1. Daca ar exista in lume o tara mare si puternica militar, care pe de-o parte se vrea un garant al libertatii, bastion al democratiei si oaza a bunastarii, iar pe de alta, se comporta ca un imperiu, zdrobind, ocupand si jefuind in mod barbar, tari mici si slabe care nu reprezinta nici o amenintare, apoi isi tortureaza si ucide proprii cetateni pentru pacatul de a nu fi de acord cu propaganda ce trece pe post de stiri, insclavind intreaga populatie intr-un gigantic stat politienesc, ce-ati spune?
2. Daca in aceasta tara s-ar tine alegeri fara ca ele sa aduca vreo schimbare reala, in timp ce guvernul ei propovaduieste lumii intregi virtutile acelui sistem, i-ati crede? Dar daca acelasi guvern ar maslui rezultatele alegerilor tinute in tarile satelit ale lor, v-ar supara?
3. Daca acest imperiu ar promova o imagine a bogatiei sale prin toate mijloacele de propaganda, in timp ce realitatea spune ca este falit, iar cetatenii sai, se afla la doar cateva salarii distanta de la a dormi sub poduri si pe strazi, indatorati pe viata, ingroziti de posibilitatea pierderii serviciului fara de care creditorii vor reposeda casa si masinile lor, ce-ati gandi?
4. Daca in ciuda unor descoperiri stiintifice impresionante facute mai ales de de emigranti, scolile acelei tari ar produce pe banda rulanta, absolventi slab educati, cu totul incapabili de procese de gandire superioare celor necesare invatarii si practicarii unei meserii, oameni ce nu se pot exprima coerent in propria lor limba, dar sa mai stie unde se afla Europa, v-ati pune intrebari?
5. Daca in ciuda sistemului medical ultratehnologizat si a medicamentelor de ultima ora, prea multi dintre cetatenii acelei tari ar suferi de 2-3 boli cronice intreaga lor viata, de tineri, v-ati mira?
Dar daca guvernul ei ar impune prin presiuni vaccinuri si pilule extrem de daunatoare, unor tari mici si prietenoase, v-ati revolta?
6. Daca prin “democratizare”, guvernul acelei tari intelege bombardarea cu fosfor, napalm si uraniu saracit a civililor straini si tortura obscena cu radiatii directionate a dizidentilor domestici, v-ar da de gandit?
7. Dar daca acelasi imperiu ar introduce in retelele de apa potabila si in aerul pe care-l respiram, otravuri care deterioreaza incet si iremediabil, sanatatea fizica si mintala a subiectilor sai, mintind cu nerusinare ca o face pentru binele lor, v-ar ului?
Multi dintre cititori, vor spune desigur, ca acest imperiu al raului a existat deja, numind in mod corect URSS, care in ciuda pretentiilor ei de democratie proletara, nu era decat o crunta dictatura, ce-si etala cinic realizarile cincinale lumii intregi, in vreme de cotropea, rupand avutia tarilor mici si slabe, tinanad sub cizma pe proprii-i cetateni cu ajutorul unui aparat politienesc de represiune si teroare numit KGB.
Ani buni dupa dizolvarea URSS, comportamentul imperialist, politica externa terorista si tirania interna, au fost asumate de catre o alta tara-devenita-imperiu, numita USA: “Uniunea Sovietica ‘Ailalta” dupa cum Romanii inteligenti au remarcat deja.
Toate practicile enumerate mai sus, sunt aplicate demult impotriva iubitorilor de libertate din intreaga lume, caci un imperiu condus de o clica parazitara lenesa, razboinica si pradalnica, nu sufera sa se vada sfidat si expus oprobriului public, de catre natiuni, sau indivizi izolati.
Cu mult mai periculosi decat fosta URSS, datorita tehnologiei incredibile pe care o stapanesc si-a aparatului de propaganda numit Hollywood, CNN, New York Times, ei realizeaza performanta uimitoare de a acapara mintile si sufletele oamenilor printr-o veritabila vrajitorie mediatica.
In vreme ce propaganda comunista era intampinata cu opozitie, indiferenta si ridicol, propaganda noului imperiu al raului, este inghitita cu momeala, carlig, si plumb cu tot, de catre cei lipsiti de discernamant: filme, muzica si o cultura ultra-proletara, toate purtatoare a ideilor otravite ale unui marxism reimpachetat, care in mod greu cuantificabil, schimba incet, incet, mentalitatile noastre.
