DEZMEMBRAREA IUGOSLAVIEI

Republica Socialista Federala Yugoslavia a fost creata dupa Primul Razboi Mondial si era alcatuita din Bosnia si Hertegovina, Croatia, Macedonia, Muntenegru, Serbia si Slovenia.

In 1980, dictatorul iugoslav Iosip Broz Tito a murit lasand in urma lui o lupta apriga pentru putere. Pana in 1982, datoria Iugoslaviei atingea 20 de miliarde de dolari, incat ambasadorul american din Belgrad, Lauwrence Eagleburger, a infiintat un grup numit „Prietenii Iugoslaviei” care au mijlocit „imprumuturi salvatoare” din partea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale [1]. Dar in acelasi an, FMI SI Banca Mondiala au stabilit termenii unui nou imprumut, numit „Structural Adjustement Programs” (SAPs), care a cedat in mainile acestoru Foruri economia tarii, influentand multe decizii politice. Efectul SAPs-ului a fost acela ca a „condus la haos economic si politic… Criza economica afecta stabilitatea politica… ameninta, de asemenea, sa agraveze tensiunile etnice” [2].

In 1989, Slobodan Milosevici ajunge presedintele Serbiei, cea mai mare si mai puternica republica iugoslava. Tot in 1989, prim-ministrul iugoslav calatorea in America pentru a se intalni cu George Bus Sr., pentru a discuta posibilitatea acordarii unui nou ajutor financiar. In 1990 incepe derulalrea programului FMI/Banca Mondiala, iar balanta cheltuielilor Iugoslaviei inclina spre minus. Ca rezultat, au fost abandonate programele sociale, moneda s-a devalorizat, salariile au ramas aceleasi, dar preturile au crescut. „Reformele au alimentat tendintele secesioniste care se hraneau atat de pe urma factorilor economici cat si a diviziunilor etnice, asigurand practic secesiunea de facto a republicii”, culminand cu independenta Croatiei si Sloveniei, in 1991.

In 1990, Serviciile Secrete Americane au emis o nota estimativa in care preziceau dezmembrarea Iugoslaviei, razboaie civile, aratand cu degetul spre Milosevic [4].

Germania a fost prima tara care a recunoscut independenta Sloveniei si Croatiei, exercitand presiuni, prin aceasta, si asupra altor tari [5]. Acest lucru a condus la Razboiul de 10 Zile din Slovenia, cand armata iugoslava a patruns pe teritoriul acesteia, la sfarsitul lui iunie 1991. Dupa Razboi, Comunitatea Europeana a recunoscut independenta Sloveniei, pe 15 ianuarie 1992, Natiunile Unite pe 22 mai, iar Slovenia adera la Uniunea Europeana in 2004.

In 1991 izbucneste un conflict intre Iugoslavia si Croatia, cand si aceasta isi declara independenta. Incetarea focului s-a infaptuit in 1992. Cu toate acestea, Croatia a continuat operatiuni militare de mica amploare pana in 1995, participand activ si la razboiul din Bosnia. In 1995, Croatia interprinde Operatiunea Furtuna, cu scopul de a cuceri regiunea Krajina. Un general croat a fost acuzat de catre Tribunalul din Haga pentru crime de razboi, in timp ce batalia a fost esentiala pentru „cimentarea independentei croate”. Statele Unite au sprijinit Operatiunea, iar CIA a oferit informatii militare croatilor, care au „scapat” de aproape 200 000 de sarbi, mai ales prin crime, jefuiri, incendierea satelor, intr-un cuvant, prin genocid [6].Armata croata a fost sprijinita de americani, iar generalul croat judecat la Haga a fost sprijint de CIA in mod personal [7].

In 1992 a inceput razboiul in Bosnia, care a durat pana in 1995. In 1990 Alija Izetbegovic, musulman fanatic si fost colaborator nazist, este ales presedintele Bosniei [8]. In 1992, Secretarul de Stat in administratia Bush Sr. este nimeni altul decat Lawrence Eagleburger, care l-a avertizat pe Milosevic despre posibilitatea deteriorarii relatiilor cu SUA, in urma acestor actiuni. Acest avertisment a fost dat la un an de la trimiterea in Bosnia, la presedintele Izetbegovic, a ambasadorului Warren Zimmerman, pentru a-l incuraja pe acesta sa renunte la orice intelegere „care ar putea impiedica dezmembrarea Iugoslaviei” [10].

