BULGARIA, UNGARIA SI CROATIA AU RECUNOSCUT KOSOVO

Un lucru pe cat de trist pe-atat de grav. Bulgaria a recunoscut independenta Kosovo.

STRATEGIA KOSOVO

Supun atentiei fratiilor voastre 2 articole din ZIUA, 13 martie 2008. Este vorba de CULISELE AFACERII KOSOVO si „INDEPENDENTA KOSOVO ESTE O EROARE”

Presedintele sarb Boris Tadici a dizolvat ieri Parlamentul si a convocat alegeri legislative pentru 11 mai, dupa o grava criza guvernamentala generata de disputele privind independenta Kosovo si apropierea de UE, relateaza Mediafax. Tadici a luat aceasta decizie dupa ce premierul nationalist Voislav Kostunita a decis sambata sa dizolve alianta cu Partidul Democratic (DS) al lui Tadici din cauza divergentelor profunde privind apropierea de UE, dupa independenta Kosovo. Proclamarea unilaterala a independentei Kosovo – factorul declansator al tulburarilor politice actuale – a fost prevazuta in cadrul strategiei de extindere a NATO, dupa cum o dovedeste o scrisoare a unui parlamentar german catre cancelarul Gerhard Schroder publicata de Centrul de Studii Globale din Canada. Deputatul CDU Willy Wimmer avea sa relateze intr-un interviu acordat Jurnalului pentru Politica Externa din Germania ca SUA se folosesc de Balcani in tratarea problemelor cu lumea musulmana si urmand politica lui Bismarck pentru a mentine dezechilibrul european.

In cadrul unei scrisori extrem de sincere, Willy Wimmer ii transmite cancelarului german Georg Schroeder (foto stanga, alaturi de Vladimir Putin) rezultatele unei conferinte la nivel inalt sponsorizate de Departamentul de Stat SUA pe 2 mai 2002 la Bratislava. Wimmer – care la acea data era vicepresedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE arata cauzele campaniei de bombardare a Serbiei timp de 78 de zile, scopurile extinderii NATO catre granitele Rusiei. La conferinta de la Bratislava au participat nume sonore ca Ronald Asmus (Council on Foreign Relations), John Bolton (fost ambasador SUA la ONU), Ian Brzezinski, Erhard Busek (reprezentantul SECI), Jan Figel (ministru adjunct de Externe slovac, actual comisar european). Din partea Romaniei au fost prezenti ziaristul Bogdan Chirieac, Sorin Frunzaverde (pe atunci ministru al Apararii), Sergiu Medar (pe atunci directorul Directiei de Informatii a Armatei).

In mesajul catre Schroder, Willy Wimmer arata ca „organizatorii conferintei au solicitat o recunoastere cat mai rapida a independentei Kosovo; ca organizatorii au declarat ca Iugoslavia se afla in afara oricarui cadru legal, in principal in afara Actului Final de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor”. La aceasta conferinta, conform lui Wimmer, s-a aratat ca „razboiul impotriva Iugoslaviei a fost declansat pentru a rectifica o decizie gresita a generalului Eisenhower din timpul celui de-al II lea Razboi Mondial. De aceea din motive strategice trupele americane trebuie sa fie stationate aici pentru a compensa ocazia pierduta in 1945”.

Deputatul german arata ca „extinderea NATO ar fi folositoare daca s-ar reface situatia teritoriala in regiunea dintre Marea Baltica si Anatolia existenta la apogeul puterii Imperiului Roman. Din acest motiv Polonia trebuie flancata la nord si sud de state democratice, iar Romania si Bulgaria trebuie sa asigure legatura terestra cu Turcia”.

si

Fostul reprezentant permanent al SUA la ONU, John Bolton, a declarat ca, in opinia sa, recunoasterea independentei Kosovo este o eroare, pentru ca va contribui la dezvoltarea instabilitatii in Balcani, informeaza NewsIn. „Aceasta este o problema de care noi (SUA – n.r.) nu avem nevoie in Balcani, deoarece exista alte interese americane in aceasta regiune. Acestea nu trebuie sa constituie o problema in calea relatiilor SUA cu Rusia, care sunt cu mult mai importante pentru interesele nationale ale SUA. De aceea consider ca independenta Kosovo in special, in situatia actuala, este o eroare”, a spus Bolton.

Oficialul, in prezent colaborator stiintific superior al American Enterprise Institute, a recunoscut ca foarte multi politicieni vor invoca Kosovo drept un precedent, insa nu intotdeauna acestia vor proceda corect. Potrivit fostului diplomat, recunoasterea Kosovo a facut viata mai amara pentru Georgia, Moldova si alte tari, care sunt nevoite sa tina cont de aceste amenintari la adresa integritatii lor teritoriale.

In plus, Bolton sustine ca, la un moment dat, Kosovo ar fi ajuns la un acord cu Serbia in privinta independentei. ”Acest fapt s-ar fi produs intr-un moment anume, insa nu acum, cand exista lacune institutionale, ce pot fi utilizate de catre islamisti si persoane cu viziuni radicale”, a explicat John Bolton.

Intrebat daca este de acord cu afirmatia presedintelui Georgiei, Mihail Saakasvili, potrivit careia Rusia alimenteaza tensiunile separatiste in Abhazia, Bolton a raspuns ca intelege punctul de vedere al presedintelui georgian.

„Intr-adevar, exista dovezi ca Rusia acorda ajutor Abhaziei si Osetiei de Sud. Cred ca aceasta este o problema fundamentala a Rusiei. Moscova trebuie sa recunoasca definitiv destramarea Uniunii Sovietice si faptul ca aceasta nu va putea fi restabilita. Rusia nu trebuie sa complice de fiecare data acele probleme ce nu trebuie complicate. Accentul pronuntat asupra problemei Kosovo face dificila rezolvarea unor astfel de conflicte teritoriale”, a declarat fostul diplomat.

Referindu-se la faptul ca Rusia se opune extinderii NATO, in special aderarii Ucrainei si Georgiei la Alianta Nord-Atlantica, Bolton a spus ca viziunile retrograde ale Rusiei in aceasta chestiune constituie o problema in calea extinderii NATO. „Consider ca Rusia si Occidentul trebuie sa identifice o structura de securitate comuna. Rusia este amenintata de extremismul islamic in aceeasi masura ca si alte state”, a conchis Bolton.

NU, AUTONOMISTILOR

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) adopta la sfarsitul lunii ianuarie 2006, la initiativa lui Gyorgy Frunda, Recomandarea 1735 „Conceptul natiunii”, destinata sprijinului UDMR in promovarea autonomiei. La sfarsitul saptamanii trecute a fost publicata o replica a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei (CMCoE) care rastoarna recomandarea APCE. CMCoE respinge ideea definirii conceptului de natiune lasand la libertatea fiecarui stat sa se defineasca prin intermediul Constitutiei.

