un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

LITURGICA – EPISODUL 3 (SPALAREA MAINILOR)

Atât preotul, cât şi diaconul îşi spală mâinile, timp în care dau glas psalmului: „Spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele şi voi înconjura altarul Tău, Doamne”… Bătând trei metanii şi spunând „Dumnezeule! Curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte”, stau acum spălaţi, luminaţi, pe potriva odăjdiilor pe care le poartă, fără a mai aminti de asemănarea lor cu ceilalţi oameni, aducând mai degrabă cu nişte luminoase vedenii.

Diaconul face aducere aminte că este timpul să înceapă sfântul act liturgic, zicând către preot: „Binecuvântează, stăpâne!”. Iar preotul începe cuvântând: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor”, apropiindu-se de jertfelnicul din absida dinspre miazănoapte a altarului. Toată această parte a slujbei constă în pregătirea celor de trebuinţă pentru Liturghie, adică din scoaterea din darurile aduse de credincioşi (prescuri) a acelei pâini care trebuie mai întâi să preînchipuie trupul lui Hristos, iar mai pe urmă să se prefacă în El.

Deoarece Proscomidia nu este decât o pregătire pentru Liturghie, Biserica leagă de ea aducerea aminte a începutului vieţii lui Hristos pe pământ, care a însemnat perioada Sa de pregătire pentru biruinţele pe care avea să le aibă în lume. Ea se celebrează, toată, în altar, cu uşile închise şi cu dvera (draperia de la uşile împărăteşti) lăsată în jos, nelăsându-se a fi văzută de popor, după cum s-a petrecut şi prima parte a vieţii lui Hristos, care a rămas atunci nevăzut de popor. Pentru credincioşii din biserică, se citesc în acest răstimp Ceasurile, o alcătuire din psalmi şi din rugăciuni care se citeau odinioară creştinilor la patru ceasuri importante ale zilei: ceasul întâi, când începea pentru creştini dimineaţa; ceasul al treilea, când s-a pogorât Duhul Sfânt; ceasul al şaselea, când Mântuitorul lumii a fost ţintuit pe cruce; şi ceasul al nouălea, când Şi-a dat duhul Său. Deoarece creştinii de astăzi, din lipsă de timp şi din pricina necontenitelor distracţii, nu au cum săvârşi rugăciunile arătate la timpul cuvenit, „Ceasurile” se citesc acum.