Este logic de presupus ca dupa 1989, cand razboiul afgano-sovietic a luat sfarsit, iar mai apoi cel din Golf (1991), Al-Qaeda nu mai avea nici o legatura cu guvernul american. Totusi, in 1991, Osama bin Laden a sprijinit crearea unui front de caritate in Croatia. Ramura din Brooklyn a forntului, cunoscuta ca Al-Kifah, avea legaturi extinse cu ramura croata [11]. In 1990, CIA ii acorda visa liderului jihadului egiptean Omar Abdel Rahman, pentru a veni in Brooklyn si a conduce centrul Al-Kifah [12]. In 1992, un oficial al armatei americane s-a intalnit cu un oficial Al-Kifah „pentru a-l ajuta intr-o operatiune de sprijinire a musulmanilor din Bosnia” [13].

Serviciul secret German (BND) a oferit bani si arme musulmanilor bosniaci [14]. In 2002, interogarea unui oficial german, a relevat ca serviciile secrete din Iran, Turcia si SUA au organizat vaste operatiuni de contrabanda cu arme spre Bosnia, sprijiniti financiar si de Arabia Saudita, arme care vor fi ajuns in mainile grupurilor extremistilor musulmani. Pentagonul a fost foarte mult implicat in aceasta afacere [15].

Liderul croat din 1988, Franjo Tudjman, s-a intalnit in secret cu cancelarul german Helmut kohl, pentru a cadea de acord „asupra unei politici comune pentru dezmembrarea Iugoslaviei”, Croatia si Slovenia fiind aduse in „sfera de influenta a economiei Germane”. Ofiteri ai armatei americane au fost repartizati in Croatia, Bosnia, Albania si Macedonia, drept „consilieri”, aducand cu ei si trupe speciale de interventie pentru a-i ajuta [16]. Pe timpul razboiului din Bosnia, SUA antrena armatele croata si bosniaca, organizand si masive livrari de arme in regiune. Pe timpul celor 9 luni de incetare a focului, 6 generali americani s-au intalnit cu liderii armatei bosniace pentru a pune la punct ofensiva ce va intrerupe acordul pentru incetarea focului [17].

Dupa semnarea Acordului de la Dayton din 1995, care a insemnat sfarsitul Razboiului din Bosnia, Fondul Monetar International si Banca Mondiala au venit cu un plan pentru un nou ajutor financiar, „proaspetele state independente, dandu-si pe deplin concursul” [19].

In 1996, Mafia albaneza, in colaborare cu Armata Pentru Liberare din Kosovo (ALK) a preluat controlul traficului de droguri din Balcani. Armatae Eliberare din Kosovo a avut legaturi si cu mujahedinii afgani, inclusiv cu Osama bin Laden [19].

In 1997, ALK a inceput lupta impotriva fortelor sarbe [20] si in 1998 Departamentul de Stat american a sters-o de pe lista organizatiilor teroriste [21]. Inainte dar si dupa 1998 ALK a primit arme, sprijin si consiliere din partea SUA si NATO, Secretarul de Stat in administratia Clinton, Madeline Albricht, fiind apropiata cu liderul ALK Hashim Thaci [22]. Madeline Albricht care a avut un rol criminal in genocidul din Rwanda [23], l-a ales pe Hashim Thaci sa joace un rol important „din partea Washingtonului” la negocierile esuate de la Rambouillet din 1998 [24].

