TRAIND LA LIMITA

Simtiti vaporii degajati de motorul descentrat al economiei care a incetat sa mai functioneze, substanta evacuata, multele bucati distruse de ghearele si viciile capitalismului neoliberal? Simtiti dezmembrarea scanteietorului mecanism economic, consumatorul american, cum traiul nostru este sacrificat lacomiei si incompetentei stabilimentului si cum valoarea vietii noastre este inrobita si mai tare Dolarului Atotputernic si papusarilor lui?

Auziti racnetul tipului atoritar-machiavelian, prezent la foarte multi, aplaudand in timp ce Constitutia este socotita un gunoi, principiile si prevederile ei arse in crematoriul dictaturii? Auziti maneta unuia dintre cel mai pretios act de guvernare creat vreodata de om, cum este cuprins de flacarile aprinse de kerosenul aruncat de corporatiile americane care detin puterea, cenusa-i imprastiindu-se usor pe-ntreg taramul Nimanui?

Vedeti, daca nu ati fost orbiti de telegunoi si infostractie, de propaganda pe care noi o numim stire, de minciuna, dezinformarea si cenzura presei, de stralucirea relaxanta a televizorului, de sarada alcatuita din democratia americana si de autosuficienta circului si a coajei de paine, finalul apropiat al libertatii americane care va fi curand inlocuita cu o societate de tip Big Brother, un stat politienesc condus in toata regula de Corporatii?

Simtiti momentul de glorie al militarismului si imperialismului devastand tara si globul, lasand in urma nimic altceva decat ura si animozitate? Simtiti ca imperialismul afara si libertatea si democratia acasa se exclud reciproc, asa incat pentru a obtine fost-ul, tarziu-ul trebuie sacrificat si ca iinevitabil, oamenii trebuie, pentru buna functionare a imperialismului, sa fie integrati in tiranie? Va dati seama ca suntem la un pas de a fi catapultati cu totii intr-o America diferita, cu totul si cu totul noua?

Daca nu sunteti amarati de acest fapt, ba chiar revoltati, de stadiul curent in care se afla Statele Unite, atunci nu ati fost atenti, ori pur si simplu nu va pasa de viitorul pe care copii vostri il vor mosteni si in care vor trebui sa traiasca. Daca nu sunteti alarmati spre ce, acum, acest drum ne poarta indiscutabil, atunci v-ati lepadat de responsabilitatile cetatenesti, preferand caldura confortabila a ignorantei.

Intr-adevar, pasivitatea noastra si putinul confort, distractiile si eroziunea gandirii critice au fost factorii care ne-au adus in halul asta, impingandu-ne spre ape tulburi. A fost indiferenta noastra si mentalitatea ca „noua nu ni se poate intampla”, „da’ ce’i chiar asa” care, paradoxal ne arata ca „ba se poate intampla”, „da, chiar asa e”. Este lipsa de experienta cu dictatura la noi acasa si autoexpunerea noastra la tendinte autoritate cum ar fi: supravegherea video, politiile secrete, tortura, filaj si dezinformare, prevazute in toate statele americane, incurajate de guvern , desi pana nu demult absente, care ne expune la asaltul metodic al ideologistilor machiavelieni.

In timp ce miliarde de oameni au simtit pe propria piele acest lucru, multumita sprijinului material sau logistic, antrenarii, protejarii, incurajarii sau altor tipuri de ajutoare „oferite” de guvernul nostru, noi abia ne confruntam cu el. Acest mic si nenorocit secret pe care oamenii din afara Americii il cunosc deplin, si care ne-a fost ascuns, este principiul ca daca America vrea sa-si mentina imperiul, trebuie sa se comporte si pe viitor ca si cum ar fi un imperiu. Acest lucru, bineinteles, inseamna sa mentii un picior ferm pe gatul adversarului, a statelor vasale, actionand prin papusari, folosind metodele pe care orice imperiu le-ar folosi pentru a ramane un imperiu, in special tirania, tortura si controlul asupra maselor, dimpreuna cu alte „unelte” ce stau la dispozitia autoritatilor.