Apropiindu-se de jertfelnicul lateral, cel al punerii-înainte (pro-aducerii), aflat în adâncitura peretelui dinspre miazănoapte, care pre-închipuie vechea cămară laterală a templului, preotul ia din prescuri una, pentru a scoate din ea acea parte care va deveni trupul Domnului – cea din mijloc, cu pecetea pe care se află scris numele lui Iisus Hristos. Prin scoaterea unei părţi de pâine din prescură se preînchipuie întruparea lui Hristos din trupul Fecioarei, naşterea în trup a Celui fără de trup. Gândindu-se preotul că se naşte Cel ce se dă pe Sine drept jertfă pentru întreaga lume, leagă, negreşit, acest gând de însăşi jertfa şi punerea înainte, văzând în pâine Mielul (Agneţul) Care Se aduce pe Sine ca jertfă, iar în cuţitaşul cu care se extrage pâinea, un cuţit de sacrificiu sau o suliţă precum aceea cu care a fost împuns pe Cruce trupul Mântuitorului. Acum însă nu-şi mai însoţeşte gestul cu cuvintele Mântuitorului, nici cu cele ale unora care au trăit deodată cu El, fiind de faţă la jertfa de pe Golgota, nu se mai transpune în timpul în care s-a săvârşit această aducere a jertfei, aşa ceva urmând a se petrece mai târziu, în ultima parte a Liturghiei; pentru ceea ce va urma chiar acum, se duce cu gândul la ceea ce îl aşteaptă pe Mântuitorul Hristos după întruparea Sa din Fecioară şi de aceea rosteşte în momentul acestui act liturgic cuvintele proorocului Isaia. Acesta a avut, din străvechime, viziunea viitoarei naşteri miraculoase, a aducerii ca jertfă, a morţii lui Mesia, vestind toate acestea cu o claritate de neînchipuit, înfigând copia în partea dreaptă a pece-ţii, preotul rosteşte din Isaia, precum urmează: „Ca un miel nevinovat, spre junghiere S-a adus”; apoi, înfigând copia în partea stângă: „Şi ca o oaie fără de glas, împotriva celui ce o tunde, aşa nu Şi-a deschis gura Sa”. Infigând copia în partea de sus a peceţii: „întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat”; apoi, înfigând copia în partea de jos, rosteşte cuvintele proorocului care cugetă asupra minunatei obârşii a Mielului ce urmează a fi adus ca jertfă: „Iar neamul Lui, cine-l va spune?”, Şi, scoţând cu copia miezul prescurii, după ce l-a tăiat în părţi, zice: „Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui”. Apoi, făcând deasupra semnul Crucii, întru aducerea aminte a morţii Sale pe Cruce, miezul astfel scos urmând a fi mărunţit în timpul viitoarei slujbe, zice după cum urmează: „Jun-ghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi pentru mântuirea lumii”. Apoi, aşezând pâinea cu pecetea în jos şi cu miezul în sus, asemeni mielului de jertfă, înfige copia în partea dreaptă, amintind prin aceasta, odată cu împlinirea jertfei, şi împun-gerea coastei Mântuitorului, cu suliţa ostaşului care stătea lângă Cruce, zicând: „Şi unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns şi îndată a ieşit sânge şi apă; şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturia lui”. Aceste cuvinte sunt spuse pentru a da semn diaconului să toarne în Sfântul Potir vin şi apă. Până atunci diaconul s-a mărginit să urmărească cu evlavie tot ceea ce făcea preotul, fie amintin-du-i începutul actului liturgic, fie zicând în taină: „Domnului să ne rugăm”, la fiecare gest, pentru ca acum, în sfârşit, să toarne vin şi apă în potir, amestecându-le şi cerând binecuvântare de la preot pentru aceasta. Aşa sunt pregătite pâinea şi vinul care se vor preface apoi, în timpul înălţătoarei slujbe ce va urma.

