un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

SA FIM NOI INSINE

Cu totii stim ca lucrurile nu merg bine pe plan mondial. Multe domenii se confrunta cu probleme si, desi speram intr-un viitor mai bun, lucrurile merg din ce in ce mai rau. Situatia in care ne aflam este apasatoare, simtim ca trebuie sa facem ceva, dar nu stim ce. Si acest semn de intrebare apare de fiecare data cand suntem in necazuri.

Ce sa facem? Sa iesim pe strada si sa protestam? Sa facem greva? Multi cauta iesiri diverse: unii se alatura cutarui partid, altii gonesc si mai tare dupa bani, altii dau din coate sa ajunga intr-o pozitie mai sus, iar altii isi gasesc refularea in sex si droguri. Insa acestea nu sunt solutii obiective pentru ca toate au acelasi lucru in comun, desi se manifesta diferit: toate fug de infruntarea problemei.

Probleme au existat de cand lumea, fiecare generatie are cosmarul ei, noutatea vine atunci cand deschidem ochii. Si cand ii deschidem ne intrebam a cui e vina. E corupt sistemul. E din cauza guvernarii proaste. E din cauza arabilor. Ba din cauza americanilor sau a rusilor. Dar nu acesta este miezul problemei. Problema, de fapt, suntem noi. Restul sunt idei utopiste, scenarii rasuflate, menite sa ne tina intr-o permanenta agitatie si sa nu vedem cauza problemei. De aceea, ajungem sa pierdem notiunea asupra vietii noastre si a menirii noastre si, prinsi in acest sistem, ajungem sa ne definim ca parte a lui: sunt liberal; sunt comunist; sunt democrat; sunt filosof; sunt profesor; sunt om de stiinta, nu vezi? Sunt savant! Sunt afacerist, sunt sportiv, sunt… Suntem in fel si chip, numai crestini nu, numai romani nu, numai noi insine nu. Imprumutam tipare de la la unul la altul. „Ce, daca zici ca esti roman iti apare ceva pe masa, sau in farfurie? Sau daca te declari crestin crezi ca rezolvi ceva? Esti doar adeptul unui sistem religios…” Iata de ce sunt probleme in lume: pentru ca noi ni le facem singuri. Si cand zic asta ma refer si la actiunile indirecte: pai daca votezi mafioti in conducerea tarii, te miri ca e coruptie? Daca aderi la un sistem centralizat gen UE te miri ca ajungi la aceleasi probleme ca in comunism? Daca nu repari teava din baie, te miri ca ai facut inundatie si ca vecinul vrea sa-i platesti zugraveala? Iata, dar, fapte indirecte pentru care suntem raspunzatori, desi nu le constientizam. Toti purtam responsabilitatea faptelor noastre si ar trebui sa ne gandim ca, fara sa vrem, influentam si viata aproapelui.

Cand te uiti la un copil, el nu simte toate aceste rautati, el le infrunta zambind naiv. Ei nu sunt familiarizati cu „civilizatia”, cu „urbanizarea” cu vicleniile lumii. Si de aceea si Mantuitorul i-a dat exemplu. Ba chiar conditie pentru dobandirea Imparatiei Cerurilor. Va mai amintiti de copilarie? Ce anume? Eu imi amintesc cand faceam cazemate iarna, cand veneam de la scoala in zapada pana la genunchi, cand jucam prin fata blocului tot siul de jocuri copilaresti, de-a hotii si gardistii, ascunselea, par-pac :), sau cand hoinaream cu cheia-n gat pe dealul din spatele blocului dupa corcoduse. Credeam c-o sa continue la infinit :). Astazi, daca ar fi sa fiu copil, m-as speria. Totul este lipsit de insufletire, totul este mecanic. Ce-au facut „adultii” din lumea noastra… EmoKids…

Ar trebui sa renuntam la a crede ca „suntem” ceva si sa incepem sa fim ceva. Sa fim noi insine. Sa redevenim copii… Nu sa „fim noi insine” ci sa fim noi insine. Nu in sensul de a fi cel mai bun avocat, cel mai bun doctor, cel mai mare pacatos, ci de a fi cel mai bun prieten, cel mai bun om, cel mai bun crestin, cea mai buna imitatie a vietii lui Hristos.

Dar pentru a face acest lucru, trebuie sa luptam. Spiritual. Non-violent. Cu noi insine. Pana la sange! Lupta cu pacatul este o lupta pana la sange, adica sunt doua aspecte: cand faci eforturi fizice, exterioare (cum ar fi privegherea, fapta buna, intr-ajutorarea), dar si atunci cand faci eforturi interioare, cand te lupti cu propriul sange, cu propriile naravuri mostenite. Este o lupta prin care schimbam „ce suntem” cu „ce trebui sa fim”.

