SUNTEM CHEMATI LA MARTURISIRE
Noul Testament are la baza ideea de jertfa. Jertfa suprema este jertfa pe cruce. Mantuitorul S-a intrupat, a propovaduit, S-a lasat rastignit, iar apoi a inviat, prin Inviere aratandu-si dumnezeirea, ca o confirmare a celor spuse in anii petrecuti pe pamant. S-a inaltat la Cer pentru a sta de-a dreapta Tatalui insa in locul Lui ne-a fost dat al Mangaietor.
In urma Sa a aparut Biserica – totalitatea celor ce cred, iar ca piatra a Bisericii a fost asezata marturia lui Petru (Matei, cap 16). Biserica s-a intemeiat la Cincizecime, spun Parintii, atunci cand Sfantul Duh S-a pogorat in chip de limbi de foc dar s-a dezvoltat prin marturisirea si patimirea credinciosilor. Cuvantul, care a fost inca de la inceput si prin care toate s-au facut, este datator/purtator de viata!
Sfintii Apostoli, prin epistolele lor ne indeamna sa pazim dreapta credinta si cum credinta fara fapte, moarta este, sa urmam exemplul de viata al Mantuitorului, adica, sa ne nastem prin Botez, sa crestem in Duhul Sfant si sa marturisim inaintea oamenilor credinta noastra in Dumnezeul cel adevarat. Atat de mult i-a marcat pe crestinii primelor veacuri personalitatea, viata si cuvintele pline de intelepciune, pline de putere ale Mantuitorului si Apostolilor, incat asteptau cu nerabdare Imparatia Cerurilor, stiind ca, traind in curatie vor avea partasie cu ingerii. Asadar vedem, privind in istorie, cum in primele secole, crestinii au fost supusi la cele mai ingrozitoare chinuri. Ereziile care au marcat aceste secole, pe langa tirania demonica a paganilor, au zguduit Biserica incat daca Dumnezeu nu si-ar fi ales oameni care sa marturiseasca si sa aduca la lumina invatatura evanghelica, dreapta credinta s-ar fi stins cu totul. Acestor alesi ai Domnului li s-au taiat limba, mana, au fost intemnitati si exilati, dar… cine ne va putea desparti de dragostea pentru Hristos? Acesti marturisitori ai primelor veacuri la care se adauga negresit si cei din temnitele comuniste precum si cei ce au refuzat unirea cu catolicii sau cei care asemenea lui Brancoveanu n-au imbratisat credinta pagana, au inteles si insusit vorba apostolului Pavel din Filipeni 1,29: „noua ni s-a dat nu numai a-L iubi pe Hristos ci si a patimi pentru El”. Cei ce astazi vor sa faca uitat martirajul monahilor din Sfantul Munte Athos care au refuzat unirea cu papa, cei ce astazi vor sa-i scoata extremisti pe cei ce au marturisit in temnitele comuniste, oameni simpli ridicati de pe strada in plina zi doar pentru ca au indraznit sa creada in adevaratul Dumnezeu, de care se cutremura si duhurile intunericului, cei ce astazi au scos de prin carti pasajele referitoare la ardelenii care au luptat impotriva uniatiei, toti acestia se fac raspunzatori in fata lui Dumnezeu de sangele varsat si nu vor avea cuvant de indreptatire la Dreapta Judecata. Pe Dumnezeu nu-L poti fraieri, El ne cunoaste si inima, nu judeca numai fapta. De altfel, El insusi ne-a avertizat (Matei, capitolul 10): „Iata Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor… Din pricina Mea veti fi dusi inaintea conducatorilor si a regilor… Si veti fi urati de toti din pricina numelui Meu” si El insusi ne-a indemnat: „Ceea ce va spun ei la intuneric, spuneti voi la lumina; si ceea ce auziti la ureche, propovaduiti de pe acoperisul caselor! Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot sa-l ucida” aigurandu-ne ca: „Pe cel ce Ma va marturisi pe Mine in fata oamenilor, il voi marturisi si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri, dar cel ce se leapada de Mine in fata oamenilor, de acela Ma voi lepada si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri”. Si El insusi raspunde celor ce catalogheaza marturisirea din zilele noastre drept acte de extremism: „Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Am venit sa-l despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra ei…”. Sa priceapa tot omul! Nu exista mantuire fara marturisire! Marturisire prin viata noastra, marturisire prin evlavia si ravna noastra, prin faptele noastre si nu in ultimul rand prin cuvant.