Pentru a îndeplini rânduielile Bisericii primare şi ale primilor sfinţi creştini, care îşi aduceau întotdeauna aminte de Hristos şi de cei ce au fost aproape de El, prin îndeplinirea poruncilor Sale şi prin sfinţenia vieţii lor, preotul va lua şi alte prescuri, pentru a scoate din ele părticele şi întru pomenirea acestora, aşezându-le pe acelaşi disc, lângă aceeaşi sfântă pâine care îl închipuie pe însuşi Domnul, după cum şi aceia s-au înflăcărat de dorinţa de a se afla pretutindeni lângă Domnul lor. Luând a doua prescură, scoate din ea o părticică întru cinstirea şi pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi o aşază la dreapta sfintei pâini, rostind din psalmul lui David: „De faţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină curată îmbrăcată şi preaînfrumuseţată”. Apoi ia o a treia prescură, întru cinstirea şi pomenirea sfinţilor, şi, cu aceeaşi copie, scoate din ea nouă părticele, pe care le aşază în trei rânduri, câte trei pe fiecare. Scoate prima părticică pentru Sfântul Ioan Botezătorul, a doua pentru prooroci, a treia pentru apostoli, iar cu aceasta termină primul rând de sfinţi. Scoate apoi a patra părticică pentru Sfinţii Părinţi, a cincea pentru mucenici, a şasea pentru cuvioşi şi pentru purtătorii de Dumnezeu părinţi şi maici, terminând cu aceasta al doilea rând de cinuri de sfinţi; pe urmă scoate a şaptea părticică pentru sfinţii făcători de minuni şi doctori fără de arginţi, a opta pentru dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana şi pentru sfinţii a căror prăznuire se face în acea zi, a noua pentru Sfântul Ioan Hrisostom sau. Vasile cel Mare, în funcţie de a cui Liturghie se celebrează în acea zi, încheind cu aceasta al treilea rând de sfinţi şi aşezând toate cele nouă părticele pe Sfântul Disc, lângă Sfânta Pâine, de partea stângă. Hristos apare astfel printre apropiaţii Săi, stând văzut între sfinţi. Dumnezeu între cei îndumnezeiţi, om între oameni. Luând preotul a patra prescură, pentru pomenirea celor vii, scoate din ea părticele pentru suveran, pentru sinod şi pentru patriarhii drept-măritori, pentru creştinii dreptmăritori de pretutindeni şi, în sfârşit, pentru tot creştinul cu numele său, care doreşte să fie pomenit sau pentru care s-a făcut cerere să fie pomenit. Apoi ia preotul ultima prescură, scoţând din ea părticele pentru pomenirea tuturor celor adormiţi, rugându-se pentru iertarea păcatelor lor, începând de la patriarhi, monarhi, ctitorii bisericii, arhiereul care l-a hirotonit (dacă acesta s-a săvârşit dintre cei vii) până la cel din urmă creştin, scoţând pentru fiecare şi în numele fiecăruia câte o părticică, pentru cei pentru care s-a făcut cerere şi pentru cei pe care va voi el să-i pomenească. Făcând toate acestea, îşi cere, la urmă, sieşi iertare de păcate, scoţând o părticică pentru el însuşi şi aşezând tot ce a scos din a patra şi a cincea prescură pe disc, lângă aceeaşi sfântă pâine, dedesubtul ei. în acest chip, împrejurul acelei pâini a acelui Agneţ, care II înfăţişează pe Hristos însuşi, este adunată toată Biserica Lui, atât cea triumfătoare, din ceruri, cît şi cea luptătoare, de pe pământ. Fiul omului apare printre oameni, printre cei pentru care S-a întrupat şi S-a făcut om. Luând buretele, preotul adună cu grijă firimiturile care se vor fi împrăştiat cumva pe disc, pentru ca să nu se irosească nimic din sfânta pâine şi să meargă totul spre împlinire.

Urmeaza tamaierea si acoperirea cu procovetele.

NV Gogol, Meditatii la dumnezeiasca Liturghie, ed Anastasia, Bucuresti

Februarie 6, 2008 - Posted by | ORTODOXIE | , ,

10 comentarii

  1. te felicit pt ca in valtoarea diversitatii gresite a acestei epoci reusesti sa ramai ancorat in Adevarul unic, simplu si neschimbabil. ti-am gasit din greseala blog-ul si ceea ce cuprinde contureaza un suflet autentic ortodox si romanesc: Sf. Scriptura, Sf Predanie, Radu Gyr, Gogol,sfintii inchisorilor, imnul national, etc. Este unul din putinele avantaje ale internetului si anume sa afli ca mai exista oameni pe aceeasi linie de gandire si ca practic nu esti singur, fiindca altfel in viata de zi cu zi, in orice sector de activitate (inclusiv Biserica Ortodoxa), si la orice nivel de inteligenta si scolarizare toti te considera iesit din minte cum spunea Sfantul Dionisie Areopagitul luminat de Dumnezeu. E dureros sa vezi cum oameni care au ratacit calea vorbesc numai despre libertate (inclusiv cea de constiinta – cea mai periculoasa), despre drepturile omului, fara sa vada lanturile cu care este legat omul prin poftele lui materialiste si care-l fac mai sclav decat oricand. Numai ca vocea ortodoxului nationalist curat care lupta cu armele crestinesti, fara a cadea in greseala legionarilor care au vrut un fel de milenarism, trebuie sa devina puternica. Cum facem?

