JOHN BOLTON: RECUNOASTEREA KOSOVO A FOST O GRESEALA

John Bolton, membru al Partidului Republican si expert pe probleme de Securitate SUA, declara ca este foarte probabil ca Israelul sa atace Iranul dupa alegeri. Mai ales ca de ceva vreme SUA sprijina operatiuni secrete in Iran, care i-a costat pana acum 400 milioane de dolari, care au menirea de a destabiliza gruparile religioase. In a doua parte a stirii Interfax, Bolton declara ca recunoasterea Kosovo de catre americani a fost o greseala uriasa, care ar putea destabiliza zona, mai ales daca sarbii bosniaci urmeaza modelul kosovar declarandu-si independenta. O asemenea atitudine ar fi fost de inteles acum 15 ani, spune Bolton, nicidecum acum, dupa instaurarea democratiei in Serbia. Acesta mai precizeaza ca americanii de rand n-au stiut absolut nimic in aceasta privinta, fiindu-le ascuns.

Bolton said also that the U.S. recognition of Kosovo’s independent was a serious mistake. The recognition could escalate tensions in the Balkans, rather than normalize the situation, he said. Bosnian Serbs would wonder why not secede from Bosnia if Kosovo could secede from Serbia, while Belgrade democrats would wonder why their aspirations for European integration and defense of democratic values was rewarded in that way (with the recognition of Kosovo), Bolton said.

Hopefully, instability in the Balkans would not deepen, alongside the risk of violence, said the prominent Republican, who currently works for the American Enterprise Institute. The policy on Kosovo has been unaltered since the time Slobodan Milosevic led Yugoslavia, Bolton said. The opposition to Milosevic was so strong that the United States gave support to anyone in opposition, he said.

However, the situation changed drastically when a democratic government took office in Belgrade, and support for Kosovo is now atavistic, Bolton said. He said he believed that such support might have made sense 15 years ago, but not now.

As for the opinion of the American people about events in Kosovo, he said, the Americans have no viewpoint on Kosovo. He said everything had been done by the State Department, while others paid little attention.

BULGARIA, UNGARIA SI CROATIA AU RECUNOSCUT KOSOVO

Un lucru pe cat de trist pe-atat de grav. Bulgaria a recunoscut independenta Kosovo.

RECOMANDARI, 16 martie 2008

Va invit sa cititi urmatoarele articole aparute in presa:

ZIARUL DE BACAU: Transnistria – „santinela” Patriarhiei Moscovei

ZIUA: Califatul mafiot Kosovo

De asemenea va propun si 2 site-uri:

http://romani-adevarati.ro si http://mdn.md

STRATEGIA KOSOVO

Supun atentiei fratiilor voastre 2 articole din ZIUA, 13 martie 2008. Este vorba de CULISELE AFACERII KOSOVO si „INDEPENDENTA KOSOVO ESTE O EROARE”

Presedintele sarb Boris Tadici a dizolvat ieri Parlamentul si a convocat alegeri legislative pentru 11 mai, dupa o grava criza guvernamentala generata de disputele privind independenta Kosovo si apropierea de UE, relateaza Mediafax. Tadici a luat aceasta decizie dupa ce premierul nationalist Voislav Kostunita a decis sambata sa dizolve alianta cu Partidul Democratic (DS) al lui Tadici din cauza divergentelor profunde privind apropierea de UE, dupa independenta Kosovo. Proclamarea unilaterala a independentei Kosovo – factorul declansator al tulburarilor politice actuale – a fost prevazuta in cadrul strategiei de extindere a NATO, dupa cum o dovedeste o scrisoare a unui parlamentar german catre cancelarul Gerhard Schroder publicata de Centrul de Studii Globale din Canada. Deputatul CDU Willy Wimmer avea sa relateze intr-un interviu acordat Jurnalului pentru Politica Externa din Germania ca SUA se folosesc de Balcani in tratarea problemelor cu lumea musulmana si urmand politica lui Bismarck pentru a mentine dezechilibrul european.