Presiunile maghiare de eliminare a sintagmei „stat national unitar” din Constitutia Romaniei nu mai pot fi legitimate prin documentele Consiliului Europei (CoE). Multitudinea abordarilor printre tarile europene a facut ca tentativa de eliminare a conceptului de natiune din constitutiile europene sa esueze. In plus, „precedentul Kosovo” a speriat statele europene care prin replica mentionata transmit un semnal clar pentru eliminarea posibilitatilor de aparitie a unor noi autonomii si procese de secesiune.

Replica Comitetului de Ministri arata ca aceasta institutie „a facut o examinare detaliata a recomandarii, discutand in mai multe ocazii o schita a replicii. In cursul acestor examinari, anumite concluzii au devenit evidente: in primul rand conceptul de natiune variaza considerabil de la un stat la altul, in al doilea rand, indiferent de aceste perceptii numeroase, conceptul de stat este un subiect la fel de sensibil pentru toate statele. In aceste conditii, Comitetul, realizand pe deplin dificultatea adoptarii unei singure pozitii neechivoce pe marginea problemei ridicate in recomandare, insa dorind sa acorde Adunarii Parlamentare o replica intemeiata, a decis sa caute un punct de vedere legal aditional”. Opinia a fost acordata de Comitetul pentru Drepturile Omului, care a sustinut ca „o definitie comuna a conceptului de natiune nu este necesara pentru aplicarea efectiva a standardelor Consiliului Europei privind minoritatile nationale, in special Conventia Cadru pentru protectia minoritatilor nationale”.

In anexa replicii CMCoE se arata ca „desi traditiile constitutionale si contextele difera, toate statele membre sunt atasate ideii de incluziune a tuturor cetatenilor lor in procesele de luare a deciziilor si in dezvoltarea unei societati inclusive, cu respect deplin pentru principiul ne-discriminarii”.

Altfel spus, asigurarea participarii egale la viata politica si sociala a minoritatilor constituie o garantie a respectarii drepturilor minoritatilor. Argumentele si presiunile in ceea ce priveste discriminarea minoritatilor in Romania devin astfel vorbe goale, avand in vedere participarea minoritatilor la actul de guvernare, ca si reprezentarea in forul legislativ.

CONTINUAREA IN ZIUA

EDITORIAL DESPRE KOSOVO

Vâlvătaia stârnită în România de proclamarea independenţei Kosovo s-a stins. Cum stă bine poporului român, în al cărui sânge latin plutesc picături orientale, exploziei bruşte i-a urmat o nepăsare la fel de bruscă şi la fel de semnificativă, trecerea la un alt subiect pasionat având loc în chip uluitor. Acum, când momentul poate fi considerat încheiat, e de datoria comentatorului să încerce unele concluzii despre tot ce s-a întâmplat în România. Puţinele voci care nu s-au înscris în corul general de revoltă faţă de proclamarea independenţei au ţinut să observe deosebirea capitală de atitudine la nivelul clasei politice faţă de momentul din 1999 al agresiunii NATO împotriva Iugoslaviei. Cu excepţia unor lideri PDSR şi a liderilor PRM, agresiunea a fost sprijinită de clasa politică de la noi. Preşedintele de atunci al ţării, Emil Constantinescu, premierul Radu Vasile, partidele politice nu s-au dat în lături din a pune România la dispoziţia NATO.

În februarie 2008 ne întâlnim într-un fel cu un moment asemănător celui din 1999. Ca şi atunci, Serbia era nedreptăţită. Ca şi atunci, România a fost chemată să sprijine actul de nedreptate. Şi, cu toate acestea, spre deosebire de 1999, nu scapă nimănui o unanimitate împotriva momentului de la Priştina la nivelul presei, al clasei politice şi al autorităţilor. Dacă în 1999, vocile celor care se opuneau intervenţiei erau puţine şi sfidau Puterea, acum, vocile celor care denunţă independenţa sunt unanime şi pe placul Puterii. Şi în 1999 şi în 2008, opinia publică a fost aproape unanim împotriva gestului comis de marile puteri împotriva Serbiei. Ar fi fost normal ca specialiştii în psihologia colectivă, dar şi politicienii să se întrebe asupra temeiurilor din adâncuri ale acestei atitudini. Dacă ar fi să judecăm după reacţiile autorităţilor şi partidelor politice cele două situaţii, între 1999 şi 2008 ar fi o deosebire. În 1999, opinia publică a văzut în războiul pornit împotriva Iugoslaviei un act de forţă din partea unor puternici ai lumii împotriva unui stat mediu, dacă nu chiar mic. Deşi propaganda occidentală, imitată până la virgulă în România, a justificat agresiunea prin atrocităţile comise de sârbi în Kosovo, nici un român de bun-simţ nu i-a dat crezare. Atât pentru că, de la întâmplările cu teroriştii din decembrie 1989, oricare român a devenit suspicios faţă de campaniile de presă planetare, cât şi pentru că albanezii kosovari sunt indiferenţi românilor, dacă nu chiar antipatici. Un cuvânt greu de spus l-au avut în acest caz legăturile tradiţionale cu sârbii.

Că astfel au identificat politicienii poziţia opiniei publice de la noi s-a văzut atât din declaraţiile celor care au condamnat agresiunea, cât şi din declaraţiile celor care au aprobat-o. În 2008, declaraţiile autorităţilor şi politicienilor au insistat până la exces pe ceea ce s-a numit precedentul Kosovo. Deşi unii n-au spus-o direct, toţi politicienii, în frunte cu şeful statului, au justificat nerecunoaşterea independenţei prin îngrijorarea că secuii din România ar putea să repete gestul albanezilor kosovari. Şeful statului, deşi nu s-a pronunţat cu limpezime în acest sens, a sugerat o astfel de explicaţie deplasându-se nitam-nisam în Covasna – Harghita. S-ar părea astfel că între 1999 şi 2008 se poate remarca o deosebire de motivaţie în reacţia opiniei publice.

În 1999, opinia publică ar fi tresărit la actul de nedreptate făcut unei ţări mici. În 2008, opinia publică ar fi tresărit la gândul că şi României i s-ar putea impune modelul Kosovo. Nu altfel se explică unele critici venite din partea puţinilor lideri de opinie şi puţinilor politicieni internaţionalişti împotriva nerecunoaşterii Kosovo, pe motiv că România nu e ameninţată cu secesiunea. O iscodire mai atentă a stării de spirit a populaţiei arată că reacţia faţă de ce s-a întâmplat în Balcanii de Vest are o aceeaşi cauză şi în 1999, şi în 2008: respingerea actului de nedreptate făcut unei ţări mici de marile puteri ale clipei, mânate de interese obscure. Explicaţia ar putea să surprindă. În 1999, a ţine partea Serbiei în confruntarea cu marile puteri occidentale părea normal. România nu era nici membră NATO, nici membră a UE. Cei nouă ani care trecuseră de la Revoluţia din decembrie 1989 adânciseră în români sentimentul că marile puteri nu ne erau prietene sau, cel mult, nu ne erau în măsura în care se arătau faţă de alte foste ţări socialiste. Dar acum, în 2008?

