CAMPANIA „PASTRATI CURATA BISERICA”
PRECIZARI DESPRE CAMPANIE:
1. Nu conteaza cine a lansat-o, ci daca e dreapta sau nu. Consideram ca a venit vremea sa ne unim, astfel, intr-o atitudine comuna, unitara, puternica, toti cei care suntem in acelasi cuget si Duh, spre slava lui Dumnezeu si a Sfintei sale Biserici (care suntem cu totii!).
2. Este important sa dovedim ca cei interesati de ce se intimpla in Biserica sintem si in stare sa marturisim adevarul si sa ne opunem, dupa puteri, unor masuri care fac rau Bisericii – adica noua, tuturor.
3. Este esential sa fim solidari. Cu orgolii si cirteli nu vom face niciodata nimic. Este necesara strangerea randurilor, a tuturor celor mici sau mari care suntem nelinistiti cu privire la orientarea actuala a Bisericii. Campania este un strigat, fie si in pustiu, si o chemare catre toti cei care impartasesc durerea pentru situatia in care aflam. Este un apel pentru constientizare, respoonsabilizare si solidaritate intru Adevar.
4. Nu facem pe procurorii in Biserica; noi trebuie sa cintarim totul cu dragoste si cu grija la care ne obliga insasi calitatea de membri ai Bisericii. Noi nu condamnam, ci marturisim.
5. Nu vrem sa demolam, ci sa marturisim nelinistea cea buna cu privire la mantuirea noastra de obste.
6. Nu am consimtit la aceasta campanie pentru ca ne consideram cei mai buni dintre cei buni, ci pentru ca am crezut ca e si de datoria noastra sa raspundem prezent acum si pentru ca, iata, aceia care vor fi fiind mai buni decit noi inca se lasa asteptati.
7. Curajul este caracteristic pentru un crestin. Daca nu avem astazi curajul sa rostim adevarul, nici sa nu ne asteptm ca lucrurile sa se schimbe in bine de la sine.
8. Nu ne rafuim cu nimeni, ci doar instituim un grup de veghe si marturisire.
~~~
VA INVITAM SA CONSULTATI SECTIUNILE:
ALTE MOTIVE, LAMURIRI, PRECIZARI
~~~
UPDATE: PRIMUL CARE SE ALATURA CAMPANIEI ESTE CLAUDIU TARZIU, urmat de blogul Razboi intru Cuvant, Revista Gand si Slova Ortodoxe, Blogul Oltenians, Hristofor, VICTOR RONCEA, Blogul DespreOrtodoxie, Centrul de Monitorizare si Analiza Strategica – Republica Moldova. Alti sustinatori: Sibbila Poesis Niko – Resita, Lucian Cuibus News – Cluj, Blogul web2exit
PATRIARHUL TARII, TOVARASUL DANIEL
Profesorii teologi care il doreau cu atata ardoare la Bucuresti pe PF Daniel au ajuns sa aleaga intre calitatea de dascal si aceea de paroh, sau au fost pusi la contributie: sa verse Patriarhiei sume de bani din contul parohiei.
Pentru a li se lua membrilor adunarilor eparhale dreptul de-a alege nemijlocit ierarhi, a fost modificat, asadar, Statutul Bisericii. Asta s-a facut pe fata, cu concursul majoritatii sinodale (exceptii: IPS Bartolomeu, IPS Pimen, IPS Nicolae si inca doi ierarhi tineri). Prerogativa patriarhului de-a infiinta stavropighii s-a facut pe sub mana. Ea ii loveste pe toti ierarhii – nu exista episcop eparhiot in Romania care sa nu aiba manastiri de calugari si de maici in eparhie, multe infiintate cu greutate si intretinute cu truda. Parte dintre ele sunt emblematice pentru arhiepiscopia sau episcopia respectiva. Episcopii sunt ingrijorati.