Sa nu credeti ca rezultatele apar peste noapte. Sfintii Parinti sunt de parere ca aceasta lupta dureaza pana pe patul de moarte. Dar noi macar sa incepem. Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor, aceste vorbe s-au rostit acum 2000 de ani, iar in zilele noastre le putem rosti cu si mai multa incredere, pentru ca vremea este pe sfarsit. Multi sunt chemati, dar putini alesi. Sa renuntam la orice care ne impiedica sa ne vedem de mantuirea sufletelor!

PS! Va recomand sa cititi ce spune A I C I Nichifor Crainic, despre copilarie si sfintenie.

Reclame

ianuarie 12, 2009 Posted by | ALANDALA | , , , , , , | 3 comentarii

CE-A ADUS CATOLICISMUL LUMII?

La inceputul lunii ianuarie va avea loc saptamana de rugaciune in comun, cand adeptii mai multor culte religioase se roaga impreuna „aceluiasi Dumnezeu”. Nu am de gand sa scriu amplu pe acest subiect pentru simplul motiv ca desi in duh unele religii se pot asemana mult cu ortodoxia, totusi din punct de vedere dogmatic ne despart prapastii adanci. Voi insista mai mult asupra dialogului catolic-ortodox, care este si cel mai des intalnit, despre aceste religii spunandu-se ca au un trecut comun, fiind Bisericii Apostolice.

La prima vedere asemanarile dintre ortodoxie si catolicism pun pe multi neofiti in ipostaza de a se intreba de ce nu este posibila comuniunea, avand in vedere aceste multe asemanari. De fapt, cine face o analiza profunda va observa ca asemanarile sunt doar de suprafata, lucrurile fiind mult mai complicate. Si cand spun „complicate” ma refer la „complicate de cineva/ceva”. Acest „ceva” care se subintelege diatezei pasive, reprezinta inovarea ce a avut loc in Biserica Romano-Catolica de-a lungul vremii, dar aceasta inovare nu poate fi despartita de duhul mandriei care o insoteste in mod absolut si care sta la baza ideii de „superioritate”, de unde si nevoia de inovare.

Din pacate, desi cu totii dorim unirea Bisericilor, acest lucru nu se poate realiza in adevarata intelegere a cuvantului decat prin despatimirea personala si prin renuntarea la interesele potrivnicii unitatii si, in fond, mantuirii.

Pana nu vom intelege, cu mic, cu mare acest lucru, unirea Bisericilor nu se va face in modul binecuvantat ci in cel afurisit de sfintele canoane si de Sfintii Parinti, adica la modul in care decurge astazi ecumenismul, un fel de democratie religioasa in care Adevarul este sacrificat „bunei intelegeri” si de fricii nefondate a extremismului. Extremismul este extremism cand revendica si cauze sociale, politice, economice, nu atunci cand unul sau altul tine cu dintii la ideea lui de Dumnezeu. Jihadul musulmanilor, acest „razboi sfant” reprezinta o rascoala la ceea ce Occidentul a „exportat” in Orient, adica o cultura si spiritualitate care nu se pot mula pe firea orientalului, fire deschisa, traditionalista, religioasa si superstitioasa, in care „magicul” are un loc bine definit si pentru care ascultarea de Divinitate se face im mod absolut, fara carteala, precum Dreptul Iov.

Asadar, fara a dori sa par extremist, dar si nedorind sa las sanctionate unele aspecte ale vietii religioase, voi incerca, dupa putere, in cateva randuri, sa raspund la o intrebare ce mi-a fost pusa retoric, pe un ton exaltat si fudul: „Stiti voi ce-a adus catolicismul lumii?”. Iata intrebarea: a fi sa a nu fi in masura de-a raspunde. Desigur, persoana ce-a pus aceasta intrebare era catolica. Si ca mai toata lumea, nu facea decat sa-si apere credinta cea mai apropiata de sufletul ei: credinta catolica.

Dar aceasta intrebare, desi pare una care agite spiritele (si este) vine sa clarifice si unele aspecte, cumva tabu, niste clisee de care ne-am saturat cu totii, mai ales noi ca ortodocsi.

