CINE SUNT ADEVARATII EXTREMISTI RELIGIOSI?

Da, extremism/extremisti. Caracterizare tot mai des intalnita in ziua de astazi, adjectiv aruncat de la unul la altul, atat pe plan vertical cat si orizontal, mai ales in cadrul structurilor bisericesti. Prin definitie, extremistul este cel care adopta o pozitie inflexibila. Opusul extremismului este laxismul.

In general cand se incing discutiile, caracterizarea de „extremist” facuta partenerului de dialog il descalifica pe acesta, cel putin pe perioada discutiei in curs, cel ce aduce aceasta acuza simtindu-se absolvit de necesitatetea argumentarii. Cu alte cuvinte, daca stai de vorba cu un extremist, iti cam bati gura degeaba, el ramanand de neinduplecat, insensibil la argumentele tale.

Extremismul poate fi de stanga, atunci cand nu accepti o idee diferita de a ta, sau poate fi de dreapta, cand exagerezi grosolan in ceea ce faci.

Extremismul de stanga este, in general, verbal, ideologic. Nu sunt de acord cu tine, degeaba stam de vorba, nu primesc argumentele tale, am alta gandire la care tin, etc..

Extremismul de dreapta presupune, in mare masura, o actiune, o fapta. Extremismul de dreapta este mai puternic, mai periculos, mai amplu, deoarece gandul devine fapta. Nu mai suntem la nivel de polemica, ci am trecut la actiune.

Dar acuzatia de „extremist” trebuie si dovedita, altfel este insulta, calomnie, barfa, cleveteala, invinuire, defaimare, discreditare, hulire, ofensa, injurie, conform DEX. Si mai sunt unele comportamente care par a fi extremiste, fara sa fie. Spre exemplu, staruinta, statornicia, continuitatea, traditia, toate acestea nu sunt actiuni extremiste, desi se tot repeta si exclud in mod clar alte optiuni, alte comportamente. Spre exemplu, nu sunt de acord cu homosexualitatea nici in teorie si nici in practica. Totusi, nu pot impune nimanui sa nu fie homosexual, cum la fel nu-mi poate impune nimeni sa accept homosexualitatea. Asta ma face extremist? Dupa manualul corectitudinii politice, da, dupa logica omeneasca, nu.

Un alt exemplu: nu sunt de acord cu ecumenismul si consider toate celelalte sisteme religioase asa zis crestine, erezii, iar pe cele orientale (necrestine), pagane. Asta nu ma face extremist ci crestin ortodox, adica membrul unui sistem religios, definit de niste dogme si de un crez propriu, la care, ca si multi altii, am aderat si eu. Nu pot sa accept alt sistem religios pentru ca asta m-ar face, raportat la sistemul/ortodoxia mea, apostat. Iar daca sunt apostat este clar ca nu pot fi ceea ce sunt, adica ortodox. Apostatul este cel ce comite apostazie, adica cel ce reneaga o doctrina sau o credinta. Dialogul inter-confesional, intre diverse religii NU este apostazie! Acceptarea Teoriei Ramificatiilor, impreuna-slujirea, intercomuniunea SUNT apostazie!

Faptul ca eu nu accept sa ma rog cu cineva de alta confesiune si condamn pe cei din Biserica mea care fac acest lucru NU este extremism, este staruinta in credinta mea, respectarea dogmelor si crezului la care am aderat liber si nestingherit si eu si cel de langa mine, care acum se pupa cu catolicii sau scientologii. Nu este extremism deoarece eu tin credinta la care am aderat, fara a interzice celui de alta credinta sa fie ceea ce este. Cu alte cuvinte, sunt ortodox pentru ca vreau sa fiu ortodox, dar asta nu inseamna ca eu constrang pe altul sa fie ortodox. Nimeni nu este conditionat de nimeni, fiecare este ce alege in mod liber sa fie. Daca cineva ar constrange pe altcineva sa fie ca el, atunci ar fi agresiune, discriminare, santaj, intr-un cuvant, ar fi o atitudine extremista.