    Comentariu de florian solomon | Decembrie 14, 2008

  2. Pai cum sa facem… Intrebarea este daca se mai poate face ceva. Ma tem ca nu. Sa persistam cu „incapatanare” in gandirea noastra si macar ne vom mantui sufletele. E mare lucru in ziua de azi. Iar ceilalti sa fie atenti la ce-si doresc. S-ar putea sa se implineasca🙂.

    Doamne-ajuta!

    Comentariu de sceptik | Decembrie 15, 2008

  3. in plan personal nici nu exista alt raspuns. Totusi din ceea ce intreprinzi razbate o solidarizare cu neamul si credinta si mi s-a parut ca vrei ceva mai mult .

    Comentariu de florian solomon | Decembrie 16, 2008

  4. Vreau dar nu se poate. Ma limitez in a dori ca fiecare sa se despatimeasca pentru a se mantui. Si implicit se mantuieste si neamul.

    Comentariu de sceptik | Decembrie 16, 2008

  5. Catre Florianc:
    Unde ati gasit in opera Capitanului sau a Comandantului Horea Sima ideea de milenarism,care e idee eretica, (la adventisti sau iehovisti), luata de la evrei?? Nicaieri nu apare aceasta idee inventata de securistii-comunisti ce-au denigrat continuu pe legionari si au ucis cei mai buni fii ai neamului in inchisori.

    Telul final al legionarului este Invierea, nu viata asta. Exact ca a oricarui crestin ortodox. Deci nu e nici un milenarism in a astepta Invierea, sau toti crestinii sunt milenaristi dupa dvs??

    „Saracul” Valeriu Gafencu, parinte Arsenie Papacioc, Gh Calciu sau Iustin Parvu, toti 4 legionari, o fi si ei milenaristi dupa matale!? Doar par. Arsenie a fost comandant legionar, primar la Zarnesti si condamnat ca nu s-a lepadat de Miscarea Legionara – pe comunisti asta i-a deranjat, nu ca el credea in Dumnezeu pur si simplu, ci ca era anticomunist pe fata, nu se limita la mersul la biserica cum faceau lasii si caldiceii de atunci si de azi.

    Daca Miscarea Legionara a dat 90% din sfintii inchisorilor -o zice par Iustin Parvu, fost detinut- si peste 70% din detinutii politici de la noi, de ce continuati sa aruncati cu pietre si acum in ea?? nu e de ajuns comunistii sau regimul lui Carol II, criminalul si masonul rege?

    Nu va dati seama ca vorbind de rau Miscarea vorbiti de rau pe unii sfinti ai inchisorilor, care au fost legionari?
    Sau sunteti chiar dvs vreun diversionist-securist care vrea sa para „nationalist” dar injura pe sfintii legionari? Pardon, nu tine treaba domnule.
    Inainte de a scoate niste minciuni in public sau citate invatate din manualele comuniste, documentati-va.
    Cititi si ascultati asta despre calugarul-legionar pana la moarte Atanasie Stefanescu(+2008), si apoi mai discutam:
    http://www.agnos.ro/blog/2008/12/16/parintele-atanasie-stefanescu-la-radio-romania-actualitati/