In primul rand, pe langa inovatiile teologice aduse de romano-catolici, s-au nascut, asa cum spuneam anterior, niste clisee, pe care putin credinciosii, dar mai ales ateii, le reproseaza cu indreptatire tuturor, mai ales crestinilor „fanatici”. Deseori in discutii, dupa cum poate ati remarcat si voi, se trantesc fraze gen „crede si nu cerceta” sau se aduc ca argumente fapte „necrestine” savarsite de Biserica, precum Inchizitia, cruciadele, razboaiele religioase (contrareforma, uniatia) sau, si mai dureros, se „barfesc” unele comportamente imorale ale clerului sau personalului Bisericii. Pe linkul: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html vedem clar care sunt roadele secularizarii si al compromisului cu lumea…

Din pacate, mai toate aceste fraze ce se vor contraargumente la invitatia de a fi un bun crestin, au fost nascute de faptele Bisericii Catolice si in sanul acesteia. Ele sunt urmarile compromisului cu slabiciunea firii omenesti si a mandriei prin care unii au inteles sa faca prozeliti, cu orice chip.

In realitate, aceste compromisuri sunt straine de viata Bisericii, de viata duhovniceasca si de comportamentul crestin, iar ca ortodocsi ne pare rau sa fim acuzati de fapte pe care nici nu le-am gandit si nici nu le-am savarsit. Cu alte cuvinte, platim oalele sparte ale altora…

Deci, sa vorbim despre catolicism:

1 – Afirmatia cum ca increstinarea noastra si a altor popoare de prin jur ar fi fost facuta de Roma este falsa. In primul rand stim ca Sfantul Apostol Andrei a calcat prin aceste parti, iar dupa unii si Sfantul Apostol Filip (in partea Dunarii). In al doilea rand, in primele secole, abia se increstinase Apusul, crestinii traiau prin catacombe, deci nu se poate vorbi de misionari care sa fi plecat dinspre Roma. Apoi, dupa primele secole, Apusul se gasea intr-un faliment atat economic cat si cultural. In secolul V, Roma cade sub „barbari” cand Romulus Augustul devine prizonierul lui Odoacru. Mai mult, pe timpul lui Otto al III-lea, conform bizantinologului Runciman, baia si matasea erau straine de nobilimea Apuseana, iar furculitele vor fi introduse in Apus abia in secolul X de catre Maria Arghir, o bizantina, starnind intriga si mirare. Mai mult, din punct de vedere religios, trebuie amintit ca Sfintii Ambrozie si Irineu s-au format in Rasarit, iar Sfantul Ioan Casian poate fi pe buna dreptate socotit intemeiatorul monahismul apusean, avand o influenta colosala asupra acestui fel de vietuire. Nici campaniiele eliberatoare ale lui Heraclie – adevaratele cruciade – care au eliberat sudul Italiei si zona mediteraneana de arabi nu pot fi trecute cu vederea! Asadar, ipoteza plina de trufie a Apusenilor pica, hegemonia Orientului asupra Occidentului fiind evidenta. Bizantul era cel mai mare si longeviv imperiu, iar spiritualitatea sa atragea pe toata lumea. Cehii si ungurii au fost fascinati si ei de acest Bizant infloritor, dar pana la urma s-au aliat cu Apusenii. Totusi, cultura araba care a inflorit tot in Rasarit datoreaza mult Bizantului, iar Apusul s-a hranit din aceasta cultura araba. Amintim doar de orasul arab Cordoba din Spania, care a fost o adevarata capodopera, sau de faptul ca occidentalii l-au cunoscut pe Aristotel prin arabul Avicena. Tot din cauza ocupatiei si fortei arabe, Apusul s-a vazut nevoit sa instaureze sistemul feudal, zona mediteraneana fiind ocupata si controlata de arabi, comertul fiind o activitate foarte riscanta, care nu mai aducea profit lumii apusene.

Pe de alta parte, revenind la situatia din zilele noastre, putem lesne observa ca Apusul se zbate in aceeasi decadere spirituala si culturala, iar secularizarea a cuprins din plin Biserica Catolica: legalizarea prezervativelor; tolerarea homosexualilor, avortului si eutanasiei; indoiala privind adevarul scripturistic al Cartii Facerii, adica sustinerea evolutionismului; reforma liturgica si celelalte reforme de la Vatican I si II; carnavalele si concertele din biserici; desfiintarea unor biserici, inchiderea sau transformarea lor in restaurante intaresc faptul ca Biserica Catolica si intreg Apusul se afla intr-un grad inalt de degradare si desacralizare.

Cand a fost Apusul puternic? Atunci cand a inceput colonizarea altor continente, cand a supt seva altor popoare si cand a ocupat teritorii si inimi care nu le apartineau. Pe exploatarea celor mai slabi, pe insclavizarea altora, asa s-a construit marele si luminatul Apus.