Si in timp ce imperiul se extinde si cauta noi tinuturi care sa fie cucerite, resurse si oameni, metodele pentru acest deziderat devin din ce in ce mai dure, dupa cum bastinasii se intaresc mereu, confruntandu-se cu un imperiu in crestere si cu o dependeta de hegemonie care necesita cantitati uriase de armament militar, violenta si tiranie pentru a strivi si innabusi miscarile de rezistenta. Pentru a-si mentine extinderea la maxim, America trebuie deci, sa devina o dictatura, o realitate care nu poate permite libertati, drepturi, sau pretentii democratice propriilor cetateni. Cele doua principii, imperialismul si libertatea, dunt opuse; elemente incompatibile intr-o batalie care vrea sa stabileasca cursul natiunii.

Dat fiind faptul ca de-a cursul istoriei elita tarii a ales constant imperialismul, expansiunea si construirea unui nou imperiu, n-avem nici un motiv sa credem ca acum soarta se va schimba. Din contra, intr-o lume cu resurse finite, competitori ambitiosi, un glob care pare ca se micsoreaza, cu o populatie foarte mare, si cu Washingtonul invaluit in aroganta, lauda de sine, trufie si lacomie, este clar pentru toata lumea ca acea elita va alege sa sacrifice Constitutia pe care s-a infaptuit societatea americana, si deci sa sacrifice si drepturile si libertatile care decurg din ea, pentru a obtine si extinde hegemonia americana, asa cum se intampla in zilele noastre, chiar sub ochii nostri.

Pentru ca in perioada dintre alegerile generale din 2000 si prima etapa a Reichstag-ului american din 11 septembrie 2001, America, deja un imperiu malefic si vicios si-a intarit nivelul de aroganta, unilateralism, tradare, slabiciune, animalitate si violenta fata de popoarele lumii.

In timp ce alegerile fraudate din 2000 au inaugurat o era a ostilitatilor fatise precum si unei mentalitati de genul „facem ce vrem” in privinta relatiilor internationale, inclusiv planificarea si pornirea atacurilor impotriva Afganistanului, Irakului si a tarilor din Orientul Mijlociu, atacurile din 11 septembrie au reprezentat declick-ul dezvaluirii intentiilor de dominare a Americii deasupra tuturor. Facatura din 11 septembrie a fost un atac psihologic la adresa cetatenilor americani, menit sa subjuge masele si sa obisnuiasca publicul cu viitoarele operatiuni in slujba dominarii mondiale.

Inainte de 11 septembrie, cum am mai spus, elita americana trebuia cel putin sa se prefaca in a urma prevederile dreptului international si a declaratiilor comune si sa tina sub secret fata de proprii cetateni planurile tiranice si expansioniste. Acest lucru ingreuna vizibil atingerea dezideratelor. Cu sfarsitul Razboiului rece si cu terminarea amenintarii Omului Negru, scuza folosita pentru justificarea aspiratiilor imperialiste, presupuse motive de apararea libertatii si democratiei, noi explicatii au trebuit inventate, noi dusmani au trebiut creati, care sa determine acceptul populatiei fata de continuarea unor asemenea actiuni.

Asadar, noi metode de manipulare, cum e si cazul atacurilor din 11 septembrie, au fost inventate. Oportunitatea furnizata de atacurile din 2001 a permis americanilor sa-si urmeze planurile insa propulsati de toate motoarele, inclusiv de cel militar si social, pentru cucerirea de noi pamanturi, oameni si resurse, mai ales in domeniul energetic. Astazi, mai mult ca oricand, criminalitatea si controlul se fac intr-un mod vadit arogant, necontand faptul ca o lume intreaga vede implinirea acestui imperialism, pe cat de sistematic pe atat de tiranic.