In cadrul unei scrisori extrem de sincere, Willy Wimmer ii transmite cancelarului german Georg Schroeder (foto stanga, alaturi de Vladimir Putin) rezultatele unei conferinte la nivel inalt sponsorizate de Departamentul de Stat SUA pe 2 mai 2002 la Bratislava. Wimmer – care la acea data era vicepresedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE arata cauzele campaniei de bombardare a Serbiei timp de 78 de zile, scopurile extinderii NATO catre granitele Rusiei. La conferinta de la Bratislava au participat nume sonore ca Ronald Asmus (Council on Foreign Relations), John Bolton (fost ambasador SUA la ONU), Ian Brzezinski, Erhard Busek (reprezentantul SECI), Jan Figel (ministru adjunct de Externe slovac, actual comisar european). Din partea Romaniei au fost prezenti ziaristul Bogdan Chirieac, Sorin Frunzaverde (pe atunci ministru al Apararii), Sergiu Medar (pe atunci directorul Directiei de Informatii a Armatei).

In mesajul catre Schroder, Willy Wimmer arata ca „organizatorii conferintei au solicitat o recunoastere cat mai rapida a independentei Kosovo; ca organizatorii au declarat ca Iugoslavia se afla in afara oricarui cadru legal, in principal in afara Actului Final de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor”. La aceasta conferinta, conform lui Wimmer, s-a aratat ca „razboiul impotriva Iugoslaviei a fost declansat pentru a rectifica o decizie gresita a generalului Eisenhower din timpul celui de-al II lea Razboi Mondial. De aceea din motive strategice trupele americane trebuie sa fie stationate aici pentru a compensa ocazia pierduta in 1945”.

Deputatul german arata ca „extinderea NATO ar fi folositoare daca s-ar reface situatia teritoriala in regiunea dintre Marea Baltica si Anatolia existenta la apogeul puterii Imperiului Roman. Din acest motiv Polonia trebuie flancata la nord si sud de state democratice, iar Romania si Bulgaria trebuie sa asigure legatura terestra cu Turcia”.

si

Fostul reprezentant permanent al SUA la ONU, John Bolton, a declarat ca, in opinia sa, recunoasterea independentei Kosovo este o eroare, pentru ca va contribui la dezvoltarea instabilitatii in Balcani, informeaza NewsIn. „Aceasta este o problema de care noi (SUA – n.r.) nu avem nevoie in Balcani, deoarece exista alte interese americane in aceasta regiune. Acestea nu trebuie sa constituie o problema in calea relatiilor SUA cu Rusia, care sunt cu mult mai importante pentru interesele nationale ale SUA. De aceea consider ca independenta Kosovo in special, in situatia actuala, este o eroare”, a spus Bolton.

Oficialul, in prezent colaborator stiintific superior al American Enterprise Institute, a recunoscut ca foarte multi politicieni vor invoca Kosovo drept un precedent, insa nu intotdeauna acestia vor proceda corect. Potrivit fostului diplomat, recunoasterea Kosovo a facut viata mai amara pentru Georgia, Moldova si alte tari, care sunt nevoite sa tina cont de aceste amenintari la adresa integritatii lor teritoriale.

In plus, Bolton sustine ca, la un moment dat, Kosovo ar fi ajuns la un acord cu Serbia in privinta independentei. ”Acest fapt s-ar fi produs intr-un moment anume, insa nu acum, cand exista lacune institutionale, ce pot fi utilizate de catre islamisti si persoane cu viziuni radicale”, a explicat John Bolton.

Intrebat daca este de acord cu afirmatia presedintelui Georgiei, Mihail Saakasvili, potrivit careia Rusia alimenteaza tensiunile separatiste in Abhazia, Bolton a raspuns ca intelege punctul de vedere al presedintelui georgian.

„Intr-adevar, exista dovezi ca Rusia acorda ajutor Abhaziei si Osetiei de Sud. Cred ca aceasta este o problema fundamentala a Rusiei. Moscova trebuie sa recunoasca definitiv destramarea Uniunii Sovietice si faptul ca aceasta nu va putea fi restabilita. Rusia nu trebuie sa complice de fiecare data acele probleme ce nu trebuie complicate. Accentul pronuntat asupra problemei Kosovo face dificila rezolvarea unor astfel de conflicte teritoriale”, a declarat fostul diplomat.

Referindu-se la faptul ca Rusia se opune extinderii NATO, in special aderarii Ucrainei si Georgiei la Alianta Nord-Atlantica, Bolton a spus ca viziunile retrograde ale Rusiei in aceasta chestiune constituie o problema in calea extinderii NATO. „Consider ca Rusia si Occidentul trebuie sa identifice o structura de securitate comuna. Rusia este amenintata de extremismul islamic in aceeasi masura ca si alte state”, a conchis Bolton.