Marturisirea este punctul central al Noului Testament. Mantuitorul a venit pe pamant oare in numele Lui? Nu, a venit in numele Tatalui, ca sa marturiseasca despre Tatal in fata oamenilor. Si a marturisit prin vindecari, prin profetii, prin viata Sa in ascultare, dar mai ales a marturisit prin Cruce. Asadar, marturisirea presupune jertfa. A murit pe Cruce, dar nu s-a terminat acolo. A inviat dupa 3 zile! Asadar, marturisirea aduce si rasplata. Rasplata celor ce marturisesc este viata vesnica in Imparatia Cerurilor. Si cei ce nu marturisesc au parte de viata vesnica… in iad! Deci, marturisirea este o conditie esentiala pentru castigarea Raiului. Prin marturisire iti dovedesti dragostea si intaresti ceea ce gura ta marturiseste. Nu te poti numi crestin fara a marturisi acest lucru, in situatiile diverse care se ivesc. „Cel ce nu-si ia crucea sa si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine” (Matei, cap 10). De aici altarele ridicate pe locul de mucenicie, de aici particelele din Sfantul Antimis, Antimis ce poarta semnatura episcopului, care este, sau ar trebui sa fie un garant al invataturii apostolice, el insusi urmas direct al apostolilor.
Intruparea si mai ales Invierea Domnului transforma ideea tragica despre moarte intr-o bucurie, asa cum spune Apostolul Pavel in Epistola catre Filipeni 1,21: „mie a vietui imi este Hristos, iar a muri dobanda”. Aici, toate sistemele filosofico-nihiliste si toate basmele, se destrama. Tristetea se alunga, ispitele se prefac in bucurie, iar rabdarea in ispite se incucnuneaza: „Toata bucuria sa v-o puneti in seama, fratilor, cand dati de felurite ispite, stiind ca incercarea credintei voastre naste rabdarea… Fericit barbatul care rabda ispita; fiindca la capatul incercarii va primi cununa vietii, pe care Dumnezeu le-a fagaduit-o celor ce-l iubesc”.
Desigur, nu-i usor. Intelegem aceasta din atitudinea Mantuitorului care plange cu lacrimi de sange in gradina Ghetsimani stiind dinainte ca daca fac aceasta cu lemnul verde, cu cel uscat va fi si mai rau… (Luca 23,32).
In zilele noastre, marturisirea este mai la indemana ca oricand. Atat de decazuta, descrestinata si indracita este societatea de astazi, incat ocazii de a marturisi se gasesc la tot pasul. Desigur, cei ce aleg s-o faca vor fi marginalizati. Lumea uraste ce nu-i al ei. Lumii trebuie sa-i spui ce vrea sa auda daca vrei sa te iubeasca. Insa ce nu stie lumea, sau mai bine zis ce nu vrea sa accepte, este ca sfarsitul ei este aproape. Lumea nu e vesnica. Ea se va sfarsi atunci cand nu vor mai exista marturisitori. Oare va mai fi credinta pe pamant, se intreba Mantuitorul, avand in minte, poate, tocmai vremurile pe care le traim noi acuma, acestea fiind inceputul durerilor, inceputul sfarsitului.