2 – In ce priveste primatul papal, acesta a fost un titlu pur onorific, acordat patriarhului Romei, deoarece Roma era capitala imperiului. Cand capitala imperiului s-a mutat la Constantinopol, acest titlu a fost acordat patriarhiei de Constantinopol. E ca si cum s-ar muta capitala de la Bucuresti la Iasi, iar odata cu aceasta mutare, si Patriarhia Romana isi muta sediul in Iasi. Nu este nimic suspect in aceste mutari de titluri onorifice, insa orgoliul apusenilor a facut din aceasta privinta un motiv de discordie. Este imperios sa remarcam si sa subliniem faptul ca unii papi, de la inceputurile Bisericii, care sunt cinstiti si de Biserica Ortodoxa, au fost impotriva acestei mariri lumesti a titlului de primat. Pe larg despre aceste subiecte am scris aici: http://eresulcatolic.50webs.com/primat.html si aici http://eresulcatolic.50webs.com/autoritateveacuri.html . Nu are sens sa repet, pentru detalii, consultati aceste linkuri.

3 – Doua fapte condamnabile si care au produs si produc mare sminteala sunt comertul cu indulgente si Inchizitia. Despre indulgente, poetul Battista Mantovano avea sa spuna ca: „Arabul vinde tamaie, sirianul purpura, evreul fildes, iar la noi, preotia, sanctuarele, altarele, rugaciunile, cerul si chiar Dumnezeu, totul este de vânzare”. Indulgentele si decaderea clerului apusean au fost motive principale in declansarea Reformei protestante, schisma Apuslui. Cat priveste Inchizitia, aceasta a constituit o campanie de trecere fortata la catolicism, o metoda de a aduna bani (sute de mii de florini intrau anual in bugetul papal din acest motiv) dar si o metoda de cenzura a celor care indrazneau sa se exprime (verbal sau in scris) impotriva papei. Inchizitia si indulgentele inca sunt reprosate de adversarii Bisericii, dar acestia nu tin cont de faptul ca s-a petrecut doar in cadrul Bisericii Catolice, nu si in Rasarit. Oricum, inca un motiv pentru care trebuie sa fim „recunoscatori” catolicismului.

4 – Contrareforma catolica, exprimata in Apus prin Inchizitie, a imbracat alta forma in Rasarit: Uniatia. Biserica Unita cu Roma, sau Greco-Catolica, este singura Biserica fara o doctrina originala, fara un crez propriu. Ea s-a nascut ca forma de compromis si a fost instituita prin santaje si violente. Romanii din Ardeal nu au acceptat uniatismul, dar le-a fost bagat pe gat cu de-a sila. Pe larg la: http://eresulcatolic.50webs.com/uniatie.html. Iata ca am simtit pe pielea noastra „binefacerile” Bisericii Catolice, cea „infailibila” si „singura mantuitoare”… cu forta… Astazi, prin documentul de la Balamand de la inceputul anilor 1990, Uniatismul este unanim condamnat, dar ce folos, o mica parte din populatia din Ardeal inca revendica „biserici” ce le-au apartinut, uitand ca ele au fost cladite de stramosii lor, ortodocsi trecuti cu sila la catolicism, si ca generalul Bucow a distrus cu tunul sute de biserici si manastiri, peste care acum s-a asternut uitarea si pe care nimeni nu le mai „revendica”.

5 – Cruciadele sunt inca un subiect fierbinte, deoarece cruciadele au reprezentat campanii organizate de jaf si speranta papilor ca prin cucerirea de teritorii isi vor spori si puterea ecleziala. Cea ma „dura” cruciada, a fost cruciada a IV-a, care s-a indreptat spre Bizantul „schismatic” si care i-a slabit considerabil puterea, facandu-l mai vulnerabil in fata turcilor, care il vor cuceri la scurt timp. Iata dragostea „crestineasca” a Apusului care vazandu-se eliberat de arabi cu cateva secole in urma chiar de bizantini, in frunte cu Heraclie, au ales sa „intoarca” favorul.

