LITURGICA – EPISODUL 1

Dintru inceput, Biserica a fost liturgica si sacramentala. Inca de pe vremea apostolilor, crestinii au luat parte la „frangerea painii” sau „Cina Domnului” si au cinstit trupurile mucenicilor si cuviosilor, ridicand altare pe locul in care acestia au dat marturie fie prin viata lor exemplara fie prin viu grai despre adevarata credinta si adevaratul Dumnezeu. Imi propun sa incep, in limita timpului disponibil, un serial care sa intareasca aceste aspecte – liturgic si sacramental- si o explicare a Sfintei Liturghii pe intelesul tuturor. Nu cred ca aduc o noutate, cu siguranta unii au facut de mult acest lucru pe internet, cu siguranta ca au facut-o si mai bine decat o voi face eu insa, imi exprim uimirea fata de ideile protestante cum ca noi la Sfanta Proscomidie am savarsi un ritual voodoo – da, da, asa am citit – sau ca incurajam paganismul prin inchinarea la idolii din icoane. Despre cinstirea icoanelor si a sfintilor am mai scris pe acest blog, asa incat nu-mi ramane decat sa public cateva ideii lamuritoare despre Sfanta Liturghie. Incep prin marturia a doi Sfinti Parinti ai primelor veacuri:

SFANTUL IGNATIE TEOFORUL (PSB, vol I): „Cautati, dar, sa participati la o singura euharistie; ca unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos si unul este potirul spre unirea cu sangele Lui; unul este jertfelnicul, dupa cum este episcopul impreuna cu preotii si diaconii, cei impreuna cu mine robi; pentru ca aceea ce faceti, s-o faceti dupa Dumnezeu” (catre Filadelfieni, IV); „Cu totii urmati de episcop, dupa cum urmeaza Iisus Hristos pe Tatal, iar pe preoti ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni sa nu faca fara episcop ceva din cele ce apartin Bisericii. Acea Euharistie sa fie socotita buna, care este facuta de episcop sau de cel caruia episcopul i-a ingaduit. Unde se vede episcopul, acolo sa fie si multimea credinciosilor, dupa cum unde este Iisus Hristos, acolo este si Biserica universala. Fara episcop nu este ingaduit nici a boteza, nici a face agapa; ca este bineplacut ceea ce aproba episcopul, ca tot ce se savarseste sa fie sigur si intemeiat” (catre Smirneni, VIII).

SFANTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI (CATEHEZE MISTAGOGICE, IV,3): „De aceea noi participam, pe deplin siguri ca este vorba despre trupul si sangele Domnului. Sub forma painii ti-e dat trupul si sub cea a vinului sangele, astfel ca, prin participare la trupul si sangele lui Hristos sa devii con-corporal si co-sangean cu El. In acest fel noi devenim „hristofori” intrucat trupul si sangele lui Hristos s-a raspandit in madularele noastre si, ar zice fericitul Petru, noi devenim copartasi naturii divine.

Alte marturii gasim in Apologia I a Sfantului Iustin Martirul precum si in Didahia si Constitutiile Apostolice.

Alte detalii despre forma si dezvoltarea Liturghiei gasiti aici.

UN FOST CATOLIC, CONFUZ

Un fost catolic, Gavriil Fodor, se arata nedumerit de atitudinea PS Sofronie fata de Parintele Eftimie. Domnul Gavriil Fodor cauta o lamurire. Poate ar fi bine sa-l intrebe chiar pe PS Sofronie…

Aflând acum câtva timp că Părintele a fost oprit de la slujbă, m-am mirat foarte mult. La început n-am crezut, dar între timp am aflat că e adevărat. Am înţeles că episcopul a procedat aşa pentru că Părintele, cu felul său de a fi, ar fi deranjat pe greco-catolicii din părţile locului. Ceea ce nu înţeleg este ce anume a făcut rău Părintele. Cu ce a dăunat Ortodoxiei atitudinea Părintelui? Eu cred că episcopul trebuie să îl apere pe Părintele de aceste intrigi politice, despre care credem că se petrec doar în catolicism, nu şi în Ortodoxie. Catolici ar fi procedat altfel: nu şi-ar fi pedepsit preoţii pentru că fac propagandă catolică. Ar fi considerat că, dimpotrivă, astfel de slujitori trebuie încurajaţi.

E ruşinos pentru conducătorii Bisericii Ortodoxe faptul că îşi pedepsesc propriii slujitori, dând câştig de cauză celor de altă credinţă. Nu ştiu ce să mai cred, însă sunt foarte dezamăgit, căci nu văd în Ortodoxie nici dragoste de adevăr şi nici dragoste de oameni. E adevărat, învăţăturile de bază ale credinţei, cele din timpul Sfinţilor Apostoli, se găsesc numai în Ortodoxie, dar cele ce se petrec în Biserică sunt departe de aceste învăţături. Căci mă întreb, cum de un conducătorii Bisericii scriu ori vorbesc după aceste învăţături în care, de fapt, nu prea cred? Poate greşesc, dar ceea ce a făcut Părintele stareţ Eftimie, au făcut, la vremea lor, Părinţii care s-au împotrivit prozelitismului practicat de Biserica romano-catolică. Dacă Părintele a greşit, înseamnă că şi acei Sfinţi Părinţi au greşit şi atunci pentru ce mai sunt trecuţi în icoane şi în calendar?Eu asta, oricât m-aş strădui, nu pot s-o înţeleg…Dacă Părintele nu a greşit, atunci pentru ce este pedepsit? Că a acţionat aşa precum Sfinţii Visarion, Sofronie, Oprea şi mulţi alţii? Păi, atunci înseamnă că trebuie scoşi din cărţile bisericeşti şi nici hramuri să nu mai aibă. Mă întreb nedumerit, oare unde se mai află adevărata credinţă, dacă Biserica Ortodoxă îi prigoneşte pe slujitorii ortodocşi? Nu ştiu ce să mai cred, însă la aşa ceva nu mă aşteptam niciodată. Poate cineva îmi va da un răspuns.

Preluat din Revista Credinta Ortodoxa

POVESTEA UNUI COPIL ORFAN

ContraSENS prezinta povestea emotionanta a unui copil orfan care, infiat de niste americani, a ajuns sa obtina o bursa de merit de cateva mii de dolari si sa tina un cuvant in Parlamentul European. Inainte de aceasta, zacea in patul orfelinatului in propriile fecale, asteptand varsta de 18 ani doar pentru a fi luat de acolo si aruncat in strada. Alte comentarii sunt de prisos!

In septembrie 1997, in Reader’s Digest Magazine aparea un articol intitulat The Lost Children of Bacau. Autoarea, Beverly Peberdy scria povestea copiilor din orfelinatele romanesti. In special cazul unui orfelinat din judetul Bacau. Dupa articol a scris si o carte – Do Robins Cough?: Giving Romania’s Children a Chance – One Woman’s Remarkable Story. Si a infiat ulterior unul dintre copii – Patreascu (probabil Patrascu).

John si Beverly Peberdy, din Milton Keynes, l-au gasit in casa de copii din Ungheni [Ungureni, mai mult ca sigur], pentru incurabili, unul dintre orfelinatele cu cele mai rele conditii. Abandonat la nastere, copilul era legat, cu bratele si picioarele stranse. El suferea de malnutritie severa, poliomielita, pneumonie si bronsita. Corpul lui era acoperit de rani, provocate de faptul ca zacea toata ziua in patul imbibat in propria urina. Cuplul a adoptat baiatul in 1995 si ulterior el a castigat o bursa de 6.000 de lire sterline anual la scoala privata Bury Lane din Milton Keynes. Acum el urmeaza cursurile pentru cameramani de televiziune in Cipru, unde parintii lui adoptivi au o casa de vacanta. In 2006 copilul, acum adolescent, a luat cuvantul in Parlamentul European.