Acum, România e membră NATO şi a Uniunii Europene. Autorităţile, politicienii, liderii de opinie sunt neobosiţi în a invoca prezenţa României alături de marile puteri. La nivelul conştiinţei colective nu există însă acest sentiment. Românii se consideră în continuare ca aparţinând unei ţări mici, oricând gata să fie victimă a marilor puteri. Ca de atâtea ori în istoria lor.

Ion Cristoiu, Jurnalul National

POLONIA A CAZUT

Ce-i va folosi omului daca va castiga o lume-ntreaga dar isi va pierde sufletul? zice un pasaj scripturistic. Ziua de azi ne informeaza ca Polonia a recunoscut independenta Kosovo, dupa ce SUA au promis modernizari serioase ale armatei polone in schimbul permiterii amplasarii scutului mult vestit. Cine va urma Poloniei? Bulgaria? Romania?

HILLARY CLINTON SUCCESOAREA LUI GEORGE BUSH

Nu, nu este vorba de alegerea cocoanei presedinta a SUEI ci de ipocrizie si prostie. Astfel, Hilara Clin-Ton se arata revoltata de devastarea ambasadei americanesti din Belgrade. Fara-ndoiala un act huliganic, dar duduia Clin-Ton aduce in discutie ce credeti, da fratilor, Dreptul International. Si pupaza zbrrrrr. Sa fim intelesi, femeia asta crede ca Dreptul International – pe care Statele Unite l-au incalcat cu prilejul invaziei numeroaselor tari sau prin detinerea unor inchisori deja vestite, in care prizonierii fie ei si musulmani, nu conteaza, au fost crunt torturati – ei bine acest drept international care garanteaza inamovabilitatea, intagibilitatea, si alte in-litati a fost incalcat. Asa este, asta am zis-o mai multi: prin sustinerea independentei Kosovo, dreptul international a fost incalcat. Da, numai ca duduia Hilara zice din punctul ‘mneaiei de vedere. A uitat sarmana ca in 1999 armata americana a bombardat Ambasada Chinei in Belgrad, in urma carui bombardament 3 persoane au ajuns mai repede in Nirvana sau in raiul lor chinezesc, iar alte 20 au fost ranite. China a zis ca actul a fost cu intentie, Americanii au zis ca fara. China a zis ca ba da, cu intentie, americanii au zis ca nu, fara, China a zis sa lase vrajeala, ca nu-s ei asa de prosti, si SUA a zis ca Okey, si le-au platit 28 de milioane de US$ despagubiri. Morale! Asa… ca sa uite e incident… spre consolarea familiilor vaduvite…

Prin urmare conformitatea cu dreptul international invocata de coana Hilar-I e cam bizara nu? Si sa nu uitam ca sub administratie americana, Iugoslavia a fost ciopartita in mici bucati… Ei spun ca Milosevici n-a vrut sa semneze un acord, n-a vrut s-o dea la pace, dar nu spun nimic despre conditiile impuse lui Milosevici: acesta urma sa piarda controlul tarii si sa-l cedeze fortelor NATO, forte care se puteau folosi de infrastructura Serbiei fara sa plateasca nimic si nu trebuiau sa dea nici o socoteala autoritatilor sarbe. Puteau sa treaca pe unde ar fi vrut si sa faca ce ar fi vrut iar toate sistemele de comunicatii sa fie sub controlul si la dispozitia lor. Apai nici un presedinte de tara care mai are o farama de demnitate si onoare in el n-ar fi semnat acel acord.

„Sprijin independenta Kosovo, deoarece cred ca si in inima Europei ar trebui sa promovam independenta si democratia” zice Hillary. Mai degraba demonocratia, am spune noi. Nu? Duduia Hillary ar trebui sa se ia de mana cu alta desteapta, Madlina Atotinteleapta (Madelaine Allbright), care a facut strategia USA fata de Iugoslavia. Deh, Bill era prea ocupat s-o alerge pe Monica prin ditamai Casa Alba, era ocupat cu alte pozitii „strategice”.

Sa vedem ce valori democratice au sprijinit americanii in Serbia: bombardarea de tinte civile; distrugerea a aproape 1000 de manastiri si situri istorice; sprijinirea fatisa a unui guvern mafiot si terorist; distrugerea de case si/sau monumente sarbesti; folosirea de munitii radioactive (depleted uranium); bombardarea intentionata a unor fabrici din ramura petro-chimiei, s.a..

Iata ce valori promoveaza America in inima Europei. Si mai au tupeul sa faca referire la Dreptul International…

A se citi si The Real Story Behind Kosovo’s Independence

ROMANIA ALATURI DE SERBIA

Cativa romani s-au alaturat protestantilor sarbi din provincia Kosovo. Sa nu uitam ca trei sferturi din populatia tarii a fost si impotriva interventiei NATO din 1999. Mascaricii de politrucieni, pupincuristii pro-UE care si-ar vinde si propia mama daca le-ar cere… partidul, nu vor, din cate citim prin presa, sa bage in seama dorinta poporului. N-au facut-o nici in 1999 si nici acuma. Si probabil nici pe viitor… Vor da socoteala in fata lui Dumnezeu pentru toate furturile si nenorocirile care se intampla din cauza lor. Pana una alta, un grup de clujeni si-a facut publica simpatia fata de sarbi in fata catedralei mitropolitane din Cluj. Exemplul lor ar trebui urmat si de altii.

Redau imagini preluate de la Victor Roncea, Adevarul si Gandul.

KOSOVO, MONEDA DE SCHIMB

Declararea independentei Kosovo a fost intoarsa pe toate fetele. Zilele acestea toti analstii politici, militari, diplomati si ziaristi si-au dat cu parerea despre ceea ce se petrece in fosta Iugoslavie. Nu am pretentia de a fi analist, asa ca ma voi rezuma la relatarea unor experiente avute de-a lungul timpului. In timpul razboiului din Kosovo s-a discutat atunci despre legitimitatea participarii Romaniei in teatrul de operatiuni de acolo. Pentru cei care isi mai aduc aminte, se punea problema diferentei dintre un sondaj de opinie care arata ca 70% dinntre romani se declarau impotriva permisiunii de a acorda drept de survol in spatiul aerian romanesc al avioanelor NATO. In ciuda faptului ca sondajul arata foarte clar care este parerea poporului despre situatia in cauza, Parlamentul Romaniei a acordat avioanelor militarea NATO dreptul de a-i bombarda pe sarbi trecand pe deasupra tarii noastre. O teorie ridica atunci semne de intrebari cu privire la legitimitatea guvernarii. Se pleca de la premisa ca, daca parlamentarii si guvernul au fost pusi in functie pe baza votului acordat de catre popor, clasa politica se afla in afara interesului general. Practic, politicienii erau chemati sa se pronunte cu privire asupra unei situatii care punea tara pe picior de razboi. Si totusi nu s-a tinut cont de ce vroia poporul.In timp ce fiecare dintre noi incercam sa intelegem ce se petrece, m-am intalnit cu un amic care avea, la vremea respectiva, acces la informatii mai complete decat multi dintre noi. Mi-a cerut sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem, spunea amicul meu, ca SUA ar avea probleme cu furnizorii arabi de petrol din cauza sustinerii statului Israel in mijlocul lumii arabe. Pentru a contrabalansa aceasta actiune, oferirea unei oaze de musulmanism in mijlocul ortodoxiei ar fi pus intr-o alta lumina SUA in fata partenerilor comerciali din lumea araba. Personal nu stiu ce sa spun…