6 – Astazi, dupa secole bune de inovatie, Biserica Catolica se considera singura in care „subzista” Duhul lui Hristos, iar cei care nu saruta inelul papei au pierdut definitiv mantuirea. Astazi, campaniile militare, „cruciadele” apusene se fac cu avioane NATO (vezi Serbia, 1999, unde peste 1000 de biserici, manastiri si monumente istorice au fost distruse cu sprijinul NATO. De altfel, Vaticanul a fost printre primele state care a recunoscut independenta fostelor state iugoslave, preponderent catolice, fata de Serbia ortodoxa). Este trist ca actiunile de astazi ale Bisericii Catolice afecteaza crestinismul si numele lui Dumnezeu se face de ras in fata celorlalte neamuri. Cum sa chemi lumea la Hristos cand papa vine si sustine evolutionismul? Cum sa condamni horoscopul, superstitia si sa propovaduiesti un Dumnezeu Unic in Treime, cand papa vine si spune ca pregateste clerici pentru catehizarea martienilor? Cum sa predici abstinenta si postul, cand papa vine si legalizeaza folosirea prezervativelor? Cum sa vorbesti despre imoralitatea din discoteci cand papa da binecuvantare ca unele catedrale sa fie transformate tocmai in discoteci? Cum sa spui oamenilor ca totul e desertaciune si ca vremea la bal mascat sau carnavale e timp pierdut pentru mantuire, cand papa organizeaza carnavale si bal mascat chiar in biserica? Cum sa predici despre Dumnezeu-Stapanul vietii cand papa semneaza o bula in care se arata solidar cu practica eutanasiei? Si lista poate continua lejer. Detalii in imagini si cuvinte la: http://eresulcatolic.50webs.com/aggiornamento.html .

7 – Nu in ultimul rand trebuie sa amintim si de „miracolele” catolicesti, false minuni, inselari tipice dracesti, cele de la Fatima, Medjugorie, sau cu personaje gen Padre Pio. Acestea tin lumea intr-o falsa evlavie, in inselare, in parere de sine si in intunecare a mintii, inchinatorii lor fiind tentati sa creada „mesajele” unor draci imbracati in haine luminoase. Aceasta piosenie bolnavicioasa nu aduce roada duhovniceasca ci imbolnavesc oamenii de boli psihice, dupa cum insumi cunosc vreo doua cazuri, survenite in urma pelerinajelor la Medjugorie. Cat despre papii ultimului secol ce sa mai spunem? Din faptele lor ii veti cunoaste. Detalii tot pe eresulcatolic.

Deci, fratilor, ce a adus catolicismul lumii? Ce aduce saptamana de rugaciune in comun? Ce aduce ecumenismul sincretist? Ce aduce o credinta superficiala si mereu inovatoare? Ar trebui ca raspunsul sa vi-l dati singuri. Si daca tot nu puteti, priviti in Apus!

ianuarie 3, 2009 Posted by | ALANDALA, ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE | , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

CONCERTE ROCK CU BLAGOSLOVENIA IERARHIEI

Semnalam pe eresulcatolic niste situatii neconforme cu eticheta de „crestin”, dar iata ca si in Biserica Ortodoxa avem parte de cateva exemple negative. Secularizarea cuprinde incet-incet si spatiul rasaritean. Dupa ce ierarhia a indemnat poporul rus sa se roage acum cateva luni pentru ca rusii sa castige nu stiuce cupa europeana, recent, cu prilejul implinirii a 1020 de ani de increstinare a spatiului rus, Biserica a blagoslovit o serie de trupe rock ce vor concerta in fiecare seara, in Ucraina, de la est la vest. Pana si diaconul Andrei Kuraev insoteste „caravana” rock, insa nu pentru a canta ci pentru… a predica. Vremuri grele, vremuri grele pentru Biserica… Oare unde sunt crestinii primelor veacuri? Dar mai ales unde sunt IERARHII care au caracterizat primele secole de crestinism, apropos de increstinare? Trist, foarte trist…

Episcopul de Cernigov a stropit cu aghiazmaƒ spectatorii unui concert rock
Ziarul LUMINA, Miercuri, 04 Iunie 2008

Episcopul Ambrozie de Cernigov (Ucraina) a stropit cu aghiazmaƒ spectatorii concertului de muzicaƒ rock, organizat pe 1 iunie cu prilejul saƒrbaƒtoririi a 1020 de ani de la crestinarea Rusiei, anuntaƒ Interfax.

Arhiereul a urcat intr-un balon deasupra pietei centrale a orasului Cernigov, inaintea inceperii concertului la care au participat 50 mii de spectatori. Concertul de pe 1 iunie a incheiat prima parte a turneului dedicat implinirii a 1020 de ani de la crestinarea Rusiei. In acest turneu, trupele de rock sunt insotite de cunoscutul misionar, diaconul Andrei Kuraev, care vorbeste despre Ortodoxie si despre importanta evenimentului saƒrbaƒtorit.