El a povestit despre recenta sa intoarcere acasa, in dealurile carpatine din estul orasului Bacau, pentru a-l cauta pe Iulian Boanta, baiatul cu care isi impartise patutul timp de aproape patru ani.

La inceput i s-a spus ca Iulian, care era cu trei ani mai mare, fusese mutat in alta institutie. Dl Peberdy a descoperit ulterior ca el murise in 2003, din cauza unor disfunctii ale ficatului provocate de anii de neglijare si mixturi medicamentoase cu care era alimentat in institutie pentru contracrararea problemelor mentale.

SURSELE, pe ContraSENS!

SUNTEM CHEMATI LA MARTURISIRE

Noul Testament are la baza ideea de jertfa. Jertfa suprema este jertfa pe cruce. Mantuitorul S-a intrupat, a propovaduit, S-a lasat rastignit, iar apoi a inviat, prin Inviere aratandu-si dumnezeirea, ca o confirmare a celor spuse in anii petrecuti pe pamant. S-a inaltat la Cer pentru a sta de-a dreapta Tatalui insa in locul Lui ne-a fost dat al Mangaietor.

In urma Sa a aparut Biserica – totalitatea celor ce cred, iar ca piatra a Bisericii a fost asezata marturia lui Petru (Matei, cap 16). Biserica s-a intemeiat la Cincizecime, spun Parintii, atunci cand Sfantul Duh S-a pogorat in chip de limbi de foc dar s-a dezvoltat prin marturisirea si patimirea credinciosilor. Cuvantul, care a fost inca de la inceput si prin care toate s-au facut, este datator/purtator de viata!

Sfintii Apostoli, prin epistolele lor ne indeamna sa pazim dreapta credinta si cum credinta fara fapte, moarta este, sa urmam exemplul de viata al Mantuitorului, adica, sa ne nastem prin Botez, sa crestem in Duhul Sfant si sa marturisim inaintea oamenilor credinta noastra in Dumnezeul cel adevarat. Atat de mult i-a marcat pe crestinii primelor veacuri personalitatea, viata si cuvintele pline de intelepciune, pline de putere ale Mantuitorului si Apostolilor, incat asteptau cu nerabdare Imparatia Cerurilor, stiind ca, traind in curatie vor avea partasie cu ingerii. Asadar vedem, privind in istorie, cum in primele secole, crestinii au fost supusi la cele mai ingrozitoare chinuri. Ereziile care au marcat aceste secole, pe langa tirania demonica a paganilor, au zguduit Biserica incat daca Dumnezeu nu si-ar fi ales oameni care sa marturiseasca si sa aduca la lumina invatatura evanghelica, dreapta credinta s-ar fi stins cu totul. Acestor alesi ai Domnului li s-au taiat limba, mana, au fost intemnitati si exilati, dar… cine ne va putea desparti de dragostea pentru Hristos? Acesti marturisitori ai primelor veacuri la care se adauga negresit si cei din temnitele comuniste precum si cei ce au refuzat unirea cu catolicii sau cei care asemenea lui Brancoveanu n-au imbratisat credinta pagana, au inteles si insusit vorba apostolului Pavel din Filipeni 1,29: „noua ni s-a dat nu numai a-L iubi pe Hristos ci si a patimi pentru El”. Cei ce astazi vor sa faca uitat martirajul monahilor din Sfantul Munte Athos care au refuzat unirea cu papa, cei ce astazi vor sa-i scoata extremisti pe cei ce au marturisit in temnitele comuniste, oameni simpli ridicati de pe strada in plina zi doar pentru ca au indraznit sa creada in adevaratul Dumnezeu, de care se cutremura si duhurile intunericului, cei ce astazi au scos de prin carti pasajele referitoare la ardelenii care au luptat impotriva uniatiei, toti acestia se fac raspunzatori in fata lui Dumnezeu de sangele varsat si nu vor avea cuvant de indreptatire la Dreapta Judecata. Pe Dumnezeu nu-L poti fraieri, El ne cunoaste si inima, nu judeca numai fapta. De altfel, El insusi ne-a avertizat (Matei, capitolul 10): „Iata Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor… Din pricina Mea veti fi dusi inaintea conducatorilor si a regilor… Si veti fi urati de toti din pricina numelui Meu” si El insusi ne-a indemnat: „Ceea ce va spun ei la intuneric, spuneti voi la lumina; si ceea ce auziti la ureche, propovaduiti de pe acoperisul caselor! Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot sa-l ucida” aigurandu-ne ca: „Pe cel ce Ma va marturisi pe Mine in fata oamenilor, il voi marturisi si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri, dar cel ce se leapada de Mine in fata oamenilor, de acela Ma voi lepada si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri”. Si El insusi raspunde celor ce catalogheaza marturisirea din zilele noastre drept acte de extremism: „Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Am venit sa-l despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra ei…”. Sa priceapa tot omul! Nu exista mantuire fara marturisire! Marturisire prin viata noastra, marturisire prin evlavia si ravna noastra, prin faptele noastre si nu in ultimul rand prin cuvant.

Marturisirea este punctul central al Noului Testament. Mantuitorul a venit pe pamant oare in numele Lui? Nu, a venit in numele Tatalui, ca sa marturiseasca despre Tatal in fata oamenilor. Si a marturisit prin vindecari, prin profetii, prin viata Sa in ascultare, dar mai ales a marturisit prin Cruce. Asadar, marturisirea presupune jertfa. A murit pe Cruce, dar nu s-a terminat acolo. A inviat dupa 3 zile! Asadar, marturisirea aduce si rasplata. Rasplata celor ce marturisesc este viata vesnica in Imparatia Cerurilor. Si cei ce nu marturisesc au parte de viata vesnica… in iad! Deci, marturisirea este o conditie esentiala pentru castigarea Raiului. Prin marturisire iti dovedesti dragostea si intaresti ceea ce gura ta marturiseste. Nu te poti numi crestin fara a marturisi acest lucru, in situatiile diverse care se ivesc. „Cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine” (Matei, cap 10). De aici altarele ridicate pe locul de mucenicie, de aici particelele din Sfantul Antimis, Antimis ce poarta semnatura episcopului, care este, sau ar trebui sa fie un garant al invataturii apostolice, el insusi urmas direct al apostolilor.

Intruparea si mai ales Invierea Domnului transforma ideea tragica despre moarte intr-o bucurie, asa cum spune Apostolul Pavel in Epistola catre Filipeni 1,21: „mie a vietui imi este Hristos, iar a muri dobanda”. Aici, toate sistemele filosofico-nihiliste si toate basmele, se destrama. Tristetea se alunga, ispitele se prefac in bucurie, iar rabdarea in ispite se incucnuneaza: „Toata bucuria sa v-o puneti in seama, fratilor, cand dati de felurite ispite, stiind ca incercarea credintei voastre naste rabdarea… Fericit barbatul care rabda ispita; fiindca la capatul incercarii va primi cununa vietii, pe care Dumnezeu le-a fagaduit-o celor ce-l iubesc”.

Desigur, nu-i usor. Intelegem aceasta din atitudinea Mantuitorului care plange cu lacrimi de sange in gradina Ghetsimani stiind dinainte ca daca fac aceasta cu lemnul verde, cu cel uscat va fi si mai rau… (Luca 23,32).