Atat CIA cat si BND au sprijinit teroristii ALK in Iugoslavia, si inainte cat si dupa bombardarea de catre NATO din 1999. BND avea legaturi cu ALK inca de la inceputul anilor 1990, cand ALK isi stabilea legaturile cu Al-Qaeda [25]. Membrii ALK au fost antrenati de Osama bin Laden in tabere din Afganistan. Pana si ONU a recunoscut ca majoritatea actelor de violenta au venit din partea membrilor ALK, mai ales din partea celor apropiati cu Hashim Thaci [26]. Alte servicii secrete care au fost implicate in antrenarea si intr-armarea armatei teroriste albaneze ALK au fost: Serviciul Britanic (MI6), Agentia pentru Aparare (DIA), Fortele Speciale Britanice (SAS) si „cele 3 companii private pentru securitate din America si Marea Britanie” [27].

Bombardarea de catre NATO din martie 1999 s-a facut sub pretextul opririi genocidului asupra poporului albanez, de catre sarbi. Administratia Bush a estimat ca 100 000 de albanezi sunt dati disparuti si ca „au putut fi omorati” de sarbi [28]. Insusi presedintele Clinton a comparat situatia albanezilor din Serbia cu cea a evreilor de pe timpul Holocaustului [29]. Ulterior cifra a crescut de la 100 000 la 500 000 [30], pentru ca in final sa se estimeze la 10 000, in timp ce datele oficiale, in urma investigatiilor au prezentat o cifra si mai mica, de numai 2 500 albanezi, presupunand a fi ucisi de sarbi [31]. Pe timpul bombardamentelor NATO, intre 400 si 1500 de civili sarbi au fost ucisi, NATO comitand crime de razboi, inclusiv bombardrea unui post TV sarb si a unui spital [32].

Cat despre Milosevic, i-a fost refuzat dreptul de a se apara singur, din motive medicale. Fostul ambasador canadian in Iugoslavia, James Bisset, a negat acest lucru, sustinand ca din transcrierea discutiilor reiese clar cum Milosevici „distruge” acuzatiile procurorilor, ca a fost doar un proces politic, si ca „vina lui consta in stabilirea faptului daca nemtii si americanii, care au jucat un rol esential in aceste varsari de sange si a violentelor din Balcani, vor fi lasati sa scape cu asta” [33].

La Tribunal, un general rus a marturisit ca a auzit-o pe Madeline Albricht „incurajandu-l pe liderul ALK, Hashim Thaci, sa incite la rascoala in Kosovo” [34].

In 2006, Milosevic moare in celula. Avocatul sau a afirmat ca Milosevic i-a fi spus ca ar fi fost otravit [35] si ca Milosevic ar fi trimis o scrisoare Guvernului rus in care spune ca este otravit cu un medicament foarte puternic, folosit in tratarea leprei si tuberculozei. Substanta, rifampicin, a fost gasita in sangele lui Milosevic, cu doua luni inainte de moartea, dar Tribunalul de la Haga a tinut acest lucru secret [37]. Cauza oficiala a mortii: atac de cord.

In februarie 2008, Kosovo si-a declarat independenta fata de Serbia, recunoscut la foarte scut timp de UE si SUA. Primul ministru este Hashim Thaci, fostul lider al teroristilor ALK, implicat in contrabanda cu arme si droguri, precum si in activitati criminale. In 2000, Madelaine Albricht i-a „ordonat” sefului procurorilor de la Haga, Carla del Ponte, sa-l stearga pe Thaci de pe lista suspectilor pentru crime de razboi [38]. Carla del Ponte a marturisit mai tarziu, denuntand crimele ALK si a liderilor ei, care n-au fost facute public, pentru ca „daca s-ar fi cunoscut crimele albanezilor, nimeni n-ar mai fi recunoscut independenta Kosovo” [39].

Adevaratul motiv al dezmembrarii Iugoslaviei? In 2000, Departamentul de Stat American, in colaborare cu American Enterprise Institute (AEI) au tinut o conferinta in Slovacia pe tema integrarii euro-atlantice. Printre participanti, lideri ai multor state si diverse oficialitati de prim rang [40]. O nota de corespondenta dintre un politician german si cancelarul german a dezvalui adevaratul motiv al campaniei NATO din Kosovo. N-a fost pentru impiedicare niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minoritati oprimate, ci pentru largirea NATO ca opozitie fata de Rusia, precum si motivul incontestabil al prezentei trupelor NATO in regiune, prezenta justificata de ei prin „instabilitatea” zonei.