    Comentariu de Fabian | Decembrie 18, 2008

  6. Catre domnul Fabian:
    Imi cer sincer iertare ca v-am ranit sentimentele si nu o fac din falsa smerenie sau din complezenta, fiindca la modul in care m-ati abordat s-ar fi cuvenit un raspuns taios, dar vina imi apartine in totalitate. Deseori mi se intampla sa fiu inteles gresit deoarece am meteahna de a incerca sa spun totul deodata, in putine cuvinte, sa surprind direct nuanta fara a stabili preliminar criteriile de dialog si se nasc, inevitabil, confuzii. V-am citit argumentatia si consimt pana la ultima litera. Cei patru enumerati de dvs sunt personalitati exponentiale pentru orcine are pretentia de a fi sau a deveni un roman ortodox in adevaratul si deplinul sens al cuvantului. Ma revendic generatiei educate cu ajutorul unei carti: Jurnalul fericirii.
    Am folosit termenul „milenarism” incercand sa exprim intr-un singur cuvant greseala unor oameni care au incercat sa intemeieze aici, pe pamant, o societate a dreptatii, a ceea ce ei si-au imaginat si dorit, insa cu orice pret, chiar si cu cel al crimei. Valeriu Gafencu, Pr. Calciu, Ierom. Iustin Parvu si Arsenie Papacioc nu au omorat pe nimeni, au fost ceea ce exista si pana la miscarea legionara: oameni credinciosi si patrioti, poate chiar sfinti, singur Dumnezeu stie. Daca asta inseamna sa fii legionar inseamna ca au fost legionari dar sa nu-i amestecam cu cei care, declarandu-se legionari, au depasit granitele unei vieti conforme cu evanghelia. Nu poti invinge diavolul cu armele lui ci cu ale lui Dumnezeu. Arma martirlor a fost sacrificiul si crestinismul a crescut si s-a intarit. Noi nu avem ideea de razboi sfant cu arma in mana asemenea musulmanilor. Mantuitorul n-a cosiderat necesar sa ne lase niciun sfat in aceasta privinta, ci a spus „iubiti pe vrajmasii vostrii, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc”. Idealul pur si frumos al miscarii legionare a ajuns sa fie gresit pus in practica si de oameni care nu l-au inteles pe deplin asemeni talharului Barnaba care in „Iisus din Nazaret” al lui Zefireli lupta pentru eliberarea evreilor de sub romani desi evangheliile nu cred ca spun asta. Miscarea legionara si adevaratii legionari si-au aratat valoarea deplina nu atunci cand erau in libertate si luptau pentru ceea ce eu am numit milenarism ci cand au ajuns in suferinta temnitelor lui Carol si apoi ale comunistilor inculti, atei si inumani.In temnite au luptat exclusiv crestineste cu armele credintei, nadejdii si dragostei de semeni, cu rabdare, vointa si rugaciune. Pe sfintii inchisorilor viata din inchisoare i-a facut sfinti, atitudinea in fata persecutiei. Asasinatele „in replica” din timpul guvernului Antonescu nu sunt inventate de comunisti din pacate si nici nu au fost executate de parintele Iustin Parvu care cred ca e cel mai autentic roman in viata si unul dintre ultimii. Asasinatele au fost executate de milenaristii la care ma refeream si care nu cred ca aveau in vedere Invierea ci un scop mult mai material, mai imediat si mai perdant. E adevarat, au fost executati multi legionari dar un adevarat crestin nu raspunde prin violenta la violenta mai ales ca pe langa evrei si alte neamuri care au trait parazitar pe spinarea noastra violenta facea victime pe fiii aceluiasi neam, iar asta va fi greu s-o explicam inaintea lui Dumnezeu.
    Un roman adevarat isi iubeste tara , istoria si credinta carora le datoreaza ceea ce este si consider ca nu este nevoie neaparat sa se numeasca legionar. Sfantul Stefan cel Mare nu s-a declarat legionar fiindca nu era nevoie, era doar un bun roman care-si indeplinea cu dragoste datoria fireasca fata de neam si credinta. Notiunea de miscare legionara, din cauza milenaristilor, are si o conotatie conspirativa, de atitudine combativa, frontala si s-ar putea sa gresim fiindca Hristos vrea sa ne schimbam in inimile noastre, fiecare in parte, in mod liber si voluntar. Martiriul mucenicilor cu iertarea vrajmasilor pe buze a realizat infinit mai mult in mijlocul paganilor si necredinciosilor decat au realizat armele cruciatilor. Sper c-am reusit sa ma explic. Astept si accept sfaturi si mustrari. Doamne ajuta!