Fiecare concert este, de asemenea, binecuvantat de arhierei sau de clerici ai Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Panaƒ acum, dupaƒ datele Interfax, aproximativ 500 de mii de spectatori (in general adolescenti) au participat la concertele turneului dedicat sarbatorii religioase din 2008, in 18 orase ale Ucrainei, de la vest spre est. Partea a doua a turneului va incepe in iulie si va avea in vedere orasele de la sud spre nord.

august 20, 2008 Posted by | DUSI CU PLUTA, NEW-AGE, ORTODOXIE, STIRI | , , , | 2 comentarii

ATENTIE LA DIVERSIUNE!

Daca ar fi sa ne aplecam asupra evenimentelor intamplate mai ales dupa episodul „11 septembrie”, am trage niste concluzii foarte dureroase. Omul de rand nu mai are simtul critic, nu mai e in stare sa cantareasca faptele ce se petrec in jurul lui. In schimb asteptam solutii de unde nu pot veni. Ni se impun modele de gandire, iar unii dintre noi adera la ele de bunavoie, altii inconstient. S-a creat pe plan mondial ideea ca omenirea este amenintata de teroristi. Oamenii care traiesc in lumea civilizata sunt amenintati o data de teroristii talibanizati si inculti ai lumii a treia, iar a doua oara de extremistii fundamentalisti din interior. Asta este trambitat sus si tare peste tot, iar lumea, incet incet, adera la acest mesaj. S-a creat o matrita, un model, dupa care fiecare cetatean al planetei va trebui (re)modelat. Acest lucru s-a incercat si in comunism, si nu e nici un dubiu ca succesul globalistilor de azi se datoreaza si implementarilor din perioada de trista amintire. Si acum, la fel ca si atunci, se doreste stergerea personalitatii, anularea individualitatii. Dumnezeu a facut pe fiecare din noi unic, pentru ca fiecare om, daca nu este inca, poate fi ca o floare intr-o gradina mai mare, aducandu-si aportul la binele societatii si la mantuirea aproapelui. Insa daca se sterge peronalitatea si specificul fiecaruia, atunci adio mantuire, adio progres spiritual si bine-ai-venit tiranie, sa-traiesti sclavie! Din Hong Kong pana in Brazilia, oamenii se imbraca la fel, au aceleasi ocupatii, se distreaza la fel, gandesc la fel. Pe plan cultural asistam la o aplatizare a valorilor. Starurile de cinema sunt cunoscute peste tot, best-seller sunt carti cu Harry Potter, Sandra Brown sau cele asemenea. Potentialele valori, genii ale societatii, sunt distruse inca din scoala, fie prin educatia sexuala care face mame din minore de 11-12 ani, fie prin programa aiurea conceputa. Educatia se face la televizor prin productii ieftine care se muleaza pe placerile decadente ale societatii, prin specularea emotionalului, in toate felurile posibile de manifestare. Generatia EMO despre care scriu ziarele si avertizeaza psihologii este o generatie nascuta tocmai in aceste conditii, cand teribilismul si nevoia de a iesi in evidenta, de a fi un „mic star” media, imping pe tineri la lucruri care lasa grave urme.

Inscenarea din America a declansat campania „impotriva terorismului”. Intreaga lume a sprijinit aceasta initiativa. Problema e ca teroristii sunt fictivi, iar adevaratii teroristi sunt chiar cei care au declansat campania, in scopuri si interese meschine: de a se imbogati si de a controla lumea. Sadam nu a avut arme de distrugere in masa, dar acest lucru nu a contat. Se vorbea de eliberarea Irakului dar prin interventia militara sute de copii s-au imbolnavit datorita armelor radioactive ale americanilor, iar altii au ramas orfani dupa ce aceiasi americani le-au macelarit parintii, in propria casa, doar din nevioa de a gasi tapi ispasitori. Se vorbea de pericolul islamului, dar in Kosovo a fost sprijinit tocmai o grupare terorista islamica, a carei activitati principale au fost si sunt traficul de persoane, de arme si de droguri. Experimentele facute pe proprii cetateni, mercurul din vaccinuri, contaminarea apei si aerului prin diverse deseuri (fluor si acele „chemtrails”) care afecteaza intreaga planeta, acesta fiind unul din cauzele incalzirii globale, toate, precum si multe altele care acum nu-mi vin in minte, dar care au fost semnalate prin presa, mai ales pe internet, toate aceastea indica cine sunt cu adevarat teroristii fata de care trebuie sa ne temem. Si totusi, suntem fortati sa credem ca ei, acesti politicieni-teroristi vegheaza de fapt la bunastarea planetei, si taxeaza, previn si impiedica orice act rauvoit de atentare la siguranta si libertatea noastra. Mai ganditi-va! Nu e deloc asa. Suntem mintiti si noi inghitim gogoasa. Se pregateste controlul, sclavia noastra, iar noi credem ca e spre binele nostru si aplaudam pe proprii nostri macelari. Sub masca ecologismului avortul si planificarea familiala au devenit solutii la criza suprapopulatiei, consumul de combustibili a ajuns factor principal in incalzirea globala, iar vaccinurile ar trebui sa impiedice aparitia unor boli deja eradicate. Si noi ce facem? Doar un copil, ca doi sunt prea multi, ne implicam in ecologism ca sa salvam planeta si ne vaccinam crezand ca preintampinam anumite boli, cand, de fapt, le trezim la viata.