Asadar motiv de natura imperialista, concretizat prin activitati criminale.

Tradus si adaptat de la: GeoPoliticalMonitor.com

––-

[1] Louis Sell, Slobodan Milosevic and the Destruction of Yugoslavia. Duke University Press, 2002: Page 28

[2-3] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[4] David Binder, Yugoslavia Seen Breaking Up Soon. The New York Times: November 28, 1990

[5] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[6] Ian Traynor, Croat general on trial for war crimes. The Guardian: March 12, 2008: http://www.guardian.co.uk/world/2008/mar/12/warcrimes.balkans

[7] Adam LeBor, Croat general Ante Gotovina stands trial for war crimes. The Times Online: March 11, 2008: http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article3522828.ece

[8] David Binder, Alija Izetbegovic, Muslim Who Led Bosnia, Dies at 78. New York Times: October 20, 2003.

[9] David Binder, Eagleburger Anguishes Over Yugoslav Upheaval. The New York Times: June 19, 1992: http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E0CE0DF113DF93AA25755C0A964958260&sec=&spon=&pagewanted=all

[10] History Commons, Bosnia and Herzegovina. Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_bosnia_and_herzegowina

[11] History Commons, Bosnia and Herzegovina: 1991: Al-Qaeda Begins Infiltrating Balkans Region Through Charity Front. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_bosnia_and_herzegowina

[12] Peter Dale Scott, The Road to 9/11: Wealth, Empire and the Future of America. University of California Press: 2007, page 141

[13] Ibid, page 149

[14] Tim Judah, German spies accused of arming Bosnian Muslims. The Sunday Telegraph: April 20, 1997: http://www.serbianlinks.freehosting.net/german.htm

[15] Richard J. Aldrich, America used Islamists to arm the Bosnian Muslims. The Guardian: April 22, 2002: http://www.guardian.co.uk/world/2002/apr/22/warcrimes.comment

[16] Gary Wilson, New reports show secret U.S. role in Balkan war. Workers World News Service: 1996: http://www.workers.org/ww/1997/bosnia.html

[17] IAC, The CIA Role in Bosnia. International Action Center: http://www.iacenter.org/bosnia/ciarole.htm

[18] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[19] History Commons, Serbia and Montenegro: 1996-1999: Albanian Mafia and KLA Take Control of Balkan Heroin Trafficking Route. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[20] History Commons, Serbia and Montenegro: 1997: KLA Surfaces to Resist Serbian Persecution of Albanians. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[21] History Commons, Serbia and Montenegro: February 1998: State Department Removes KLA from Terrorism List. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[22] Marcia Christoff Kurop, Al Qaeda’s Balkan Links. The Wall Street Journal: November 1, 2001: http://www.freerepublic.com/focus/fr/561291/posts

[23] Andrew G. Marshall, The Rwandan Genocide. Geopolitical Monitor: February 21, 2008: http://www.geopoliticalmonitor.com/content/backgrounders/2008-02-21/rwandan-genocide/

[24] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[25] Global Research, German Intelligence and the CIA supported Al Qaeda sponsored Terrorists in Yugoslavia. Global Research: February 20, 2005: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=431

[26] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[27] Michel Chossudovsky, Osamagate. Global Research: October 9, 2001:
http://www.globalresearch.ca/articles/CHO110A.html

[28] Tom Doggett, Cohen Fears 100,000 Kosovo Men Killed by Serbs. May 16, 1999: http://www.washingtonpost.com/wp-srv/inatl/longterm/balkans/stories/cohen051699.htm

[29] Wolf Blitzer, et al., Clinton: Serbs must be stopped now. CNN: March 23, 1999: http://www.cnn.com/US/9903/23/u.s.kosovo.04/

[30] Steven Erlanger and Christopher S. Wren, Early Count Hints at Fewer Kosovo Deaths. The New York Times: November 11, 1999: http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9D00E1DC1E3AF932A25752C1A96F958260&sec=&spon=&pagewanted=2

