i mai rau inapoi, nu ne vom pute numi cu-adevarat Romani, doar pentru ca preferam mititeii si berea, hamburgherului si coke-ului.

BM – Cat de des sunt folosite practicile orientale (homeopatia, acupunctura, yoga) in America? Sunt multi budisti acolo? Ce impact au asupra americanilor aceste practici?

FN – Nu sunt multi budisti, dar sunt multi in media care promoveaza aceasta religie si tehnicile ei. Scopul este evident de a-l indeparta pe American de la Crestinism. Americanul obisnuit nu are chef sa auda de asa ceva, dar multi dintre cei mai tineri si „luminati” facand parte din categoria „Yuppie – young urban professional” pun mana pe salteaua de yoga , o arunca in masina scumpa si neaparat straina si se indreapta catre centrele unde un „guru” spiritual ii invata o credinta straina de sangele lor, sub pretextul calmarii si-a detensionarii.

BM – Americanii folosesc sitemul privat de pensii? Este un sistem alternativ pozitiv?

FN – Da, in exclusivitate. De fapt acolo esti fortat sa contribui in sistemul de „social security”, care numai siguranta nu-ti confera – vai de cei care depind de el, ii vedeti la intrarea in marile magazine la 70 si ceva de ani, imbracati in uniforme ridicole, intampinand clientii cu un zambet trist.

Iar cine vrea sa contribuie in sistemul privat de pensii, nu are alte optiuni decat actiuni, obligatiuni sau bani gheata, vorba vine, in diverse combinatii. Aceste „produse financiare” sunt complet la cheremul manipulatorilor si-al speculantilor de pe Wall Street, iar rezultatele nu s-au lasat asteptate: am vazut oameni care dupa o munca de viata in slujba unor companii mari si reputabile ca si PanAm, KMart sau Enron, catre pensie, au ramas cu punga goala.

Inainte de manipularile care-au dus la caderea acelor companii, ar fi avut si ei catre 1 milion de dolari, iar acum erau literalmente faliti si cu viata terminata. Altora, mai norocosi, le-a ramas mai putin de jumatate, dupa ce stocul GM-ului a fost facut praf pe „piata libera”.

Am pus deliberat in ghilimele acele cuvinte, pentru ca si-au schimbat insemnatatea – piata libera inseamna una in care o minoritate a bancherilor si speculantilor finantisti, conduce absolut tot, jupuind trilioane de dolari de pe pielea publicului care nici macar nu suspecteaza ce se intampla. Pasii sunt urmatorii:

~ cumpara din greu intr-un sector defavorizat sau nebagat in seama (industria auto, agricultura, case si terenuri, etc.)

~ pun oamenii lor din media sa-l promoveze din greu, pentru a determina publicul sa-si „investeasca” banii din planurile lor de pensii in aceleasi industrii, ridicand preturile la niveluri artificial de mari.

~ peste noapte, cand numai ei au acces la bursa, vand totul la pretul cel mai ridicat, provocand o cadere colosala a doua zi, cand Americanul se indreapta spre servici ca sa-si serveasca stirile rele.

Am vazut asta facandu-se de cel putin patru ori, cu industria farmaceutica, cea a automobilelor, faimosul .com din 2001, iar acum cu „investitiile imobiliare”, care au tras in jos toate bursele din lume.

Singura alternativa dupa parerea mea, o constituie investitiile adevarate de aur si argint, livrat cumparatorului in mana, sub forma de monezi si lingouri. Sunt si singurii banii biblici, daca stam sa ne gandim. Inflatia nu este altceva decat saracirea populatiei prin tiparirea de bancnote fara acoperire in aur si argint, bancnote care ajung mai intai la favoritii guvernului sub forma de contracte, facilitandu-le cumpararea de proprietati la preturile de ieri, in vreme ce populatia asteapta o biata marire a salariului de 3%, iar nivelul general de trai scade.

BM – Cum vedeti evolutia economica si politica a SUA? Va continua declinul dolarului? Va ajunge SUA un stat politienesc, o dictatura militara? Se va decreta Starea de Urgenta?