In zilele noastre, marturisirea este mai la indemana ca oricand. Atat de decazuta, descrestinata si indracita este societatea de astazi, incat ocazii de a marturisi se gasesc la tot pasul. Desigur, cei ce aleg s-o faca vor fi marginalizati. Lumea uraste ce nu-i al ei. Lumii trebuie sa-i spui ce vrea sa auda daca vrei sa te iubeasca. Insa ce nu stie lumea, sau mai bine zis ce nu vrea sa accepte, este ca sfarsitul ei este aproape. Lumea nu e vesnica. Ea se va sfarsi atunci cand nu vor mai exista marturisitori. Oare va mai fi credinta pe pamant, se intreba Mantuitorul, avand in minte, poate, tocmai vremurile pe care le traim noi acuma, acestea fiind inceputul durerilor, inceputul sfarsitului.

Vorbesti lumii despre moarte?… Lumea nu vrea sa moara. Ea vrea sa petreaca, sa desfraneze, sub toate formele, sa speculeze si sa experimenteze toate placerile ce vin prin simturi. Vorbesti lumii despre moralitate? Vorbesti lumii despre viata vesnica? Raiul? Masini, femei si multa bautura…

Lumea vrea sa fie fericita. Acesta este motivul pentru care nu doreste moartea. Logic cumva, insa practic imposibil. Nu exista dreptate pe pamant nici fericire pura. Viata e plina de durere. Daca incepi sa cauti fericirea in lucrurile efemere, vei sfarsi mai nefericit ca la inceput. Ne desfatam cand mancam ceva bun, insa dupa ce ne umplem matele, fericirea devine durere. Ne desfatam cand privim ceva frumos, insa imediat cum acel ceva dispare din ochii nostri, ne reluam traiul mizer. Ne simtim bine distrandu-ne, insa imediat ce distractia dispare, resimtim oboseala si stres.

Vorba Sfantului Iustin Popovici, omul cauta fericirea prin orice, ba s-a facut pe sine dumnezeu si tot n-a gasit-o. Vorbeste mereu despre progres, dar ce progres poate fi acela cand sfarsesti in moarte. La ce-ti mai foloseste atunci progresul?

Vreti o dovada a celor spuse? Priviti in Vest. Este omul vestic fericit? Cu tot progresul lui. Este altcineva in oricare alt spatiu geografic fericit? Da, oricine crede in Hristos e fericit. E fericit intr-un mod pe care ateii sau necrestinii n-au sa-l inteleaga niciodata. Este fericirea de a fi in Adevar, este fericirea de a vorbi cu Dumnezeu, de a fi ajutat de El, de a fi in comuniune cu El.

Dumnezeu este alaturi de tine mereu; e singurul care nu te paraseste chiar daca tu L-ai parasit. Merge in urma ta si asteapta sa te-ntorci. Stie neputinta ta, stie necazul tau, stie lasitatea ta. Nu trebuie sa te ascunzi, ca Adam in Rai. Oare nu se cuvine sa recunosti ceea ce Dumnezeu oricum stie? Iubeste-L pe Dumnezeu, primeste-L ca Salvator si iti va umple inima de bucurie! Daruieste-te Lui si vei simti ce inseamna sa te inchini Dumnezeului cerului si al pamantului. Daruieste-te Lui si vei intelege de ce pamantul si nu soarele este centrul universului. Daruieste-te lui si vei intelege de ce omul iar nu o alta fiinta, extraterestra sau nu, este singura creatura inteligenta din Univers. Daruieste-te lui si vei simti pe piele ta, desi la o scala mai mica, ce inseamna sfintenia, daruieste-te Lui si vei dobandi intelepciune.

Daruieste-te Lui si vei afla odihna vesnica!

DIN SERIA „MINCIUNI A LA NASA”

Presa anunta descoperirea vietii pe Marte.

Ma declar sceptic. O fi vreun trucaj ca si in privinta aselenizarii… Oare mai traiesc tipii aia care au regizat sariturile pe luna si pasii impregnati in solul lunar in timp ce drapelul SUA flutura mandru in fundal? 🙂 Oricum un lucru e cert: Daca se va descoperi vreodata viata in cosmos, VATICANUL este pregatit:

„In ultimii ani, „universalitatea” Bisericii Catolice a capatat noi dimensiuni. Termenul incepe sa fie inteles in sensul lui propriu, adica Vaticanul s-a gandit ca ar fi bine ca in momentul in care omenirea va intra in contact cu extraterestrii, catolicii sa purceada numaidecat la crestinarea lor. Astfel, catolicismul nu va fi prezent doar la nivelul populatiei Pamantului, ci va inainta in Univers. Propovaduirea credintei crestine in alte lumi decat cea terestra are la baza doua elemente fundamentale. Extraterestrii, in masura in care sunt entitati inteligente, sunt si fiinte spirituale, deci au aplecare catre religiozitate. In al doilea rand, Dumnezeu e unic, in orice lume posibila, de unde rezulta ca si extraterestrii trebuie sa fi primit cuvantul lui Dumnezeu. Noi l-am primit prin Cristos, ei, probabil, prin alt mesager”.

„Mai intai ii vom lasa sa fie ei insisi, fara sa grabim, sa fortam botezul cu apa. Daca Crist este Primul si Ultimul Divin (Alfa si Omega) care vorbeste umanitatii, nu e absolut necesar ca acesta sa fie singurul cuvant spus intregului Univers.”, spune Cristopher Corbally, directorul adjunct al Observatorului Vaticanului, in prezentarea programului de crestinare cosmica. Dupa botezul cu apa, ar urma raspandirea propriu-zisa a credintei in Iisus, conform preceptelor biblice de rit catolic”.

Concret, pregatirea misionarilor catolici se desfasoara in cadrul Observatorului Astronomic al Vaticanului. Planul de crestinare a extraterestrilor, coordonat de calugarii Ordinului Iezuit sub indrumarea directa a Papei, este deja gata. Lipsesc doar extraterestrii. Cel putin asa stim noi. In cazul unei intalniri de gradul 4, iezuitii ar trebui sa ii ia pe cei sositi din Cosmos cu binisorul. Crestinismul nu trebuie grefat pe civilizatia lor in mod brutal, ci trebuie asimilat ca o componenta naturala a acesteia.

Ii stiam pe catolici schismatici, apoi eretici, iar acum dusi-cu-pluta, ca sa folosesc un eufemism :). Alte comentarii sunt de prisos :)). N-am mai ras asa de mult…

LEGATURA DINTRE VACCINUL CONTRA POLIOMELITEI SI SIDA

Cand eram tanar in Brooklyn, parintii ma avertizau in fiecare zi sa ma feresc de bazinele publice sau de hidrantii deschisi pentru a ne racori in zilele fierbinti de vara. Se temeau de epidemia de poliomelita care a cauzat 52 000 de imbolnaviri numai in anul 1952; se temeau ca poliovirusul se propaga prin sursele publice de apa.

Totusi, in aprilie 1955, cand aveam 17 ani, un tip caraghios din Pittsburgh, doctorul Jonas Salk anunta descoperirea unui vaccin la Universitatea Michigan. Evrika. Mii de familii ca a mea au navalit in farmacii… Se pare ca rugaciunile noastre au fost ascultate. Oare?

Asa cum Wiliam Carlsen stipula in raportul sau SFGATE, intitulat „Virus necunoscut in vaccin” vaccinul doctorului Salk a aparut prin cresterea de virusi polio pe tesutul rinichilor maimutei asiatice rhesus. Virusul a fost omorat apoi cu formaldehida. Asadar, dupa ce vaccinul a fost injectat in corpul uman, virusul mort a generat anticorpi. Ce idee simpla si frumoasa. Cel putin asa parea.