Atacurile din 11/9 prin frica si teroarea raspandita, au garantat acceptul, pasivitatea s chiar incurajarea inconstienta a poporului american. La urma urmei, un Om Negru necunoscut, strain, cu pielea maronie a indraznit sa atace imperiul. Era de la sine inteles ca imperiul sa riposteze, mai ales ca acele tinuturi din care Omul Negru isi trage obarsia au fost de mult timp planificate pentru invazie, datorita pozitiei geo-strategice si a resurselor naturale, ravnite de imperiu.

Sub acest indemn, impreuna cu pretnderea de a „exporta” „libertate si democratie” Orientului Mijlociu si Asiei Centrale, cetatenii americani au fost usor de prins in ideologia fascista a politicienilor americani.

Ce numim imperialism american, a evoluat totusi, cu atacurile din 11/9 drept scutece, cu aroganata si unilateralism fatis, in sponsorizarea pe fata a terorismului si ostilitatii, a tradarii si confruntarii directe cu popoarele globului. Unde candva crimele clandestine, violenta izolata, razboiul, represia, dictatura, executiile, asasinatele, disparitiile, pedepsele colective, animalizarea omului si tortura erau dictate de imperiu, pentru controlul populatiei si a teritoriului, impreuna cu impunerea dicaturii, tiraniei, a regilor, consilierilor, ministrilor si hotilor, pentru a mentine si extinde imperiul, astazi, pasul urmator, a insemnat renuntarea la temeri si actionarea pe fata.

Astazi toata omenirea poate vedea aceasta, mai putin cei ce traiesc in interiorul imperiului. Imperialismul americana devenit acum ceva „normal”.

Ceea ce nu pricep cei 310 milioane de americani este ca imperiul a introdus inauntru ce a exportat afara, metodele sale de control si manipulare care l-au ajutat sa se extinda.

Aceasta s-a implinit prin: manipularea modului de a gandi, prin introducerea starilor de panica, prin propaganda si sacrificarea intimitatii in numele securitatii, pierzandu-le pe amandoua; prin conditionarea de a gandi in alb si negru, a corectitudinii politice, prin regresul economic, care a dus la instabilitate si la gasirea unui tap ispasitor -strategia clasica, divide et impera; prin distrugerea slujbelor si incurajarea somajului, distrugand lent clasa mijlocie, in esenta facandu-i pe acestia sclavii bancilor; prin agitarea diverselor slogane pentru interventii militare care a dus la transferul a multe miliarde de dolari de la americani in contul Puterii; prin marirea cheltuielilor acordate armatei si dotarii militare, prin decimarea educatiei si raspandirea minciunii si neincrederii si prin multe alte mijloace de inrobire…

Cu niste cetateni destul de putin maleabili, conditionati sa asculte si sa se supuna, nu-i greu de inteles de ce corporatismul se ridica precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa intemeiatorilor Americii. In burta monstrului s-a pornit acum razboiul; in interiorul imperiului se da acum lupta. In ultimii 7 ani s-au repurtat marile succese pentru putere in dauna clasei mijlocii si a drepturilor poporului american, creandu-se astfel o clasa de sclavi neputinciosi…

Obiectivul este clar. Folosindu-se de un tap ispasitor extern, unul fara indoiala diabolic, de preferinta unul necunoscut si simbolul terorii in sine, de preferinta care locuieste in tinuturile dorite de tine, avand deci un motiv pentru a ataca, distruge si cuceri, populatia este manipulata sa creada ca asa e corect si tinuta intr-o permanenta stare de frica, conform manualului Orwellian.

Ceea ce nici o organizatie terorista n-a putut face, o realizeaza, iata, guvernul american. Printr-o legislatie ambigua, prin decimarea institutiilor democratice in paralel cu incurajarea coruptiei, prin nepasarea fata de proprii cetateni prin ingradirea la care sunt supusi si prin manipulare mediatica, America se transforma intr-un stat politienesc, intr-o dictatura.