FN – Intrebarea nu este daca SUA va dura, ci cat va mai dura? Involutia tarii este evidenta:
In anii ’90, era inca posibil sa fii tras pe dreapta de catre politie, fara a fi chestionat asupra statutului de imigratie, starii de spirit, sau continutului portbagajului si pentru mine, un biet imigrant care intre sosirea in SUA si dobandirea statutului de azilant politic, ma aflasem intr-o pozite „gri”, adica deportabil, asta constituia o adevarata libertate, ma rog, asa cum era ea atunci; Lipsa de comunicare intre autoritatile federale, cele de stat si cele locale, acolo, este un lucru bun, deoarece aceasta conferea cetateanului o oarecare libertate de miscare, care-i permitea sa nu fie prigonit de catre intregul sistem, dezlantuit asupra sa. Astazi, prin isteria provocata cu ajutorul falsei amenintari a terorismului (pentru cei care inca cred ca turnurile gemene au fost doborate de unii cu turbane care complotau dintr-o pestera din muntii Tora Bora , am un pod peste lacul Michigan de vanzare, in Kansas ), bazele de date au fost unificate, altele noi create, iar cetatenii au fost imbolditi sa se uneasca in cel mai pur stil comunist, impotriva acestei „amenintari”. Ei au fost astfel constituiti in grupuri, de la cele oficiale de raportare a „comportamentului suspect” si incurajarea copiilor de a-si turna parintii, pana la bandele criminale civile, sponsorizate de catre serviciile secrete NSA, FBI, CIA, etc., echipate cu arme extrem de sofisticate cu energie directionata, microunde si radiatii ionizante, cu vedere prin obstacole solide (peretii casei), prin intermediul carora cetatenii iubitori de libertate, cei care expun coruptia sistemului „whistleblowers”, simpli cetateni care s-au saturat sa fie mintiti si manipulati, sunt pedepsiti pentru indrazneala lor, prin tortura zilnica, obscena si rituala, aplicata de la distanta, fara urme evidente, dar soldata cu boli, stari de neputinta generalizata si sinucideri, care dealtfel constituie si tinta acestor psihopati. (http://docs.google.com/Doc?id=dd64bm93_0ckx6vrft&hl=en)
Aceste bande constituie un sistem paralel de spionaj si pedepsire extra-judiciara, pentru care nu exista state de plata, structuri legale si legaturi ierarhice oficiale, fiind folosite de catre serviciile secrete in mod ilegal, acoperit, ceea ce confera o oarecare plauzibilitate negatiilor lor. De exemplu, atunci cand membri acestor bande sunt prinsi de catre organele legii, o poveste conform careia inculpatul si-a construit in garaj o arma cu microunde dintr-un cuptor de bucatarie, este rapid avansata pentru media, iar inculpatul este sacrificat, deoarece el nu va putea sa valideze cele sustinute.
Dealtfel, multi sfarsesc prin a fi supusi aceluiasi tratament pe care ei insisi l-au aplicat unor nevinovati, terminandu-si viata in spitale psihiatrice, drogati si torturati, de catre colegii lor mai tineri. Fireste, Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui si doar pentru ca anumite canalii din serviciile secrete ii magulesc si platesc, nu inseamna ca mai devreme sau mai tarziu, nu vor da socoteala pentru faptele lor. Am cunoscut in America un astfel de individ, care la doar 27 de ani, a facut melanoma… Se stie ca acestia recidiveaza in 5-8 ani si ca urmatorul cancer, le va fi letal.Cat priveste dolarul american, el mai are putere numai in masura in care trupele stationate in peste 700 baze militare in jurul globului, obliga guvernele sa tranzactioneze in dolari, mai ales pentru cumpararea petrolului. Altfel, nu pot sa vad avantajul tarilor care acumuleaza dolari in schimbul unor comoditati concrete (animale, ciment, petrol, otel, bunuri de consum, etc.) , doar pentru a cumpara cu acei dolari acumulati, obligatiuni ale guvernului SUA care la maturitate le vor plati tot in …dolari, mult devalorizati de rata inflatiei. Inflatia este pur si simplu, tiparirea bancotelor, fara nici un fel de acoperire in aur si argint, iar cand ai razboaie ultra-costisitoare de purtat, presele de tiparit nu se mai opresc… Dictatura militaro-securista este deja in vigoare in SUA, dar inca nedeclarata prin legea martiala, care nu va intarzia sa fie aplicata cu prilejul urmatorului atac „terorist”, sau al unui razboi civil, mai mult ca sigur rasial, care vor fi provocate.

BM – Care este influenta masoneriei in America?

FN – Uriasa si atotcuprinzatoare. Practic, daca nu esti mason, nu poti face afaceri mai sus de tunsul gazonului sau reparatii auto. Este ca si cum erai membru de partid pe vremuri la noi. Intre capitalism si comunism nu exista mari diferente: cu un card American Express, iti procura aceleasi bunuri pe care le procura carnetul de partid.

BM – Mai este America „tara-tuturor-posibilitatilor” sau e doar un mit?

FN – Bancuri pentru fraieri. Doar daca esti evreu sau mason mai ai posibilitati reale in America, dar chiar si-atunci, ele sunt curmate daca omului ii revine constiinta. Altfel esti liber sa fii indatorat pe 30 de ani pentru o casa din betigase de lemn si 2 masini, care trebuiesc inlocuite tot la 4-5 ani, ca, deh, si vecinii au facut-o. Daca ai copii si iti pasa de ei, nu ii vei inrola cu turma in scolile publice din care iesa incapabili de a numi capitala tarii, sau a vorbi cat de cat corect limba engleza, ci ii vei inscrie in scoli particulare, care in timp ce sunt mai exigente cu educatia formala, ofera copiilor oportunitati egale la distrugere, prin consumul de droguri si perversiunile sexuale, a caror acceptare a devenit norma in America. Asta costa bani grei si prosperitatea vazuta de aici, este in intregime, pe datorie.

BM – Cum se distreaza americanul de rand? Merge la Disneyland? Se uita la wrestling? Joaca baseball?