Ceea ce n-au stiu milioanele de oameni care au facut aceasta injectie – pana prin anul 1959, cand Bernice Eddy, privind prin microscopul ei de la Institutul National de Sanatate (INS) – este ca celulele rinichilor maimutei, folositi in acel vaccin, au inceput sa moara fara motiv. Asa ca Bernice a inceput sa experimenteze.

A extras mostre din rinichii a 10 maimute care le-a injectat apoi sub pielea a 23 pui de hamsteri, in cantitati foarte mici. Dupa 9 luni au aparut „tumori maligne, mari” sub pielea a 20 de rozatoare.

EDDY a incercat sa raspandeasca vorba.

Ingrozita ca un virus specific maimutelor ar fi putut contamina faimosul vaccin polio, pe 6 iulie 1960, Eddy a impartit descoperirile cu doctorul Joseph Smadel, seful departamentului de biologie din cadrul INS, care a respins sumar observatiile despre tumori, catalogandu-le drept „umflaturi inofensive”. Intre timp, la un laborator din Pennsylvania, doctorii Maurice Hilleman si Ben Sweet au izolat virusul, pe care l-au numit Simian 40 sau SV40 ca fiind al 40-lea virus descoperit in rinichiul maimutei rhesus. Cam aici se termina cu vaccinul miraculos.

Cu toate acestea, se pare ca am castigat impotriva poliomelitei. 60% din populatie, aproape 98 milioane de americani, si-au facut cel putin o doza din vaccinul doctorului Salk.

Concomitent, un remediul ce se administra oral a fost descoperit de virologul sovietic Albert Sabin. Zeci de milioane de oameni din Rusia si Estul Europei l-au luat si se pregatea a fi acreditat si in SUA. Diferenta consta in faptul ca solutia sovietica avea in componenta un virul polio activ, dar foarte slab, care promitea imunitate pe viata.

Din fericire, Serviciul Public pentru Sanatate al SUA (SPS) a descoperit virusul SV40 si in pilula doctorului Albert. SPS a estimat ca o treime din vaccinul Salk a fost contaminat si ca SV40 provoca animalelor de laborator cancer. Imaginati-va panica Guvernului si al firmelor producatoare la aflarea stirii, care abia daca a fost facut publica.

In 1961, oficiali ai SPS s-au intalnit in secret cu specialisti in domeniu. Curios, n-au ajuns la concluzia ca virusul ar putea fi periculos pentru oameni. Totusi, in martie, oficialii au ordonat producatorilor sa elimine SV40 din remediile viitoare. S-au facut planuri pentru evitarea acestei situatii pe viitor, iar maimutele asiatice au fost inlocuite cu altele, africane. Alta maimutareala…

Surprinzator, nu s-au retras de pe piata dozele de vaccin ramase… Si n-au facut publice nici tumorile de pe hamsteri. Se temeau ca lumea sa nu intre in panica iar campania de vaccinare sa fie pusa in pericol. Dar cum ramane cu milioanele de oameni care s-au vaccinat. Oare ei nu erau in pericol?

Stirea despre vaccinul Salk a aparut pe 26 iulie 1961 in pagina 33 a ziarului New York Times, stire in care se arata ca Laboratorul Merck si alti producatori au oprit productia pana cand vor reusi sa scoata virusul maimutei din vaccin. Luati la rost, cei de la SPS au spus ca nu exista dovezi concludente despre contaminarea cu SV40. Cu exceptia celor 20 de soricei…

In 1961 un epidemiolog de la Harvard, doctorul Joseph Fraumeni s-a inscris in Institutul National pentru Cancer (INC) fiind desemnat sa investigheze daca medicamentul doctorului Salk produce sau nu cancer. Impreuna cu doi colegi, dr, Fraumeni a analizat mostre din mai-iunie 1955, primele luni din campania de imunizare. Calificativele trebuiau alese din „negativ”, „scazut”, „mare”. California a primit un lot cu nivel „scazut” si nu a existat nici o explozie a bolnavilor de cancer.

14 ani mai tarziu, la Spitalul Metropolitan din Cleveland, Fraumeni a efectuat alte cercetari, in care, bebelusilor proveniti din familii sarace, majoritatea negri, le-a fost injectata o cantitate diferita de SV40 cu pana la 100% mai mult decat minimul care se cunostea atunci. Nu-i un lucru prea frumos cea a facut Fraumeni & comp..

Experimentul s-a derulat pe 3 ani si 1073 bebelusi au fost implicati. Majoritatea au primit SV40 oral. In 1982, aproape 8 ani mai tarziu, copiii au fost etichetati cu negativ, insa cancerul poate apare si peste 17-18 ani, iar SV40 administrat oral s-a constatat ca este mai putin nociv decat vaccinul. Ceea ce avea sa se intample.

In 1988, doctorul Robert Garcea dimpreuna cu asistentul John Bergsagel investigand tumorile cerebrale a mai multor copii, au dat intamplator de amprente ADN neasteptate in mai mult de jumatate din cazuri. Si-au dat seama ca au de-a face cu SV40. Rezultatul i-a surprins deoarece copii erau prea mici pentru a fi infestati cu SV40 direct, totusi infectarea era reala, producand acele tumori cerebrale.

In acelasi an, doctorita Michele Carbone a facut o descoperire deprimanta in legatura cu SV40 – producea cancer la rozatoare. A facut testul apoi la 48 de oameni, din care 28 au fost etichetati pozitiv. Pana in 1996 SV40 a fost gasit intr-o varietate de cancere, tumori cerebrale, cu o crestere de 30% fata de anii trecuti.

Intre timp, doctorul Fraumeni urmarea cu interes descoperirile din noua postura de sef al departamentului de cancer si genetica din cadrul INC.

De-aici devine interesant…

INC si 37 de parteneri si-au avut locatia la Fort Detrick, Maryland, laborator principal al armatei americane, unde s-au efectuat diverse experimente si unde a fost conceput si virul ce provoaca SIDA, dar nu din maimute. In articolul meu din Online Journal am aratat ca doctorul Robert Strecker a dezvaluit ca virusul SIDA a fost intr-adevar produs de INC in colaborare cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in laboratorul din Fortul Detrick, Maryland. Din 1970-1974, acest laborator a inceput sa faca parte din unitatea armatei specializata pe virusi si microbi letali, cunoscuta si sub numele de Unitatea de Operatiuni Speciale. Dupa 1974, aceasta unitate a primit numele de Institutul National pentru Cancer (INC). Conform cercetatorului Wiliam Cooper, fost ofiter in serviciul secret al marinei americane, citat de Larry Jamison, aceasta initiativa a fost supravegheata de CIA avand numele de cod MK-NAOMI. Doctorul Strecker a descoperit un grup de cercetatori rusi si japonezi care au fost interogati cu privire la unele experimente in acest domeniu realizate de ei, cand au fost retinuti pe timpul celui de-al doilea razboi mondial. Doctorul Strecker a descoperit ca seful echipei care a produs virusul SIDA a fost Doctorul Robert Gallo, care ulterior a pretins ca a descoperit virusul. Doctorul Gallo si echipa sa au creat virusul SIDA combinand virusul leucemiei la bovine si visna de la ovine, injectandu-le ulterior in tesuturi umane. Ambii virusi luati separat nu erau letali pentru oameni desi erau pentru animale insa combinati era un proces ireversibil.

Asadar virusul SIDA nu vine de la maimute.

Mai mult, se pare ca virusul SIDA a fost prezent si in vaccinul contra pojarului din Africa, 1960 cat si in cel contra hepatitei B din America, mijlocul anilor 1970, conform spuselor unui cercetator, doctorul Wiliam Cantwell Douglas, care sustine ca acesta este rezultatul unei urmariri a situatiei de 16 ani. Acelasi cercetator afirma ca 64 de milioane de americani au facut vaccinul polio al doctorului Salk si ca explozia numarului de cancer care s-a petrecut prin anii 1990 ar fi rezultatul acestei cooperari monstruoase dintre laboratorul INC al CIA si OMS, care a pus umarul la raspandirea lui.