[31] Chris Marsden and Barry Grey, Investigations belie NATO claims of „ethnic genocide” in Kosovo. World Wide Socialist Website: November 9, 1999: http://www.wsws.org/articles/1999/nov1999/koso-n09.shtml

[32] Robert Fisk, Amnesty International: NATO Deliberately Attacked Civilians In Serbia. The Independent: June 7, 2000: http://www.commondreams.org/headlines/060700-02.htm

[33] James Bissett, The Milosevic Trial at the Hague Tribunal: Interview with former Canadian Ambassador to Yugoslavia. Global Research: September 30, 2004: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=591

[34] B92 Belgrade, US and NATO had Advanced Plans to Bomb Yugoslavia. Global Research: November 24, 2004: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=259

[35] Pierceland Herald, Milosevic feared he was being poisoned: lawyer. Global Research: March 11, 2006: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=2087

[36] CRG, Was Milosovic Poisoned? Global Research: March 14, 2006: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=2102

[37] Sara Flounders, Milosevic’s Death: A Political Assassination blamed on the Victim. International Action Center: March 16, 2006: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=2108

[38] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[39] Elena Guskova, ”The Hunt: “Me and Military Criminals”. Global Research: June 22, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=9418

[40] AEI, Is Euro-Atlantic Integration Still on Track? Participant List. American Enterprise Institute: April 28-30, 2000: http://www.aei.org/research/nai/events/pageID.440,projectID.11/default.asp

[41] Aleksandar Pavi?, Correspondence between German Politicians Reveals the Hidden Agenda behind Kosovo’s „Independence”. Global Research: March 12, 2008: http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8304

LEGATURA DINTRE VACCINUL CONTRA POLIOMELITEI SI SIDA

Cand eram tanar in Brooklyn, parintii ma avertizau in fiecare zi sa ma feresc de bazinele publice sau de hidrantii deschisi pentru a ne racori in zilele fierbinti de vara. Se temeau de epidemia de poliomelita care a cauzat 52 000 de imbolnaviri numai in anul 1952; se temeau ca poliovirusul se propaga prin sursele publice de apa.

Totusi, in aprilie 1955, cand aveam 17 ani, un tip caraghios din Pittsburgh, doctorul Jonas Salk anunta descoperirea unui vaccin la Universitatea Michigan. Evrika. Mii de familii ca a mea au navalit in farmacii… Se pare ca rugaciunile noastre au fost ascultate. Oare?

Asa cum Wiliam Carlsen stipula in raportul sau SFGATE, intitulat „Virus necunoscut in vaccin” vaccinul doctorului Salk a aparut prin cresterea de virusi polio pe tesutul rinichilor maimutei asiatice rhesus. Virusul a fost omorat apoi cu formaldehida. Asadar, dupa ce vaccinul a fost injectat in corpul uman, virusul mort a generat anticorpi. Ce idee simpla si frumoasa. Cel putin asa parea.

Ceea ce n-au stiu milioanele de oameni care au facut aceasta injectie – pana prin anul 1959, cand Bernice Eddy, privind prin microscopul ei de la Institutul National de Sanatate (INS) – este ca celulele rinichilor maimutei, folositi in acel vaccin, au inceput sa moara fara motiv. Asa ca Bernice a inceput sa experimenteze.

A extras mostre din rinichii a 10 maimute care le-a injectat apoi sub pielea a 23 pui de hamsteri, in cantitati foarte mici. Dupa 9 luni au aparut „tumori maligne, mari” sub pielea a 20 de rozatoare.

EDDY a incercat sa raspandeasca vorba.

Ingrozita ca un virus specific maimutelor ar fi putut contamina faimosul vaccin polio, pe 6 iulie 1960, Eddy a impartit descoperirile cu doctorul Joseph Smadel, seful departamentului de biologie din cadrul INS, care a respins sumar observatiile despre tumori, catalogandu-le drept „umflaturi inofensive”. Intre timp, la un laborator din Pennsylvania, doctorii Maurice Hilleman si Ben Sweet au izolat virusul, pe care l-au numit Simian 40 sau SV40 ca fiind al 40-lea virus descoperit in rinichiul maimutei rhesus. Cam aici se termina cu vaccinul miraculos.