FN – Se distreaza cum a fost conditionat sa se distreze, prin cheltuiala, cheltuiala si iarasi cheltuiala. Fie ca sunt meciuri sportive la care biletele costa intre $50-250, parcuri de distractii, sau baruri „sport” (au multiple ecrane imense pe care se redau sporturi), americanul sfarseste prin a cheltui o buna parte din venitul lunar pe „distractii” care puteau fi obtinute mult mai sanatos si aproape gratuit: o iesire cu familia pe biciclete in parc, camping, trasul cu arma, caci munitia este inca ieftina, etc. Sunt conditionati de mici sa se simta bine, doar daca cheltuiesc bani, chiar si in milocul naturii, distractia trebuie sa fie organizata, amenajata, vedeti asa zisele „water parks”, care au inceput sa ia fiinta si la noi dealtfel. Americanul nu mai prea stie ce inseamna petrecerea timpului liber pentru adevarata relaxare: pana si cand merge in camping, o face cu case motorizate, dotate cu internet prin satelit, al caror lux depaseste pe cel al multor imobile din Romania. Cand trage o petrecere de ziua in care copilul s-a impartasit pentru prima oara, la catolici se intampla in juul varstei de sapte ani, bea mult prea mult, face glume proaste prea mult, complet lipsit de bunul simt pe care romanul sau rusul imbibat inca il etaleaza, ci excesiv, cu o vulgaritate si zgomot care chiar si pe un camionagiu roman, il deranjeaza. Nu sunt chiar toti la fel, dar multi au uitat ce inseamna o petrecere de famile, in care binele copiilor pe care-i sarbatoresc, sa fie pus inaintea unei betii de o noapte a parintilor lor. A-i ingropa pe copii cu uratele papusi Bratz si console pentru jocuri video, nu constituie iubire, ci abuz.

BM – Este criza petrolului provocata si intretinuta?

FN – Fireste: conceptul „peak oil” a fost promovat pentru a justifica insclavirea populatiei prin restrangerea dreptului la libera circulatie (benzina scumpa), pentru adoptarea unor legi pur socialiste „necesare” datorita „incalzirii globale” de pe urma consumului de hidrocarburi (acestea sunt cicluri naturale – acum 1000 ani, Groenlanda cea rece de astazi, era pamant cald si fertil, de unde si denumirea de „pamant verde”, dupa cum va redeveni in viitor). Bineinteles, speculantii de pe Wall Street s-au grabit sa profite de pe urma imbecilitatii si-a tradarii guvernelor, cumparand si vanzand optiuni la bursa, fara nici o intentie de a prelua livrarea de petrol, adagand astfel aprox. $60 la pretul unui baril de petrol. Astfel, o lume intreaga este jupuita, fie ca se incalzeste, fie ca-si conduce automobilul la servici sau in concediu.

BM – Cum va explicati faptul ca si in ziua de astazi, carti scrise prin anii 20 despre noua Ordine Mondiala sunt perfect valabile ?

FN – In fiecare generatie au existat oameni care au vazut inainte, fie prin credinta lor, fie prin faptul ca erau conectati cu organizatiile oculte care puneau la cale planurile. Recomand tuturor cartea „Lord of the world” de Robert Hugh Benson, fiu al unui inalt prelat anglican, care vazand gaunosenia anglicanismului, s-a convertit la ce a gasit el mai bun in Anglia anilor 1900, la catolicism. Descrie vremurile de pe urma dintr-o perpectiva crestina, care lui Aldous Huxley, sau George Orwell, le-a lipsit.

BM – Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FN – Pentru mantuire, fireste ca da. Politic si social, mi-ar place, dar cred ca se va intampla tot mai putin. Va fi doar folosita si marginalizata de catre potentatii zilei, mult mai interesati in a-i face pe plac noii ordini mondiale masonice, decat lui Dumnezeu. Cum a putut tolera guvernul unei tari crestine, initiative ca cele impotriva icoanelor, sau degradarea deliberata a invatamantului? Am dat aceste exemple, ca sa arat importanta pe care o are un guvern compus din Crestini autentici.

BM – Care ar trebui sa fie raportul Stat-Biserica sau altfel spus cel dintre Biserica si clasa politica?

FN – Unul foarte strans. Conducerea unei tari crestine cum este Romania, nu poate sa o reprezinte cu adevarat, daca ea insasi nu este crestina. Sunt multe voci care cer separarea dintre Biserica si Stat, dupa model american, dar pana si acolo, aceasta separatie, este una falsa, de sorginte masonica. Nicaieri in constitutia lor nu este specificat acest principiu, el a fost inventat mai tarziu de catre judecatori masoni ai Curtii Supreme a SUA.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra (ca blogger), ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FN – Faptul ca cei interesati, destepti prin natura lor, imi scriu cu recunostinta, este toata recompensa de care am nevoie. Sprijinul vine in primul rand din partea Lui Dumnezeu, a Maicii Sale Preacurate si a Sfintilor Sai, fara de care nici un cuvant scris nu-si are rostul. Ei m-au intarit si continua sa ma poarte, in momentele in care fortele iadului se dezlantuie, prin oamenii care le slujesc lor.
Faptul ca atunci cand am un impact ii face sa innebuneasca, imi confirma validitatea efortului meu si imi constientizeaza valoarea luptei care trebuie dusa: nimic de valoare nu a iesit vreodata la iveala fara lupta si sacrificiu.

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FN – Ele sunt o rabufnire a marxismului politic, care atunci cand nu poate sa-si impuste oponentii, ii spala la creier, cautand sa le redefineasca limbajul. Corectitudinea politica trebuie ignorata, nu, chiar sfruntata, prin afirmatii publice, menite sa contracareze si sa contrarieze pe cei deja spalati la creier. Imi face o deosebita placere sa fac afirmatii incorecte politic in public, pentru a starni o reactie din care sa rezulte o discutie constructiva, care duce la adevar.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei, despre Manipulare? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FN – Nevolnicia noastra este rezultatul direct al slabirii credintei. Conspiratiile ar fi lipsite de orice putere, daca noi am fi tari in credinta. Exemplul suprem il da Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care a biruit conspiratia iudeilor impotriva Sa, inviind din morti, daruindu-ne noua mantuirea si surpandu-l pe satan.