Se pare ca America anilor ’50, ’60 nu a fost un loc chiar asa de sigur pentru a trai…

Vizitati si urmatoarele adrese pentru a va convinge:

http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?file=/c/a/2001/07/15/MN193825.DTL

http://www.detrick.army.mil/

http://www.onlinejournal.com/health/102605Mazza/102605mazza.html

http://www.rense.com/general59/graves.htm

http://members.aol.com/Pantheism0/haekrace.htm

http://www.islamdenouncesantisemitism.com/thesocial.htm

http://emporium.turnpike.net/C/cs/hsneg.htm

http://serendip.brynmawr.edu/biology/b103/f00/web1/hossain.html

http://womenshistory.about.com/library/bio/blbio_margaret_sanger.htm

http://blackgenocide.org/sanger04.html

http://www.cwfa.org/library/life/2001-05_pp_n-project.shtml

http://www.scils.rutgers.edu/~lyonsm/tuskegee.html

http://www.press.uillinois.edu/f02/tucker.html

http://www.ferris.edu/isar/Institut/pioneer/forbes.htm

http://www.pioneerfund.org/speak2.html

http://www.pioneerfund.org/

http://www.lrainc.com/swtaboo/stalkers/jpr_rghrs.html

http://www.beloit.edu/~biology/genethics/eugenics.html

http://www.interactivist.net/housing/war_2.html

http://directory.google.com/Top/Society/Philosophy/Ethics/Applied/Bioethics/Eugenics/

http://www.jhu.edu/~jhumag/0997web/tenure.html

http://members.aol.com/_ht_a/lillithsrealm/myhomepage/Eugenics/HistoryEugenics.htm

http://www.breggin.com/Mehlerart.html

http://www.zmag.org/ZMag/articles/sferiosjune98.htm

http://www.biblebelievers.org.au/who.htm

Articol scris de Jerry Mazza pentru informationliberation.com. Tradus si adaptat de mine pentru blogul personal. Preluarea acestui material este incurajata :).

PETITIE PENTRU KOSOVO

SEMNATI O PETIE ON-LINE IMPOTRIVA INDEPENDENTEI KOSOVO!

PETITIE: http://www.thepetitionsite.com/petition/905791187

DIN PACATE SUNT SI UNII PENTU INDEPENDENTA PROVINCIEI CARE AU SEMNAT ASTFEL INCAT NU PUTEM STI EXACT NUMARUL CELOR PRO-KOSOVO.

AMINTESC SI DE 2 IDEI DE-ALE MELE APARUTE AICI SI AICI

TRIMITETI VORBA LA CAT MAI MULTI!

NU EXISTA DREPTATE PE PAMANT

Marti. Luni spre marti, ora 1:52. A.M.. Un om normal doarme la ora asta. Nu si eu. Nu pentru ca n-as fi normal. Ca oricum nu-s. Ca daca eram normal nu faceam eu multe… Deh, ca tot omu… De ce nu dorm? Mi-o sarit somnu’. Mda! Am zis sa vaz ce mai scriu ziarili, si dupa aia, ma culc. N-am facut bini. O fost ispita. Sa ma explic. Nu va bateti capu sa-ntelegeti acu. O sa pricepeti la urma. Dac-o sa pricepeti. Oricum, mi-e somn, aveti clementa!

As putea sa va ofer si linkurile la ce scriu, da’s prea sictirit… Oricum, probabil le stiti si voi… De-o bucata de timp, ZIUA ne ofera spre citit niste subiecte incitante. Putea fi ZIUA, sau orice alt ziar, nu conteaza. Cica Israelul a mai lansat un satelit, are ceva parteneriate cu India si scopuri comune, interese, ma rog… Interesu’ poarta fesu’. Apropos, si Rusia are ceva interese/scopuri prin Balcani. Ati dat pe-acolo? Niste peisaje splendide… Sarbii spun ca „mama Rusia”… mai mult o mama vitrega. Pentru noi! Da’, ce pentru ei nu? Si pentru ei. Rusii nu prea au afinitati. Se folosesc de cine pot ca de o coada de topor. Revenind, Israelul lanseaza sateliti din India, Iranul latra ceva la statul evreiesc, Rusia se neo-extinde in Balcani, Ucraina sapa canale pe unde nu trebuie, americanii fac ce stiu mai bine, adica se pregatesc sa invadeze, iar noi, romanii… ne certam pe diverse teme, prilej pentru gazetele internationale sa titreze „scanadal made in Romania”. Pai daca al’ceva nu prea producem, macar sa ne scoatem ochii, sa nu para ca stam degeaba.

Poloniei „i se acorda deplina libertate de a alege” daca accepta sau nu scutul american. Asa zic unii oficiali rusi, altii ameninta cu bomba nucleara. Preventiv, desigur. Oare n-ati inteles ca acu’s la moda razboaiele preventive? Vorba aia, paza buna trece primejdia rea… Si noua ni s-a lasat deplina libertate de a alege. Doar n-am vrea ca proclamarea independentei Kosovo sa creieze un prilej pentru maghiarii din Ardeal. Sau sa pierdem Dobrogea la Bulgari, ori Moldova la Basarabeni. Cine stie bine moldoveneste poate aplica pentru o slujba de translator pe langa Voronin. Doar Iliescu este un bun poliglot, vorba lui Voronin…

Al treilea razboi mondial pluteste. In aer, doar nu pe apa, desi, cu tehnica asta… Iordanul nu s-a mai intors inapoi, National Geographicu prezinta Enigmele Bibliei si Evanghelia lui Iuda, homosexualii fac marsuri, anglo-saxonii cipizeaza, iar Alexei al Moscovei i-a tras una peste ochi lui Voronin ca pe vreme urmasilor lui, Stefan, Lapusneanu si Vasile Lupu. A se intelege ca i-a oferit cateva zeci de mii de valuta forte pentru lupta dusa contra politicii expansioniste a BOR in Moldova. Si aceast premiu pentru care Voronin a fost asemuit marilor inaintasi, a fost decernat chiar de Presedintele Fundatiei pentru Apropierea intre Popoarele Ortodoxe, care nu este altul decat Patriarhul Moscovei, Alexei.

Incet, incet, se implinesc si cele cateva pagini cu profetii de la sfarsitul cartii. Lumea, sta si bea, se uita la talk-show-ri si emisiuni ieftine si zambeste tamp la tot ce se petrece in jurul ei. PS Sofronie – episcop cu apucaturi mafiote care ameninta pe oricine-i sta impotriva cu mafia rusa – ca-n filmele cu Bruce Willis si Arnold S – a inceput vanatoarea de anti-ecumenisti, inchizandu-i telefonul in nas IPS Bartolomeu, „eu nu fac ascultare decat de Patriarh”, patriarh care abia asteapta sa moara „mosneagul” din Petru Voda. Si cel de la Constanta…

Si uite-asa… Vorba aia, noi sa fim sanatosi, ca belele curg… Hmmmm, macar daca e vorba de ceva bombe nucleare, fie de Putin, fie de la Voronin, fie de la Sofronie, fie de la Soros, macar poate scap si eu de troianu asta ca anti-virusii s-au dovedit a fi neputinciosi. Numa cu fosfor alb sa nu dea americanii, in rest…

Somn usor! Ma duc sa ma culc si eu, alaturandu-ma celor nu stiu cati care dorm in picioare! Si eu dorm, dar eu o sa ma-ntind sa nu cad. Mai stii, apoi apar discutii pe OTV c-am incercat sa zbor sau c-am cazut in baie si mi-au gasit mana intr-o padure pe langa Brasov…

PROTEST IMPOTRIVA SANCTIFICARII DETINUTILOR POLITICI NEORTODOCSI

Dintru început poporul roman s-a nascut crestin si a pastrat credinta crestina originara. Spiritualitatea echilibrata si de sinteza a poporului roman se datoreaza caracterului latin si rasaritean în acelasi timp. El a pastrat hotararile Sinoadelor ecumenice neschimbate, la fel randuielile slujbelor si a celor legate de viata de zi cu zi. Astfel se explica rezistenta romanilor împotriva invaziei catolice-maghiare, ai carei regi au urmarit sistematic catolicizarea, deci pierderea identitatii nationale. Pana astazi majoritatea numelor maghiarizate si a maghiarilor din Romania sunt de fapt urmasii fostilor romani deznationalizati.