Prin manipulare si propaganda sustinuta, o natie de oameni cumsecade a ajuns o natie de oameni lasi. O natie care inainte isi putea huidui seful, acum se prosterneaza in fata lui. O natie care inainte protesta si marsaluia cand ceva nu mergea cum trebuie, acum se supune docila Statului fascist. Noul lor zeu e acum dolarul si noile catedrale, Mall-urile. Nu mai sunt indivizi ci buni consumatori, cheltuindu-si si putinii bani, iar daca nu-i au, imprumuta…

Nu vedem ca alegerile sunt fraudate iar castigatorul este desemnat de ministerul Adevarului, ca America mai mult a distrus democratia decat a propovaduit-o. Democratia a ajuns un sinonim pentru imperialismul american. Din pacate, confortul, materialismul si grija pentru securitate, miopia noastra in a vedea adevarata fericire, multumindu-ne cu cea mai la indemana, ne-au hipnotizat, facandu-ne sa ne prabusim la podea. Ne credem cea mai puternica natiune de pe planeta, de parca zeii ne-ar fi facut asa.

Rabdarea mea pentru traducere se incheie aici, dar articolul lui Manuel Valenzuela continua la informationliberation.com.

UN INSELAT – CEL MAI MARE SFANT CATOLIC

Cu ocazia implinirii a 40 de ani de la moartea lui Padre Pio, catolicii se pregatesc de sarbatoare… Cei 7 milioane de pelerini care il viziteaza anual pe acest inselat, vor avea ocazia sa i se inchine live! El va fi dezgropat si asezat intr-o racla. Cine a fost Padre Pio?

Un exemplu clar de inselare este si in cazul lui Padre Pio. Acesta, sustin catolicii, ar fi intrat in contact cu Sfintiii Ingeri si cu Fecioara Maria, inca din copilarie. Ba chiar a renuntat la timpul alocat cercetarii Scripturilor pentru a avea mai mult timp de conversatie cu puterile celeste. Asa se face ca, primind inselarea, Padre Pio s-a indracit. Numai ca diavolul nu se putea manifesta in toata rautatea lui pentru a nu-i speria pe viitorii ucenici si a nu se da de gol. La 6 mai 1913, Padre Pio scrie duhovnicului sau: „Ma simt arzand cu totul, fara foc. Mii de flacari ma consuma; simt ca mor in continuu si totusi sunt viu”. Din marturiile celor apropiati lui Padre Pio, cunoastem ca temperatura acestuia oscila pe timpul crizelor demonice intre 48 si 52 de grade Celsius! Cei naivi considera aceasta un efect al daruirii sale catre Dumnezeu, dar noi stim ca unirea cu Dumnezeu nu provoaca durere. Mai mult, daca citim marturiile din viata yoghinilor, vom constata ca si acolo s-au manifestat astfel de cazuri, ceea ce ne face sa credem ca Padre Pio nu a simtit caldura raiului ci focul iadului. Iar din Traditia ortodoxa stim ca febra este des intalnita in cazurile de demonizare [Ioan 4,2; Fapte 28, 1].

Cativa ani mai tarziu, Padre Pio intra intr-un fel de transa, pierzandu-si cunostinta si cazand la podea, inconstient. Deoarece aceasta se intampla mai ales in biserica, paraclisierul Michele Pilla se sperie la inceput, dar ulterior lasa cheia in usa, astfel incat padre Pio sa poata incuia cand isi va reveni. In termeni medicali, aceasta se cheama epilepsie, iar epilepsia este tot o forma de demonizare.

Oare cati dintre Sfintii Parinti Rasariteni au fost cuprinsi de frisoane, febra, tremurau si se aruncau pe jos, zacand inconstienti? Si presupunand ca au fost rapiti in vedenie, oare cati se laudau cu asta? Cititi in Epistola a doua catre Corinteni, a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 12, versetul 1 si o sa vedeti pilda de smerenie. Acolo, Sfantul Pavel vorbeste la persoana a treia despre el cand zice ca stie pe cineva care a fost rapit cu duhul, desi chiar el a fost acea persoana. Dar trufia omeneasca, mai ales a apusenilor care dintotdeauna s-au crezut superiori, nu are oprelisti.