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FN – Doarme cumva vrajmasul vreodata? Fortele raului nu se vor odihni in incercarea de a distruge Biserica, pana cand le va veni Dumnezeu de hac. Vrajmasul lucreaza prin oameni, iar acei oameni sunt masonii de diferite rituri si cei care-i conduc, urmasii Sanhedrinului de acum 2000 de ani.Se incearca discreditarea Bisericii pe toate caile, inclusiv din interiorul ei, dar dupa cum a spus Insusi Domnul, nici macar portile iadului nu o vor birui. Trebuie sa ne pastram vie credinta, caci numai astfel ne putem numi fii ai lui Dumnezeu, Noul Israel.
Credinta atrofiata moare, iar rezultatele se vad in Occident, de unde ne vin casatoriile homosexuale, drepturile animalelor si anti-rasismul, ca profesie.

BM – Cum va explicati ca acum sute de ani europenii se uneau impotriva islamului, iar astazi urmasii acelor europeni adera de buna voie la islam, parasind crestinismul. Este vorba de patima, avand in vedere ca se permite poligamia sau este si o consecinta a neimplinirii sufletesti?

FN – In trecut, vestul Catolic a dat mana cu Islamul impotriva Ortodoxiei, tradarea cea mai notorie fiind la caderea Constaninopolului. Catolicii au preferat sa-i sacrifice pe Ortodocsi, mai degraba decat sa-si treaca peste mandrie, venind la dreapta credinta. Altfel, fireste, tineretul occidental si-a pierdut credinta crestina, pentru ca aceasta nu a fost adevarata, iar caderile lor in paganism si falsi profeti, nu trebuie sa ne surprinda. Cine vrea sa inteleaga ce s-a petrecut in vest, trebuie sa citeasca „Ortodoxia si religia viitorului”, de Parintele, as spune eu, Sfantul Seraphim Rose, care nascut fiind intr-o familie de protestanti din America, prin multe cautari si darul Lui Dumnezeu, a inteles deficientele sufletesti la care duce acel sistem si s-a convertit la Ortodoxie, devenind poate cel mai cunoscut Sfant pe care l-a dat continentul Nord-American. Parintele Seraphim este foarte iubit in Rusia, iar tot romanul ar face bine sa ii cunoasca scrierile mai indeaproape.

BM – Suntem noi ortodocsii superficiali? O sa ne confruntam si noi cu aceeasi secularizare, laicizare din Apus?

FN – Ne confruntam deja cu aceste fenomene, prin tot felul de organizatii de sorginte sorosista, care denunta inchinarea la icoane, educatia religioasa in scoli, batutul clopotelor, in fine, toate traditiile si institutiile care ne definesc ca neam. Numai din ignoranta putem cadea in capcanele lor, iar ignoranta eventual trece, daca omul da atentie. Bunastarea de plastic a occidentalilor, nu este ceva ce trebuie urmarit cu orice pret. Nu de doua masini scumpe, apartament de lux, televizor cu plasma si revelioane la Viena, are nevoie familia romana pentru a se implini, caci alergand dupa lucrurile acestea, va pierde ce-i mai important, familia, credinta (prima victima), apoi sanatatea.
Cunosc cazul unui om care acumuland toate acestea si-a neglijat familia. Acum casa cu 12 camere sade intunecata, goala si friguroasa, dupa ce una dintre fete a fugit de-acasa, iar sotia s-a imbolnavit de cancer si s-a despartit, impreuna cu cealalta copila, de el. E clasic pentru unii care sunt Ortodocsi doar cu numele.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FN – Da, nu numai in lancezeala, dar multi traiesc in opozitie directa cu Cel in Al carui nume au fost botezati! E mai multa rautate intr-unul care a renuntat prin faptele sale la credinta adevarata, decat intr-un pagan care necunoscand-o niciodata, traieste totusi dupa legea lui. Am cunoscut in America oameni care paraleli fiind cu adevarata credinta, erau cat se poate de umani, ne puteam intelege, pe cand aici la noi, am de-a face cu unii care renegandu-si Sfantul Botez, au devenit mai rai ca dracii. Solutia este numai a lui Dumnezeu, ar fi necinstit din partea mea, sa pretind ca o am.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FN – Pot, dar numai cata vreme sunt ancorate in specificul nostru romanesc. Nu ar avea nici un rost ca un ONG sa incerce sa convinga Romanul sa poarte masti sterile pe fata atunci cand este racit, precum in Japonia: nu este in felul nostru!
Trebuie educat omul sa nu arunce pe jos, sa respecte igiena elementara, sa-si cunoasca si ceara drepturile pe care democratia pretinde ca i le recunoaste, etc. Am vazut prea multe asociatii civice ancorate in fantezii nocive ca si inzestrarea cu drepturi speciale a minoritatilor sexuale si etnice, lucruri absolut prostesti si ne-necesare. De regula acestea sunt ciocane cu care se stirbeste societatea traditionala romaneasca.

BM – Descrieti un pic mentalitatea actuala a romanului. Putem stabili niste trasaturi specifice care sa se fi remarcat de-a lungul secolelor?