Mistica poporului roman este cea a luminii, nu a întunericului ca în Occident. Lumina înseamna randuiala, transparenta, bucurie, bunatate si cunoastere. Fetele sfintilor nostri sunt transfigurate de o lumina parca necreata, din alta lume. De aici diferenta fata de spiritualitatea apuseana, straina de noi, cu picturi „renascentiste”, fara legatura cu cerul si cu totul pamantesti. Este dovada lipsei energiei necreate (harul) din viata Occidentului, energie înlocuita cu prezenta papei, „mijlocitor” între Dumnezeu si om, ridicat la treapta de „cap” al Bisericii, de „sfant infailibil” si prezent alaturi de Hristos în potirul Sfintei Euharistii (de la Conciliul II Vatican, 1960-1965, în Euharistie Hristos este numai jumatate prezent, cealalta se gaseste în papa si este chiar mai necesara; Biserica este condensata toata în fiinta „sfanta si dumnezeiasca a papei”) [I. Todoran, I. Zagrean, Dogmatica ortodoxa, Cluj, 1997, p. 289].

Antecedentele schismei de la 1054 urca pana în secolul IV cand Sfantul Vasile cel Mare (+379) scria un tratat contra lui Filioque – despre purcederea Duhului Sfant. În timpul Sfantului Ierarh Fotie, patriarhul Constantinopolului (+891, pomenit la 6 februarie) are loc prima schisma a Bisericii de Apus, cand papa Nicolae I avea pretentia de stapanire peste scaunul constantinopolitan. Fotie (858-867; 877-886) va si scrie despre inovatiile si ereziile Bisericii de Apus.

A doua faza a schismei a culminat în anul 1054, cand cardinalul Humbert, trimisul papei Leon IX (1049-1054) a aruncat anatema asupra patriarhului ecumenic Mihail Cerularie (1043-1058) si a întregii Biserici a Rasaritului.

Anatemele s-au ridicat în anul 1965 de papa Paul VI (1963-1978) si patriarhul ecumenic Athenagoras (1948-1972), dar urmarile schismei n-au disparut prin simplul motiv ca apusenii (catolicii) n-au renuntat la niciuna din ereziile lor. Reaparitia hibridei „biserici” greco-catolice, aparuta la 1701 din scopuri pur politice ale regilor, aristocratilor si clerului papistas, a dat nastere la noi conflicte. Propaganda si prozelitismul catolic dupa 1990 lucreaza în ascuns si pe fata prin uniti.

Pe langa originea eretica a acestei parti rupte la 1701, ea are si o origine antiromaneasca. Rand pe rand s-au impus bietilor uniti cu Roma, renuntarea la dogmele, canoanele si randuielile Bisericii Ortodoxe. Strainii stiau ca este periculos sa schimbi de la început credinta. Abia dupa un timp s-au impus, cum afirma unul din mai marii iezuitilor: „va fi apoi datorinta noastra pe viitor, sa schimbam încetul cu încetul multe din obiceiurile lor, si anume sa le schimbam chiar si liturghia si forma cultului divin spunandu-le ca obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia si nestiinta preotilor lor din tarile aceste” [Spiridon Candea, Limba veche liturgica si inovatiile introduse în ea de fosta Biserica Unita, Sibiu, 1954, p. 31].

Originea antiromaneasca a uniatismului reiese si din modificarea limbajului cartilor de cult. Oare nu poti fi roman daca zici sluga în loc de serv, slobod în loc de liber?

Dam exemple de schimbare si inovatii introduse ulterior sub influenta strainilor de neam si credinta, în locul limbii romane simple:

– în loc de „mila pacii, jertfa laudei” – o schimba cu „îndurarea pacii, sacrificiul laudei”

– „si ne iarta noua datoriile noastre precum iertam si noi detorilor nostri”

– „Doamne Dumnezeule, administratorul cel bun, care … pui termen vietii pre repausatul servul Tau acesta, care cu cuvant adevarat te-a docmatisit pe tine, enumara-l cu dreptii si-l iarta, ear trupul lui cel fara figura repauzeaza-l la ape de repaus”

– în loc de „bucurati-va… ca plata voastra multa este în ceruri”, au pus: „ca salarul vostru mult va fi în ceruri”

– în loc de „vezi dara suflete al meu, sa nu dormitezi! Si vei ramane afara ca cele cinci fecioare”, s-a pus „si vei ramanea afara ca cele cinci dame”

– în loc de „din paza diminetii pana în noapte” s-a pus „din sentinela diminetii pana la nopte”

– „cu dinadinsul procadem tot-îndurate la a Ta misericordie si producand Tie doxologie, imploram filantropia Ta, cu care alungi demonii si insinuirile lor si toata contrarietatea, întonand cu glas armonios actuala ruga a noastra…; ai îndesit multimea stelelor pe firmament punandu-le în ordine si ai dat profetului David putere împotriva gigantului Goliat, iar corifeului Petru si discipolilor Christosului Tau pe cari i-ai înzestrat cu armonia oratorica a limbelor le-ai zis…” [ Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal, vol. II, Cluj, 2002, p. 204].

Curat-murdara limba romaneasca! Adica pasareasca.

Iar cuvintele „Sfantul Spirit” si „Doamne îndura-te spre noi” au fost sistematic folosite si mentinute cu intentia de a desparti pe uniti de ortodocsi.

Cand în vara anului 1761 au fost prinsi în Maramures zece tarani romani refugiati din Ardeal, urmare a revolutiei lui Sofronie de la Cioara, Curtea imperiala staruia sa afle daca ei sunt „schismatici”. Raspunsul comitelui Maramuresului este: „marturisesc sincer maritului consiliu locotenential ca n-as îndrazni sa formulez o asemenea întrebare pentru valahii si rutenii mei, caci e sigur ca toti orientalii urasc mai rau numele unirii decat al sarpelui” [Spiridon Candea, Limba veche liturgica si inovatiile introduse în ea de fosta Biserica Unita, Sibiu, 1954, p. 31].

Legea romaneasca si stramoseasca a romanului este cea rasariteana pentru care au murit martirii din primele secole si pana în ziua de astazi. Începand cu episcopul Efrem al Tomisului – Constanta de azi – martirizat pe la anul 300; preotul Epictet si tanarul Astion – ucisi prin 298-303 la Halmyris (azi Murighiol, Tulcea) sau martirii de la Niculitel Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos descoperiti într-o basilica din secolul IV, cu mai multe inscriptii grecesti. Sub cripta lor se afla resturile unui mormant martiric si mai vechi, din timpul împaratului Decius (249-251), ceea ce dovedeste o viata crestina organizata, cu episcopi si preoti. Nici o mentiune despre misionari trimisi de Roma spre încrestinarea daco-romanilor!