Este propriu naturilor dictatoriale sa se debaraseze fara complexe de cei care i-au ajutat sa vina la putere, cum au facut Carol al II-lea sau Ceausescu. Iar cand fostii sprijinitori inteleg faptul acesta este prea tarziu. Primul episod din patriarhatul Prea Fericitului Daniel ne-a amintit de Miron Cristea; ma refer la decorarea PF Sale de catre presedintele Traian Basescu. Asta se intampla cand nu se uscase bine cerneala de pe capitolul „Regimul comunist si cultele religioase”, text care mintea si improsca cu noroi Sfanta noastra Biserica, indeosebi pe ierarhii si patriarhii care i-au succedat Prea Fericitului Daniel. Linistit dinspre partea politica, noul patriarh putea sa isi exercite stilul autoritar. Adaosul la articolul 26 din Statutul bisericii sugereaza un fel de papalizare a PF Sale.
Un alt reflex al aceste itendinte il reprezinta si faptul ca la sesiunea de saptamana viitoare, PF Daniel vrea sa treaca prin Sfantul Sinod 15 arhimandriti facuti cu hurta ca la regiment. Se cuvine sa ne amintim ca treapta de arhimandrit este cel mai inalt rang monahal si nu poate fi acordat oricum.
Ne-am fi aSteptat ca PF Daniel, cu talentul „managerial” recunoscut, sa se ilustreze ca atare mai intai la nivelul Arhiepiscopiei Bucurestilor, unde sunt atatea de infaptuit. Pentru ca inainte de toate este Arhiepiscopul Bucurestilor si nu papa peste colegii P.F. Sale – membrii Sfantului Sinod.
S-a intamplat in urma cu zece zile un fapt demn de relevat. PS Calinic Botosaneanul, fostul vicar de la Iasi al PF Daniel, a contestat alegerile preliminare pentru Mitropolia Moldovei, acuzand fraudarea lor. Nici atunci cand PF Daniel a incercat sa dreaga busuiocul, PS Calinic nu s-a lasat. Gestul sau de curaj si demnitate a fost intampinat cu simpatie generala. Nu a trecut neobservat nici Memoriul celor 500 de intelectuali ieseni in raspar cu intentiile Patriarhului. Acesta a prezidat, conform Statutului, alegerile preliminare de la Iasi. Cine le-o fi fraudat? Probabil tot cel ce a lungit articolul 26 din Statut cu o prerogativa patriarhala fara precedent.
In mod paradoxal, nu alegerile de ierarhi, ci aceasta prerogativa autoritarista, introdusa ilicit in Statutul Bisericii, va fi cel mai arzator subiect al Sesiunii sinodale de saptamana viitoare. Vor inghiti episcopii nostri lungirea si masluirea articolului 26? Daca da va fi spre rusinea lor si inseamna ca ne indreptam spre o dictatura patriarhala.
UNDE DAI SI UNDE CRAPA
Lovitura de teatru in cazul recentei tulburari pricinuite de PF Daniel si acolitii sai. Daca la un moment dat, am fost tentati sa credem ca situatia se va rezolva si ca ceea ce eu am numit manipulare, iar Claudiu Tarziu furt pe fata, vor fi niste vorbe spuse „la cald”, iata ca Patriarhia prin noul Comunicat care parea ca limpezeste apele, nu face decat sa le tulbure si mai tare. Despre ce e vorba? IPS Bartolomeu a sesizat Patriarhia in legatura cu aceasta neregula dar nu a primit raspunsul decat la vreo 10 zile si asta datorita mediatizarii subiectului, ca altfel nici n-avea sa primeasca vreun raspuns… In replica Patriarhiei se sustinea faptul ca totul a fost pe bune, existand acordul membrilor Sinodului, care ulterior votarii Statutului au elaborat o Anexa. De ce s-o fi elaborat anexa asta cu completari la Statut imediat dupa votarea Statutului e un mare semn de intrebare, dar si mai surprinzator este faptul ca Patriarhia minte cu nerusinare cand spune ca 2 dintre membrii Sinodului, IPS Bartolomeu si Pimen, actualii contestatari ai articolului totalitarist, ar fi avut cunostinta de acest articolas, exprimandu-si chiar sustinerea pentru el! Cata nesimtire!