Cu toate acestea, se pare ca am castigat impotriva poliomelitei. 60% din populatie, aproape 98 milioane de americani, si-au facut cel putin o doza din vaccinul doctorului Salk.

Concomitent, un remediul ce se administra oral a fost descoperit de virologul sovietic Albert Sabin. Zeci de milioane de oameni din Rusia si Estul Europei l-au luat si se pregatea a fi acreditat si in SUA. Diferenta consta in faptul ca solutia sovietica avea in componenta un virul polio activ, dar foarte slab, care promitea imunitate pe viata.

Din fericire, Serviciul Public pentru Sanatate al SUA (SPS) a descoperit virusul SV40 si in pilula doctorului Albert. SPS a estimat ca o treime din vaccinul Salk a fost contaminat si ca SV40 provoca animalelor de laborator cancer. Imaginati-va panica Guvernului si al firmelor producatoare la aflarea stirii, care abia daca a fost facut publica.

In 1961, oficiali ai SPS s-au intalnit in secret cu specialisti in domeniu. Curios, n-au ajuns la concluzia ca virusul ar putea fi periculos pentru oameni. Totusi, in martie, oficialii au ordonat producatorilor sa elimine SV40 din remediile viitoare. S-au facut planuri pentru evitarea acestei situatii pe viitor, iar maimutele asiatice au fost inlocuite cu altele, africane. Alta maimutareala…

Surprinzator, nu s-au retras de pe piata dozele de vaccin ramase… Si n-au facut publice nici tumorile de pe hamsteri. Se temeau ca lumea sa nu intre in panica iar campania de vaccinare sa fie pusa in pericol. Dar cum ramane cu milioanele de oameni care s-au vaccinat. Oare ei nu erau in pericol?

Stirea despre vaccinul Salk a aparut pe 26 iulie 1961 in pagina 33 a ziarului New York Times, stire in care se arata ca Laboratorul Merck si alti producatori au oprit productia pana cand vor reusi sa scoata virusul maimutei din vaccin. Luati la rost, cei de la SPS au spus ca nu exista dovezi concludente despre contaminarea cu SV40. Cu exceptia celor 20 de soricei…

In 1961 un epidemiolog de la Harvard, doctorul Joseph Fraumeni s-a inscris in Institutul National pentru Cancer (INC) fiind desemnat sa investigheze daca medicamentul doctorului Salk produce sau nu cancer. Impreuna cu doi colegi, dr, Fraumeni a analizat mostre din mai-iunie 1955, primele luni din campania de imunizare. Calificativele trebuiau alese din „negativ”, „scazut”, „mare”. California a primit un lot cu nivel „scazut” si nu a existat nici o explozie a bolnavilor de cancer.

14 ani mai tarziu, la Spitalul Metropolitan din Cleveland, Fraumeni a efectuat alte cercetari, in care, bebelusilor proveniti din familii sarace, majoritatea negri, le-a fost injectata o cantitate diferita de SV40 cu pana la 100% mai mult decat minimul care se cunostea atunci. Nu-i un lucru prea frumos cea a facut Fraumeni & comp..

Experimentul s-a derulat pe 3 ani si 1073 bebelusi au fost implicati. Majoritatea au primit SV40 oral. In 1982, aproape 8 ani mai tarziu, copiii au fost etichetati cu negativ, insa cancerul poate apare si peste 17-18 ani, iar SV40 administrat oral s-a constatat ca este mai putin nociv decat vaccinul. Ceea ce avea sa se intample.

In 1988, doctorul Robert Garcea dimpreuna cu asistentul John Bergsagel investigand tumorile cerebrale a mai multor copii, au dat intamplator de amprente ADN neasteptate in mai mult de jumatate din cazuri. Si-au dat seama ca au de-a face cu SV40. Rezultatul i-a surprins deoarece copii erau prea mici pentru a fi infestati cu SV40 direct, totusi infectarea era reala, producand acele tumori cerebrale.