De ce facem toate acestea? In primul rand pentru ca suntem impatimiti, pacatul a asezat o pacla pe mintea noastra. Ne-a intunecat mintea si ne-a impietrit inima. Discernemantul este o roada a Duhului Sfant. Oamenii pacatosi nu pot discerne pentru ca nu s-au spalat pe dinauntru pentru a da ocazia Duhului de a se salaslui intru ei. Facem acestea pentru ca privim la televizor si credem cu naivitate tot ce se prezinta acolo. Am ajuns sa luam decizii emotionale, provocate mai ales de televizor, in dauna celor rationale. Toti se feresc sa puna piciorul in prag de frica sa nu fie socotiti intoleranti, prea duri sau rai, cand, de fapt, ei devin tocmai aceasta prin nepasarea de care dau si dam dovada. Avem de-a face cu o rastalmacire a termenilor, raul devenind bine, iar lumina intuneric, pacatul devine virtute, iar intolerabilul devine tolerabil; perversiunea devine mod alternativ de viata, iar golania si prostia devin spirit civic, manual dupa care se ghideaza societatea si care este facut cadou apropiatilor pentru a nu ramane in urma. Invadarea unor tari pentru a le jefui este razboi preventiv, iar genocidul, pruncuciderea, infectarea voita cu anumiti virusi, iradierea, etc.,  toate acestea sunt controlul populatiei, supapa care, din cand in cand, trebuie sa permita eliminarea surplusului. Munca, 10 ore pe zi 7 zile din 7 este noua religie, religie care slaveste banul, crestinismul ajungand pentru unii o religie demodata. Noi muncim, noi nu gandim este sloganul in jurul caruia si astazi graviteaza tot omul. Sarbatorile religioase numai te trag in jos. Iti intrerup ciclul activitatilor, scad volumul banilor si mai ales, te subjuga unor mentalitati primitive si superstitii populare. Este o absurditatea sa crezi ceea ce nu vezi, mai ales in zilele noastre cand stiinta si tehnica fac totul posibil si vizibil. Pentru ce sa crezi intr-un Dumnezeu supratemporal, cand poti fi tu insuti dumnezeu, cand poti tu planifica totul, chiar si viata urmasilor tai, ba chiar si structura ADN-ului urmasilor tai (genetica).

Pana si Biserica trebuie restructurata, institutionalizata. Nici nu e de mirare de ce. Pentru ca este singurul bastion veritabil, singura modalitate eficienta de lupta impotriva acestei plagi care se cheama globalism, secularizare sau New-Age. Pentru ca in Biserica omul are acces la Taine, iar Tainele revarsa asupra omului Duhul Sfant care ne face sa vedem perfiditatea si viclenia lucrurilor. Lumina intelepciunii lui Dumnezeu se revrsa omului iar acesta isi vede rostul si menirea in intregul creatiei lui Dumnezeu. Pentru omul crestin, Pamantul este centrul universului, iar toate celelalte graviteaza in jurul pamantului. El este faptura aleasa, cu putin mai prejos decat ingerii, cea mai minunata dintre fapturi, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si pentru ca este chipul si asemanarea lui Dumnezeu el este ceva special. Este templu Sfant, loc al Duhului lui Dumnezeu care a dat viata intregii lumi. Totusi, pe langa consumatorismul economic exista si un alt tip de consumatorism, mai viclean dar si mai periculos: consumatorismul cultural/spiritual. El se comporta ca un inaintemergator al Noii Ordini Mondiale, infestand mediile, pentru ca apoi, Bacteria-Mama sa vina si sa suga toata vlaga din acel organism. La inceput el se deghizeaza astfel incat nu este recunoscut de toti, iar functia de auto-aparare a organismului nu are timp sa se mobilizeze si sa reactioneze. Cand isi da seama, organismul este deja ocupat, in metastaza, nimic nu se mai poate face. Metoda consumatorismului cultural-spiritual este una draceasca, diabolica si am sa spun si de ce: pentru ca asa cum diavolul vrea sa imite nu sa distruga, tot asa consumatorismul imita comportamente si actiuni dar compromise prin mesaj. Spre exemplu, se arata mare propovaduitor de cultura si chiar sustine ca acea cultura promovata de el este una superioara si benefica pentru societate. De fapt, este receptionata ca benefica pentru ca „stie” sa adoarma simturile si sa le speculeze pentru propriul scop. In Biserica se arata adeptul „progresului spiritual”, dar progres presupune renuntarea la dogme si la canoane, renuntarea la Traditie. Consumatorismul spiritual aprinde „fitile” care vor cauza explozii menite sa induca lumea in eroare, sa creeze diversiuni. Ultima diversiune? Cea cu Mitropolitul apostat Corneanu. Se stie ca are in spate cateva sute de oameni, poate mii de ucenici, care i-au luat apararea si care au sustinut sus si tare ca acest colaborator cu regimul comunist, adept al avorturilor si homosexualitatii, printre altele, ar fi un om moral, curajos si cu frica de Dumnezeu. Argumentul incalcarii canoanelor nu este primit de aceasta tabara, nu numai ca este respins, dar nici macar nu este luat in discutie.