FN – Din pacate mentalitatile cu care ma intalnesc destul de des astazi, nu au nimic de-a face cu calitatile de care am dat dovada in trecut. Prea multi sunt in stare de orice pentru un avantaj, prea multi nu dau doi bani pe ceilalti odata ce-au ajuns undeva dpv material, prea multi considera parvenitismul ca mijloc de avansare rapida intr-o societate in care o masina tare si-o casa pe masura, sunt considerate jaloanele succesului, nu munca asidua, fizica sau intelectuala. Capitalismul de prada practicat la noi, transforma omul intr-unul de prada. Cele mai bune minti sunt furate de catre americani si altii, iar la noi, sistemul are grija sa incurajeze plecarea, necreand conditiile necesare celor mai buni ca sa prospere. O tara in care puii de securisti, au impanzit pozitiile de varf in toate domeniile, este o tara in care prostia si mediocritatea sunt rasplatite si nu meritocratia, cum ar fi normal. Elitele noastre naturale nu se pot ridica la suprafata, datorita drojdiei care le tine la fundul butoiului. Vinul bun este sufocat. Cumva situatia trebuie sa se schimbe. Altfel, suntem har Domnului, un popor de oameni inteligenti. Cand inteligenta este insotita si de caracter si de regula cele doua merg mana in mana, atunci ai oameni de aur, sarea si piperul pamantului. Mi-ar place sa vad curajul ce ne-a caracterizat pe vremuri, redefinindu-ne. Multi isi dau seama ca nu-i bine ce se intampla cu tara, sunt de acord cu tine cand stai de vorba cu ei, dar odata ce propui ceva concret, ramai singur. Astfel, nu vom schimba lucrurile in bine prea curand. Nimic de valoare n-a venit vreodata fara sacrificiu, iar o tara libera si buna, este o tara careia cetatenii ii pun interesele inaintea celor personale, macar din cand in cand.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FN – Da, sa nu fim pasivi. Sa nu asistam comentand de pe margine la relele din jurul nostru.
Am fost martorul unei scene in piata Marasti, in Clujul natal, unde in mijlocul multimii, un tigan tanar, incepuse sa injure groaznic Romania in gura mare, facand Romanii cu ou si cu otet, fara nici o rusine. Oamenii treceau mai departe, fara sa spuna nimic, iar dupa cam 30 secunde, ma pregateam sa-i trec plasele sotiei, caci nu mai puteam rabda sa vad si aud asa ceva, cand un roman zdravan care era mai aproape, i-a carat doua picioare in fund tiganului, dandu-l astfel rusinii si tacerii. In tot acest timp, lumea trecea, sau comenta de pe margine. Trebuia ca 20 de oameni sa-l inconjoare si corecteze pe loc pe acel nemernic. Tot astfel, rabdam mizeriile, coruptia si tradarea guvernului care pretinde ca ne reprezinta, fara sa luam atitudine. Nu sustin sa le dam picioare in fund domnilor politicieni, desi ar fi un spectacol foarte agreat, dar barem sa ne coalizam si sa strigam in gura mare ca ceea ce fac ei cu tara asta, nu este acceptabil. Romania este o tara adevarata, locuita de oameni adevarati si nu o colonie a unora care nici nu existau, pe cand la noi se facea demult bere. Nu suntem de vanzare nimanui si nu ar trebui sa acceptam sa fim tratati ca niste supusi de catre proconsulii noii Rome.
Credinta, cultura si traditiile noaste sunt sacre si oricine incearca sa le submineze trebuie denuntat cu tarie. Daca nu facem asta, batjocorim sacrificiile uriase ale inaintasilor nostri si sangele Sfintilor Romani, varsat pentru Dumnezeu si pentru aceasta tara. Numai un neam care-si pretuieste si intelege trecutul, merita si poate sa dainuiasca mai departe peste veacuri, iar daca am trecut cu bine peste vicisitudinile aduse de turci, tatari, huni si alti alogeni, putem trece si de acest nou comunism cu fata democratica, care n-i se impune acum. Vom sti oare sa gasim patriotii care sa conduca din nou neamul pe calea lui fireasca?

AMAREALA DIN INDULCITOARELE ARTIFICIALE

Aspartam este denumirea tehnica (produsul chimic) a celebrelor NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, etc. Aspartamul a fost descoperit accidental in 1965, cand James Schlatter, chimist la compania G.D. Searle, testa un medicament anti-ulcer.

Codul european pentru aspartam este E 951, si este „inrudit” cu E 950 (acesulfam K), facand parte din categoria indulcitorilor chimici (artificiali).

Despre „beneficiile” folosirii aspartamului s-a scris foarte mult. Revista Nexus a acordat acestui subiect o deosebita atentie: doua numere (din oct. – nov.1995 si dec.1995 – ian.1996) au gazduit importante articole despre aspartam si ce se ascunde in spatele afacerii.

Aspartamul este, de departe, cel mai periculos aditiv chimic de pe piata alimentara. Un raport al FDA (Administratia Alimentelor si Medicamentelor din SUA) releva faptul ca peste 75% din reactiile adverse reclamate de aditivii sintetici se datoreaza aspartamului!

Multe dintre aceste reactii sunt foarte serioase, printre acestea fiind prezenta chiar moartea, dupa cum se releva intr-un raport al DHHS (Departamentul de Sanatate si Servicii Umane) al SUA din 1994. Iata doar cateva din cele peste 90 de simptome documentate in raport: spasme musculare, probleme de vedere, atacuri de panica, vorbire ingreunata, tahicardie, palpitatii, pierderea memoriei, pierderea auzului, ameteli, dureri de cap, dureri generalizate, depresie, oboseala accentuata, iritabilitate, insomnie, respiratie ingreunata, etc.

Cercetatori care studiaza efectele aspartamului au aratat ca acesta declanseaza si agraveaza urmatoarele boli cronice: tumori pe creier, scleroza multipla, epilepsie, boala Parkinson, sindromul Alzheimer, retardare mintala, fibromialgie, diabet, etc.