In acelasi an, doctorita Michele Carbone a facut o descoperire deprimanta in legatura cu SV40 – producea cancer la rozatoare. A facut testul apoi la 48 de oameni, din care 28 au fost etichetati pozitiv. Pana in 1996 SV40 a fost gasit intr-o varietate de cancere, tumori cerebrale, cu o crestere de 30% fata de anii trecuti.

Intre timp, doctorul Fraumeni urmarea cu interes descoperirile din noua postura de sef al departamentului de cancer si genetica din cadrul INC.

De-aici devine interesant…

INC si 37 de parteneri si-au avut locatia la Fort Detrick, Maryland, laborator principal al armatei americane, unde s-au efectuat diverse experimente si unde a fost conceput si virul ce provoaca SIDA, dar nu din maimute. In articolul meu din Online Journal am aratat ca doctorul Robert Strecker a dezvaluit ca virusul SIDA a fost intr-adevar produs de INC in colaborare cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) in laboratorul din Fortul Detrick, Maryland. Din 1970-1974, acest laborator a inceput sa faca parte din unitatea armatei specializata pe virusi si microbi letali, cunoscuta si sub numele de Unitatea de Operatiuni Speciale. Dupa 1974, aceasta unitate a primit numele de Institutul National pentru Cancer (INC). Conform cercetatorului Wiliam Cooper, fost ofiter in serviciul secret al marinei americane, citat de Larry Jamison, aceasta initiativa a fost supravegheata de CIA avand numele de cod MK-NAOMI. Doctorul Strecker a descoperit un grup de cercetatori rusi si japonezi care au fost interogati cu privire la unele experimente in acest domeniu realizate de ei, cand au fost retinuti pe timpul celui de-al doilea razboi mondial. Doctorul Strecker a descoperit ca seful echipei care a produs virusul SIDA a fost Doctorul Robert Gallo, care ulterior a pretins ca a descoperit virusul. Doctorul Gallo si echipa sa au creat virusul SIDA combinand virusul leucemiei la bovine si visna de la ovine, injectandu-le ulterior in tesuturi umane. Ambii virusi luati separat nu erau letali pentru oameni desi erau pentru animale insa combinati era un proces ireversibil.

Asadar virusul SIDA nu vine de la maimute.

Mai mult, se pare ca virusul SIDA a fost prezent si in vaccinul contra pojarului din Africa, 1960 cat si in cel contra hepatitei B din America, mijlocul anilor 1970, conform spuselor unui cercetator, doctorul Wiliam Cantwell Douglas, care sustine ca acesta este rezultatul unei urmariri a situatiei de 16 ani. Acelasi cercetator afirma ca 64 de milioane de americani au facut vaccinul polio al doctorului Salk si ca explozia numarului de cancer care s-a petrecut prin anii 1990 ar fi rezultatul acestei cooperari monstruoase dintre laboratorul INC al CIA si OMS, care a pus umarul la raspandirea lui.

Se pare ca America anilor ’50, ’60 nu a fost un loc chiar asa de sigur pentru a trai…

Vizitati si urmatoarele adrese pentru a va convinge:

http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?file=/c/a/2001/07/15/MN193825.DTL

http://www.detrick.army.mil/

http://www.onlinejournal.com/health/102605Mazza/102605mazza.html

http://www.rense.com/general59/graves.htm

http://members.aol.com/Pantheism0/haekrace.htm

http://www.islamdenouncesantisemitism.com/thesocial.htm

http://emporium.turnpike.net/C/cs/hsneg.htm

http://serendip.brynmawr.edu/biology/b103/f00/web1/hossain.html

http://womenshistory.about.com/library/bio/blbio_margaret_sanger.htm

http://blackgenocide.org/sanger04.html

http://www.cwfa.org/library/life/2001-05_pp_n-project.shtml

http://www.scils.rutgers.edu/~lyonsm/tuskegee.html

http://www.press.uillinois.edu/f02/tucker.html

http://www.ferris.edu/isar/Institut/pioneer/forbes.htm

http://www.pioneerfund.org/speak2.html

http://www.pioneerfund.org/

http://www.lrainc.com/swtaboo/stalkers/jpr_rghrs.html

http://www.beloit.edu/~biology/genethics/eugenics.html

http://www.interactivist.net/housing/war_2.html

http://directory.google.com/Top/Society/Philosophy/Ethics/Applied/Bioethics/Eugenics/