Vorbesti lumii despre moarte?… Lumea nu vrea sa moara. Ea vrea sa petreaca, sa desfraneze, sub toate formele, sa speculeze si sa experimenteze toate placerile ce vin prin simturi. Vorbesti lumii despre moralitate? Vorbesti lumii despre viata vesnica? Raiul? Masini, femei si multa bautura…
Lumea vrea sa fie fericita. Acesta este motivul pentru care nu doreste moartea. Logic cumva, insa practic imposibil. Nu exista dreptate pe pamant nici fericire pura. Viata e plina de durere. Daca incepi sa cauti fericirea in lucrurile efemere, vei sfarsi mai nefericit ca la inceput. Ne desfatam cand mancam ceva bun, insa dupa ce ne umplem matele, fericirea devine durere. Ne desfatam cand privim ceva frumos, insa imediat cum acel ceva dispare din ochii nostri, ne reluam traiul mizer. Ne simtim bine distrandu-ne, insa imediat ce distractia dispare, resimtim oboseala si stres.
Vorba Sfantului Iustin Popovici, omul cauta fericirea prin orice, ba s-a facut pe sine dumnezeu si tot n-a gasit-o. Vorbeste mereu despre progres, dar ce progres poate fi acela cand sfarsesti in moarte. La ce-ti mai foloseste atunci progresul?
Vreti o dovada a celor spuse? Priviti in Vest. Este omul vestic fericit? Cu tot progresul lui. Este altcineva in oricare alt spatiu geografic fericit? Da, oricine crede in Hristos e fericit. E fericit intr-un mod pe care ateii sau necrestinii n-au sa-l inteleaga niciodata. Este fericirea de a fi in Adevar, este fericirea de a vorbi cu Dumnezeu, de a fi ajutat de El, de a fi in comuniune cu El.
Dumnezeu este alaturi de tine mereu; e singurul care nu te paraseste chiar daca tu L-ai parasit. Merge in urma ta si asteapta sa te-ntorci. Stie neputinta ta, stie necazul tau, stie lasitatea ta. Nu trebuie sa te ascunzi, ca Adam in Rai. Oare nu se cuvine sa recunosti ceea ce Dumnezeu oricum stie? Iubeste-L pe Dumnezeu, primeste-L ca Salvator si iti va umple inima de bucurie! Daruieste-te Lui si vei simti ce inseamna sa te inchini Dumnezeului cerului si al pamantului. Daruieste-te Lui si vei intelege de ce pamantul si nu soarele este centrul universului. Daruieste-te lui si vei intelege de ce omul iar nu o alta fiinta, extraterestra sau nu, este singura creatura inteligenta din Univers. Daruieste-te lui si vei simti pe piele ta, desi la o scala mai mica, ce inseamna sfintenia, daruieste-te Lui si vei dobandi intelepciune.
Daruieste-te Lui si vei afla odihna vesnica!
12 comentarii
Sorry, the comment form is closed at this time.
da
Foarte adevarat si foarte, foarte bine zis!!!
A se vedea si:
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/12/17/cum-si-la-ce-ospat-ne-cheama-hristos-si-cum-raspundem-noi/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/07/16/pilda-actuala-si-incomoda-a-sf-maxim-adevarul-credintei-nu-se-ascunde-de-dragul-pacii/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/28/sa-rostim-raspicat-adevarul/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/11/11/sfantul-teodor-marturisitorul-porunca-domnului-este-a-nu-tacea-in-vremea-primejduirii-credintei/
Doamne ajuta ,
In ultimii am asistat de multe ori la aceasta lupta surda intre ortodocsi si catolici . Ma doare sufletul sa vad aceasta in conditile in care multi sunt colegi cu noi de casa , servici sau de biserica . Dar nu aceasta ar fi problema cea mai mare ci faptul ca in ultimul timp raman nedumerit de cateva lucruri :
1. Trebuie sa facem ascultare de ierarhie . Potrivit acestui principiu ne supunem hotararilor Sf.Sinod. Evident nu oricare ar fi ele . Insa chiar si aici s-ar ridica problema daca Sf.Sinod a avut dreptate in problema indreptarii calendarului . Daca n-a avut dreptate este evident ca laicii n-au nici o putere . Daca a avut dreptate este evident ca vocile vremii ( vezi Nae Ionescu ) nu aveau dreptate . Nu vi se pare ca aceeasi Marie cu alta palarie se intampla cu opiniile anti-ecumeniste actuale ?