Acum, in recentul comunicat, Patriarhia afirma ca se vor efectua modificarile necesare. Insa, si aici e-aici, nu-i asa. Patriarhia vrea de fapt nu sa elimine articolul ci sa-l reglementeze prin Regulamentul de functionare al manastirilor. Ori Regulamentul este inferior Statutului, deci articolul ramane in vigoare. Cu alte cuvinte, Patriarhia ne da cu praf in ochi!
Detalii la Claudiu Tarziu:
Avându-i alături pe călugării din eparhiile Clujului şi Sucevei, Mitropolitul Bartolomeu Anania a declarat pentru NewsIn că nu intenţionează să renunţe la cererea sa de radiere din statutul BOR a articolului care prevede înfiinţarea de mănăstiri direct subordonate patriarhului. Ca şi la Cluj, stareţii din eparhia păstorită de ÎPS Pimen au avut o adunare la Mănăstirea Putna prin care au cerut Sf. Sinod rectificarea acestui paragraf din noul statut al BOR.
„Regulamentul este inferior statutului. Nu statutul derivă din regulament, ci invers. Stavropighiile existente deja în România trebuie trecute în statutul BOR la capitolul legat de mănăstiri”, a subliniat ÎPS Bartolomeu cu privire la răspunsul Patriarhiei la sesizarea sa. Până atunci, Mitropolitul Bartolomeu Anania susţine că „statutul este suspendat, fiind inoperant”. ÎPS Bartolomeu Anania va pleda în proxima şedinţă a Sf. Sinod pentru „radierea articolului din noul Statut al BOR şi nu pentru varianta clarificarii prin regulament”.
RASUL CULTURII GENERALE
Să luăm ca paradigmă râsul lui Mircea Badea de aseară, unde, în emisiunea de după ora 23, neştiind ce înseamnă stavropighie a presupus că e un subiect comic. Însă a presupus că e un subiect comic nu numai pentru că nu cunoştea înţelesul semantic al cuvântului, ci pentru că i se pare că limbajul bisericesc, special, nu are niciun rost. De ce? Pentru că teologia e pentru el o floare la ureche, în comparaţie, probabil, cu faptul de a face o emisiune ca a sa. Dacă la emisiunea în direct îţi dai cu părerea despre orice, ai umori şi distrezi lumea…probabil aşa ar trebui să stea treaba şi cu limbajul teologic: să fie un hocus-pocus umoristic.
Să nu se înţeleagă că el e marele şi singurul vinovat de neştiinţă teologică sau de fobii teologice! Am dat exemplul său pentru că e recent şi este sugestiv. Gesturi identice cu ale sale trăim aproape zilnic, de parcă cineva le trage la xerox şi le implantează în capul tuturora. Cu alte cuvinte: de ce îţi vine să râzi de lucruri care te depăşesc? Şi dacă te depăşesc şi eşti un ignorant în speţa ca atare, de ce crezi că trebuie să bagatelizezi subiectul, dacă te depăşeşte?
Complexul de inferioritate pe care îl trăieşti ca posesor de cultură generală, alături de probleme nerezolvate între tine şi Dumnezeu, între tine şi viaţă, între tine şi tot ce există nasc râsul ieftin, batjocura la adresa realităţilor teologice, blasfemia cea mai jegoasă şi de nesuportat. Trivialul blasfemiei este însă un mod de disculpare care te acuză. Pe măsură ce vrei să convingi cu tot dinadinsul că eşti redus, că eşti submediocru în domeniul înţelegerii realităţii pe atât devii impozant în sfera imprecaţiei. Drăcuitul ca la uşa cortului, înjurăturile pe teme religioase şi blasfemiile oţioase sunt moduri de autocaracterizare. Ele arată gradul tău de decadenţă exhibat cu multă lejeritate. Adică nu numai că eşti mitocan dar vrei să te şi lauzi cu asta, vrei ca să ştie toată lumea, vrei să fii perceput ca o căzătură de către toţi.