http://www.jhu.edu/~jhumag/0997web/tenure.html

http://members.aol.com/_ht_a/lillithsrealm/myhomepage/Eugenics/HistoryEugenics.htm

http://www.breggin.com/Mehlerart.html

http://www.zmag.org/ZMag/articles/sferiosjune98.htm

http://www.biblebelievers.org.au/who.htm

Articol scris de Jerry Mazza pentru informationliberation.com. Tradus si adaptat de mine pentru blogul personal. Preluarea acestui material este incurajata :).

NANCY PELOSI RECUNOASTE CA SUA APLICA TORTURA

Statele Unite – care se mândresc cu res­pectarea demnităţii umane şi o cer insis­tent tuturor celorlate ţări – folosesc tortura, este de părere preşedintele Camerei Reprezentanţilor, democrata Nancy Pelosi. Solicitată de Fox News să comenteze descrierile unor oameni care s-au plâns că ar fi fost torturaţi de agenţii CIA, Pelosi a declarat: „Există o definiţie legală a torturii, care cred că se aplică aici. Preşedintele spune că nu”. Astfel, ea l-a contrazis pe George W. Bush, care reafirmase, vineri, că „acest Guvern nu torturează oameni”. În faţa unor noi dezvăluiri din presa internaţională că programul de închisori secrete al CIA este încă operaţional, preşedintele a fost nevoit să-şi apere politicile în războiul antiterorist.

Bush a recunoscut că „tehnicile alternative” de interogare sunt necesare siguranţei Americii, dar a spus că nu a văzut niciodată faimoasa notă emisă, în 2005, de fostul procuror general Alberto Gonzales, prin care se aproba folosirea unor tehnici de interogare foarte dure. În ciuda negărilor sale ferme, Bush se vede încolţit iarăşi în privinţa controversatului program al CIA, deoarece Curtea Supremă este chemată să se pronunţe, astăzi, dacă acceptă sau nu spre judecare plângerea cetăţeanului de origine libaneză Khaled Masri împotriva agenţiei de spionaj. Arestat pe când se afla în vacanţă în Macedonia, Masri a fost plimbat prin mai multe închisori secrete, drogat, bătut şi torturat vreme de câteva luni, până când CIA l-a eliberat, constatând că se înşelase asupra identităţii sale.

Ulterior, germanul a devenit o „vedetă” a luptei ONG-urilor internaţionale pentru demascarea acţiunilor ilegale ale CIA, el fiind şi unul din martorii-cheie utilizaţi de raportotul Consiliului Europei, Dick Marty. Plângerea lui a ajuns în faţa Curţii Supreme după ce instanţele federale inferioare au refuzat să se pronunţe în cazul său şi au invocat faptul că ar trebui să divulge secrete de stat în cursul judecăţii. În rapoartele sale, Dick Marty acuzase Washingtonul că evită să-şi asume răspunderea pentru faptele ilegale ale spionilor săi tocmai invocând protejarea unor „secrete de stat”.

În 2006, Curtea Supremă a acceptat o plângere similară celei puse în discuţie azi, care a dat o grea lovitură aripii dure a administraţiei Bush, favorabilă obţinerii de mărturii prin orice mijloace de la suspecţii de terorism. Atunci, Curtea a admis plângerea reclamantului în cazul Hamdan contra Rumsfeld şi a decis că tribunalele militare de la Guantanamo sunt ilegale. Ulterior, Congresul a votat o lege prin care a interzis membrilor forţelor armate ale SUA să aplice „tehnici alternative”, deoarece conduita militarilor nu trebuie să contravină Convenţiilor de la Geneva.

În schimb, aceeaşi lege a lăsat mână liberă preşedintelui să definească tehnicile de interogare utilizate de agenţii CIA, care sunt civili. Organizaţiile pentru apărarea libertăţilor civile din SUA afirmă că legea e mult prea permisivă, iar Bush poate să definească după cum doreşte noţiunea de „metode alternative de interogare”.

GANDUL