Lucruri care pana nu demult erau de neimaginat, devin prin repetare, noile norme sociale:
Homosexualitatea a devenit aproape acceptabila prin nesfarsitele caractere “gay” vehiculate cu predictibilitate perfecta in filmele si romanele lor, familiile disfunctionale cu copii insolenti asijderea, spalarea cu nerusinare a rufelor murdare in fata intregii lumi, in “showuri” urmarite cu inima la gura mai cu seama de catre femei, jocurile idioate cu participanti si mai idioti, asa-zisa “reality television” cu murdariile ei filmate “live”, sunetele disonante si scalambaielile haotice ce trec pe post de muzica si dans, vai de mintea si de sufletul celor care le cad de fraieri…
Cand halucinantele lumini, agitatia si circul de pe ecran, inceteaza a ne mai tine in transa, metodele de control se adapteaza:
Guverne marioneta, crize economice provocate, milioane pusi pe drumuri prin emigrare si concedieri, in timp ce randurile aparatului politienesco-securist, se ingroasa vazand cu ochii…
“Dupa noi potopul”, pare sa fie deviza ticalosilor care mana lumea intreaga spre razboi sigur, inarmand cu armament de ultima ora si pompand trilioane de dolari, intr-un stat mic, rapace si eminamente terorist, care gaseste de cuviinta sa ucida si raneasca mii de civili Palestinieni, intr-un oribil macel dezlantuit in vreme ce lumea sarbatorea Craciunul!
Acestia dragi cititori, sunt cei pe care o lume intreaga ii adula si emula, pana acum 20 de ani. Insusi autorul acestor randuri, ar fi tras o palma detractorului care indraznea sa-i critice, dar cum s-au mai schimbat lucrurile, intre timp..
Democratizarea adusa de ei, nu inseamna azi decat impunerea unui nou marxism corect politic, asupra lumii integi, unul care in vreme ce pretinde ca-i pasa de om, nu face decat sa incurajeze devieri comportamentale dintre cele mai grave.
Pe cand dogma Crestina spune “Iubeste-l pe pacatos si uraste pacatul”, noii marxisti, ne spun prin actiunile lor ca ei iubesc pacatul si ne urasc pe noi, pacatosii…
Cele ce nu le-am facut pana acum, ne incurajeaza ei sa le facem, prin imoralitatea, degenerarea si viciile pe care le promoveaza in societate:
De la dizolvarea individului prin consumul de droguri, la dizolvarea familiei prin pornografie, feminism si sclavie economica, pana la dizolvarea intregului neam prin incurajarea miscarilor iredentiste, a emigrarii Romanilor inafara, cuplata cu aducerea lumii a III-a inauntru, a anti-culturii si-a non-valorilor autohtone ridicate fraudulos prin revolutii portocalii si alegeri masluite…
In loc de a ne lasa antrenati in aceasta veritabila sarabanda de la marginea prapastiei, ce-ar fi sa cautam adanc in constiinta noastra, raspunsul la o intrebare:
“Cum se face ca felul de viata care a adus fericire, satisfactii si impliniri pentru inaintasii nostri timp de 2000 de ani, astazi e denuntat ca fiind desuet, de catre unii a caror unica superioritate, se masoara in Mb/sec. si-n cantitatea bombelor/km patrat?”
Stim sigur ca s-au dat lucrurile peste cap, atunci cand barbarii care iau vieti omenesti de parca ar juca un joc video, dau restului lumii, lectii de civilizatie.
Sa ne lasam furati tocmai noi, de o ideologie straina si profund ostila, impinsa de unii lipsiti de minte, morala si discernamant?
Ce ne va fi necesar pentru desteptare, realizand ca nu este nimic mai important aici si acum, decat pastrarea propriei identitati?
Nu mor leii cand vor cainii, spune o vorba, dar ce devine oare leul care in loc de a trai si vana in libertate, infuleca laturi caldute, din acelasi blid cu ei?
A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.
Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.
Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.
Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:
1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.
2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:
a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.
b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.
De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?
Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.
Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.
Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?
3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:
a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);
b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;
c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;
d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;
e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;
f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);
g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).
h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;
i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.
Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.
De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”
Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.
Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.
În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.
Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.
În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.
Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!
Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009
3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)
4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)
5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf
Recenta dezbatere privind independenta Kosovo, precum si discutiile din media & internet privind politica externa a SUA fata de statele musulmane mi-au adus aminte cu durere despre conflictul din Kosovo de acum aproape 10 ani, un conflict care a lasat rani adanci nu numai in sufletele sarbilor ci si in ale intregii crestinatati. Conflictul din zona insa nu s-a incheiat si este departe de a fi unul strict politic. Nu! Este si unul religios; este un razboi intre crestini si musulmani. Stim cu totii ca musulmanii au termenul Jihad care printre altele inseamna ducerea unui razboi sfant in numele lui Allah.
SUA & COMPANIA aduc in discutie mereu acest termen si se tem sa nu fie ei cei vizati. Insa, dupa cum vedem, cei mai afectati de acest razboi sfant suntem noi. Nu are sens sa aduc in discutie expansiunea imperiului otoman, stim prea bine ce a insemnat pentru noi. Insa nu trebuie uitat ca musulmanii sunt fanatici si nu trebuie data satisfactie nici americanilor care se folosesc de acest pretext pentru a acapara bogatiile solului arab. Atat fanatismul islamic cat si genocidul statelor vestice impotriva arabilor si nu numai, sunt fapte reale, de necontestat. De fapt, daca stam bine sa ne gandim intre anti-arabii americani si anti-americanii arabi a existat o alianta tacita, iar aceasta alianta a avut in bataia pustii provincia Kosovo.
Care-i treaba cu aceasta provincie, puteti citi pe wikipedia. Nu vreau sa lungesc acest articol, spunandu-va ceea ce este la indemana oricui ci vreau sa subliniez niste aspecte foarte importante si care, da!, ne privesc in mod direct.
Doi, pe timpul interventiei NATO din 1999 – interventie care nu a tinut seama de faptul ca noi crestinii sarbatoream Sfintele Pasti – au fost distruse de catre etnicii albanezi aproape 1000 de biserici si manastiri ortodoxe. Aceste acte de violenta si ponegrire au continuat pana in ziua de azi. Nu, nu va amagiti crezand ca fortele NATO n-au putut interveni, si nu, nici fraza cu „pierderi de razboi” nu tine. Acolo problema este mult mai grava. Este un atentat la ortodoxie! Kosovo pentru sarbi este ca Bucovina pentru noi, este centrul spiritual al poporului sarb. Nu numai lacasurile de cult au fost distruse acolo ci si monumente istorice. Cum ar putea fi acestea pierderi de razboi de vreme ce unele biserici AU FOST RASE efectiv de pe fata pamantului cu buldozerul. Nu, aici avem de-a face cu un Jihad, cu un razboi impotriva crestinilor.
Trei, acceptarea independentei Kosovo va fi un prilej de revendicare teritoriala a altor minoritati, in alte state. Pentru noi, care suntem in UE acest lucru pare ridicol: cum sa faci stat in stat de vreme ce intreaga Uniune este un stat. Si totusi, recenta problema a tinutului secuiesc ne arata ca…
Asadar avem de-a face cu o situatie foarte delicata. Nu este un razboi efectiv, cu arme conventionale, dar intr-un fel este un razboi. Sau mai bine zis este continuarea unui razboi inceput acum sute de ani, cand otomanii au patruns in Balcani, dar este si continuarea razboiului din 1999. De ce spun asta? Pentru ca NATO a tratat Kosovo ca pe orice alta provincie, a analizat-o strict militar. Poate ca interventia militara a reusit, insa faptul ca acest conflict tinde sa reizbucneasca ma face sa cred ca – si sunt convins ca am dreptate – NATO si partenerii n-au analizat bine problema. Balcanii sunt un butoi cu pulbere, si mai multe bombe stau sa explodeze…
Din pacate Romania, desi avea un parteneriat cu Serbia, n-a reactionat favorabil acesteia in 1999. Nici macar n-a lasat sa se inteleaga ca se opune. Nu. I-am tradat pe sarbi si le-am oferit fortelor NATO spatiul nostru aerian. Daca Romania se pronunta ferm impotriva acestui razboi, razboi fata de care Franta, Grecia si Italia s-au opus, cu siguranta aceasta interventie nu ar fi avut loc, lacasurile de cult si monumentele istorice ar fi fost in picioare si probabil s-ar fi gasit o solutie eficienta la problema. Insa prin modul nostru las de a infrunta problema ne-am facut partasi la acest pacat urias. Si nici un bine nu va iesi din asta…
Acum, problema Kosovo reapare in discutie. Romania, are si ea un cuvant de spus. N-o sa ne bage nimeni in seama, pentru ca de-a cursul timpului noi insine n-am stiut sa ne facem bagati inseama, de fapt nu prea ne-a pasat nici de noi insine. Si nici acum nu ne pasa. Dar macar moral poate ne putem reabilita. Cat de cat, pentru ca in totalitate acest lucru nu se va putea face.