NU, AUTONOMISTILOR

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) adopta la sfarsitul lunii ianuarie 2006, la initiativa lui Gyorgy Frunda, Recomandarea 1735 „Conceptul natiunii”, destinata sprijinului UDMR in promovarea autonomiei. La sfarsitul saptamanii trecute a fost publicata o replica a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei (CMCoE) care rastoarna recomandarea APCE. CMCoE respinge ideea definirii conceptului de natiune lasand la libertatea fiecarui stat sa se defineasca prin intermediul Constitutiei.

Presiunile maghiare de eliminare a sintagmei „stat national unitar” din Constitutia Romaniei nu mai pot fi legitimate prin documentele Consiliului Europei (CoE). Multitudinea abordarilor printre tarile europene a facut ca tentativa de eliminare a conceptului de natiune din constitutiile europene sa esueze. In plus, „precedentul Kosovo” a speriat statele europene care prin replica mentionata transmit un semnal clar pentru eliminarea posibilitatilor de aparitie a unor noi autonomii si procese de secesiune.

Replica Comitetului de Ministri arata ca aceasta institutie „a facut o examinare detaliata a recomandarii, discutand in mai multe ocazii o schita a replicii. In cursul acestor examinari, anumite concluzii au devenit evidente: in primul rand conceptul de natiune variaza considerabil de la un stat la altul, in al doilea rand, indiferent de aceste perceptii numeroase, conceptul de stat este un subiect la fel de sensibil pentru toate statele. In aceste conditii, Comitetul, realizand pe deplin dificultatea adoptarii unei singure pozitii neechivoce pe marginea problemei ridicate in recomandare, insa dorind sa acorde Adunarii Parlamentare o replica intemeiata, a decis sa caute un punct de vedere legal aditional”. Opinia a fost acordata de Comitetul pentru Drepturile Omului, care a sustinut ca „o definitie comuna a conceptului de natiune nu este necesara pentru aplicarea efectiva a standardelor Consiliului Europei privind minoritatile nationale, in special Conventia Cadru pentru protectia minoritatilor nationale”.

In anexa replicii CMCoE se arata ca „desi traditiile constitutionale si contextele difera, toate statele membre sunt atasate ideii de incluziune a tuturor cetatenilor lor in procesele de luare a deciziilor si in dezvoltarea unei societati inclusive, cu respect deplin pentru principiul ne-discriminarii”.

Altfel spus, asigurarea participarii egale la viata politica si sociala a minoritatilor constituie o garantie a respectarii drepturilor minoritatilor. Argumentele si presiunile in ceea ce priveste discriminarea minoritatilor in Romania devin astfel vorbe goale, avand in vedere participarea minoritatilor la actul de guvernare, ca si reprezentarea in forul legislativ.

CONTINUAREA IN ZIUA

EDITORIAL DESPRE KOSOVO

Vâlvătaia stârnită în România de proclamarea independenţei Kosovo s-a stins. Cum stă bine poporului român, în al cărui sânge latin plutesc picături orientale, exploziei bruşte i-a urmat o nepăsare la fel de bruscă şi la fel de semnificativă, trecerea la un alt subiect pasionat având loc în chip uluitor. Acum, când momentul poate fi considerat încheiat, e de datoria comentatorului să încerce unele concluzii despre tot ce s-a întâmplat în România. Puţinele voci care nu s-au înscris în corul general de revoltă faţă de proclamarea independenţei au ţinut să observe deosebirea capitală de atitudine la nivelul clasei politice faţă de momentul din 1999 al agresiunii NATO împotriva Iugoslaviei. Cu excepţia unor lideri PDSR şi a liderilor PRM, agresiunea a fost sprijinită de clasa politică de la noi. Preşedintele de atunci al ţării, Emil Constantinescu, premierul Radu Vasile, partidele politice nu s-au dat în lături din a pune România la dispoziţia NATO.

