ROMANIA SI PROBLEMA KOSOVO
Recenta dezbatere privind independenta Kosovo, precum si discutiile din media & internet privind politica externa a SUA fata de statele musulmane mi-au adus aminte cu durere despre conflictul din Kosovo de acum aproape 10 ani, un conflict care a lasat rani adanci nu numai in sufletele sarbilor ci si in ale intregii crestinatati. Conflictul din zona insa nu s-a incheiat si este departe de a fi unul strict politic. Nu! Este si unul religios; este un razboi intre crestini si musulmani. Stim cu totii ca musulmanii au termenul Jihad care printre altele inseamna ducerea unui razboi sfant in numele lui Allah.
SUA & COMPANIA aduc in discutie mereu acest termen si se tem sa nu fie ei cei vizati. Insa, dupa cum vedem, cei mai afectati de acest razboi sfant suntem noi. Nu are sens sa aduc in discutie expansiunea imperiului otoman, stim prea bine ce a insemnat pentru noi. Insa nu trebuie uitat ca musulmanii sunt fanatici si nu trebuie data satisfactie nici americanilor care se folosesc de acest pretext pentru a acapara bogatiile solului arab. Atat fanatismul islamic cat si genocidul statelor vestice impotriva arabilor si nu numai, sunt fapte reale, de necontestat. De fapt, daca stam bine sa ne gandim intre anti-arabii americani si anti-americanii arabi a existat o alianta tacita, iar aceasta alianta a avut in bataia pustii provincia Kosovo.
Care-i treaba cu aceasta provincie, puteti citi pe wikipedia. Nu vreau sa lungesc acest articol, spunandu-va ceea ce este la indemana oricui ci vreau sa subliniez niste aspecte foarte importante si care, da!, ne privesc in mod direct.
Prima problema, despre care am mai tot scris, se refera la faptul ca americanii au folosit arme nucleare in Kosovo si ca noi romanii suntem si vom fi afectati de acest lucru.
Doi, pe timpul interventiei NATO din 1999 – interventie care nu a tinut seama de faptul ca noi crestinii sarbatoream Sfintele Pasti – au fost distruse de catre etnicii albanezi aproape 1000 de biserici si manastiri ortodoxe. Aceste acte de violenta si ponegrire au continuat pana in ziua de azi. Nu, nu va amagiti crezand ca fortele NATO n-au putut interveni, si nu, nici fraza cu „pierderi de razboi” nu tine. Acolo problema este mult mai grava. Este un atentat la ortodoxie! Kosovo pentru sarbi este ca Bucovina pentru noi, este centrul spiritual al poporului sarb. Nu numai lacasurile de cult au fost distruse acolo ci si monumente istorice. Cum ar putea fi acestea pierderi de razboi de vreme ce unele biserici AU FOST RASE efectiv de pe fata pamantului cu buldozerul. Nu, aici avem de-a face cu un Jihad, cu un razboi impotriva crestinilor.
Trei, acceptarea independentei Kosovo va fi un prilej de revendicare teritoriala a altor minoritati, in alte state. Pentru noi, care suntem in UE acest lucru pare ridicol: cum sa faci stat in stat de vreme ce intreaga Uniune este un stat. Si totusi, recenta problema a tinutului secuiesc ne arata ca…
Asadar avem de-a face cu o situatie foarte delicata. Nu este un razboi efectiv, cu arme conventionale, dar intr-un fel este un razboi. Sau mai bine zis este continuarea unui razboi inceput acum sute de ani, cand otomanii au patruns in Balcani, dar este si continuarea razboiului din 1999. De ce spun asta? Pentru ca NATO a tratat Kosovo ca pe orice alta provincie, a analizat-o strict militar. Poate ca interventia militara a reusit, insa faptul ca acest conflict tinde sa reizbucneasca ma face sa cred ca – si sunt convins ca am dreptate – NATO si partenerii n-au analizat bine problema. Balcanii sunt un butoi cu pulbere, si mai multe bombe stau sa explodeze…
Din pacate Romania, desi avea un parteneriat cu Serbia, n-a reactionat favorabil acesteia in 1999. Nici macar n-a lasat sa se inteleaga ca se opune. Nu. I-am tradat pe sarbi si le-am oferit fortelor NATO spatiul nostru aerian. Daca Romania se pronunta ferm impotriva acestui razboi, razboi fata de care Franta, Grecia si Italia s-au opus, cu siguranta aceasta interventie nu ar fi avut loc, lacasurile de cult si monumentele istorice ar fi fost in picioare si probabil s-ar fi gasit o solutie eficienta la problema. Insa prin modul nostru las de a infrunta problema ne-am facut partasi la acest pacat urias. Si nici un bine nu va iesi din asta…
Acum, problema Kosovo reapare in discutie. Romania, are si ea un cuvant de spus. N-o sa ne bage nimeni in seama, pentru ca de-a cursul timpului noi insine n-am stiut sa ne facem bagati inseama, de fapt nu prea ne-a pasat nici de noi insine. Si nici acum nu ne pasa. Dar macar moral poate ne putem reabilita. Cat de cat, pentru ca in totalitate acest lucru nu se va putea face.
Ideea este ca am aderat la niste structuri criminale: NATO si UE. Prima coalitie opune forta armata, iar a doua forta economica. ONU este un mit. Un bibelou. Este expus tuturor dar ferit totusi de a se sparge. Multe interventii militare s-au facut fara acceptul ONU. Ar putea fi, la fel de bine desfiintat; nimeni n-o sa-i duca lipsa… Insa ce vom face noi, ca popor, ca neam, ca identitate spirituala? Iata o alta discutie s-ar putea porni pe tema atacarii Iranului de la baza Kogalniceanu. Suntem pregatiti pentru o asemenea implicare? De ce o mana de politicieni decid in numele nostru? De ce o mana de politicieni au decis in numele nostru si in 1999? De ce acelasi grup de interese vor decide in numele nostru si pe viitor?
De Jihadul islamic ne apara Vesticii. Asa cica. Se simt indreptatiti si obligati chiar sa duca un razboi preventiv care sa… Desi in Serbia anului 1999 au confundat inamicul… Bun si daca de islam de apara USA & CO., de razboaiele lor preventive cine ne va salva?
Riscam sa fim scosi din istorie ca neam, dar noi nu constientizam acest lucru. Facem umbra pamantului degeaba!
4 comentarii
Sorry, the comment form is closed at this time.
[…] SI DE 2 IDEI DE-ALE MELE APARUTE AICI SI […]
Pingback de PETITIE PENTRU KOSOVO « un blogger SCEPTIK | ianuarie 23, 2008
http://waszlaw.wordpress.com/2008/01/23/pro-kossovo/
exceptional articol!felicitari!
din pacte conducatorii romani au facut de rusine de decenii intregi un popor blajin si crestin care nu are nici o vina!
[…] ROMANIA SI PROBLEMA KOSOVO […]
Pingback de BEST OF « un blogger SCEPTIK | decembrie 22, 2008