Ideea este ca am aderat la niste structuri criminale: NATO si UE. Prima coalitie opune forta armata, iar a doua forta economica. ONU este un mit. Un bibelou. Este expus tuturor dar ferit totusi de a se sparge. Multe interventii militare s-au facut fara acceptul ONU. Ar putea fi, la fel de bine desfiintat; nimeni n-o sa-i duca lipsa… Insa ce vom face noi, ca popor, ca neam, ca identitate spirituala? Iata o alta discutie s-ar putea porni pe tema atacarii Iranului de la baza Kogalniceanu. Suntem pregatiti pentru o asemenea implicare? De ce o mana de politicieni decid in numele nostru? De ce o mana de politicieni au decis in numele nostru si in 1999? De ce acelasi grup de interese vor decide in numele nostru si pe viitor?
De Jihadul islamic ne apara Vesticii. Asa cica. Se simt indreptatiti si obligati chiar sa duca un razboi preventiv care sa… Desi in Serbia anului 1999 au confundat inamicul… Bun si daca de islam de apara USA & CO., de razboaiele lor preventive cine ne va salva?
Riscam sa fim scosi din istorie ca neam, dar noi nu constientizam acest lucru. Facem umbra pamantului degeaba!
Ca urmare a sugestiei primite din partea SUA, Ministerul roman al Apararii a inaintat CSAT „Informarea privind modalitatile de asigurare a necesarului de capabilitati de transport aerian pentru Armata Romaniei, in perioada 2006-2013”. Membrii Guvernului au adoptat pe 11 septembrie a.c., o Hotarare de Guvern pentru aprobarea participarii Ministerului Apararii din Romania la Organizatia NATO de Management al Transportului Aerian si oferirea spre utilizare a Aeroportului International Mihail Kogalniceanu ca baza operationala principala pentru Capabilitatea de Transport Strategic Aerian. Oficialii armatei considera ca aceasta initiativa urmeaza sa raspunda atat nevoilor nationale, cat si ale misiunilor NATO, UE sau ONU. Pentru a demonstra faptul ca aeroportul de la Mihail Kogalniceanu ar fi locatia cea mai buna pentru aeronavele C-17 de transport strategic, Ministerul Apararii va organiza in perioada imediat urmatoare Reuniunea Initiativei privind Capabilitatea de Transport Strategic Aerian. Reprezentantii MApN vor cu aceasta ocazie sa prezinte membrilor delegatiilor tarilor participante la Initiativa, a facilitatilor de care dispune Romania, precum si a avantajelor ce decurg din alegerea Aeroportului International Mihail Kogalniceanu ca baza operationala principala pentru Capabilitatea de Transport Strategic Aerian.
Info: De ce sceptic? Raspunsul il gasiti aici: I Ioan 4,1
Motto: „Cel ce este unit cu adevarul stie bine ca merge pe calea cea dreapta, desi multi il dispretuiesc ca fiind fara minte; […] el insa s-a cunoscut pe sine cu adevarat, nu (cum spun aceia) ca unul iesit din minte, ci ca unul eliberat din framantarea nestatornica si schimbatoare a diversitatii gresite in tot chipul prin Adevarul simplu si neschimbabil”. Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre Numele Divine VII,4.