2. Legat de Filioque as dori sa faceti cateva comentarii pe marginea unui text ca acesta :
http://www.usccb.org/seia/FILIOQUE-Romanian-2.shtml
(aditional : SF. Maxim Mărturisitorul, Scrisoare către Marinus, PG (Patrologia Greacă) 91, 136, col. 7)
3. Cand va aparea aceasta carte in Romania :
http://www.myriobiblos.gr/texts/french/larchet.html
4. Toate intalnirile ecumenice , studiile marilor nostrii teologi si ierarhi prin universitatile apusene sunt foarte benefice . Sa ne inchipuim ca teologii apuseni au rea intentie ? De la o credinta putin mai nedesavarsita decat a noastra pana la a vb. de erezie cred ca e totusi o distanta . Chiar toata BC este eretica ?
P.S Frate sper sa intelegi astfel de lucuri ca pe intrebari spre lamurire , asteptandu-ma la un dialog decent . Imi plac dialogurile si nu monologurile . Ar fi usor sa te aprob prefacandu-ma smerit insa exista intrebari care asteapta raspunsuri si am avut parte de multe evitari din partea multor frati care au ajuns chiar sa ma faca ecumenist , filo-catolic..etc…
P.S http://dreptmaritor.blogspot.com/ – astept raspuns la aceasta adresa . Doamne ajuta !
PRECUVANTARE:
Draga evgri mie niciodata nu mi-a facut placere monologu si multi ma judeca gresit pentru eresulcatolic si pozitia adoptata. Ideea este urmatoarea: nu uram pe cei de alta credinta ci invatatura gresita. Apropos de monologuri, vreau sa-ti fac cunoscut ca am asistat la mai multe simpozioane si am auzit multe interpelari ale prelatilor catolici, asa incat daca ar fi sa vorbim despre monolog atunci ei sunt primii si nu-i poate opri nimeni, sunt ca bagti in priza, cum se zice.
Dialogul dintre cele 2 confesiuni trebuie sa porbeasca de la o platforma comuna. Ori tu daca ma inviti la dialog si incepi in prolog sa amintesti despre primatul papal si despre intelepciunea papei (apropos de infailibilitate) m-ai pierdut.
Atitudinea ostila a catolicilor fata de mine si eresulcatolic mi-au demonstrat inca o data, daca mai era cazul ca pentru unii credinta ESTE UN BUN PERSONAL. Ceva pe care il detii si ai drepturi asupra lui. NU! Credinta apartine lui Dumnezeu. El a dat-o ca sa nu ratacim in intuneric si el a mentinut-o si a desavarsit-o prin gura Sfintilor Sai. Adevarul nu este un concept abstract ca in sistemele filosofice; este insusi Hristos. Adevarul este Hristos, apartine lui Dumnezeu si nu noua. Noi suntem pur si simplu niste pastratori ai credintei, asa cum, sa zicem pui banii la banca. Banca iti do dobanda si iti garanteaza valoarea lor. Prin urmare, toti cei ce au sarit ca arsi la dovezile incontestabile de pe eresulcatolic nu sunt sinceri cu ei insisi. Ei fac parte din genul care nu-si doresc cu adevarat mantuirea ci din mandrie si egoism se simt atacati personal cand tu de fapt vrei sa-i aduci la cunostinta adevarului. Vorba aia, nu mustra pe cel fara de minte ca sa nu te urasca, mustra pe cel drept si el se va afce si mai intelept…
RASPUNSURI
1. la intortocheata ta problema nu exista decat un raspuns: ne supunem ierarhiei pana la pacat si pana la incalcarea Sfintelor Canoane. Calendarul nu este o dogma insa din nefericire, schimbarea lui atrage consecinte grave, si a venit pe filiera ecumenisto-masonica. Totusi a te scinda de cineva este un act care trebuie indelung chibzuit, ceea ce Glicherie n-a facut. Parintele Ioanichie Moroi de la Sihastria a avut o descoperire dumnezeiasca in acest sens si a fost luminat sa ramana alaturi de Biserica. La fel si Parintele Paisie Aghioritul a vazut o stanca mare ce a cazut in apa, care a reprezentat tocmai aceasta ruptura. Nici P Cleopa nu vorbeste laudativ fata de stilisti… Te-ntreb si eu ceva: Sinodul a adoptat calendarul, da? Ei bine, harul mai lucreaza in Biserica Ortodoxa dupa aceasta decizie sau nu? Sigur ca da. Totusi aceasta nu trebuie sa constituie un argument pentru decizia ecumenisto-masonica. Personal, imi exprim nadejdea ca Sinodul se va intelepti si va reveni asupra acestei decizii.