Este exact ceea ce se intampla cu unii ierarhi care au tinut prima pagina a ziarelor, sau altfel spus, intr-un cadru general, este cazul tuturor ecumenistilor. Acestia ne acuza pe noi de extremism, dar noi nu vrem decat sa ne pastram curate dogmele si crezul Bisericii Ortodoxe, dogme, crez si canoane lamurite de oameni purtatori de Duh Sfant, intarite de-a lungul Sinoadelor Ecumenice si Locale.

Extremism nu este cand nu vrei sa abdici de la crezul la care ai aderat de bunavoie ci atunci cand te folosesti fie de forta, fie de santaj pentru a impune altuia un crez, o ideologie pe care nu vrea s-o imbratiseze. Ce-au facut cei doi ierarhi anul trecut, ce se intampla in cadrul saptamanii de rugaciune in comun din luna ianuarie, reprezinte fapte autentice de extremism si apostazie, pentru ca un ierarh ortodox trebuie sa sprijine crezul si doctrina ortodoxa, de aia este ortodox. Aceste lucruri sunt fapte juridice, iar orice fapta juridica intra sub incidenta unor Legi/Canoane mai ales bisericesti, dar si laice. Ca ierarh ai mai multe obligatii decat drepturi, iar impreuna slujirea cu cei de alte credinte este o buba de care trebuie sa te feresti. Iar cand impui si celor de sub tine, prin diverse mijloace, aceasta buba, atunci avem de-a face cu un furuncul, un buboi in toata regula, care trebuie tratat.

Avem de-a face asadar, cu o denaturare a sensului de „extremist”. Adevaratii extremisti vor sa treaca drept smeriti, iubitori de aproapele, intelegatori, intelepti, dar aceaste virtuti sunt inchipuite, pentru ca adevarata smerenie este a fi in ascultare fata de Sfintii Parinti si norma bisericeasca, a te achita de datoriile pe care le ai ca un mai-mare peste altii, iar intelepciunea si dragostea nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Ecumenismul extremist initiat si promovat de unii ierarhi si clerici, este reprezentat pe de o parte de laxitatea cu care inteleg realitatea, de incapatanarea de a intelege ca fac sminteala, ca nu fac ascultare de Sfintele Canoane, de Duhovncii pe care Dumnezeu i-a lasat printre noi sa ne arate Lumina dumnezeiasca, iar pe de alta parte, acest ecumenism extremist este reprezentat prin participarea la slujbe comune. Sau, cu alte cuvinte si mai pe sleau spus, avem de-a face pe de o parte cu intunecarea mintii si impietrirea inimii, care caracterizeaza pe omul neduhovnicesc, iar pe de alta parte avem de-a face cu apostazia exprimata prin acceptarea Teoriei Ramificatiilor si a celorlalte atitudini ecumeniste.

Iata cine sunt adevaratii extremisti din cadrul Bisericii Ortodoxe: cei care practica ecumenismul, cei care nu fac ascultare de Sfintii Parinti, cei care desi sunt investiti in credinta ortodoxa slujesc altor interese (mai mult politice) decat pentru mantuirea sufletelor noastre. Acestia, spre deosebire de noi care criticam ecumenismul sunt mai fanatici, deoarece ei nu se marginesc doar sa-si exprime verbal ideile ci le pun in practica si mai mult, chiar pretind de la altii sa-i urmeze in faradelegile lor. Daca nu, sa vezi atunci sicane si amenintari de tot felul, de la cele personale pana la membrii familiei. Acestia ar face totul si orice pentru a elimina chiar si fizic pe cei ce le stau in cale. Cine sunt deci extremistii? Cine fanaticii, cine bigotii? Cine cei inculti, cine cei neduhovnicesti?

Revenind la saptamana de rugaciune in comun si la ecumenism, sa analizam urmatoarele aspecte:

– inca din 1948, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat oficial ecumenismul, prin decizie sinodala. Aceasta decizie nu numai ca este inca in vigoare, dar s-a si reintarit de-a lungul vremii. De asemenea, Biserica Ortodoxa a Rusiei a condamnat public in ultimii ani prozelitismul facut de Vatican in aceasta tara.

– Biserica Ortodoxa a Bulgariei s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prin decizie sinodala, inca din 1998.