Catolicii se folosesc de numele Sfantului Niceta de Remesiana pentru evanghelizarea acestora (romanilor). Este cat se poate de fals!

Episcopul Niceta a predicat si încrestinat la sudul Dunarii (Remesiana este azi în Serbia), nu la nord, pe teritoriul de azi al tarii; canoanele sinoadelor nu permiteau predicarea unui episcop în alte teritorii straine, iar în nordul Dunarii erau deja scaune episcopale. El a predicat în latineste caci originea lui era daco-romana (iar nu ca ar fi venit de la Roma, mult prea îndepartata de noi), la sfarsitul secolului IV si începutul secolului V, deci dupa anul 400. Apoi, el se foloseste de scrierile Sfintilor Parinti rasariteni. Cum ar fi putut încrestina Sfantul Niceta si înca în forma „latina, deci catolica”, cum spun papistasii de azi, un popor care avea ierarhie bisericeasca cu cel putin 150 de ani înainte de el??

Continuam sirul marturisitorilor pentru credinta cu voievozii binecredinciosi, de la Gelu Romanul (sec, IX), la Mircea cel Batran, Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Viteazul sau Sfantul Constantin Brancoveanu care nu-si lasa legea crestina ortodoxa, cu toate ca – rand pe rand – i se taie copiii în fata lui si la urma este jupuit de piele si i se taie capul (+15 august 1714).

Contra persecutiilor catolice din Transilvania secolului XVIII aratam doar pe Sfintii Visarion (calugar de origine sarba), Sofronie (roman), Oprea (taran roman), preotii Ioan din Gales si Moise din Sibiel (martiri), batranul Tanase Todoran din Bichigiu, Bistrita-Nasaud (dupa unii 104, dupa altii 120 de ani; tras pe roata), apoi sutele si miile de credinciosi si calugari stiuti doar de Dumnezeu. În Transilvania zac moastele a mii de calugari omorati de diabolicul personaj Bucow, din ordinul Mariei Tereza (1761-1763). Apropo: de ce nu s-a facut pana acum o canonizare colectiva a acestor sfinti? […]

Daca trecerea din 1948 era din „interese superioare de stat”, cum am zice trecerii fortate la uniatie a poporului roman din Transilvania? Daca trecerea din 1948 a produs „eroi si martiri ai credintei catolice si ai Vaticanului”, ce au produs persecutiile, linguselile maghiarilor catolici de la 1700 sau tunurile diabolicului personaj Bucow la 1760? Ce au produs masurile de viclenie ale papilor si împaratilor austrieci, bataile, confiscarile de pamant, case si averi ale romanilor în scopul trecerii la catolicism? De ce nu am cere retrocedarea pamanturilor confiscate de la bietii romani ortodocsi în decursul veacurilor? De ce nu am cere despagubiri pentru cele peste 150 manastiri si schituri ortodoxe distruse de Bucow si ceilalti?

În sfarsit, de ce nu am cere canonizarea marturisitorilor luptatori contra catolicismului si maghiarismului?

Cei ce doresc azi restituirea imobilelor si terenurilor, sa nu uite cum au intrat în posesia lor! Ei sau înaintasii lor.

Referitor la suferinta din închisorile comuniste lucrurile se repeta. Ei – catolicii – fac pe victimele, iar pe ortodocsi îi fac niste calai. Exact ca în vremea lui Bucow! Doar ca atunci ei controlau situatia prin violenta si silnicii. Acum (la 1948) încearca sa controleze prin viclenie si minciuni, daca prin forta nu se mai poate.

Nu se compara batosenia lor egoista – ca „numai noi catolicii am suferit”- cu profunzimea trairii unui Valeriu Gafencu, unui Mircea Vulcanescu, unui preot Dumitru Staniloae sau calugar ca Iustin Parvu. Diferentele de învatatura au crescut mereu. Cum poate fi unitate fara marturisirea aceleiasi credinte adevarate? Cum poate fi unitate în minciuna? Sa acceptam o unire cu aceiasi eretici de ieri, pe care stramosii nostri au refuzat-o? Si asta în numele „dragostei” crestine si sa uitam trecutul dureros – cata perfidie si viclenie!

Ultima blasfemie este afirmata odata cu scoaterea unei carti profund ecumeniste: „Martiri pentru Hristos, din Romania, în perioada regimului comunist”(Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 2007, 812 p.) sau publicarea pe internet a vietii unor „martiri comuni ecumenisti”. În aceasta carte episcopul unit Alexandru Mesian de Lugoj, face afirmatii la care suntem datori sa luam atitudine chiar cu pretul unei noi prigoane contra noastra:

– „comemorarea ecumenica a martirilor sec. XX”- ziua de 7 mai, spune unitul Alexandru

– martirologiul va cuprinde crestini romano-catolici, ortodocsi, greco-catolici si reformati

– ei „devin martiri, indiferent daca au fost catolici, ortodocsi, reformati, anglicani sau de alta confesiune”

– sunt 340 de „martiri ecumenici”: 120 ortodocsi, 50 romano-catolici, 150 greco-catolici si 20 evanghelici.

Asta înseamna ca în curand vom avea în calendarul nostru „sfinti” catolici, uniti, evanghelici si chiar … evrei, nu?

Ni se va cere sa cinstim ca „sfinti” pe episcopii catolici care au luptat toata viata împotriva Ortodoxiei? Pe episcopii uniti Frentiu de la Oradea, Alexandru Rusu de la Maramures, Vasile Aftenie de la Bucuresti, fanatici înraiti care au continuat politica de maghiarizare si catolicizare a romanilor din acele tinuturi? Pe un Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla (1885-1970), care nici la sfarsitul vietii n-a vrut sa intre într-o biserica ortodoxa – sa nu se spurce! – si a fost împartasit de un romano-catolic? Un Vladimir Ghika, ce a trecut la catolicism, avea legaturi cu Nuntiatura Apostolica din Bucuresti (un fel de ambasada a Vaticanului la noi, total independenta de statul roman si cu actiuni oculte contra unitatii poporului roman si a credintei ortodoxe; a se vedea concordatul cu Vaticanul); a murit în numele „libertatii Bisericii catolice locale”, precizeaza cartea de fata („Martiri…”).

Nu contestam suferintele celorlalte confesiuni. Dar a-i declara „sfinti” pe cei morti în ereziile religiei lor este cea mai mare nerusinare la adresa marturisitorilor pentru credinta, a canoanelor si dogmelor ortodoxe. Nu exista sfintenie în afara de Biserica Ortodoxa, singura pastratoare a Adevarului revelat. Daca se mantuiesc si cei de alte confesiuni, e problema si voia lui Dumnezeu. Problema noastra este sa ramanem în corabia mantuirii, ca prima si necesara conditie. Dar sa spui ca mortii de alta religie sunt sfinti si trebuie cinstiti ca atare de Biserica Ortodoxa, este o EREZIE! O erezie IUDEO-MASONICA, de tip new-age-ist si ca atare orice crestin dreptmaritor este dator sa ia aminte, sa se fereasca si sa marturiseasca adevarul – chiar cu pretul vietii – ca nu exista sfinti de alta credinta decat cea ORTODOXA

preluat din Revista Credinta Ortodoxa

STRESUL

Vesticii si americanii, mai ales, se tot plang de stresul din viata lor…

Isi poarta fetele lungi alaturi de kilogramele in plus si spun: „Of, stresul…”

Mentin si recreeaza constant acelasi sistem care-i streseaza…

Dar daca stai sa asculti cu atentie, iti dai seama ca nu-s decat niste rasfatati. Sunt stresati pentru ca pretuiesc munca mai mult decat orice.