Dumnezeu nu lasa Biserica Sa. Portile iadului nu o vor birui. Dupa parerea ma, numai un sinod pan-ortodox va reusi sa rezolve aceste probleme: calendarul, ecumenismul, masoneria, casatoriile intre homosexuali, samd. Sinodul nostru este cam las. Ameninta cu aruncarea in aer a celor ce scriu anti-ecumenist insa nu depun nici cel mai mic efort pentru intarirea dreptei credinte. De aceea, consider ca un Mare Sinod va clarifica si aceste aspecte si sa-i vedem pe episcopii nostri cu apacutari mafiote care ameninta cu bataia, demolarea, aruncarea in aer si otravirea ce-o sa mai zica. oare Sfintii Apostoli asa au propovaduit credinta, cu cutitul la beregata? De unde zel pentru aceste fapte oare nu de la diavol? Numai catolicii au propovaduit cu tunul: pe amerindieni si uniti cu sila i-au incorporat. Ca sa nu mai pomenim de Inchizitie, ma rog Sfanta Inchizitie. Prin urmare, evgri, trebuie sa cercetam duhurile sa vedem ce ne invata, asa cum spune Sfantul Apostol Ioan si sa nu facem mai mult decat ne lumineaza Dumnezeu. Sa cerem sfatul celor sporiti ca asa s-a mentinut Biserica de-a lungul vremii. Fara luminare de sus este riscant ca sa nu zic prosteste sa intreprinzi ceva, apropos de Glicherie si stilisti.
2 + 3. Va trebui sa citesc textul. Nu mai intrebat daca stiu francez si nu mi-ai oferit nici o raducere. Din fericire stiu destul de bine, altfel ai fi asteptat mult si bine. In privinta Filioque stiam de acel text. Este promitator insa foarte impersonal. Este mai mult ca o constatare istorica a faptelor, insa fara concluzie. Pasul pe loc… Insa si numai atat tot este un argument impotriva adaosului. Detalii pe eresulcatolic.
4. Studiile in strainatate sunt catastrofale. E ca si cum un chirurg s-ar duce sa ia lectii de la un stomatolog. Medici is amandori, dar dinti avem mai multi pe cand celelalte… Da, apusenii au nuemi rele intentii. Vezi cum au procedat cu aducerea la credinta a bastinasilor din Lumea Noua, vezi Uniatia, vezi Inchizitia. Apusenii sunt foarte vicleni. Vezi Sinoadele unioniste, mai ales Ferrara Florenta…
Nu poti fi eretic pe jumate. Ori esti ori nu esti. Cum adica daca toata?
Sper sa te fi lamurit cat de cat. Doamne-ajuta!