Aspartamul este fabricat din trei substante chimice: acidul aspartic, fenilalanina si metanol. In cartea „Prescription for Nutritional Healing”, scrisa de James si Phyllis Balch, aspartamul se afla pe lista denumita „otravuri chimice”. Dupa cum veti vedea, acesta este adevarul.

Dr. Russell Blaylock, profesor de neurochirurgie la Universitatea Mississippi, a publicat o carte in care arata detaliat care sunt efectele distrugatoare ale aspartamului, folosind aproape 500 de referinte stiintifice. De asemenea, el mai arata si distrugerile datorate glutamatului, aditiv care contine 99% acid glutamic.

Aspartatul si glutamatul sunt neurotransmitatori, adica faciliteaza transmiterea de informatii de la un neuron la altul. O cantitate prea mare de aspartat sau glutamat va duce la distrugerea ireversibila a unor neuroni datorita unui influx excesiv de calciu in aceste celule. Acest „supliment” de calciu pe care neuronul il primeste, va determina formarea de radicali liberi in exces care ucid celula. De aceea aspartatul si glutamatul sunt denumite excito-toxine: stimuleaza celulele neuronale pana le omoara!

Acidul aspartic este un aminoacid. In forma sa libera, el duce la cresterea nivelului din sange al aspartatului si glutamatului. Dupa consumarea unor produse care contin aspartam sau glutamat, creste nivelul din sange al acestor neurotransmitatori, adevarate excito-toxine.

Creierul primeste astfel un nivel excesiv de aspartat sau glutamat si distrugerea neuronilor incepe galopant, iar marea majoritate (peste 75%) a neuronilor din anumite zone din creier sunt morti inainte de a apare vreun simptom vizibil. Toate aceste afirmatii sunt bine documentate si demonstrate de dr. Russell Blaylock in cartea sa.

Cateva dintre cele mai importante boli cronice agravate sau declansate de excito-toxine ca aspartamul si glutamatul sunt: pierderea memoriei, scleroza multipla, pierderea auzului, dementa, hipoglicemie, leziuni cerebrale, boala lui Parkinson, Alzheimer, epilepsie, dereglari hormonale.

Riscul este mult marit pentru nou-nascuti, copii, femei insarcinate, batrani si bolnavii cu probleme cronice de sanatate. Desi, in general, FASEB (Federatia societatilor americane pentru o biologie experimentala) este de acord cu toate hotararile FDA, in acest caz a declarat ca „este mai prudent sa se evite folosirea suplimentelor alimentare care contin acid glutamic de catre femeile insarcinate, nou-nascuti si copii.”

Acidul aspartic din aspartam are aceleasi efecte nefaste ca si acidul glutamic. Dintre principalele efecte, amintim doar cateva: dureri de cap, greata, dureri abdominale, oboseala accentuata (prin impiedicarea glucozei de a ajunge la neuroni), insomnie, deficiente de vedere, atacuri de panica, depresie, astm si probleme severe de respiratie.

Persoanele care au consumat aspartam s-au plans cel mai adesea de pierderea memoriei. Acesta este efectul cel mai important, dupa numarul mare de cazuri.

Blaylock nu este singurul medic celebru care apare in aceste cercetari. Printre cei care au vorbit despre distrugerile cauzate de aspartat si glutamat se numara si dr. Adrienne Samuels, psiholog specialist in cercetare. Un altul este Olney, profesor in departamentul de psihiatrie de la scoala de Medicina din Universitatea Washington. El este unul dintre cei mai faimosi medici, o autoritate in acest domeniu. El chiar a informat compania Searle in 1971 despre faptul ca acidul aspartic provoaca gauri in creierul cobailor folositi la experimentele cu aspartam. Lista celor preocupati de efectele acestor excito-toxine este insa mult prea mare pentru a fi trecuta aici.

Un alt component al aspartamului este fenilalanina. Acesta este un aminoacid care se gaseste in mod natural in creier. Persoanele care sufera de fenilcetonurie, nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta duce la un nivel periculos de mare al fenilalaninei in creier, deseori mortal. S-a demonstrat ca prin consumul de carbohidrati asociat cu aspartam apare cresterea concentratiei de fenilalanina din creier, chiar si la persoane care nu sufera de fenilcetonurie! Aceasta nu este o teorie, toate experimentele facute pana acum demostreaza acest lucru cu prisosinta.

Odata cu marirea nivelului de fenilalanina din creier, concentratia de serotonina va scadea foarte mult, aceasta ducand la depresie si alte probleme emotionale grave.

Chiar si o singura folosire a aspartamului duce la cresterea cantitatii de fenilalanina din sange. O poveste impresionanta despre consumul de aspartam a fost recent publicata in „Wednesday Journal” in articolul „Un cosmar cu aspartam”.

John Cook a inceput sa bea 6 – 8 racoritoare dietetice in fiecare zi. Simptomele de inceput au constat in pierderea memoriei si dureri de cap frecvente. Mai mult, simtea nevoia de si mai multe racoritoare dietetice. Starea de sanatate s-a deteriorat asa de mult incat a ajuns la schimbari comportamentale radicale si accese de furie violente. Desi nu suferea de fenilcetonurie, analizele de sange au aratat un nivel al fenilalaninei de 80 mg/dl. De asemenea, s-a constatat deteriorarea creierului si functionarea anormala a sistemului nervos central. Dupa ce a renuntat complet la consumul de aspartam, starea lui de sanatate s-a ameliorat dramatic.