– in acelasi an (1998), dar un pic mai tarziu, Biserica Ortodoxa a Georgiei, tot prin decizie a Sfantului Sinod, condamna oficial ecumenismul, cu toate teoriile sale, retragandu-se din aceasta Miscare.

– in 2008, in urma scandalului cu cei 2 ierarhi (IPS Corneanu si Sofronie Drincec) Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, desi participa in continuare la CMB si intalniri ecumeniste, condamna ferm orice act de impreuna slujire, fie sfintire, fie cuminecare.

– nu am documentul oficial, dar din ce stiu si Biserica Ortodoxa a Serbiei s-a retras din CMB, condamnand oficial ecumenismul.

– nu trebuie uitat nici Sfantul Munte Athos (ma refer la intregul Munte, nu la niste manastiri izolate) care a trimis Patriarhiei Ecumenice nenumarate scrisori de protest, protestand impotriva intrunirilor ecumeniste.

– sub inaltul patronaj al Universitatii Teologice Aristotel in colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc in orasul Tesalonic din Grecia, in perioada 20 – 24 septembrie 2004, Conferinta Teologica Inter-Ortodoxa cu tema: „Ecumenismul – Geneza, Asteptari, Dezmintiri”, intrunire academica la care au luat parte episcopi, preoti si profesori teologi din intreaga lume. Concluzia? Ecumenismul este erezia ereziilor, iar ortodocsii nu au ce cauta intr-un astfel de ecumenism sincretist. In alta forma, de dialog, da, dar nu acceptand crezul altor „Biserici” si ereziile lor.

Asadar, cam intreaga lume ortodoxa s-a lamurit ce e cu ecumenismul. Iar prin deciziile celorlalte Biserici Surori (avand in vedere si Cuvintele Sfintilor Parinti, de-a lungul vremii) ne lamurim si noi CINE SUNT EXTREMISTII. Adevaratii extremisti.

Daca vreti sa-i vedeti pe cei mai apropiati de langa dumneavoastra, ii veti gasi rugandu-se laolalta in Saptamana de rugaciune in comun, sau si la alte intruniri/simpozioane ecumeniste, unde Adevarul este sacrificat falsei iubiri de Dumnezeu, iar pierderea sufletelor este mascata de haina bunei convietuiri. Cum a fost si la Sibiu in 2007, cand pe langa intalnirile fatarncie dintre liderii diverselor culte (fiecare incercand sa-l atraga de partea sa pe celalalt) s-a intamplat si un alt fapt trist pentru Romania „democratica”, atunci cand jandarmii atatati, pare-se, de prodecanul Facultatii de Teologie din Bucuresti, au dus la sectie cativa tineri de distribuiau pliante cu invataturile Sfintilor Parinti despre asemenea intruniri. Acolo, dupa ampretari si legitimari (abuzive), li s-a confiscat (tot ilegal) si materialele anti-ecumeniste. Si-atunci, cine si cu ce drept ne acuza de extremism?

Asa cum Mantuitorul a fost rastignit tocmai de invatatii vremii, care trebuiau sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, tot asa, astazi, cei care ar trebui sa priceapa mai mult decat toti cine este Hristos, nu o fac. Daca atunci aceia erau neinduplecati de minunile facute de Mantuitorul si de semnele profetite, tot asa astazi, acestia nu vor sa priceapa cuvintele Parintilor purtatori de Duh Sfant si sa asculte de Cuvintele Mantuitorului. Si-atunci cine sunt extremistii? Cine tin cu incapatanare de propriile idei pierzatoare de suflet si sinucigase? Acestia, la fel ca si aceia s-au „sinucis”. Prima data si-au pierdut sufletul, iar a doua oara vor purta vesnic blestemul asupra lor. Pentru ca Duhul Sfant conduce Biserica, iar Cuvintele Duhului au fost pecetluite prin anateme si blesteme.

Si sunt curios, sa vad cum va decurge saptamana de rugaciune in comun anul acesta, de vreme ce Sinodul a decis anul trecut sa interzica orice forma de impreuna slujire si rugaciune in comun. Tare mi-e ca va fi ceva de genul: „cainii latra, caravana trece”…