    Comentariu de florian solomon | Decembrie 20, 2008

  7. Nu e cazul si locul sa facem demonstratia inscenarilor antilegionare,cu toate crimele si violentele puse pe seama legionarilor dar dovedite a fi false,cu documente si marturii. Cautati bibliografie gen D. Bordeianu, Virgil Maxim, pr Liviu Branzas, pr Nicolae Grebenea, Nicolae Rosca, Traian Trifan, Marin Naidin, V. Blanaru, Flor Strejnicu, Gh Andreica, ce explica f bine ce e Miscarea.
    Cine n-a trait educatia religios-morala a Miscarii n-are dreptul s-o judece,chiar daca e super-super destept. V-ati bagat intr-un teren minat ce nu va apartine si n-ati inteles nimic din rostul Miscarii si al martirilor ei, dar dati lectii de patriotism…
    Scrieti:
    „Miscarea legionara si adevaratii legionari si-au aratat valoarea deplina nu atunci cand erau in libertate si luptau pentru ceea ce eu am numit milenarism ci cand au ajuns in suferinta temnitelor lui Carol si apoi ale comunistilor inculti, atei si inumani.In temnite au luptat exclusiv crestineste cu armele credintei, nadejdii si dragostei de semeni, cu rabdare, vointa si rugaciune.”

    Recunoasteti deci ca a fost un „milenarism”, gresit desigur, dar in care nu vreti sa-i bagati si pe Arsenie Papacioc, pe Valeriu si ceilalti citati mai sus. Uitati sau nu stiti- ca Anghel Papacioc a fost la fel ca ceilalti legionari, adica „milenarist” in sensul dvs de intelegere- nu ca era eretic milenarist!- iar in inchisoare s-a desavarsit doar, fara sa renunte cumva la Miscare. daca ar fi renuntat la ea era eliberat. Nu la Hristos, simplu. Caci Hristos a binecuvantat aceasta miscare prin conducatorul ei, Corneliu Codreanu. Bordeianu zice in cartea lui ca cei ce s-au lepadat de Miscare in inchisoare s-au lepadat de Hristos pana la urma.Valeriu Gafencu daca se lepada de Miscare era eliberat si in ultima zi a vietii lui. Comunistii nu-i cereau sa fie ateu, ci sa nu mai fie legionar-crestin, deci amandoua deodata: crestin-legionar, ceea ce el a refuzat. Nu le-a putut desparti in doua: raman cu Hristos dar ma lepad de Miscare, si invers.
    Da,nu e nevoie sa fii legionar ca sa-ti iubesti tara, dar aici era vorba de legionari,nu de ceilalti!
    Scrieti:
    „Asasinatele au fost executate de milenaristii la care ma refeream si care nu cred ca aveau in vedere Invierea ci un scop mult mai material, mai imediat si mai perdant.”
    Bravo! Lectia comunista ati invatat-o,exact asa scriau comunistii care au falsificat istoria tarii. Cand au aparut carti, studii, documentare, articole pe net ca Iorga n-a fost asasinat de legionari (sau ca Antonescu a dat lovitura de stat din ian 1941 si-a pus-o pe seama legiunii sa scape de ea- „rebeliunea legionara” e de fapt „rebeliunea antonesciana”, la ordinul lui Hitler!), ci la ordinul secret al lui Stalin-al comunistilor-s-au descoperit stenogramele ordinelor lui Stalin,s-au publicat astea!- si totusi mai continuati sa credeti si sa dati mai departe murdaria catre tinerele generatii ce nu stiu adevarul, mi se pare o mare nedreptate si trebuie sa aparam adevarul.
    Repet din mesajul anterior: documentati-va asupra unui lucru atat de delicat si apoi scrieti minciunile copiate din manualele comuniste.
    Consider ca adevarul trebuie crezut si cercetat. Daca dvs credeti in continuare ca Miscarea a fost criminala, e imposibil sa aflati adevarul vreodata. …Suntem indoctrinati cu manualele securiste si cu documente gen Raportul Tismaneanu, o noua falsificare a istoriei. Doar tatal lui V. Tismaneanu a fost mare securist si evreu, unul din marii criminali comunisti de la noi, alaturi de tatal lui Petre Roman si multi altii.
    Cred ca discutii si argumentari interminabile pe tema asta nu mai au nici un rost. Pe cat de greu ateului sa creada argumentele ca Dumnezeu exista, pe atat de greu dusmanilor Miscarii sa cerceteze adevarul falsificat de 70 ani.
    Dvs, ca multi altii, sunteti de buna credinta. Atat doar ca nu e suficient ca sa afli adevarul.