Draga sceptik ,
Ma bucur pt. raspunsul neantarziat .Ca sa fiu sincer nu ma asteptam nici sa-mi raspunzi . Exista un curent anti-ecumenism care din punctul meu de vedere este o mare facatura . A cui nu stiu dar la o privire atenta se vadeste subrezenia intregului esafodaj . Si nu aceasta ar fi deranjant cat ideea ca multi se raliaza acestui curentin necunostinta de cauza , fiind usor manipulabili de simulacrele de teolegumene aparute pe piata de carte . Evident ca „bombele se vand bine ” ( peste tot in lume , nu numai la romani ) .
Imi scrii ca am vorbit in prolog de primat sau intelepciunea Papei . Te rog sa-mi atragi atentia caci eu nu vad aceasta .
1. Calendarul nu este o dogma insa atinge durata Postului ( a carui scurtare este ANATEMIZATA de canoane ). Pt. asta vezi parerera Pr. Dan Badulescu . Daca vrei o putem discuta dar este mai mult decat clara . Exista presa vremii..etc..nu putem pur si simplu sa o ascundem dupa pres …Sper ca acum sa intelegi mai bine ideea in acest context pe care se pare ca nu il constientizai .
2+3 Frate ideea este simpla : Ce parere ai despre scrisoarea Sf.Maxim ? Crezi daca mari Sfinti Parinti au avut greutati in a intelege textul – in acea epoca magnifica a ortodoxiei – noi cei din ziua de astazi care nu avem intreaga bibliografie la indemana putem sa vorbim de Sf.Augustin sau Sf.Maxim asa cu o lejeritate uimitoare ? La ce masuri suntem noi ? Iar cei care fac abstractie de texte clare ale Sfintilor Parintilor sau chiar istorice – ce sa mai spun . Politica capului in nisip . E mai facil sa condamni ceea ce nu stii .
4. Legat de studii . Pr.Staniloae fara acele studii N-AR FI SCRIS NICIODATA FILOCALIA ca si alte texte patristice de mare valoare . Fara benedictini ortodoxia roamneasca BOSCORODEA si in momentul de fata . Sigur ca sunt nationalist desavarsit . Imi iubesc tara la nebunie . Are virtuti colosale . Dar trebuie sa ne vedem masurile reale . Si pt. asta trebuie sa abordam istoria prin prisma adevarului – nu acela ceausist .
P.S Inchei aici sperand ca intelegi ca nu sunt vreun spion sau mai stiu eu ce lucruri negative se mai spun despre cei care sunt interesati de anumite intrebari . Doamne ajuta !
Daca nu stii cine e autorul acestui „curent” nici ce contine sau ce-l face facatura atunci in virtutea carui fapt ai rostit sentinta? Din contra mie imi pare ca pro-ecumenismul este alcatuit din naivi care n-au nici minimul de cunostinte teologice si care n-au de asemenea nici cea mai mica dorinta da mantuire, a se citi ravna. Ei sunt din categoria celor sufperficiali pe care ii vezi in orice cult.
N-ai vorbit tu de intelepciunea papei. Cand am zis ca „daca incepi” m-am referit in general, nu la tine. Sper ca acum m-am facut inteles.
1. Nu trebuie sa aduci indiscutie materialul Parintelui Badulescu deoarece sunt de acord cu el ca si in privinta centrului universului care este pamantul. Totusi vezi ca in ochii Domnului atitudinea stilistilor de a se rupe n-a fost bine-primita. Subiectul este foarte delicat.
2. Scrierile de atunci trebuie analizate in contextul de azi. Majoritatea Bisericilor ortodoxe s-au retras din miscarea ecumenica, dupa ce au constatat ca nu duce nicaieri. Oricum sfinti contemporani ca Iustin Popovici, P. Cleopa, P Sofronie de la Essex, Cuviosul Serafim Rose, si multi altii care s-au impartasit de Duh Sfant condamna ecumenismul. Asa ca n-are sens sa vedem ce-au spus un Augustin spre exemplu, care a vea si multe lacune in teologia sa, cand avem o informatie actualizata prin cuviosii din zilele noastre.