Blaylock demonstreaza ca un nivel crescut de fenilalanina in creier duce pana la urma la schizofrenie. De aceea, folosirea regulata a aspartamului a dus la cresterea vanzarilor de Prozac pentru a controla schizofrenia. Toate acestea spre bucuria marilor concerne farmaceutice care au avut astfel un profit imens.

Ultimul component al aspartamului este metanolul, o otrava mortala. Cu totii cunoastem cazuri de alcoolici impatimiti care au consumat metanol, ajungand orbi sau chiar murind. Metanolul este eliberat gradat in intestinul subtire sub actiunea enzimei chimotripsina.

Prin incalzirea aspartamului la o temperatura mai mare de 30 de grade Celsius (cazul fabricarii de dulciuri dietetice – fara calorii – pe baza de aspartam) metanolul este eliberat si, deci, prezent ca atare in alimentul respectiv.

Odata ajuns in corp, metanolul de descompune in acid formic si formaldehida, care este o neurotoxina mortala. Cercetarile arata ca formaldehida este o otrava cumulativa pentru ca nu se mai elimina, odata ajunsa in corp.

Simptomele otravirii cu metanol includ migrene, ameteala, greata, dezordini gastrointestinale, slabire, pierderea echilibrului, friguri, pierderi de memorie, dereglari comportamentale, etc.

Cele mai bine cunoscute probleme cauzate de otravirea cu metanol sunt cele legate de pierderea vederii, micsorarea campului vizual, vedere in ceata, distrugerea retinei si orbire. (Probabil ca de aici vine numele gumei de mestecat ORBIT… fara zahar!)

Formaldehida este o substanta cancerigena cunoscuta care afecteaza ADN-ul si duce la malformatii congenitale. Datorita lipsei anumitor enzime, oamenii sunt mult mai neajutorati in fata acestei toxine decat animalele. De aceea, testele cu aspartam facute pe animale nu reflecta realist pericolele pentru oameni: acestea sunt mult mai mari!

Asa cum a aratat dr. Woodrow Monte, director la Food Science and Nutrition Laboratory din Universitatea Statului Arizona, „nu exista studii care sa evalueze efectele mutagene, teratogene sau carcinogene ale administrarii metanolului, pe oameni.” El chiar a dat in judecata FDA cerind sa interzica aspartamul, cel putin pana la noi cercetari, afirmand ca „odata ce aprobati aspartamul, nu se va mai putea face nimic pentru a repara greseala”, asa cum a fost si cazul cu zaharina, cunoscut agent cancerigen, „sau cu Dumnezeu stie ce alte substante care insulta constitutia umana cu aprobare guvernamentala”.

La putin timp dupa aceasta interventie, comisarul FDA responsabil cu aspartamul – Arthur Hull Hayes Jr. – a aprobat folosirea aspartamului, dupa care a demisionat din FDA fiind angajat la compania Searle, cea care fabrica aspartamul!

Nu este singurul nume care a beneficiat de pe urma aprobarii aspartamului. Donald Rumsfeld, cunoscuta figura din administratia Bush, a fost angajat al firmei Searle (director executiv) inainte de a-si oferi serviciile guvernului…

In actul „inconstient” din 1993, FDA a aprobat aspartamul ca ingredient in produsele alimentare preparate prin incalzire la mai mult de 30 de grade Celsius!!! Este vorba de celebrele – din pacate – dropsuri fara zahar, cu zero calorii (Orbit, Golia, Cool mint, etc.), si toata gama de produse dietetice de patiserie si cofetarie.

Si totusi, de ce nu auzim despre aceste lucruri? De ce nimeni nu spune nimic? Cauzele sunt:

1. Lipsa de interes din partea populatiei. Bolile si accidentele cauzate de aspartam nu apar in ziare asa cum este reflectat un accident aviatic in mass-media.

2. Majoritatea oamenilor nu asociaza simptomele lor cu folosirea aspartamului. Pentru ca odata ce omul si-a distrus o parte importanta a neuronilor sai si a ajuns la o boala cronica, nu poate nici macar sa se gandeasca sa asocieze boala lui cu aspartamul.

Modul in care a fost aprobat aspartamul este o lectie despre cum companiile chimice si farmaceutice manipuleaza agentiile guvernamentale ca FDA, mituiesc organizatii non-guvernamentale ca Asociatia Dietetica Americana, si inunda comunitatea stiintifica cu studii fraudate sponsorizate de industria beneficiara (fabricantii de aspartam).

Erik Millstone, cercetator la Science Policy Research Unit de la Universitatea Sussex a adunat sute de pagini de probe obtinute prin Legea de libertate a informatiei (23) din SUA aratand ca:

1. Testele de laborator au fost fraudate iar pericolele au fost ascunse;

2. Tumorile cerebrale au fost „eliminate” de pe cobai iar animalele care au murit au fost inregistrate ca fiind „bine mersi” in inregistrarile de laborator;

3. FDA a fost „hranita” cu declaratii false si eronate;

4. Cei doi procurori desemnati pentru a aduce in fata instantei fabricantul de aspartam pentru frauda informationala au fost anjajati imediat de fabricant pentru a nu-si duce la indeplinire misiunea;

5. Comisarul FDA a ignorat avertismentele propriei comisii stiintifice care a cercetat cazul aspartamului iar la scurt timp dupa aprobarea aspartamului i s-a oferit un post in firma care raspundea de relatiile publice ale companiei producatoare Searle;