Sunt stresati prentu ca-si complica viata cu tot soiul de stupiditati si lucruri de gestionat.

Sunt stresati pentru ca au fost invatati sa creada ca viata le e datoare lor, si ca au drepturi pur si simplu…

Sunt stresati pentru ca produc si mananca jafuri. Nu mai mancat toate prostiile si nu veti mai fi stresati…

Sunt stresati pentru ca stresul devine un mod de viata, le confera un motiv pentru a trai, pentru ca viata lor e golita de aproape orice…

Se grabesc la cursuri de yoga sau meditatii orientale pentru a scapa de stres. Muncesc precum drogatii si trag de fiare pentru a scapa de stres. Se implica in relatii de doi lei pentru ca se simt stresati ca sunt singuri. Isi fac rost de 20000 de lucruri de care n-au nevoie, doar pentru ca sunt stresati. Muncesc precum magarii ca sa produca mai mult pentru a avea cu ce cumpara mai mult.

Si totusi, nu vad lucrurile astea. Sunt o sleahta de plangaciosi.

Uite, va voi spune eu ce e stresul:

– stres e cand ai fost lipsit de apa si electricitate 5 ani. Asta-i stres.

– stres e cand n-ai unde munci pentru ca un fraier a venit si ti-a ocupat tara si a jefuit-o, lipsindu-te chiar si de bunurile elementare.

– stres e cand alergi de la un spital la altul, de la inchisoare la inchisoare, de la o circa de politie la alta cautandu-i pe cei dragi, ca sa-i recunosti mai tarziu la morga, dupa amprenta dentara. Asta da stres.

– stres e cand iti faci bagajul in graba si pornesti spre cea mai apropiata granita, doar pentru a fi intors din drum, iar in urma ta, un american nenorocit ti-a transformat casa intr-un morman de pietre.

– stres e cand ii vezi pe cei dragi cum mor in fata ta, pentru ca nu-ti permiti sa le oferi nici cea mai mica ingrijire medicala. Si asta e tot stres.

– stres e cand ti se naste un copil ca Frankenstein pentru ca un american stresat ti-a bombardat tara cu arme nucleare.

– stres e cand te trezesti in miezul noptii ca te scot afara si iti pun un sac in cap si te duc.

– stres e cand cazi prizonier in propria tara, si ajungi pe mana unui american ticalos care poate n-a terminat nici liceul, care te violeaza si te sodomizeaza, te tortureaza si te numeste irakian imputit, chiar in tara ta. Asta-i stres!

Iata ce e stresul! Tocmai v-am spus. Iar daca azi sau maine inima voastra va inceta sa ticaie din cauza stresului, sa stiti c-ati meritat-o criminalilor!

Text scris de Layla Anwar, pentru informationliberation.com

FETELE DIN MAREA BRITANIE AJUNG LA PUBERTATE INCA DE LA 3 ANI

Doctorii, socati, dau vina pe hormonii din apa si alimentatie, scrie The Sun.

Pre-scolarii din Marea Britanie isi dau aere de adolescenti inca de la 3-4 ani. Hayley Holden, mama unei fetite de 3 ani a ramas stupefiata cand doctorii i-au zis ca fetita ei are oasele unui copil de 9 ani. „Trantea usile si chiar a incercat sa ma loveasca. Cand mergeam prin supermarketuri se apuca sa planga”. Medicii i-au prescris fetitei injectii cu hormoni pentru a intarzia maturizarea. O alta copila, Harley Tedds, acum in varsta de 10 ani a cunoscut si ea intepaturile neplacute ale seringilor. Mama ei, Bernie, spune ca 5 ani, Harley se epila. Ii crescusera sanii, iar ea simtea ca lumea de pe strada ii arunca priviri obraznice. Un expert in bolile provocate de hormoni, Peter Clayton, admite ca ar putea fi o corelatie intre obezitate si maturizarea grabita, cu alte cuvinte, n-ar trebui sa mai mancam toate porcariile.

Text preluat de la informationliberation.com

NEAMULUI VALAH STRIGARE

Fraţi Valahi din patru unghiuri, fraţi de viaţă Geto-Dacă,
Fraţi pe care nici o liftă n’a putut robi să ne facă, –
Iată-ne azi robi sub lifta unui Neam care, din lume,
Vrea pe veci să ne sugrume,
Să se şteargă dintre Neamuri strălucitul nostru nume!…

Dar, mai cruzi ca lifta neagră care azi, prin vicleşug,
Ne-a’njugat – plăvani la jug, –
Sunt acei câţiva nemernici, fraţi de sânge, scoşi din minţi
De-ai trădărilor „arginţi”,
Cari, de zornăitul dulce, nu mai pot nimic s’audă
Din cât geme ţara toată cu de lacrămi geana udă!…

Toţi acestia, – o droae de nemernici care vor
Nimicirea Ţării lor, –
S’au făcut, în mâna liftei, crunte „Coade de Topor”,
Şi s’au năpustit cu ură, fâlfâind drapele roşii,
Să doboare tot ce’n veacuri au păstrat mai drag strămoşii!…

Vor, vânduţii fără inimi, – îndemnaţi de-a liftei gloată, –
Să ne-aprindă Ţara toată;
Nu mai vor s’avem tezaur
În altare pe Iisus;
Ticăloşilor li-i sete de mărirea lor, de aur;
Drojdia se vrea de-asupra; putregaiul se vrea sus;
Sufletele lor de fiară
Nu mai au nimica sfânt;
Ei vor „patria” să piară,
„Dumnezeu” să fie frânt;
Să fim toţi o biată turmă fără drepturi, nici cuvânt!…
Să nu mai avem din toate, sub tâlharii bolşevici,
Decât jug şi plâns în gene, umilinţi, scuipat şi bici;
Soarta naţiei române s’o păstreze lifta ‘n mână
Viermii toţi s’ajungă ‘n slavă, iar luceferii’n ţărână;
Şi, sub tirania gloatei care-şi ‘nalţă pumnul strâns,
Să ni-se topeasră ochii potopiţi de-atâta plâns?…

Fraţi Valahi – cu glas de tunet, ne-a strigat un mare „Mag”
Să ne facem toţi o stâncă sub al Ţării noastre steag;
S’alungăm „semănătorii de ruine şi pustiu”,
Care vor s’arunce Neamul în mormânt fără sicriu!
El a plâns pe culmea ‘nalţă, când a buciumat aprins,
Neamului aproape ‘nvins,

Şi-al său bucium l-a dus vântul, prelungit, din stâncă’n stâncă;
L’au fost auzit şi morţii din dormirea lor adâncă:
Fraţi Valahi, chemarea-i sfântă, voi n’aţi auzit-o încă?!…

Cine să te mai trezească, Neam robit de-atâtea Iude,
Dac’ auzul tău nici glasul Magului nu-l mai aude?!
Cum să nu ne facă robi,
Ca pe nişte boi neghiobi
Cei misei: „semănătorii de pustiu şi de ruine”,
Când nici ţie nu ţi-e milă de moşia ta, de tine?!

Cum n’ar împroşca tâlharii
Cu noroi pe toţi „stegarii”,
Tot ce-avem mai drag, mai sfânt;
Cum nu ne-ar scuipa obrazul, şi pe morşii din mormânt,
Când, cu nepăsare, toţi
Ne uităm mereu la gloata de misei vânduţi, de hoţi,
Făr’a ridica un deget, – ca un hoit ce zace’n glod,
Şi din care viermii lacomi, liniştiţi, în voe rod?!…

O, vă veţi trezi odată, fraţi Valahi, dar prea târziu,
Când va fi aproape gata groapa cea fără sicriu,
În adâncul cărei Neamul aruncat va fi de viu!…