Si imi aduc aminte de un cuvant al Sfantului Grigorie Teologul, sper sa nu ma insel, care spunea ca intr-un dialog duhovnicesc, ambele parti trebuie sa aiba o farama de duhovnicie. Ei bine, ce sa vorbesti si cum sa te intelegi cu acesti oameni care n-au citit in viata lor Biblia sau Pidalionul. Macar atat. Acestia sunt „salbatici” din punct de vedere teologic, ei nu primesc decat daca le vorbesti pe limba lor. Cand dai de un trib de salbatici din jungla nu te apuci sa explici teorii stiintifice, trebuie sa te strambi si sa dai din maini dupa obiceiurile lor. Ce sa inteleaga acesti prapaditi despre Biserica, institutie divino-umana al carei cap este Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Pentru ei e cam tot una… Nici macar club nu este. Sunt ferm convins ca daca ar aparea la televizor ca persoana X a fost data afara din clubul/asociatia Y, asociatie vestita in toata lumea, cu milioane de membrii, sunt convins ca nimeni nu ar protesta catusi de putin. Eventual unii ar zice: Chiar? Ce chestie, nu ma asteptam. Insa cand e vorba de Biserica, toti isi dau cu parerea. De aceea, in opinia mea, Biserica pentru ei este inferioara unui club. Pentru ca un club, o asociatie are o anumita structura, un anume set de reguli, pe care daca nu le respecti vei fi dat afara fara drept de apel. E clar pentru toata lumea si nimeni nu sta sa comenteze. In Biserica, insa, toti neavizatii isi dau cu parerea, unii intentionat, pentru a detona mici bombe, care sa creeze panica si sa amageasca gloata. De aceea, se impune imperios care sa ne straduim a dobandi Duhul Sfant, in lumina caruia raul paleste si mai mult decat atat trebuie sa veghem la siguranta si integritatea organismului, Biserica, ale carui madulare suntem, pentru ca microbii si parazitii, lupi in blana de oaie, sa nu se infiltreze si sa deschida calea tartorului cel mare care va sa vina sa suga seva acestui trup. Asadar, sa ne inarmam cu toate armele lui Dumnezeu: postul, rugaciunea, curajul marturisirii, Sfintele Taine, etc., pentru a putea rezista cu brio in fata acestui flagel. Hei, strajere, cat mai e pana cand se va ridica poarta acestui veac? Iata se crapa de ziua, mult nu va mai fi. Amin.

iulie 1, 2008 Posted by | ATITUDINI, MASONERIE, NEW-AGE, OCULTISM, POLITICA, STIRI | , , , , , , | 11 comentarii

SERVETELE CU ICOANE

Nici bine n-am terminat de redactat articolul despre reclamele AVON ca iata un nou subiect pe aceeasi tema: servetele cu icoana. Ca si Razvan, de la care am preluat imaginea, nici eu nu stiu in ce curent s-o incadrez. Tot al secularizarii, poate… Oare de Pasti ce „oferte” ni se vor prezenta?

Servetele cu icoane

CITITI PE ACEASTA TEMA SI: CAPELA IN MALL – DESACRALIZAREA CONTINUA

martie 8, 2008 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA, STIRI | , , | Comentarii închise la SERVETELE CU ICOANE