În concluzie râzi de ceea ce nu eşti când râzi de ceea ce nu cunoşti. A nu şti ceva nu e o ruşine, ci e o normalitate pentru fiinţa umană, pentru că neştiinţa noastră merge paralel cu ştiinţa nu numai în lumea de acum, ci şi în viaţa viitoare, în veşnicie. Sunt miliarde de miliarde de lucruri de cunoscut. Cunoaşterea e nesfârşită. Noi suntem creaţi de Dumnezeu cu o posibilitate nesfârşită de cunoaştere. Aţi mărturisi neştiinţa în faţa a ceea ce trebuie să ştim şi vom ştii e un act de cea mai mare normalitate şi înţelepciune. Însă a râde de ceea ce nu cunoşti, pe premisa că anumite lucruri sunt o prostie ca să le cunoşti, arată că ai rămas la faza cunoaşterii preferenţiale, la faza îmi place numai îngheţata dar nu prefer ciorba.
Cultura generală îţi oferă răspunsuri generale. Acesta e un copac, noi suntem oameni, de aici se dă drumul la computer, trebuie să faci bani ca să ai ce mânca, omul moare, inima e în partea stângă…sunt cunoştinţe iniţiale. Dacă ţi se pare o aiureală compoziţia internă a copacului, cum arată inima pe dinăuntru, ce înseamnă moarte, din ce e compus computerul şi cum a rezultat şi, la primul cuvânt, noţiune, termen pe care nu îl cunoşti râzi ca proasta în târg, nu sunt de vină termenii specializaţi şi nici cei care au cultură specială, ci e de vină cel care a rămas la baza muntelui cunoaşterii sau care nu vrea deloc să asculte, să înveţe de la cei care cunosc o ştiinţă, o realitate anume.
De aceea, militantismul pentru maimuţa lui Darwin în şcoli în defavoarea creării omului de către Dumnezeu, frica de oamenii specializaţi pentru că nu ştim noi, marele public, ceea ce spun, luarea în râs a ceea ce ne depăşeşte sunt atitudini ale unor oameni cu idei puţine şi fără perspective reale în cunoaştere. Exclusivismul nu este o atitudine ştiinţifică sau de caracter după cum nespecializarea nu produce discernământ. Dacă democraticii care cer ştiinţă fără credinţă şi militează pentru libertatea de alegere ar fi lipsiţi de idei preconcepute nu ar dogmatiza drept adevăr ultim o teorie ştiinţifică, atâta timp cât adevărul ştiinţei este adevărul cercetării continue. Dar, pentru că miza nu e ştiinţifică şi Darwin în şcoli nu e un slogan specializat, ci vine din frământări ale culturii generale, de aceea exclude orice altă posibilitate de înţelegere a realităţii, ştiinţa fiind văzută ca o dictatură a conştiinţelor şi nu ca fundamentul a ceea ce le eliberează de neştiinţă.
Ştim că nu poţi să râzi înţelept dacă nu eşti înţelept. Ar fi o cerere prea mare, eronată de altfel, din partea noastră. Însă poţi să te abţii democratic să răzi din şi prin neştiinţa proprie. Într-o cultură democratică, unde ar trebuie să fim atenţi să nu lezăm pe alţii, din spirit de excludere, nici fizic şi nici moral, râsul tâmp trebuie descurajat pentru a cultiva deschiderea spre dialog şi spre munca de cercetare. Unde nu ştii întrebi. Când vrei să cunoşti ceva faci studii, cercetezi, devii audiantul celor care au studiat problema, care s-au specializat în ea.
Dacă pentru a câştiga un proces am învăţat să ne luăm un avocat bun, tot la fel, dacă avem nevoie de fluenţa vorbirii, de vestimentaţie conformă cu slujba noastră, de decorarea casei, de înţelegere a unor probleme teologice sau de scanarea stării noastre de sănătate, trebuie să mergem la cei care sunt în măsură să ne dezlege enigmele sau să ne ajute în mod real. Ca să fim proprii unui dialog trebuie să fim proprii tematicii dialogului. Dacă suntem în afara discuţiei, a intra ca musca în lapte înseamnă a ne include acolo unde nu ne e locul şi unde nu ne putem simţi confortabil.