Doamne-ajuta!
PS! Problema privind ecumenismul nu este chiar asa de intortocheata…. Mai dificila este cea privind calendarul, zic eu.
[…] Blog Sceptik […]
Pingback de Suntem chemaţi la mărturisire « BISERICA „SECRETĂ“ | ianuarie 26, 2008
Draga sceptik eu nu rostesc sentinte . Insa am si eu pareri ca si oricare om . Spun ca este facatura dintr-un singur punct de vedere . ARGUMENTELE . Ca sa te convingi de ceeea ce spun iata un link util : http://ioans.wordpress.com/2008/01/25/dialog-intre-frati/
Aici vei gasi o serie de argumente care arata exact invers fata de ceea ce citim UNEORI pe piata de carte . MA refer la ecumenism evident ca in materie de catolici . Protestantii e clar ca nu au ce cauta in ecuatie , de aceea discutia despre CMB cade din start . Nici eu nu cred intr-un astfel de ecumenism.
1. Argumentul este foarte subred neavand acoperire dogmatica iar Pr.Badulescu demonstreaza aceasta fara putinta d etagada. Ori credem in ANATEME asa cum sunt lasate de Sfintii Parinti ori le lasam a fi discernute prin prisma timpului . Repet : Anatema , Tipicul sunt chestiuni NENEGOCIABILE conform anti-ecumenistilor . Faptul ca spui ca subiectul este delicat nu reprezinta un argument . Iar informatii de genul celor care au avut vedenii sunt convins ca stii ca NU TIN LOC DE DOGMA . Am si eu ceva anisori si nu ma pot lasa pacalit in numele faptului ca respect experienta in lupta duhovnicesca a unor mari Parinti . Nu cred ca putem amesteca trairea duhovniceasca a unor Parinti cu soliditatea cunostintelor de dogmatica , liturgica a unor Episcopi . Fiecare cu functia lui . Apostoli , prooroci , invatatori …nu putem sa facem un talmes-balmes . Ideea este ca libertatea pe piata de carte este un semn care atesta clar ca trebuie o discutie in care lucrurile sa fie separate foarte clar . Nu cred ca e fair-play sa inghitim orice pastile din partea unor pseudo-teologi . Nu sunt impotriva argumentelor . Insa asisitam in ultimul la o escaladare a inculturii . Uneori ma intreb cata intentionalitate e in toate acestea .
2. Frate , iarasi insist : ce parere ai despre Sf.MAxim cu a Sa scrisoare ? Apoi toti Parintii de care vorbesti , de altfel foarte respectabili nu au nici o putere sinoadala . Vorbe …frate…din pacate pt. multi care le cred LITERA DE LEGE ….nici nu vreau sa ma gandesc ca putem compara vreun parinte recent cu Sf.MAxim .Sau cu Sf.Augustin PE CARE NU-L INTELEG FOARTE MULTI DINTRE ORTODOCSI si fara de a carui invatatura cine stie ce pelagianism aveam astazi . Ca sa nu mai vorbim despre delicatetea sa intr-o problema extraordinar de tangenta cu DONATISMUL dar pt. a nu face ruptura in Biserica ( aici putem gasi similitusini cu problema stilista ) a preferat sa treaca sub tacere anumite decizii ale Bisericii . Nu putem intelege masura unui Sf.Augustin sau SF.MAxim ca si a unei intregi perioade fara sa intelegem si resorturile istorice care aufacut uneori greoaie receptarea lor de catre persoanele PREA CONFESIONALE . Biserica este KERIGMATICA prin excelenta . Unii o vad DOGMATICA .Litera ucide , Duhul elibereaza . Numai binecuvantari ! Doamne ajuta !