În februarie 2008 ne întâlnim într-un fel cu un moment asemănător celui din 1999. Ca şi atunci, Serbia era nedreptăţită. Ca şi atunci, România a fost chemată să sprijine actul de nedreptate. Şi, cu toate acestea, spre deosebire de 1999, nu scapă nimănui o unanimitate împotriva momentului de la Priştina la nivelul presei, al clasei politice şi al autorităţilor. Dacă în 1999, vocile celor care se opuneau intervenţiei erau puţine şi sfidau Puterea, acum, vocile celor care denunţă independenţa sunt unanime şi pe placul Puterii. Şi în 1999 şi în 2008, opinia publică a fost aproape unanim împotriva gestului comis de marile puteri împotriva Serbiei. Ar fi fost normal ca specialiştii în psihologia colectivă, dar şi politicienii să se întrebe asupra temeiurilor din adâncuri ale acestei atitudini. Dacă ar fi să judecăm după reacţiile autorităţilor şi partidelor politice cele două situaţii, între 1999 şi 2008 ar fi o deosebire. În 1999, opinia publică a văzut în războiul pornit împotriva Iugoslaviei un act de forţă din partea unor puternici ai lumii împotriva unui stat mediu, dacă nu chiar mic. Deşi propaganda occidentală, imitată până la virgulă în România, a justificat agresiunea prin atrocităţile comise de sârbi în Kosovo, nici un român de bun-simţ nu i-a dat crezare. Atât pentru că, de la întâmplările cu teroriştii din decembrie 1989, oricare român a devenit suspicios faţă de campaniile de presă planetare, cât şi pentru că albanezii kosovari sunt indiferenţi românilor, dacă nu chiar antipatici. Un cuvânt greu de spus l-au avut în acest caz legăturile tradiţionale cu sârbii.

Că astfel au identificat politicienii poziţia opiniei publice de la noi s-a văzut atât din declaraţiile celor care au condamnat agresiunea, cât şi din declaraţiile celor care au aprobat-o. În 2008, declaraţiile autorităţilor şi politicienilor au insistat până la exces pe ceea ce s-a numit precedentul Kosovo. Deşi unii n-au spus-o direct, toţi politicienii, în frunte cu şeful statului, au justificat nerecunoaşterea independenţei prin îngrijorarea că secuii din România ar putea să repete gestul albanezilor kosovari. Şeful statului, deşi nu s-a pronunţat cu limpezime în acest sens, a sugerat o astfel de explicaţie deplasându-se nitam-nisam în Covasna – Harghita. S-ar părea astfel că între 1999 şi 2008 se poate remarca o deosebire de motivaţie în reacţia opiniei publice.

În 1999, opinia publică ar fi tresărit la actul de nedreptate făcut unei ţări mici. În 2008, opinia publică ar fi tresărit la gândul că şi României i s-ar putea impune modelul Kosovo. Nu altfel se explică unele critici venite din partea puţinilor lideri de opinie şi puţinilor politicieni internaţionalişti împotriva nerecunoaşterii Kosovo, pe motiv că România nu e ameninţată cu secesiunea. O iscodire mai atentă a stării de spirit a populaţiei arată că reacţia faţă de ce s-a întâmplat în Balcanii de Vest are o aceeaşi cauză şi în 1999, şi în 2008: respingerea actului de nedreptate făcut unei ţări mici de marile puteri ale clipei, mânate de interese obscure. Explicaţia ar putea să surprindă. În 1999, a ţine partea Serbiei în confruntarea cu marile puteri occidentale părea normal. România nu era nici membră NATO, nici membră a UE. Cei nouă ani care trecuseră de la Revoluţia din decembrie 1989 adânciseră în români sentimentul că marile puteri nu ne erau prietene sau, cel mult, nu ne erau în măsura în care se arătau faţă de alte foste ţări socialiste. Dar acum, în 2008?

Acum, România e membră NATO şi a Uniunii Europene. Autorităţile, politicienii, liderii de opinie sunt neobosiţi în a invoca prezenţa României alături de marile puteri. La nivelul conştiinţei colective nu există însă acest sentiment. Românii se consideră în continuare ca aparţinând unei ţări mici, oricând gata să fie victimă a marilor puteri. Ca de atâtea ori în istoria lor.

Ion Cristoiu, Jurnalul National

PATRIARHUL TARII, TOVARASUL DANIEL

Profesorii teologi care il doreau cu atata ardoare la Bucuresti pe PF Daniel au ajuns sa aleaga intre calitatea de dascal si aceea de paroh, sau au fost pusi la contributie: sa verse Patriarhiei sume de bani din contul parohiei.

Pentru a li se lua membrilor adunarilor eparhale dreptul de-a alege nemijlocit ierarhi, a fost modificat, asadar, Statutul Bisericii. Asta s-a facut pe fata, cu concursul majoritatii sinodale (exceptii: IPS Bartolomeu, IPS Pimen, IPS Nicolae si inca doi ierarhi tineri). Prerogativa patriarhului de-a infiinta stavropighii s-a facut pe sub mana. Ea ii loveste pe toti ierarhii – nu exista episcop eparhiot in Romania care sa nu aiba manastiri de calugari si de maici in eparhie, multe infiintate cu greutate si intretinute cu truda. Parte dintre ele sunt emblematice pentru arhiepiscopia sau episcopia respectiva. Episcopii sunt ingrijorati.