Dragă Mircea Badea, stavropighiile patriarhale în Biserica Ortodoxă Română sunt Mănăstirile care se înfiinţează şi se conduc direct de către patriarhul României şi de către administraţia patriarhală. Cuvântul stavropighie e un cuvânt compus, vine din limba greacă şi înseamnă, într-o traducere foarte liberă: locul unde s-a pus crucea de către patriarh, ca unul care a zidit şi sfinţit Biserica Mănăstirii respective. Deci, după cum observi, nu e nimic de râs ci doar de… învăţat.
Preluat de la Pr. Dorin
OCTAVIAN PALER – IN MEMORIAM
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL
sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna
ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul
loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic
de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit
Am invatat…
PATRIARHIA SE JOACA DE-A MANIPULAREA
… si cu nervii nostri. Mult iubita noastra Patriarhie.ro a emis in urma presiunilor facute un Comunicat. In stilu-i caracteristic, zeflemisto-batjocoritor cu care ne-a obisnuit in ultima vreme. Claudiu Tarziu comenteaza foarte bine si nu gasesc nimic de adaugat, decat fraza lui de incheiere: „Nu e frumos si nici recomandabil sa ne insulte inteligenta”.
Patriarhia Romana a reactionat neasteptat de prompt la demersul public al IPS Bartolomeu si al staretilor de manastiri din eparhia sa privind infiintarea de stavropighii. Din textul comunicatului de presa al Patriarhiei, pe care il redau mai jos, reiese insa ca: 1. Modificarea din Statutul BOR s-a facut cu stirea Patriarhului Daniel; 2. Ingrijorarea IPS Bartolomeu este intemeiata.; 3. Patriarhia va modifica Statutul in sensul cerut de IPS Bartolomeu.
Sa le iau pe rind. Patriarhia sustine ca reactia IPS Bartolomeu nu este justificata si arata ca „dupa definitivarea textului întregului Statut au fost discutate şi adoptate un număr de alte 25 de amendamente la art.1-89 din Statut, definitivate în şedinţa sinodală anterioară din 23-24 octombrie 2007”. Constructia frazei este aiuritoare. Cum adica au fost adoptate amendamente dupa ce s-a finalizat textul Statutului?
Si, culmea, nici vladica Bartolomeu, nici vladica Pimen al Sucevei – care inteleg ca a reactionat la fel – nu-si mai amintesc despre acest amendament fundamental?Pe urma, Patriarhia pretinde ca nu se anuleaza autonomia eparhiilor. Dar atunci cum se numeste actul de vointa unilaterala a Patrihului de a infiinta manastiri in subordinea sa fara acordul episcopului locului? Mai la vale, Patriarhia arata ca stavropighia e o realitate veche in Biserica si este intemeiata canonic. Este, sigur. Dar nu este canonica si infiintarea ei fara acordul ierarhului locului.
Adevarata informatie este insa plasata la finalul documentului, unde Patriarhia anunta ca va modifica Statutul din nou, „în sensul că decizia patriarhală de înfiinţare a unei stavropighii se va emite după ce s-a obţinut acordul scris al ierarhului eparhiot şi aprobarea Sfântului Sinod”.
Asadar, Patriarhia recunoaste ca este necesara aceasta precizare, care nu exista in Statut azi. Prin urmare, IPS nu a reactionat nici alarmist, nici nejustificat.
Una peste alta, comunicatul Patriarhiei este o mostra de manipulare din speta ignobila a „prostirii pe fata” sau a celei „crede ce-ti spun eu, nu ce vezi cu ochii tai”. Ar trebui ca oamenii „de imagine” ai PF Daniel, ca si Patriarhul insusi, sa dovedeasca mai mult respect pentru credinciosi si pentru ierarhi. Nu e frumos si nici recomandabil sa ne insulte inteligenta.