„Cel ce cearta pe batjocoritor isi atrage dispretul, si cel ce dojeneste pe cel fara de lege isi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; dojeneste pe cel intelept, si el te va iubi. Da sfat celui inţelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinţa lui. Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant. Caci prin Domnul se vor inmulti zilele tale si se vor adsuga tie ani de viata.” Pilde, cap IX
PILDE 3, 19-34: Prin intelepciune, Domnul a intemeiat pamantul, iar prin intelegere a intarit cerurile. Prin stiinta Sa a deschis adancurile si norii picura roua. Fiul meu, sa nu se departeze acestea dinaintea ochilor tai; pastreaza intelepciunea si buna chibzuiala, deoarece ele sunt viata sufletului tau si podoaba pentru gatul tau. Atunci tu vei merge fara teama pe calea ta si piciorul tau nu se va poticni. De te culci, nu-ti va fi teama, iar de adormi, somnul tau va fi dulce. Sa nu te temi de frica fara veste si nici de vreo navala a celor pacatosi, ca Domnul este nadejdea ta si va feri piciorul tau de cursa. Nu zabovi a face bine celui ce are nevoie, cand ai putinta sa-l ajuti. Nu spune aproapelui tau: “Du-te si vino, maine iti voi da!”, cand poti sa-i dai acum. Nu pune la cale raul impotriva aproapelui tau, cand el locuieste fara grija langa tine. Nu te certa cu nimeni fara pricina, de vreme ce nu ti-a facut nici un rau. Nu ravni sa fii ca omul silnic si nu alege niciuna din caile lui; pentru ca omul cu gand rau este urat de Domnul, iar de cei drepti El este mai aproape. Domnul blesteama casa celui faradelege si binecuvanteaza adaposturile celor drepti. De cei batjocoritori El rade, iar celor smeriti le da har. Cei intelepti vor mosteni marirea, iar cei nebuni vor avea parte de oacara.
CANTEC DE LUPTA
de Radu GYR
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat timp in piept inima-ti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus?
Ce-ti pasa-n praf de-o spada franta
cand te ridici c-un steag mai sus?
Infrant nu esti atunci cand sangeri,
si nici cand ochii-n lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri
sunt renuntarile la vis.
DE DUH
N. Iorga: Nu e nici nu mormant destul de bine inchis, ca sa nu patrunda intr-insul blestemul, si nici unul destul de adanc, pana la care sa nu se coboare recunostinta.
G. Baritiu: Nationalitatea si limba sunt mai scumpe decat toate, caci libertatea pierduta se poate recastiga, dar nationalitatea niciodata.
N. Iorga: O tara nu se poate cladi nici pe cel mai netagaduit avant al unui suflet genial, care urmareste cu mandrie soborul aripelor sale puternice, si inca mai putin pe maracinii impleticiti ai dibaciei politice, ci numai pe nemiscata piatra de temelie a caracterelor se s-au jertfit, pentru ca sa se creieze o patrie.
S. Mehedinti: Nu poti privi fara o reala melancolie, cum se cufunda in umbra uitarii depline toti cei ce n-au inteles ori n-au izbutit sa-si lege viata lor de ceva durabil. Ei sunt morti pentru sufletul unui popor chiar inainte de a muri fiziceste.
M. Kogalniceanu: Romania nu are alt ocrotitor decat pe Dumnezeu si sabia sa.
B. Delavrancea: Patria este pamantul plamadit cu sangele si intarit cu oasele inaintasilor nostri. Pentru ca sa fie o patrie, trebuie mai intai sa fie religia stramosilor, sfanta cuminecatura a sufletelor, calda adoratie a acelora, care au fost si nu mai sunt decat tarana si oase.
V. Voiculescu: Cea mai stralucita cununa purtata vreodata de o frunte, ramane tot cununa de spini.
N. Crainic: Cultul eroilor, cultul sfintilor, cultul stramosilor si al mortilor nostri familiari, sunt marturiile spirituale si pure si crestine in care traieste de aproape doua mii de ani neamul nostru.
IMNUL TARII
Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.
Acum ori niciodata sa aratam in lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.
Inalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campii !
Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.
Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim pururea frati !
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face vanzator.
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !
Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.
RIDICA-TE GHEORGHE, RIDICA-TE IOANE
de Radu GYR
Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit in piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari şi-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urm'-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi;
Zambesc numai acei care suspina.
De n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta n-ai unge rani straine
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Nu te ridici spre slavi pana nu cazi
Cu fruntea grea in pulberea amara.
Si daca-nvii in zambetul de azi
E c-ai murit in lacrima de-aseara.
Voi n-ati fost cu noi in celule,
sa stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle
strivit de catuse la glezne.
Voi n-ati plans in palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fara stele, in drum spre morminte,
voi n-ati dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.
In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harfele vietii.
Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartaie osul cand frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
sa spuneti aproapelui vostru.
Voi nu stiti in crunta 'nchisoare
cum minte speranta si visul,
cand usile grele se'nchid in zavoare,
si'n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.
Ati stat la ospete'ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candela-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti,
cand noi cu obraji ca pamantul si vineti,
gustam din osanda si spaima.
Cand portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde sa urle,
cand lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stiti ce'nseamna'nvierea din moarte,
caci n'ati fost cu noi in celule.
LACRIMI
de Radu GYR
Gonit din raiul lui, pesemne,
un inger trist ni le-a adus,
menirea lor in noi sa-nsemne
ca-n lut mai zace-un strop de sus.
Spalam cu lacrimi rani şi spade,
sfintim cu lacrimi un sarut,
din lacrimi ridicam arcade
pe unde viata ne-a durut.
Zvarlim in ele pietre grele
si scoatem saci de aur, grei,
topim un pumn de spini in ele
si facem scari de funigei.
Din lacrimi punem pod genunii,
din lacrimi inviem mereu,
si impletind din lacrimi funii,
ne priponim de Dumnezeu.
NOI NU AM AVUT TINERETE
de Radu GYR
Noi nu am avut tinerete,
sa spumege viata in cupe;
priveam cum din crengi padurete
un fruct de otrava se rupe.
Nici lauri, nici mirt şi nici roze
n-au vrut pentru noi sa zambeasca.
Tot cerul de-atunci de moloze;
luceafarul, tanar de iasca.
Noi nu am avut Heidelberguri
cu blonde iubiri diafane;
pe clare şi reci iceberguri
in vis noi nu am plutit pe oceane.
Cu lavaliere boeme
noi n-am fost pe sub harfele lunii;
pe noi nu ne-au nins in poeme
nici vişinii noptii, nici prunii.
La balul luminii-n careta
n-am fost pe celeste terase;
scriam doar pe inimi cu creta
un spin, inca trei, inca şase.
Noi n-am strans medalii din soare ,
ci noaptea-m cules, pe tacute,
stropi negri şi grei in ulcioare,
prelinşi de pe cruci nevazute.
Cantam! Era sange poemul!
Hoream! Curgeau lacrimi pe fete!
Zambeam! Şi-n suras sta blestemul!
Noi nu am avut tinerete.
Mereu şchiopatand prin dezastre,
mereu cu osanda pe frunte,
credeam ca tot spini sunt şi-n astre
şi-n luna tot temnite crunte.
Ce vant secetos şi fierbinte
ne-a frant orice aripi razlete?
Cazuti in genunchi pe morminte,
noi nu am avut tinerete!
Şi-aduna azi zdrentele anii
şi visul ciubotele sparte.
Prin pod se aud chitoranii
cum petece rod mai departe.
Batrani, şi cu fete de ceata,
cu paşi naclaiti in tristete,
prin moarte-am trecut, nu prin viata.
Noi nu am avut tinerete.
CANTECUL PAMANTULUI
de Nichifor Crainic
Pamantule rodnic, pamantule sfant,
tu care mi-esti leagan, camin si mormant,
ridica spre focul aceleasi stele
credintele tale, credintele mele.
Evlavie tie, pamantule bun!
in sanul tau doarme trecutul strabun
pastrand, pietre scumpe din vremile-acele,
comorile tale, comorile mele.
Cand gemi sub copite de cal framantat,
de graniti dusmane adanc sfasiat,
se sbat in furtuna maniilor grele
durerile tale, durerile mele.
Involbura-n mine viteze puteri!
iar cand voiu fi vrednic tarana sa-mi ceri,
pe groapa-mi uitata sa cresti viorele:
iubirile tale, iubirile mele.
Din clocotul inimii stinse sa-mi faci
umbroasele coroane de falcini copaci,-
pPrin mandrele varfuri sa urci catre stele
nadejdile tale, nadejdile mele.