O data, Padre Pio a spus: „… ma rog lui Iisus sa verse asupra mea toate necazurile pregatite pentru pacatosi si sufletele din purgatoriu…”. Daca padre Pio ar fi fost cu adevarat sfant ar fi cunoscut ca nu exista asa ceva ca purgatoriul, ca aceasta este o inventie catolica fara nici un temei in Sfanta Scriptura sau in Sfanta Traditie.

La 20 septembrie 1918, inselarea atinge apogeul: pe corpul lui Padre Pio apar stigmatele (ranile) Mantuitorului. Dureri cumplite si sange siroind din abundenta. Si Padre Pio se credea sfant… Pe 1 septembrie cinstim pe Sfantul Simeon Stalpnicul. Acesta a avut urmatoarea vedenie: fiind foarte ravnitor la rugaciune, diavolul vrand sa-l piarda, i-a aparut intr-o caleasca de foc zicandu-i ca este ingerul Domnului, trimis de El, pentru a-l rapi la cer, in ceata Sfintilor. Sfantul Simeon pune un picior in trasura, dar Sfantul Inger Pazitor ii da in gand sa-si faca Sfanta Cruce. In acel moment, vedenia se naruie, nu inainte ca diavolul sa-i raneasca piciorul cu o sabie. Asadar iata pretul platit pentru inselare. Sfantul Simeon cu o rana la picior in care se vor cuibari viermi ce-l vor manca de viu, iar Padre Pio cu dureri cumplite si atacuri demonice. Insa Sfantul Simeon s-a trezit si s-a pocait, in timp ce Padre Pio primeste inselarea motiv pentru care demonii il ataca. Oare atat de impovaratoare este sfintenia? Ce s-o fi intamplat cu viata linistita a Sfintilor de prin Paterice? Un alt eveniment din viata lui Padre Pio ne pune pe ganduri, apropos de patania Sfantului Simeon: in timp ce spovedea in biserica, un personaj ceresc i-a strapuns inima cu o lance inrosita in foc. Acest atac a lasat un semn fizic si a fost interpretat ca o binecuvantare. Cata inselare! Si cand te gandesti ca au mai fost asemenea cazuri in biserica catolica: Teresa de Avila, Francisc de Assisi, Marguerita Alacoque, si altii…

RAZBOIUL DIN IRAK IN CIFRE – 16.02.2008

NUMARUL IRAKIENILOR MORTI: 1 173 743

NUMARUL MORTILOR DIN TRUPA DE INTERVENTIE: 3 960

COSTUL RAZBOIULUI: 494 623 563 107 DOLARI AMERICANI

NATO & COMP. SPRIJINA MAFIA DIN KOSOVO

Dezvaluiam intr-un articol precedent cum americanii si europenii sprijina teroristii musulmani din Albania. George Roncea de la Ziua publica in numarul de sambata 16 februarie un fragment dintr-o carte care va apare sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia, si anume Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei. Dar odata cu independenta Kosovo analistii rusi sunt de parere ca se va sfarsi si cu Europa. Mass-media internationala, mai mult cea nesubjugata intereselor mondialiste aduc la cunostinta publicului urmarile acestui eveniment. Vom trai si vom vedea. Pana una alta, redau mai jos articolul din Ziua.

Pentru neinitiati poate parea extrem de ciudat ca Statele Unite, care acum l-au transformat pe Osama ben Laden in inamicul public nr. 1 al lumii, sunt gata sa accepte independenta unui stat islamic in inima Europei, stapanit in realitate de brigazile UCK antrenate si finantate odinioara de acelasi urmarit international. Cu atat mai stranie pare intentia SUA, cu cat, anul trecut, de exemplu, patru albanezi, un turc si un iordanian au fost arestati in New Jersey sub suspiciunea de planuire a unui atac terorist asupra bazei Armatei americane Fort Dix. Operatiunea dejucata a confirmat existenta „teroristilor albi” ai Al-Queda, cu radacini in Balcani. Din cei patru albanezi, trei proveneau din Kosovo. Legaturile fundamentalismului islamic din Kosovo si Albania cu Turcia si Iranul au o istorie indelungata.