6. In ianuarie 1993, American Dietetic Association a primit o donatie de 75.000 dolari de la compania NutraSweet. Multe alte organizatii „independente” au beneficiat de mari sume de bani din partea fabricantilor de aspartam. Asociatia mai sus-amintita a primit bani de la NutraSweet si pentru a organiza o scoala de bucatari in Chicago (pentru a-i invata cum sa foloseasca aspartamul in preparate culinare);

7. Un cercetator independent din New England care a demonstrat pericolele consumului de aspartam este acum consultant la compania Monsanto (sora cu Searle). Un alt cercetator din sud-estul SUA a marturisit despre pericolele aspartamului asupra copiilor. Un reporter de investigatii a descoperit ca i s-a spus sa-si „tina gura” daca vrea sa nu-si piarda sponsorizarea din partea unui producator de racoritoare dietetice care este membru in asociatia NutraSweet.

Aspartamul este vandut in peste 80 de tari din lume! El poate fi gasit in: mic-dejun instant, gume de mestecat fara zahar (Orbit, Winterfresh, Airwaves, etc.), cereale, dropsuri fara zahar, bauturi racoritoare, inghetata, gelatina, sucuri de fructe, laxative, multivitamine (efervescente sau nu), suplimente alimentare, bauturi carbogazoase, indulcitori alimentari, cafea instant, iaurt, etc.

Aspartamul a fost gasit si in produse care nu mentionau acest lucru pe eticheta. De asemenea, suplimentele alimentare si tabletele de multivitamine (Centrum, Alka Seltzer, Supradyne, Sandoz, etc.) contin aspartam.

Va recomandam sa consultati si cartile urmatoare:

1. „Excitotoxinele: gustul care ucide”, (Health Press, 1994) de Russell Blaylock

2. „Aspartamul (NutraSweet), e sigur?”, (prin Aspartame Consumer Safety Network) de H. J. Roberts

3. „Aspartamul amar – o deziluzie dietetica”, de Barbara Mullarkey

––-

Autor: Andrei Comănescu, Active Information Media

CUM ISI RASPLATESTE HRISTOS MARTURISITORII

„Adevarat, adevarat va zic voua: cine marturiseste pentru Mine inaintea oamenilor, si Eu voi marturisi pentru el inaintea ingerilor…” Dar nu numai inaintea ingerilor ci si inaintea oamenilor:

Victor Roncea preia un articol din revista ATITUDINI (revista manastirii Petru Voda) pe care consider ca fiind de mare folos tuturor si care trebuie publicat si promovat. Nu numai atat dar s-a initiat chiar si o campanie de canonizare a acestor sfinti mucenici care au marturisit pe Hristos in timpul dictaturii comuniste, indiferent de culoarea politica sau starea sociala, asa cum rautacios se sugereaza astazi. Ei nu au murit pentru un ideal politic, n-au marturisit platforma program a vreunei ideologii lumesti ci L-au marturisit pe Dumnezeu Cel viu, a Caruia este Imparatia in veci. Amin. Nu uitati nici de reportajul domnului Rafael Udriste!

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.

Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni”. L‑a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-i‑le, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Părintele, uimit, s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut, a deschis cu grijă capacul răcliţei şi, uitându-se spre sfintele moaşte, le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!”

Două femei din Aiud, venind la mănăstire, mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi gleznei. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor, sfătuindu-le să se dea la locul durerii. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn, li s-au luat durerile cu mâna. M-am cutremurat!

Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă; s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: – Părinte, i-a de aici 400.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: – Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: – Dacă nu te muţi tu, atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine, el să se mute. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: – Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele, dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme.

Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa, sfinţii fac minuni. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos!

De exemplu, un tânăr avea o boală gravă de piele, pentru care medicii nu i-au găsit leac. Mama lui era credincioasă însă, şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Când a ajuns acasă, i-a uns o parte din trup, pentru că tânărul nu avea încredere şi, o minune, dimineaţa, locul care fusese uns cu ulei, era dimineaţă fără pată, sănătos.

Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet.

O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea instantaneu ca și cu mâna. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Ioan Rusul. În schimb, aici, chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică, se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc.

Iarăşi, un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului, nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie.
Nu mai spun de cazuri de demonizare. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar, începeau să zbiere şi să cadă pe jos, de ziceai că-s în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune, li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp, dar am auzit că acum iar se simt rău.

A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei, care mi-a mărturisit: „Părinte, n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Îi dădusem, când venise prima dată aici, o parte de oseminte, ca să le pună la dânsa la spital. Şi-mi zice: „Părinte, când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, în drum am aţipit. Şi, când am aţipit, am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos, cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge, şi foarte frumos la chip. Când l-am văzut, m-am înspăimântat; s-a menţinut câteva clipe vedenia, după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă, care a persistat câteva secunde, după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. Sfântul i s-a arătat.

Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud

1. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică, cu plăcuţă, cu şurubele, imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură.

2. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele.

3. Aici este o aşchie smulsă din os, din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…

4. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat; vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o.

5. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu.

6. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap

7. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari, încât dacă nu este dus imediat la medic, ajunge să înnebunească de dureri.

8. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre.

9. Osul acesta, uitaţi ce anormal de curbat este, la 90 de grade, de la poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală.

10. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală.

11. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt, uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt.

12. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian, ca să fie sigur că e mort.

Mărturii adunate şi relatate de Ieroschim. Gavriil (cunoscut ca ieromonahul Augustin, inainte de a lua marea schima), preot slujitor la Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci”, Aiud.