P.S Va astept la adresa mentionata mai sus . Vreau sa intelegeti ca ma intereseaza ideile si nu lupta confesionala de care sunt satul . Nu vreau sa atac ideile nimanui . Imi confrunt lipsa de cunostinta in fata anumitor raspunsuri cu alte persoane . Sunt convins ca numai in comuniune se pot adanci sau inalta idei , la fel cum se pot vindeca patimi care se ascund de ochii nostrii in singuratatea propriei suficiente .
In legatura cu acel blog el pare mai degraba pentru ecumenism decat contra. In plus nu vad de ce vorbind despre el folosesti plurarul: e un singur blog, amarat, la care nu pare sa fi aderat nimeni. E ca si cum n-ar fi…
Sa stii ca mai degraba i-am gasit deschisi la dialog pe protestanti decat pe catolici. Catolicii sunt mult mai superficiali.
Privind calendarul ti-am spus ca sunt de acord cu P Badulescu dar ca resping si condamn schisma stilista. Tu ce propui? Eu nu-mi dau seama unde vrei sa bati.
Referitor la Sf Maxim si Fericitul Augustin ti-am raspuns mai sus, n-are sens sa-ti repet. Se pare ca ai inteles prea bine ce am vrut sa spun. Vorbesti de putere sinodala? Va fi si asta cat de curand. Sunt decenii de cand se planuieste un sinod panortodox si se va infaptui cat de curand, deoarece s-au adunat prea multe probleme pe ordinea de zi. Acelasi duh care a vorbit prin Sfantul Maxim a vorbit si prin Parintii enumerati anterior asa ca nu vad de ce nu am asculta de ei. Faptul ca au ajuns la sfintenie este mai presus decat un grup de ierarhi adunati intr-un sinod care nu de putine ori au luat decizii ne-ortodoxe, ma refer mai ales la unele sinoade locale. Ca sa ma fac mai inteles eu cred ca Sfantul nostru Sinod va lua decizii anti-ortodoxe despre ecumenism si nu ar schimba nici pozitia adoptata fata de calendar. Asa ca aceste chestiuni vor putea fi rezolvate numai pe plan inter-ortodox. De fiecare data cand au fost tulburari in Biserica, s-au rezolvat prin Sinod. Dar pana se intruneste trebuie sa facem ascultare de oamenii duhovnicesti din Biserica adica asa cum nu fac un Sofronie al Oradiei sau Daniel loctiitor al Cezareii Capadociei :).
Toate cele bune!
PS! Nici eu nu-s teolog. Asta e parerea mea…
Acel blog este pt. ecumenism dar un ecumenism IN AFARA EREZIEI . Era interesant ce raspunsuri ai fi dat ca unul care are destule cunostinte.Dar te inteleg ca nu vrei sa scrii . Este foarte greu sa vii cu argumente contra unor argumente serioase. Nu scriu acestea din acel spirit duplicitar de a sicana adversarul doar , doar o raspunde …o face polemica sau pt. a-mi face publicitate cum din pacate fac cei mai multi bloggeri – se castiga bine in publicitate :))) si concurenta pare din ce in ce mai mare in ortodoxie . Spun aceasta in ideea in care folosesti adjective negative la adresa unui blog care nu cred sa aiba o saptamana . Inchei aici pt. ca nu-mi place cearta . Nu sta bine unui crestin sa intretina o stare conflictuala . Poate ca e mai buna SINGURATATEA SUFICIENTEI . Doamne ajuta , frate !
Nu raspund la afirmatii sofiste. Imi pare ca esti cam duplicitar, confuz… Este foarte bine sa fie concurenta in ortodoxie. Supa cum a inceput poate sa aiba 1000 de saptamani, nu vad cine l-ar citi. Invatatura ortodoxa e foarte clara. In materie de credinta nu exista compromis. Sa nu ne comportam ca si cum credinta ne-ar apartine noua si atunci va fi bine. Doamne-ajuta!
[…] SUNTEM CHEMATI LA MARTURISIRE […]
Pingback de Razboi întru Cuvânt » Adevarul interzis de Consiliul Europei | ianuarie 28, 2008