Este propriu naturilor dictatoriale sa se debaraseze fara complexe de cei care i-au ajutat sa vina la putere, cum au facut Carol al II-lea sau Ceausescu. Iar cand fostii sprijinitori inteleg faptul acesta este prea tarziu. Primul episod din patriarhatul Prea Fericitului Daniel ne-a amintit de Miron Cristea; ma refer la decorarea PF Sale de catre presedintele Traian Basescu. Asta se intampla cand nu se uscase bine cerneala de pe capitolul „Regimul comunist si cultele religioase”, text care mintea si improsca cu noroi Sfanta noastra Biserica, indeosebi pe ierarhii si patriarhii care i-au succedat Prea Fericitului Daniel. Linistit dinspre partea politica, noul patriarh putea sa isi exercite stilul autoritar. Adaosul la articolul 26 din Statutul bisericii sugereaza un fel de papalizare a PF Sale.

Un alt reflex al aceste itendinte il reprezinta si faptul ca la sesiunea de saptamana viitoare, PF Daniel vrea sa treaca prin Sfantul Sinod 15 arhimandriti facuti cu hurta ca la regiment. Se cuvine sa ne amintim ca treapta de arhimandrit este cel mai inalt rang monahal si nu poate fi acordat oricum.

Ne-am fi aSteptat ca PF Daniel, cu talentul „managerial” recunoscut, sa se ilustreze ca atare mai intai la nivelul Arhiepiscopiei Bucurestilor, unde sunt atatea de infaptuit. Pentru ca inainte de toate este Arhiepiscopul Bucurestilor si nu papa peste colegii P.F. Sale – membrii Sfantului Sinod.

S-a intamplat in urma cu zece zile un fapt demn de relevat. PS Calinic Botosaneanul, fostul vicar de la Iasi al PF Daniel, a contestat alegerile preliminare pentru Mitropolia Moldovei, acuzand fraudarea lor. Nici atunci cand PF Daniel a incercat sa dreaga busuiocul, PS Calinic nu s-a lasat. Gestul sau de curaj si demnitate a fost intampinat cu simpatie generala. Nu a trecut neobservat nici Memoriul celor 500 de intelectuali ieseni in raspar cu intentiile Patriarhului. Acesta a prezidat, conform Statutului, alegerile preliminare de la Iasi. Cine le-o fi fraudat? Probabil tot cel ce a lungit articolul 26 din Statut cu o prerogativa patriarhala fara precedent.

In mod paradoxal, nu alegerile de ierarhi, ci aceasta prerogativa autoritarista, introdusa ilicit in Statutul Bisericii, va fi cel mai arzator subiect al Sesiunii sinodale de saptamana viitoare. Vor inghiti episcopii nostri lungirea si masluirea articolului 26? Daca da va fi spre rusinea lor si inseamna ca ne indreptam spre o dictatura patriarhala.

Dan Ciachir, ZIUA

A PICAT SI BULGARIA

Interesu’ poarta fesu’, nu-i asa? Vecinii nostri bulgari si-au schimbat pozitia fata de Kosovo: vor sa-i recunoasca independenta. Da pentru ca a ajuns mirosul banilor si pe la ei iar USA si UE le-au strans barbateste mana si le-au facut cu ochiul. Si rusii la fel insa… Nu mai e pic de demnitate in lumea asta. Toti umbla dupa interese, dupa bani… Ce sa-i faci?

OBICEIURILE PROASTE MOR GREU

Cica asa zice o vorba englezeasca: „Obiceiurile proaste mor greu”. Si se aplica de minune in cazul Patriarhiei Romane. Ortodoxe, se-ntelege. Desi pana acum noul Patriarh s-a comportat multumitor, din punctul meu de vedere, iata acum o bila neagra pentru ei. Nu stau mult pe internet, intru sa rasfoiesc vreo 2-3 ziare si sa mai pun ceva pe blog. Asa se face ca aruncandu-mi privirea pe clasamentul wordpress dau de acest articol. Nu ma dau in vant dupa comunicatele Patriarhiei, desi daca n-ar fi site-ul lor realizat in Flash, l-as fi vizitat si eu. O idee mai stupida decat a face un site 100% in Flash nici ca se putea. Imi apare pe tot ecranul „plug-in missing”, „click here to download…” si alte prostii d-astea. Asa ca ma multumesc cu comunicatele „pescuite” de prin alte parti. Totusi acesta m-a intristat profund.

Referitor la opiniile exprimate de Domnul Dan Ciachir in articolul intitulat “O tacere meschina”, aparut in cotidianul Ziua din 27 februarie 2008, facem urmatoarele precizari: Solidaritatea ortodoxa se exprima si altfel decat prin declaratii publice.

Patriarhia Romana, principial, nu are o atitudine de mercenari, care actioneaza la comanda pentru ca sunt platiti si nici nu ia automat atitudine in orice problema de natura politica, doar ca sa dubleze mimetic si contradictoriu declaratiile politice ale conducerii de stat privitoare la probleme politice de actualitate.

Biserica Ortodoxa Romana nu acorda prioritate activitatii politice la nivel international, ci cultiva relatii interortodoxe, intercrestine si interreligioase de solidaritate si pe alta cale decat prin declaratii publice la evenimente politice.

Astazi solidaritatea ortodoxa trebuie cultivata nu doar de ochii lumii, ci in mod concertat, sistematic si constant, nu sporadic si emotional, dupa preferinte etnice prestabilite.

Solidaritatea cu ortodocsii sarbi se realizeaza astazi pe cai multiple, nu toate exprimate public cu zgomot mediatic, ca, de pilda, activitatea Asociatiei de prietenie sarbo – romana sau a Comisiei mixte de dialog intre Patriarhia Romana si Patriarhia Sarba.

Oricum, Patriarhia Romana nu poate, in nici un caz, lua ca dreptar comportamentul mediatic tendentios si opiniile Domnului Dan Ciachir.

Pr. C. Stoica – Consilier patriarhal

Iata aici si articolul domnului Dan Ciachir.

Eu sa fi fost in locul domnului parinte consilier Stoica mi-as fi dat demisia. Cum iti poti pune iscalitura pe un astfel de document ce aduce aminte de vremurile ocupatiei comuniste? Articolul domnului Ciachir este foarte bun. Domnia sa sublinieaza clar acele lucruri pe care noi ne facem ca nu le vedem si ne varam capu-n nisip. Si cu atat mai mult cu cat esti crestin, daramite ortodox, trebuie sa afisezi demnitate in orice situatie. N-as vrea sa cred ca acest comunicat, elaborat de politrucii din cadrul Patriarhiei.ro se vrea a fi un atac la adresa domnului Ciachir care l-a sustinut pe IPS Bartolomeu pentru scaunul patriarhal. Cu astfel de atitudini ne facem de cacao…

In ce priveste comunicatul in sine, justificarile si ideile expuse sunt copilaresti, puerile, stupide, IPOCRITE ca sa nu zic si false.

Cum adica sunt si alte mijloace de solidaritate nu numai cele de ochii lumii? Sigur ca rugaciunea este mai puternica decat zeci de petitii dar sa analizam atitudinea mironositelor: s-au ferit ele sa-si marturiseasca dragostea si atasamentul fata de Hristos? Nu! Le-a fost lor teama de reactia autoritatilor? NU! Si erau niste femei… N-as vrea sa mi-i imaginez pe cei de la Patriarhie in locul mironositelor… Ar fi fugit ca naparcile… Asta, domnule parinte Stoica si Prea Cucernici parinti, este un sofism, o ipocrizie. Aduceti-va aminte de re-primirea lapsilor in Biserica Primara, cei ce se lepadau doar de ochii lumii de credinta, dar pe ascuns se rugau lui Dumnezeu. Acestia erau socotiti ca apostati. Nu merge cu jumatati de masura, nene!

Cum adica Patriarhia nu are o atitudine de mercenari? Pai ce, noi cei ce ne-am declarat solidaritatea cu fratii sarbi suntem mercenari? Adica suntem platiti de Moscova sau cum vine asta? Ma abtin de la alte comentarii rautacioase ce cu usurinta s-ar putea face vis-a-vis de acest subiect. Ar trebui sa le fie rusine celor de la Patriarhie pentru paragraful acesta. Sa-i vedem pe ei in situatia de a-si pierde familia, pamantul, averea, locul de munca, oare ei cum ar reactiona? Sa fie si ei lipisiti de orice sprijin si mangaiere sa vedem crestinismul din ei, taria lor. Oare nu este solidaritatea o porunca data de Hristos? Nu zice El: plangeti cu cei ce plang si radeti cu cei ce rad? Nu ne invata El ca la Tatal se ajunge numai prin aproapele? Nu ne invata El ca nimeni nu este mai fericit decat a-si pune sufletul pentru aproapele sau? Se pare ca personalul de la Patriarhie a fost prea bine spalat pe creier in afara. Poate ar fi bine sa se consulte cu niste oameni induhovniciti, sa mai zica si ei un Doamne Iisuse… inainte de pune ceva in aplicare.

Nu pricep ce relatii interortodoxe are BOR de vreme ce TOATE celelalte Patriarhii ii critica pozitia adoptata fata de ecumenism, mai bine zis nu pozitia cat modul de a face ecumenismul. Deci si asta pica. Poate cei de la Patriarhie ar trebui sa citeasca si Comunicatele altor patriarhii surori sa nu se maguleasca numai cu cele scrise de ei. Ca sa fie mai bine informati, nu de altceva… Cat priveste relatiile intercrestine, da, BOR acorda prea mult timp relatiilor cu eterortodocsii neglijand pe de cealalta parte relatiile cu Bisericiile Ortodoxe surori. Asta nu-i prea frumos nu?

„Astazi solidaritatea ortodoxa trebuie cultivata nu doar de ochii lumii, ci in mod concertat, sistematic si constant, nu sporadic si emotional, dupa preferinte etnice prestabilite.” De-acord. Foarte bine zis! Acuma sa vedem daca este vorba doar de o fraza pompoasa sau de ceva concret. Sa ne spuna si noua, domnul Stoica si cei din compania dumnealui, care sunt acele actiuni concrete, sistematice, constante si nu doar de ochii lumii? In 1999 pe timpul bombardamentelor din Serbia, in comunicatul PF Teoctist, pe care dupa lungi eforturi, am reusit sa-l procur si eu, si asta nu de la Patriarhie ci dintr-o revista englezeasca, se arata ca s-a dispus un program de rugaciune in toata tara, de solidaritate, de blah blah blah. Nu s-o facut nimic. Astazi, vin aceiasi baieti iscusiti in dezinformare ortodoxa si zic la fel, ca solidaritatea nu se manifesta sporadic si emotional, ci prin fapte concrete, concertate, dirijate, adica noi nu suntem prosti sa reactionam cu gloata, nuuuu, noi facem altfel. Ce anume s-a facut? S-a emis vreo circulara? Vreo rugaciune, concret? CE ma frate, CE? In ce anume consta solidaritatea frata de sarbi, altfel. Daca ea exista, demonstreaz-o, daca nu, spune ca nu ne solidarizam cu ei si basta.

„Solidaritatea cu ortodocsii sarbi se realizeaza astazi pe cai multiple, nu toate exprimate public cu zgomot mediatic, ca, de pilda, activitatea Asociatiei de prietenie sarbo – romana sau a Comisiei mixte de dialog intre Patriarhia Romana si Patriarhia Sarba.” Aici e data exemplu aceasta asociatie aproape anonima, pentru prietenia sarbo-romana, dar nu avem exemplificata atitudinea Patriarhiei, sau e tinuta la strict secret?

„Oricum, Patriarhia Romana nu poate, in nici un caz, lua ca dreptar comportamentul mediatic tendentios si opiniile Domnului Dan Ciachir.” Oricum la Patriarhie este nevoie de oameni destupati la minte, care sa-si asume menirea de crestin, trairea aferenta si sa lase deoparte ipocrizia si minciuna care ne fac de ras si in fata eterortodocsilor – da, e sesizabila si din avion. Si ne desconsidera si pe plan intern.

In incheiere, vreau sa subliniez pertinenta si obiectivitatea domnului Dan Ciachir atat in acest articol cat si in celelalte si sa-mi exprim nadejdea ca aceasta caricatura de comunicat a fost de fapt o proasta si neinspirata punere pe hartie a unor ganduri, dupa spusa Apostolului ca „nu fac binele pe care-l voiesc ci raul pe care nu-l voiesc” si, mai ales, vreau sa cred ca acest comunicat nu vine ca o reglare de conturi intre Patriarhie si ziaristul sus-mentionat. Cat despre aroganta pe care eu, ca simplu credincios ortodox, o deduc din randurile comunicatului Patriarhiei, sa iertam ca sa ni se ierte si noua, dar cu o asemenea atitudine nu se ajunge la nici un rezultat. Logic ar fi ca Patriarhia sa revina si sa sustina cu argumente cele scrise in comunicat, pentru a nu da impresia ca este un atac la persoana.

POLONIA A CAZUT

Ce-i va folosi omului daca va castiga o lume-ntreaga dar isi va pierde sufletul? zice un pasaj scripturistic. Ziua de azi ne informeaza ca Polonia a recunoscut independenta Kosovo, dupa ce SUA au promis modernizari serioase ale armatei polone in schimbul permiterii amplasarii scutului mult vestit. Cine va urma Poloniei? Bulgaria? Romania?

HILLARY CLINTON SUCCESOAREA LUI GEORGE BUSH

Nu, nu este vorba de alegerea cocoanei presedinta a SUEI ci de ipocrizie si prostie. Astfel, Hilara Clin-Ton se arata revoltata de devastarea ambasadei americanesti din Belgrade. Fara-ndoiala un act huliganic, dar duduia Clin-Ton aduce in discutie ce credeti, da fratilor, Dreptul International. Si pupaza zbrrrrr. Sa fim intelesi, femeia asta crede ca Dreptul International – pe care Statele Unite l-au incalcat cu prilejul invaziei numeroaselor tari sau prin detinerea unor inchisori deja vestite, in care prizonierii fie ei si musulmani, nu conteaza, au fost crunt torturati – ei bine acest drept international care garanteaza inamovabilitatea, intagibilitatea, si alte in-litati a fost incalcat. Asa este, asta am zis-o mai multi: prin sustinerea independentei Kosovo, dreptul international a fost incalcat. Da, numai ca duduia Hilara zice din punctul ‘mneaiei de vedere. A uitat sarmana ca in 1999 armata americana a bombardat Ambasada Chinei in Belgrad, in urma carui bombardament 3 persoane au ajuns mai repede in Nirvana sau in raiul lor chinezesc, iar alte 20 au fost ranite. China a zis ca actul a fost cu intentie, Americanii au zis ca fara. China a zis ca ba da, cu intentie, americanii au zis ca nu, fara, China a zis sa lase vrajeala, ca nu-s ei asa de prosti, si SUA a zis ca Okey, si le-au platit 28 de milioane de US$ despagubiri. Morale! Asa… ca sa uite e incident… spre consolarea familiilor vaduvite…

Prin urmare conformitatea cu dreptul international invocata de coana Hilar-I e cam bizara nu? Si sa nu uitam ca sub administratie americana, Iugoslavia a fost ciopartita in mici bucati… Ei spun ca Milosevici n-a vrut sa semneze un acord, n-a vrut s-o dea la pace, dar nu spun nimic despre conditiile impuse lui Milosevici: acesta urma sa piarda controlul tarii si sa-l cedeze fortelor NATO, forte care se puteau folosi de infrastructura Serbiei fara sa plateasca nimic si nu trebuiau sa dea nici o socoteala autoritatilor sarbe. Puteau sa treaca pe unde ar fi vrut si sa faca ce ar fi vrut iar toate sistemele de comunicatii sa fie sub controlul si la dispozitia lor. Apai nici un presedinte de tara care mai are o farama de demnitate si onoare in el n-ar fi semnat acel acord.

„Sprijin independenta Kosovo, deoarece cred ca si in inima Europei ar trebui sa promovam independenta si democratia” zice Hillary. Mai degraba demonocratia, am spune noi. Nu? Duduia Hillary ar trebui sa se ia de mana cu alta desteapta, Madlina Atotinteleapta (Madelaine Allbright), care a facut strategia USA fata de Iugoslavia. Deh, Bill era prea ocupat s-o alerge pe Monica prin ditamai Casa Alba, era ocupat cu alte pozitii „strategice”.

Sa vedem ce valori democratice au sprijinit americanii in Serbia: bombardarea de tinte civile; distrugerea a aproape 1000 de manastiri si situri istorice; sprijinirea fatisa a unui guvern mafiot si terorist; distrugerea de case si/sau monumente sarbesti; folosirea de munitii radioactive (depleted uranium); bombardarea intentionata a unor fabrici din ramura petro-chimiei, s.a..

Iata ce valori promoveaza America in inima Europei. Si mai au tupeul sa faca referire la Dreptul International…

A se citi si The Real Story Behind Kosovo’s Independence

RUSII UMBLA CU CIOARA VOPSITA

Am avut dreptate, Rusii joaca teatru. Am zis in recentele articole pe tema Kosovo ca Rusia desi pretinde a fi trup si suflet pentru Serbia, are alte planuri. Iata, Adevarul ne informeaza ca la Moscova se strang semnaturi pentru independenta Transnistriei, Abhaziei si Osetiei. De ce nu strang si pentru Cecenia? Intrebare de baraj…