Intensificarea activitatilor iraniene in Albania si Kosovo s-a inregistrat dupa intalnirea liderilor tarilor islamice care a avut loc la Jeddah, in 1994 si dupa intalnirea grupului D-8 a tarilor islamice de la Istanbul din 1996. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia ajutorarii „fratilor din Balcani”, prin orice mijloace, inclusiv militare. In mod evident, aceste mijloace i-au inclus si pe „sfintii luptatori” – mujahedini si teroristi. Peninsula Balcanica a fost aleasa drept cap de pod al islamismului in Europa, iar Italia a fost aleasa drept baza pentru comanda, organizarea si directionarea fondurilor si fortelor extremistilor islamici.

Planul penetrarii iraniene in Albania poarta numele de „Initiativa Albaneza”. Teheranul a facut pasi concreti pentru a continua sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabo-islamice. Impreuna cu reteaua bancilor, iranienii au creat mai multe fundatii ce se ocupa cu activitati umanitare, „reteaua filantropica” fiind un instrument important folosit de iranieni pentru a castiga simpatia poporului si acceptarea comunitatii. Din paturile sarace, pe de alta parte, s-au recrutat teroristi pentru centrele de antrenament iraniene din Albania.

Cele mai importante tabere de antrenament ale UCK in Albania se aflau la Ljabinot, in apropiere de Tirana, la Tropoja, la granita iugoslavo-albaneza, la Kuks si Bajram. Acestea erau, de asemenea, si cartierele generale de comanda ale unitatilor armatei albaneze si ale politiei pentru zona de nord-est a Albaniei si centre de recrutare a adeptilor presedintelui albanez Sali Berisha. Bazele de antrenament au fost plasate in zonele muntoase greu accesibile din nordul Albaniei. Dupa un scurt stagiu, echipele speciale erau trimise in Kosovo, direct sau via Macedonia. Cei mai buni dintre recruti au fost, insa, directionati catre celulele teroriste ce activau in Europa occidentala, unde se dadeau drept refugiati, dupa ce ajungeau ilegal, pe apa, in Spania, Franta sau Italia. Multi membri ai unitatilor UCK erau profesionisti, cu stagii indelungate in fosta armata iugoslava. Liderii UCK erau in general selectionati dintre fostii membri ai UDBA (Serviciul de Securitate Interna a statului), ai Armatei si ai Militiei. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, peste 5000 de etnici albanezi au luptat alaturi de formatiuni militare ale croatilor si musulmanilor.

Profitand de tendintele secesioniste ale tuturor republicilor iugoslave, secesionistii etnici albanezi s-au reunit in 2 iulie 1990 la Kasanik adoptand „Constitutia Republicii Kosovo”. Ei si-au ales o „Adunare a Republicii Kosovo”, un presedinte si si-au format un guvern, institutii ale unui stat fantoma. Presedintele Sali Berisha l-a felicitat pe Ibrahim Rugova pentru castigarea alegerilor prezidentiale, in 29 mai 1992, declarand ca „poporul albanez din Kosovo a dat dovada de maturitate si curaj civic”. In numeroase interviuri si declaratii publice, el a sustinut necesitatea unei interventii militare impotriva Belgradului. In martie 1993, Berisha a trimis un apel comandamentului NATO din Europa pentru a trimite trupe in Kosovo si pentru a „preveni expansionismul sarb”. Albania a devenit, din februarie 1994, membra a Parteneriatului pentru Pace si, partial, politica in Kosovo a fost plasata in mainile Aliantei. NATO ar urma sa invite Albania sa adere la organizatie, la summitul de la Bucuresti.

Desfasurarea steagului „semilunei verzi” din Kosovo in Bosnia via Sandzak a fost un obiectiv discutat inca din 1995, la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. „Internationala Islamica Albaneza”, o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune.

Pana in martie 1998, UCK s-a folosit numai de arme de foc, dar incepand cu 1999, fortele rebele au fost aprovizionate cu pusti de atac, cu lansatoare anti-racheta de umar de tip Ambrust si de provenienta sovietica, mortiere, mitraliere anti-aeriene. Echipamentul UCK include si unele arme din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cum ar fi pustile automate PPS-91 si MP-90, „Mosine Nagant”, precum si arme moderne, munitii, echipamente de telecomunicatii si gloante in cantitati mari. UCK s-a inzestrat cu arme folosite de catre fosta Armata Populara Iugoslava, dar si cu alte arme produse in China si Singapore.

In 1999, UCK avea doua centre de comanda: unul in afara tarii si altul la Pristina, unde fortele paramilitare detineau o baza logistica bine pusa la punct. Contactul direct cu Kosovo-Metohija era mentinut via Gjilane, Vitina, Glocovac si Pristina. UCK tinea sub control populatia albaneza prin intermediul unui sistem propriu de supraveghere. Cei care refuzau contributiile in beneficiul rebelilor erau ucisi fara multa discutie.

In primele doua luni ale operatiunilor Fortelor Aliate, numarul soldatilor UCK a crescut semnificativ. In plus, au fost create centre de recrutare si calitatea antrenamentelor s-a ameliorat. UCK si-a marit arsenalul atat cu arme de la fortele sarbe, cat si prin noi achizitii de pe pietele mondiale de armament. La vremea respectiva unele publicatii occidentale prezentau si fata ascunsa a „independentei democrate” a provinciei Kosovo.

Publicatia „Der Bund”, din Berna, titra la 17 ianuarie 1998: „Armata de eliberare: Bani si luptatori din Elvetia”: In timpul ultimelor saptamani, politia federala a obtinut documente care aratau ca UCK are o baza logistica de sprijin in Europa si in special in Elvetia. Potrivit Oficiului Procurorului General, sprijinul este oferit in principal de „Miscarea Nationala din Kosovo” (KNM), aripa militara a „Ligii Democratice din Kosovo” (KDL)… Centrul bazei din strainatate a KNM se afla in Elvetia si are in jur de 25 de filiale. Intre KNM si UCK sunt „legaturi foarte stranse”, spune un oficial al Politiei Federale… Nu cu mult timp in urma, in ziarul sau „Zeri i Kosovoes”, care apare in Elvetia, militanta Miscare Nationala a facut apel la lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo si a cerut voluntarilor sa se alature acestei lupte. In acelasi timp, organizatia a facut apel pentru sprijin financiar… KNM a deschis un cont la Banksverein; conturi similare exista si in Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania… Reprezentantii KNM din Elvetia nu neaga legaturile dintre organizatia lor si UCK. KNM sprijina lupta acesteia pentru eliberare si considera ca este „corecta din punct de vedere politic”, spune activistul Bislim Elshani, care este redactorul sef al „Zeri i Kosovoes”. „Sprijina KNM lupta armata?” „Da”, raspunde Elshani.

Saptamanalul „L’Hebdo” din Lausanne continua investigatia si publica, la 22 ianuarie 1998: „Gherilele din Kosovo finantate in Elvetia”, sub semnatura lui Alain Meyer. Acesta explica: „Exista suspiciuni ca banii pentru UCK sunt adunati in Elvetia. In noiembrie si decembrie au avut loc zeci de mitinguri de sustinere a Armatei pe teritoriul Federatiei; o suta, doua sute, trei sute de albanezi din Kosovo au participat la aceste intruniri in cadrul carora s-au creat si fonduri de sustinere financiara… Aceste mitinguri nu au fost organizate de UCK, ci de KNM, un partid politic infiintat in 1981 si care sprijina deschis lupta armata”.

Sub titlul „Arme albaneze in Kosovo”, „Washington Times” publica la 8 aprilie 1998 o corespondenta din Albania, de la Philip Smucker: „Aici (in orasul Kruma din nordul Albaniei), departe de statul de drept, liderii miscarii de eliberare din Kosovo cumpara pusti si rachete si se pregatesc pentru o „campanie sangeroasa” impotriva politiei sarbe, campanie care a ucis deja peste 80 de kosovari numai in ultima luna. Zeci de tineri vin aici zilnic; ei sunt gata sa puna mana pe arme pentru a lupta in razboiul de independenta in provincia vecina Kosovo”.

In mai 1998, numarul 23 al revistei „Balkan infos” din Paris, Kosta Chsistich scria: „Armele care se gasesc in regiune ar fi fost adunate din Albania din timpul perioadei de anarhie din tara si au fost trimise in Kosovo pe mai multe cai: fie via Tuzla, la frontiera cu Muntenegru, fie via Djakovica, in Metohija… Armele israeliene si americane au venit in secret din Turica, via Bulgaria si Grecia. Regiunea unde conflictele s-au calmat, Bosnia-Hertegovina, ii sprijina de asemenea pe nationalistii albanezi cu arme si voluntari, inclusiv cu mujahedini din strainatate. Ca si in cazul canalelor occidentale, livrarile se fac in majoritatea cazurilor prin portul albanez Durres. Cumpararea acestor arme este finantata din comertul ilicit cu droguri, in cadrul caruia albanezii au un statut privilegiat”.

In perioada 11-14 iunie 1998, raportul Misiunii de Cercetare a ONU care a vizitat Albania constata: „Situatia din Kosovo, unde etnicii albanezi se confrunta cu autoritatile sarbe, este perceputa in general ca un detonator ce poate determina albanezii din Albania sa furnizeze arme si sa gaseasca un scop comun cu semenii lor apropiati de peste granita.(…) Estimarile cantitatilor de arme care au disparut in timpul crizei din 1997 sunt vagi, in parte din cauza faptului ca documentatia si listele de inventar au fost distruse dupa jefuirea depozitelor militare. Datele oficiale arata ca aproximativ 650.000 bucati de arme, 20.000 de tone exploziv si 1,5 miliarde de grenade si cartuse au fost furate. Guvernul a anuntat ca, pana in august 1997, cand a fost declarata amnistierea celor care au returnat armele, 10% din arme si 3% din munitii si grenade au fost restituite. Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca toate armele vandute se afla in continuare in posesia cetatenilor. Se afirma ca, in cursul anului trecut, aproximativ 25-30% din arme, care nu se afla in posesia Guvernului, au fost scoase din tara de persoane individuale si traficanti. In timpul aceleiasi perioade, nu au existat date sau indicii ca cetatenii albanezi detin mai multe arme.”

Chiar si „New York Times” prezenta, la 6 iunie 1998, relatarile lui Chris Hedge din Tropoja (Albania): „… Piata in aer liber din acest oras prafuit si fara lege de la granita este ultima etapa a drumului pentru numerosi comercianti, traficanti si voluntari idealisti care merg spre Kosovo pentru a se alatura separatistilor UCK… Zona de granita albaneza este strabatuta de voluntari si comercianti cu arme, unii dintre ei care au vandut deja 650.000 de arme furate din depozitele militare albaneze in timpul anului trecut. Convoaie de magari, care cara cu greu cutii cu arme si munitii se deplaseaza spre Kosovo; orasul de granita este plin de oameni gata sa porneasca la drum.”

La 10 iunie 1998, corespondentul „New York Times” continua sa transmita din Albania, de data aceasta din localitatea Vucidol. Sub titlul „Rebelii din Kosovo si noii lor prieteni”, Chris Hedges relata: „Proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha, care a fost rasturnat de la putere anul trecut, a devenit o baza a UCK… Potrivit diplomatilor straini, decizia lui Berisha de a pune la dispozitia rebelilor casa natala face parte din incercarea acestuia de a utiliza criza ca un suport politic!… Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha… Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi „sa-si apere casele si tara lor”. El descrie „natiunea albaneza” ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea…”