SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI DESPRE EUROPA

Eu nu ma îngrijorez de soarta Indiei sau Chinei. Ma îngrijorez de soar­ta Europei. Va cadea precum Capernaúmul. Si acolo unde astazi sânt tru­fasele ei turnuri, vor fi musuroaie de furnici; unde astazi sânt bulevardele lor, vor fi maracini si serparii; acolo unde acum este strigatul nerusinat împotriva lui Hristos, va fi tipatul bufnitelor si urletul sacalilor. Pentru ca atunci când Europa s’a crezut culta, atunci s’a salbaticit. Când a crezut ca stie tot, atunci s’a prostit. Când a crezut ca e foarte pu­ternica, atunci a devenit neînsemnata ca o pânza de paianjen.

Europa zilelor noastre nu mai este nici papista, nici lutherana. Este în afara de acestea si dincolo de acestea. Este cu totul pamânteasca, fara vreo dorinta de a urca la cer – nici cu pasaportul infailibilului Papa, nici pe scara inteligentei protestante. Ea se leapada de calatoria din aceasta lume. Doreste sa ramâna aici. Doreste ca mormântul sa-i fie acolo unde i-a fost leaganul.

Europa zilelor noastre este cel mai mare Turn babilónic. Cel dintâi turn din Babilón, zidit de oameni din caramida, era doar un semn si-o închi­puire a adevaratului si marelui turn babilónic înfatisat astazi de Europa. De unde vine aceasta? Din faptul ca Europenii au parasit poruncile lui Dumnezeu si au urmat poruncilor oamenilor.

Europa este erezie. Si orice erezie Crestina e mai rea decât pagânis­mul, caci experienta a dovedit ca e mai usor sa-i câstigi pe pagâni pentru Hristos decât sa-i întorci pe ereticii Crestini la dreapta-slavire. Câta vre­me ne vom chema ortodocsi, nu-i putem pune în nici un chip pe eretici drept pilda pentru noi. Telul Crestinilor ortodocsi nu este de a alerga dupa eretici, ci de a-i întoarce pe acestia la calea cea dreapta.

O, fratii mei, oare nu vedeti toate acestea? Oare n’ati simtit întunericul si faradelegile Europei anticrestine pe spinarea voastra? Vreti cu Europa sau cu Hristos? Cu moartea sau cu viata? Întrebati-va. Luminati-va. Ho­tarâti-va. Moartea sau viata. Acestea doua le-a pus Moisì oarecând înain­tea poporului sau. Si noi le punem în fata voastra. Sa stiti: Europa este moarte, Hristos este viata. Alegeti viata, ca sa fiti vii în veac. Amin.

Serbia e vecina Europei, dar Serbia nu este Europa. Sa ajute Europa, daca vrea si daca poate, dar sa nu se contopeasca în Europa, sa nu se piarda în Europa. Într’un cuvânt: sa fie cu Hristos, sa se laude cu Hristos si cu nimic altceva, iar atunci lumina cea cereasca se va revarsa înaintea ei. Si va sti încotro merge. Va vedea calea cea buna.

Hristos a plecat din Eu­ropa precum odinioara din Gadara, la dorinta Gadarenilor. Dar dupa ce El s’a îndepartat, a venit razboiul, nenorocirea, groaza, naruirea, nimicirea. S’a întors în Europa barbarismul precrestin Avar, Hun, Longobard, African, de o suta de ori mai cumplit. Hristos si-a luat Crucea si harul Sau, si s’a înde­partat. A ramas întunericul si duhoarea. Iar voi, alegeti acum cu cine vreti sa fiti: cu Europa întunecoasa si rau-mirositoare, ori cu Hristos.

Europa, în amurgul nebuniei ei, a strigat: „Pace, pace! Voi face pace în lume, cu ajutorul ziarelor, cinematografelor si conferintelor. Pace tuturor, si pretutindeni. Voi face pace fara Dumnezeu si fara Hristos.”

Ca omenirea Europeana a facut legamânt cu moartea si învoiala cu iadul este cel mai vadit lucru dintre toate cele petrecute în istoria lumii în ultimele doua sute de ani. Europa întreaga duhneste a moarte. Uni­versitatile Europene propovaduiesc moartea. Carturarii Europeni descriu moartea. Oamenii de stiinta Europeni fac moartea nemuritoare. Politicie­nii Europeni lucreaza pentru moarte. Dascalii Europeni sadesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialistii Europeni raspândesc moartea în întreaga lume. Revolutionarii Europeni poarta stindardul mortii. Europa moder­na este sinonima cu moartea. Nu vrea sa stie de viata de dupa moarte.

În vremea noastra, toate tind spre întreg, spre adunare, spre colectivi­tate. Popoarele iau ca pilda alte popoare. Europa l-a tradat pe Dumnezeu si, astfel, a tradat si toate popoarele.

Sfantul Nicolae Velimirovici, „Prin fereastra temnitei”, Editura Predania din Bucuresti