PRELUAT DE LA DAN TERTECI, al carui blog foarte bun l-am adaugat in Blogroll. Sa traiesti Dane.

OPERATIUNEA SALVATI PIONII

Iata-ne la cateva zile de la proclamarea independentei provinciei Kosovo. Dintotdeauna tarile mici au jucat rolul unor pioni de pe tabla de sah. Acesti pioni sunt mutati pana in coasta adversarului, in functie de strategia jucatorului. Si astazi, in contextul care este, asistam la un joc de sah intre Vest si Est. Vestul a mutat mai multi pioni. A mutat Tarile Baltice, a mutat Georgia, a mutat Romania si Bulgaria, a mutat Marea Neagra. Estului nu prea-i convine si incearca sa contracareze. Ameninta Polonia si Ucraina, indreapta mai multe piese spre Georgia dar le aseaza la loc pentru a muta spre Romania si Bulgaria. Vestul se comporta arogant si deschide batalia in Kosovo. Nu poate spune nimeni ca Vestul n-a analizat toate plusurile si minusurile inainte sa faca o asemenea mutare. Daca ai doar un creier de gaina si tot iti dai seama de consecinte. A fost o mutare deliberata. Ani de zile au studiat zona, sprijinind fatis armata terorista albaneza. Putem spune despre Vestici ca-s ipocriti? Da, si nu numai. Anunta raspicat formarea unei coalitii, identifica pericolul islamist dar pe la spate il sprijina. Invoca ajutorul lui Dumnezeu dar ei fac cele ale diavolului.

Pe de alta parte, Rusia care e trup si suflet, chipurile, pentru Serbia are multe avantaje din aceasta ecuatie. Pai in primul rand economic, castigul direct din eventualele investitii, apoi castigul domestic ca sa zic asa, o eventuala separare a Abhaziei si Osetiei de Georgia, si nu in ultimul rand, castigul strategic, concretizat printr-o eventuala deplasare de trupe in regiunea Kosovo. Si stim noi bine ca rusii de pe unde trec, nu mai pleaca. Nu trebuie sa fii analist politic sa vezi faptul ca un grup ocult care conduce lumea, sub masca democratiei si a tot soiul de drepturi, a provocat aceasta situatie, aprinzand fitilul unui butoi cu pulbere.

Asadar, culoarul Kosovo a fost acceptat tacit de ambii jucatori, nici unul n-are ce pierde. Miza e mare, asa de pionii sacrificati nu-i pasa nimanui. Au scris mai toate ziarele cum Vestul a sprijinit armata albaneza UCK si cum in Albania s-au antrenat teroristi islamici. Ce lovitura pentru inaintasii nostri, care acum cateva sute de ani isi dadeau viata pentru apararea credintei crestine in fata pericolului islamic, vazand in aceasta regiune o poarta a paganilor spre Europa! Acum Europa s-a lasat cucerita pasnic. Numarul de moschee deschise in Vest si numarul tot mai mare de adepti musulmani reprezinta o ofensa la adresa trecutului nostru. Si daca Vesticilor nu prea le pasa de credinta crestina si de romanii si sarbii care au luptat pentru crestinatate, ar trebui sa ne pese noua si sa ne comportam cu demnitate.

Ferdinand Lot, intr-o recenzie in Revue Historique, 1932 spunea: „Se acorda o prea mare insemnatate luptelor sterile din Franta si Anglia in secolele XIV-XV, Razboiul de 100 de ani. Ceea ce intereseaza istoria europeana este rezistenta opusa turcilor de greci, sarbi, munteni, moldoveni si, in sfarsit, rusi, din secolul al XIII-lea. Datorita jertfelor ‘balcanicilor’ si slavilor de est, civilizatia Occidentului a continuat in Europa Apuseana si germanii, italienii, francezii si altii nu-si dau bine seama de acest fapt”. Acest citat este graitor, insa gloata apuseana petrece in desfranari si dezamturi; nici nu stiu care li-s vecinii, iar noi, ne batem joc de istoria tarii si de trecutul nostru. Nepasarea si impietrirea inimilor noastre ne vor antrena intr-un razboi din care cu totii vom avea de suferit.

Potopul pe vremea lui Noe a venit pe timp ce oamenii mancau si beau. Il considerau pe Noe un nebun. Treceau pe langa vasul lui si radeau. Desfranarea si dezmaturile le-au intunecat mintea. Nu le mai pasa de suflet, de Morala. La fel si in Sodoma si Gomora. Si tot la fel va fi sfarsitul lumii. Aceasta nesimtire, aceasta nepasare fata de noi insine ne va costa scump. Da, pentru ca toate vin pentru pacatele noastre. Mai sunt si incercari cum e Kosovo acum pentru noi, sa vedem daca suntem in stare sa ne comportam cum trebuie. Din pacate presa acorda importanta minima acestui eveniment, iar politrucienii nostri joaca dupa interes.

Dumnezeu a chemat din neantul istoriei fiecar neam, iar in Ceruri va exista si o judecata colectiva, a neamului separat de cea individuala. Ar trebui ca necazurile sa fie un dus rece pentru noi, dar oare chiar si este?

Am mai zis-o si-o mai zic, pentru cei mici care au urechi de auzit, ca cei mari au prea multa grasime pe creier: daca pierzi un lucru oarecare, il vei gasi, sau il vei inlocui. Daca pierzi o suma de bani sa zicem, iarasi vei face altii, insa daca-ti pierzi demnitatea si onoarea nu le vei mai recupera in veac!

Sa ne comportam fratilor cu demnitate, asa cum se cuvine unor crestini. Sa ne rugam pentru fratii sarbi – pentru ca la fel de bine, in locul lor am fi putut fi noi! – si sa ne schimbam viata, pentru ca Dumnezeu sa nu fie nevoit, pentru faptele noastre sa ne trimita semne dintr-acestea cumplite, pentru a vedea spurcaciunea in care petrecem. Iar Europei, Sfantul Nicolae Velimirovici i-a scris de mult prohodul: departarea ei de Hristos o va duce sub robie pagana!

NATO & COMP. SPRIJINA MAFIA DIN KOSOVO

Dezvaluiam intr-un articol precedent cum americanii si europenii sprijina teroristii musulmani din Albania. George Roncea de la Ziua publica in numarul de sambata 16 februarie un fragment dintr-o carte care va apare sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia, si anume Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei. Dar odata cu independenta Kosovo analistii rusi sunt de parere ca se va sfarsi si cu Europa. Mass-media internationala, mai mult cea nesubjugata intereselor mondialiste aduc la cunostinta publicului urmarile acestui eveniment. Vom trai si vom vedea. Pana una alta, redau mai jos articolul din Ziua.

Pentru neinitiati poate parea extrem de ciudat ca Statele Unite, care acum l-au transformat pe Osama ben Laden in inamicul public nr. 1 al lumii, sunt gata sa accepte independenta unui stat islamic in inima Europei, stapanit in realitate de brigazile UCK antrenate si finantate odinioara de acelasi urmarit international. Cu atat mai stranie pare intentia SUA, cu cat, anul trecut, de exemplu, patru albanezi, un turc si un iordanian au fost arestati in New Jersey sub suspiciunea de planuire a unui atac terorist asupra bazei Armatei americane Fort Dix. Operatiunea dejucata a confirmat existenta „teroristilor albi” ai Al-Queda, cu radacini in Balcani. Din cei patru albanezi, trei proveneau din Kosovo. Legaturile fundamentalismului islamic din Kosovo si Albania cu Turcia si Iranul au o istorie indelungata.

Intensificarea activitatilor iraniene in Albania si Kosovo s-a inregistrat dupa intalnirea liderilor tarilor islamice care a avut loc la Jeddah, in 1994 si dupa intalnirea grupului D-8 a tarilor islamice de la Istanbul din 1996. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia ajutorarii „fratilor din Balcani”, prin orice mijloace, inclusiv militare. In mod evident, aceste mijloace i-au inclus si pe „sfintii luptatori” – mujahedini si teroristi. Peninsula Balcanica a fost aleasa drept cap de pod al islamismului in Europa, iar Italia a fost aleasa drept baza pentru comanda, organizarea si directionarea fondurilor si fortelor extremistilor islamici.

Planul penetrarii iraniene in Albania poarta numele de „Initiativa Albaneza”. Teheranul a facut pasi concreti pentru a continua sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabo-islamice. Impreuna cu reteaua bancilor, iranienii au creat mai multe fundatii ce se ocupa cu activitati umanitare, „reteaua filantropica” fiind un instrument important folosit de iranieni pentru a castiga simpatia poporului si acceptarea comunitatii. Din paturile sarace, pe de alta parte, s-au recrutat teroristi pentru centrele de antrenament iraniene din Albania.

Cele mai importante tabere de antrenament ale UCK in Albania se aflau la Ljabinot, in apropiere de Tirana, la Tropoja, la granita iugoslavo-albaneza, la Kuks si Bajram. Acestea erau, de asemenea, si cartierele generale de comanda ale unitatilor armatei albaneze si ale politiei pentru zona de nord-est a Albaniei si centre de recrutare a adeptilor presedintelui albanez Sali Berisha. Bazele de antrenament au fost plasate in zonele muntoase greu accesibile din nordul Albaniei. Dupa un scurt stagiu, echipele speciale erau trimise in Kosovo, direct sau via Macedonia. Cei mai buni dintre recruti au fost, insa, directionati catre celulele teroriste ce activau in Europa occidentala, unde se dadeau drept refugiati, dupa ce ajungeau ilegal, pe apa, in Spania, Franta sau Italia. Multi membri ai unitatilor UCK erau profesionisti, cu stagii indelungate in fosta armata iugoslava. Liderii UCK erau in general selectionati dintre fostii membri ai UDBA (Serviciul de Securitate Interna a statului), ai Armatei si ai Militiei. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, peste 5000 de etnici albanezi au luptat alaturi de formatiuni militare ale croatilor si musulmanilor.

Profitand de tendintele secesioniste ale tuturor republicilor iugoslave, secesionistii etnici albanezi s-au reunit in 2 iulie 1990 la Kasanik adoptand „Constitutia Republicii Kosovo”. Ei si-au ales o „Adunare a Republicii Kosovo”, un presedinte si si-au format un guvern, institutii ale unui stat fantoma. Presedintele Sali Berisha l-a felicitat pe Ibrahim Rugova pentru castigarea alegerilor prezidentiale, in 29 mai 1992, declarand ca „poporul albanez din Kosovo a dat dovada de maturitate si curaj civic”. In numeroase interviuri si declaratii publice, el a sustinut necesitatea unei interventii militare impotriva Belgradului. In martie 1993, Berisha a trimis un apel comandamentului NATO din Europa pentru a trimite trupe in Kosovo si pentru a „preveni expansionismul sarb”. Albania a devenit, din februarie 1994, membra a Parteneriatului pentru Pace si, partial, politica in Kosovo a fost plasata in mainile Aliantei. NATO ar urma sa invite Albania sa adere la organizatie, la summitul de la Bucuresti.

Desfasurarea steagului „semilunei verzi” din Kosovo in Bosnia via Sandzak a fost un obiectiv discutat inca din 1995, la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. „Internationala Islamica Albaneza”, o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune.

Pana in martie 1998, UCK s-a folosit numai de arme de foc, dar incepand cu 1999, fortele rebele au fost aprovizionate cu pusti de atac, cu lansatoare anti-racheta de umar de tip Ambrust si de provenienta sovietica, mortiere, mitraliere anti-aeriene. Echipamentul UCK include si unele arme din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cum ar fi pustile automate PPS-91 si MP-90, „Mosine Nagant”, precum si arme moderne, munitii, echipamente de telecomunicatii si gloante in cantitati mari. UCK s-a inzestrat cu arme folosite de catre fosta Armata Populara Iugoslava, dar si cu alte arme produse in China si Singapore.

In 1999, UCK avea doua centre de comanda: unul in afara tarii si altul la Pristina, unde fortele paramilitare detineau o baza logistica bine pusa la punct. Contactul direct cu Kosovo-Metohija era mentinut via Gjilane, Vitina, Glocovac si Pristina. UCK tinea sub control populatia albaneza prin intermediul unui sistem propriu de supraveghere. Cei care refuzau contributiile in beneficiul rebelilor erau ucisi fara multa discutie.

In primele doua luni ale operatiunilor Fortelor Aliate, numarul soldatilor UCK a crescut semnificativ. In plus, au fost create centre de recrutare si calitatea antrenamentelor s-a ameliorat. UCK si-a marit arsenalul atat cu arme de la fortele sarbe, cat si prin noi achizitii de pe pietele mondiale de armament. La vremea respectiva unele publicatii occidentale prezentau si fata ascunsa a „independentei democrate” a provinciei Kosovo.

Publicatia „Der Bund”, din Berna, titra la 17 ianuarie 1998: „Armata de eliberare: Bani si luptatori din Elvetia”: In timpul ultimelor saptamani, politia federala a obtinut documente care aratau ca UCK are o baza logistica de sprijin in Europa si in special in Elvetia. Potrivit Oficiului Procurorului General, sprijinul este oferit in principal de „Miscarea Nationala din Kosovo” (KNM), aripa militara a „Ligii Democratice din Kosovo” (KDL)… Centrul bazei din strainatate a KNM se afla in Elvetia si are in jur de 25 de filiale. Intre KNM si UCK sunt „legaturi foarte stranse”, spune un oficial al Politiei Federale… Nu cu mult timp in urma, in ziarul sau „Zeri i Kosovoes”, care apare in Elvetia, militanta Miscare Nationala a facut apel la lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo si a cerut voluntarilor sa se alature acestei lupte. In acelasi timp, organizatia a facut apel pentru sprijin financiar… KNM a deschis un cont la Banksverein; conturi similare exista si in Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania… Reprezentantii KNM din Elvetia nu neaga legaturile dintre organizatia lor si UCK. KNM sprijina lupta acesteia pentru eliberare si considera ca este „corecta din punct de vedere politic”, spune activistul Bislim Elshani, care este redactorul sef al „Zeri i Kosovoes”. „Sprijina KNM lupta armata?” „Da”, raspunde Elshani.

Saptamanalul „L’Hebdo” din Lausanne continua investigatia si publica, la 22 ianuarie 1998: „Gherilele din Kosovo finantate in Elvetia”, sub semnatura lui Alain Meyer. Acesta explica: „Exista suspiciuni ca banii pentru UCK sunt adunati in Elvetia. In noiembrie si decembrie au avut loc zeci de mitinguri de sustinere a Armatei pe teritoriul Federatiei; o suta, doua sute, trei sute de albanezi din Kosovo au participat la aceste intruniri in cadrul carora s-au creat si fonduri de sustinere financiara… Aceste mitinguri nu au fost organizate de UCK, ci de KNM, un partid politic infiintat in 1981 si care sprijina deschis lupta armata”.

Sub titlul „Arme albaneze in Kosovo”, „Washington Times” publica la 8 aprilie 1998 o corespondenta din Albania, de la Philip Smucker: „Aici (in orasul Kruma din nordul Albaniei), departe de statul de drept, liderii miscarii de eliberare din Kosovo cumpara pusti si rachete si se pregatesc pentru o „campanie sangeroasa” impotriva politiei sarbe, campanie care a ucis deja peste 80 de kosovari numai in ultima luna. Zeci de tineri vin aici zilnic; ei sunt gata sa puna mana pe arme pentru a lupta in razboiul de independenta in provincia vecina Kosovo”.

In mai 1998, numarul 23 al revistei „Balkan infos” din Paris, Kosta Chsistich scria: „Armele care se gasesc in regiune ar fi fost adunate din Albania din timpul perioadei de anarhie din tara si au fost trimise in Kosovo pe mai multe cai: fie via Tuzla, la frontiera cu Muntenegru, fie via Djakovica, in Metohija… Armele israeliene si americane au venit in secret din Turica, via Bulgaria si Grecia. Regiunea unde conflictele s-au calmat, Bosnia-Hertegovina, ii sprijina de asemenea pe nationalistii albanezi cu arme si voluntari, inclusiv cu mujahedini din strainatate. Ca si in cazul canalelor occidentale, livrarile se fac in majoritatea cazurilor prin portul albanez Durres. Cumpararea acestor arme este finantata din comertul ilicit cu droguri, in cadrul caruia albanezii au un statut privilegiat”.

In perioada 11-14 iunie 1998, raportul Misiunii de Cercetare a ONU care a vizitat Albania constata: „Situatia din Kosovo, unde etnicii albanezi se confrunta cu autoritatile sarbe, este perceputa in general ca un detonator ce poate determina albanezii din Albania sa furnizeze arme si sa gaseasca un scop comun cu semenii lor apropiati de peste granita.(…) Estimarile cantitatilor de arme care au disparut in timpul crizei din 1997 sunt vagi, in parte din cauza faptului ca documentatia si listele de inventar au fost distruse dupa jefuirea depozitelor militare. Datele oficiale arata ca aproximativ 650.000 bucati de arme, 20.000 de tone exploziv si 1,5 miliarde de grenade si cartuse au fost furate. Guvernul a anuntat ca, pana in august 1997, cand a fost declarata amnistierea celor care au returnat armele, 10% din arme si 3% din munitii si grenade au fost restituite. Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca toate armele vandute se afla in continuare in posesia cetatenilor. Se afirma ca, in cursul anului trecut, aproximativ 25-30% din arme, care nu se afla in posesia Guvernului, au fost scoase din tara de persoane individuale si traficanti. In timpul aceleiasi perioade, nu au existat date sau indicii ca cetatenii albanezi detin mai multe arme.”

Chiar si „New York Times” prezenta, la 6 iunie 1998, relatarile lui Chris Hedge din Tropoja (Albania): „… Piata in aer liber din acest oras prafuit si fara lege de la granita este ultima etapa a drumului pentru numerosi comercianti, traficanti si voluntari idealisti care merg spre Kosovo pentru a se alatura separatistilor UCK… Zona de granita albaneza este strabatuta de voluntari si comercianti cu arme, unii dintre ei care au vandut deja 650.000 de arme furate din depozitele militare albaneze in timpul anului trecut. Convoaie de magari, care cara cu greu cutii cu arme si munitii se deplaseaza spre Kosovo; orasul de granita este plin de oameni gata sa porneasca la drum.”

La 10 iunie 1998, corespondentul „New York Times” continua sa transmita din Albania, de data aceasta din localitatea Vucidol. Sub titlul „Rebelii din Kosovo si noii lor prieteni”, Chris Hedges relata: „Proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha, care a fost rasturnat de la putere anul trecut, a devenit o baza a UCK… Potrivit diplomatilor straini, decizia lui Berisha de a pune la dispozitia rebelilor casa natala face parte din incercarea acestuia de a utiliza criza ca un suport politic!… Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha… Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi „sa-si apere casele si tara lor”. El descrie „natiunea albaneza” ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea…”

NOUL STAT TERORIST KOSOVO

„Dezideratele noastre sunt clare: construirea statului Kosovo, dezvoltare economica, bunastare economico-sociala precum si masuri aspre impotriva coruptiei si crimei organizate, astfel incat sa imbunatatim securitatea si sa integram Kosovo in structurile europene”. (Hashim Thaci, liderul Partidului Democrat din Kosovo (PDK), prim ministru al guvernului provizoriu din Kosovo, fost lider UCK si cunoscut criminal si terorist).

„PDK condus de Hashim Thaci, fost comandant al Armatei pentru Eliberarea Kosovo-ului, a preluat controlul multor institutii dupa razboi. Partidul are legaturi stranse cu liderii crimei organizate din provincie.” (The Observer, 29 octombrie 2000)

„Domnul Thaci, poreclit „Sarpele” in ultimele sale zile la UCK, este un comandant rebel in varsta de 32 de ani, cu slabe calitati oratorice, cu legaturi cu crima organizata si cu aspiratia de a mentine stranse legaturi cu Statele Unite.” (The Scotsman, 20 octombrie 2000)

„Sunt in stare sa recunosc un terorist daca vad unul si baietii astia sunt teroristi.” Trimis special al SUA si Ambasador, Robert Gelbrand.

„Hashim Thaci, fondator al ‘Drenica-Group’, o organizatie criminala care se estimeaza ca a controlat intre 10 si 15 % din totalul activitatilor din Kosovo (trafic de arme si carne vie, trafic de masini si tigari, etc.)” Wikipedia

SUA, EU si ONU sprijina un guvern kosovar condus de un criminal notoriu, actualul prim ministru, Hashim Thaci, care a dobandit aceasta functie cu sprijinul Misiunii Natiunilor Unite de Administrare Interimara a provinciei Kosovo (MONUAIK). Pe timpul mandatului ONU, scopul administrarii temporare a fost crearea unui guvern democratic provizoriu, inaintea oricarei decizii privind provincia Kosovo. Esecul ONU de a crea un guvern neutru, democratic nu constat numai intr-un prim pas spre independenta provinciei, contrar dreptului international, ci si venirea la putere a unui guvern mafiot. Toti cei trei Ministri Kosovari, Ramush Haradinaj, Agim Ceku and Hashim Thaci, sunt criminali de razboi.

PDK este de fapt o extindere a UCK. Sprijinul SUA-NATO pentru armata terorista UCK a pornit prin anii 1990, iar in bombardamente din 1999 aceasta a fost sprijinita fatis de Bill Clinton si administratia sa. De altfel, Thaci a fost protejatul lui Madelaine Albright, delegatul dinpartea Washingtonului la negocierile de la Rambouillet.

Legaturile dintre UCK si crima organizata au fost semnalate de Senatul SUA si Interpol. Intr-un articol din Washington Times, publicat in Mai 1999, se amintesc urmatoarele despre legatura UCK si Bill Clinton:

„Cativa membri UCK, condusi de actualul prim-ministru Hashim Thaci, care si-a obtinut banii pentru armata sa din traficul de heroina, au fost antrenati in taberele lui Osama bin Laden – cautat pentru atentatul savarsit impotriva unei ambasade americane din Africa, in 1998, in urma caruia au murit 224 persoane, inclusiv 12 americani. Membrii UCK, simpatizati de Clinton & co. pe timpul celor 41 de zile de bombardament asupra Serbiei, pentru aducerea presedintelui Slobodan Milosevici la masa negocierilor, au fost antrenati in tabere din Afganistan, Bosnia si alte locuri, potrivit noilor rapoarte informative. Rapoartele atesta de asemenea ca armata UCK a inrolat fundamentalisti islamisti in razboiul din Serbia, dintre care multi se afla si acum implicati in conflictul din zona… Raportul, care se vrea a fi ‘veriga’ lipsa dintre bin Laden si UCK atesta infiintarea unei tabere de antrenament pentru fundamentalistii islamici in Tropoje, Albania. Organizatia lui bin Laden, al-Qaeda, a finantat si armata UCK.”Wahington Times, 4 Mai, 1999.

Un alt ziar, The Christian Science Monitor, in numarul din 14 August 2000 descrie activitatile criminale ale lui Thaci:

„Politia Natiunilor Unite crede ca multe din intimidarile si violentele din Kosovo au venit din partea fostilor membri UCK, ami ales cei aliati cu Hashim Thaci. Dupa retragerea fortelor sarbesti dinprovincie, armata UCK a pus mana pe multe institutii desi ONU si-a trimis reprezentanti in zona. Un exemplu concret este Srbica unde UCK inca detine controlul in totalitate. ‘Nu vor renunta usor la putere’ afirma Dardan Gashi, analist politic al unei organizatii americane de cercetare (International Crisis Group) ce are un birou in Pristina. ONU este de asemenea de parere ca multi din lumea interlopa detin legaturi cu actuala putere. Cea mai grava situatie se afla in Drenica, inima partidului lui Thaci. Srbica este un oras din Drenica”.

The Heritage Foundation sprijina alianta UCK-PDK in ciuda conexiunilor cu lumea interlopa. Desi recunoaste intr-un raport activitatea criminala a UCK, Fundatia isi arata prijinul pentru ca UCK sa intre in gratiile lui Bill Clinton:

„Ar trebui oare ca SUA sa exploateze potentialul militar al UCK impotriva lui Milosevici, in ciuda radacinilor ideologice neobisnuite si a aparentei legaturi cu crima organizata?… UCK nu totalizeaza toti rivalii lui Milosevici si este cunoscuta pentru comiterea unor atrocitati, mai ales pentru rezistenta armata impotriva fortelor sarbe din Kosovo. Mai mult, dimensiunea si scopul crimelor sale au fost intrecute de campaniile sistematice de teroare ale militiei si paramilitiei sarbe din Kosovo.” Heritage Foundation, 13 mai 1999.

In comunicat se mai exprima temerea de incapacitatea SUA de a atrage si sprijini UCK, singura forta care poate cu adevarat sa tina piept lui Milosevici, pentru a-l sili la negocieri. recent, The Heritage Foundation care se afla in spatele politicii externa a SUA a mizat pe independenta provinciei.

In 2003, un cunoscut criminal de razboi a fost arestat in Budapesta de Interpol, dar eliberat imediat la cererea Misiunii ONU din Kosovo. Exista dovezi ca dupa bombardamentele din 1999, armata UCK si-a schimbat denumirea in Corpul de Paza din Kosovo, functionand sub mandat ONU.

Conform Ministrului de Justitie sarb, Vladan Batic „la tribunalul din Haga exista peste 40 000 de pagini cu dovezi impotriva liderului UCK, Hashim Thaci”. (conform postului de Radio B92, belgrad, 3 iulie 2003).

In aprilie 2000, Secretarul de Stat SUA, Madelaine Albright „a poruncit procurorului sef al Tribunalului din Haga, Carla del Ponte, sa-l stearga pe Hashim Thaci de pe lista criminalilor de razboi” (Tanjug, 6 mai 2000). Ulterior, Carla del Ponte a declarat ca nu exista destule dovezi pentru a-l acuza pe Hashim Thaci de crime de razboi. Cu alte cuvinte Misiunea ONU a protejat un intreg cartel criminal.

In noiembrie 2003, s-au declansat procedurile de urmarire a unor fost comandanti si membri UCK, la Belgrad. Atat Hashim Thaci cat si Agim Ceku si Ramush Haradinaj sunt trecuti pe lista Interpol.

Agim Ceku este cunoscut pentru crime savarsite in anii 1990 in Croatia, impotriva populatiei sarbe. El a fost ex comandant de brigada in Armata Croata si a jucat un rol cheie in operatiunea STORM, care a dus la expulzarea a cateva sute de mii de sarbi din regiunea croata Krajina. In 1999 a fost numit Comandant UCK, cu acordul SUA si NATO. Apoi a fost numit Comandantul CPK sub mandat ONU, platit de ONU devenit ministru Kosovo in 2006 inaintea lui Hashim Thaci, continuand sa intretina legaturi cu lumea interlopa. Conform ziarului londonez London Observer, UCK, sub conducerea lui Ceku, a fost implicata in acte de tortura si prostitutie in Kosovo (14 martie 2000, Atlanta Journal-Constitution).

Washington Times intr-un articol datat 4 mai 1999 aminteste cateva colaborari dintre Osama ben Ladem si UCK. De asemenea, rapoarte franceze, germane si grecesti, citate de ziar acuza UCK de trafic de droguri in valoare de peste 3,5 BILIOANE de dolari PER AN!

Asadar, SUA si EUROPENII sprijina un stat mafiot. Nu este numai o nedreptate fata de poporul sarb ci si O AMENINTARE a securitatii din zona. Rusia a declarat ca nu va recunoaste noul stat Kosovo dar ca nici nu va lua masuri economice impotriva aceastuia. Aceasta, coroborat cu faptul ca Rusia a sprijinit la sefia Serbiei un candidat pro-occidental nu unul pro-rus ma face sa cred ca Mama Rusie n-ar regreta, ba chiar i-ar conveni o atare independenta!

Cu toate acestea, proclamarea statului Kosovo si eventuala infiintare a unei Albanii largite, unui stat musulman, va avea grave urmari in zona.

Prea Sfintia sa, episcopul Artemie a declarat ca „Vestul ne spune sa facem un compromis, adica sa negociem, insa nu ni se da decat varianta capitualrii” (citat de Washington Times, 9 februarie 2008).

Articol preluat de la http://mparent7777-2.blogspot.com, mai putin ultimele 3 alineate.

SARBII, DETINUTI NEOFICIAL

Puşcării fără gratii. Asta sunt enclavele sârbeşti din Kosovo. Deşi văd Priştina cu ochiul liber, sârbii care mai locuiesc la câţiva kilometri de capitală ştiu că este un oraş interzis pentru ei. Cea mai mare dovadă de independenţă faţă de guvernul albanez al provinciei este să ai numere sârbeşti la maşină. Curajul se plăteşte dacă rişti să ieşi cu plăcuţa de înmatriculare cu steagul Serbiei în afara enclavelor. O călătorie de câţiva kilometri cu o astfel de maşină până în capitală este un sport extrem. “Dacă numai treci prin Priştina s-ar putea să scapi nevătămat. Însă dacă rişti şi opreşti maşina se poate întâmpla orice. Cum văd număr sârbesc la maşină, albanezii se strâng ca termitele în jurul tău.

De la copii până la bătrâni. Pot să-şi rupă oglinda de la maşină, să te bată sau să-ţi tragă un glonţ în cap. Orice este posibil. Mai scapi dacă ai la maşină număr de al lor cu KS, dar ajunge să te audă că vorbeşti sârbeşte şi ai probleme. E greu să fii sârb în Kosovo”, ne povesteşte Zoran, profesor de informatică în enclava Laplje Selo de lângă Priştina. Înainte de ruptura dintre cele două comunităţi, a predat la clase mixte. Acum – numai elevilor sârbi din enclave. Salariul vine acum de la Belgrad.

“Nu primim nici un ban de la guvernul albanez de la Priştina. Nu ştiu ce o să fie după declararea independenţei. Dacă Serbia nu o să mai poată să ne sprijine economic, nu ştiu cum o să rezistăm. Dacă nu o să avem şcoală, salariu sau îngrijiri medicale, e greu de spus ce o să facem aici”, se confesează bărbatul. Deşi locuieşte la doar trei kilometri de Priştina, n-a mai călcat prin capitală de anul trecut din mai. Puţinii prieteni albanezi pe care-i mai are vin ei prin enclavă. Niciodată nu le întoarce vizitele.

Nici măcar ambulanţele cu numere sârbeşti n-au trecere la albanezii din Kosovo. “Când avem câte un pacient grav pe care trebuie să-l ducem la Belgrad, riscăm. Ne este frică să mergem cu pacienţii în afara zonei sârbe. Dacă trebuie să mergem la Priştina, cerem escortă de la Poliţie. Îi sunăm şi ne însoţesc tot drumul. Acum este mai bine pentru că am putut înmatricula ambulanţe şi pe Kosovo. Nu-şi dau seama că suntem din enclave. Cu doctorii albanezi nu avem nici un fel de colaborare.

Doar întâmplător lucrăm împreună”, povesteşte Sania, unul dintre medicii de la staţia de ambulanţă din Laplje Selo. Cea mai mare bucurie a unui patron de restaurant din sat a fost când a putut să meargă să-şi facă cumpărăturile la Priştina. Minunea a fost posibilă datorită poliţiştilor români din UNMIK. “Ne-au păzit şi n-am avut probleme. Dacă vrem să ne facem aprovizionarea, îi sunăm din timp şi, când pot, merg cu noi. Românii sunt prietenii noştri. Ei ce ne mai ajută”, ne-a povestit comerciantul.

În timp ce în zonele albaneze se ridică la foc automat vile şi blocuri, în puţinele zone unde sârbii au rezistat nu vezi construcţie nouă. E chiar mai rău – casele vechi stau să cadă. Nimeni nu vine în enclavele sârbeşti să ridice gunoaiele. Vântul le-a împrăştiat în toate direcţiile, transformând localitatea într-un imens depozit de resturi. Sârbii încearcă să mai scape de gunoaie dându-le foc la colţul străzii. Militarii cehi din KFOR, care patrulează printre casele înconjurate de gunoaie, s-au obişnuit cu mirosul. Fiecare sârb ştie că mai important decât aurul este să ai lângă casă un generator. Asta pentru că nu este zi în care albanezii să nu taie curentul în enclavele sârbeşti.

Un articol scris de Dragos Bota pentru GANDUL

Va reamintesc faptul ca puteti semna o petitie impotriva independentei Kosovo la adresa: http://www.thepetitionsite.com/petition/905791187