    Comentariu de Fabian | Decembrie 21, 2008

  8. Bun, cred ca e cazul sa intervin si eu in discutie:

    1 – apreciez atat stilul cat si argumentele aduse de fratele Florian. Am si eu rezerve fata de caracterizarea de „milenaristi” desi am inteles prin clarificarea facuta ulterior ce a vrut sa spuna. Statul asta degeaba si luptatul cu armele „crestinesti” e cam interpretabil. Lasand la o parte evenimentele din acea vreme si raportandu-ma la ce se intampla astazi, „legionarii”, „banditii” adica cei care au reactionat atunci sunt „extremistii”, „talibanii” si „fanaticii” de astazi. Istoria se cam repeta…

    2 – Fabian exagereaza un pic, fiind si subiectiv🙂. Nu toti trebuie sa fie de acord cu tine. Daca asa cum zici sunt documente care disculpa ML de multe fapte, totusiau existat exagerari in cadrul ei si posibil si crime (nu ma refer la cele puse in carca). In unele zone preotii nu slujeau in hainele preotesti ci in cele legionare, punand Miscarea mai presus decat Biserica. Sigur, aceasta nu era pozitia oficiala a Miscarii. Despre aceste extremisme vorbeste si Petre Tutea (Intre Dumnezeu si neamul meu), direct dar si Nichifor Crainic, indirect (in Zile albe, zile negre). Acestea sunt 2 dintre cele mai luminate minti ale neamului nostru, iar Crainic l-a cunoscut personal pe Codreanu si n-o avut o impresi eprea buna.

    3 – Cat priveste pe marturisitorii din Temnite, Fratele Florian are perfecta dreptate: ei sunt sfinti pentru ca L-au marturisit pe Hristos, nu ca au marturisit Miscarea. Ca unii care s-au lepadat de ML s-au lepadat si de Hristos, este alta discutie. Prin sanctificarea detinutilor politici din perioada comunista nu sanctificam si intreaga Miscare Legionara. Ii sanctificam pe cei ce au marturisit credinta in Hristos nu in Codreanu sau in Miscare.

    4 – In ce priveste ML per ansamblu, trebuie amintit ca exista unele dovezi care o dosculpa: Sentinta Tribunalului International de la Haga, care nu o socoteste in randul miscarilor extremiste, decizia Tribunalului din Suceava (prin 95) care la fel, nu o socoteste printre Miscarile extremiste, documente care par sa dovedeasca faptul ca Iorga a fost asasinat de catre altcineva (desi personal nu m-ar mira sa fi fi fost asasinat chiar de legionari, aveau motive). Si sa nu uitam de faptul ca Antonescu a infiltrat in Miscare multi detinuti de drept comun, care in mod normal nu aveau ce cauta acolo.

    Treaba e cu dus intors, eu cred ca nu trebuie sa exageram nici in Dreapta (Fabian) nici in stanga (Florian)🙂.

    Comentariu de sceptik | Decembrie 22, 2008

  9. @sceptik ,,Inainte de a scoate niste minciuni in public sau citate invatate din manualele comuniste, documentati-va”.

    Frumos si adevarat spus!

    ISTORIA INTERZISA

    Documentul este publicat cu CopyLIBER.

    Ai Html-ul dezactivat? Cu PASTE asezi link-ul in browser, apoi apesi ENTER.

    Comentariu de Helga | Martie 31, 2009


Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: