un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

NOU INTERVIU CU PARINTELE ANDREW PHILLIPS (2011)

INTERVIUL A FOS LUAT DE MINE (BM) IN TOAMNA LUI 2010 SI PUBLICAT IN REVISTA ROST (NR. PE MARTIE, 2011).

Intro: Dragă Părinte, să continuăm interviul din primăvara lui 2009, dar de data asta să restrângem subiectul şi să vorbim de lucruri concrete. Mai mult decât în oricare altă religie, în creştinism se vorbeşte despre o a doua venire, viaţă veşnică şi înviere.

Deşertăciunea lumii

– Cât de conştienţi sunt creştinii de azi despre faptul că „aparţin altei lumi” (aşa cum aţi spus în primul interviu)? De ce nu ne „împotrivim păcatului până la sânge” (cf. Evrei 12, 4)?

– Suntem în lume, dar „nu din lume” (cf. Ioan 15, 19), iar această afirmaţie conţine o contradicţie, o tensiune, dar tensiunile pot întotdeauna fi constructive. Criza de azi – iar în greacă, criză înseamnă judecată – reprezintă consecinţa faptului că oamenii nu-şi mai dau seama că nu aparţin lumii. Mulţi nu sunt câtuşi de puţin conştienţi de acest fapt; văd doar un destin pământesc pentru umanitate. Conform lor, menirea noastră este de a deveni îngrăşământ natural, pentru că un destin pământesc se sfârşeşte mereu în moarte. Ei consideră că această iluzie drăcească a ne imagina că suntem „din lume” le face viaţa mai uşoară, pentru că înseamnă absolvirea de orice responsabilitate în faţa Eternităţii, în faţa lui Dumnezeu. Asta înseamnă fuga de realitate.

A rezista, a te împotrivi păcatului este dificil, deoarece Împărăţia Cerului se ia cu forţa, numaiprin eforturi mari (cf. Matei 11, 12). Şi ce este Biserica, la urma urmei? Este singura „Mişcare de Rezistenţă” adevărată din lume, singurul „Front al Salvării”. Mi-aduc aminte Revoluţia din 1989, când aţi avut un „Front al Salvării Naţionale”, condus de Petre Roman. Ştiam că nu va reuşi, că nu veţi face decât să treceţi de la o tiranie (comunismul) la alta, a Mamonei, pentru că nu a reprezentat adevăratul Front al Salvării Naţionale. Adevăratul şi singurul vostru Front al Salvării Naţionale este Biserica Ortodoxă Română. Dar rezistenţa (în faţa păcatului, n.n.) este dificilă, pentru că suntem leneşi. Mult mai uşor este să te dai cu valul, să mergi cu lumea, decât să te opui ispitelor şi deşertăciunilor ei. Dar fiţi avertizaţi, această cale este sinucidere spirituală. În Vest, e evident.

– Înainte de a trece la următoarea întrebare, să lămurim ceva. Întâi, care este legătura dintre dificultăţile financiare şi judecata lui Dumnezeu. Cum adică prin „criză” înţelegem „judecată”, cum spuneţi? Apoi, sunt convins că nu l-aţi cunoscut personal pe dl. Petre Roman, sau pe altcineva din FSN. Azi, se vede că aţi avut dreptate, dar cum aţi putut şti, atunci?

– Toate necazurile omului îşi au originea în păcatele sale. Dacă n-ar fi fost păcatul, s-ar fi aflat şi-acum în Rai. Putem folosi sintagme lungi ca „necazuri financiare” dar, de fapt, se defineşte printr-un singur cuvânt, mult mai simplu, „lăcomie”. Ideea este că tot ce facem, are urmări. Putem trăi ani de zile cu iluzii, putem acumula datorii în timp, dar mai devreme sau mai târziu, o păţim. Toate acţiunile umane au un efect. Dacă motivul acţiunii va fi unul păcătos, rezultatul va fi întotdeauna păcătos. Dar deseori consecinţele sunt mult mai grave decât acţiunea în sine. De exemplu, o fată iresponsabilă rămâne însărcinată de un băiat iresponsabil. Consecinţele durează o viaţă, pentru generaţii întregi, „pînă la a treia generaţie”, cum scrie în Cartea Ieşirii. Iar consecinţele păcatului sunt numite „judecăţi”. „Ne confruntăm cu o criză financiară” spun politicienii. Ce vor, de fapt, să spună, deşi mulţi nu au sinceritatea să recunoască, este că „suntem judecaţi de urmările păcatelor noastre”.

Sigur că nu l-am cunoscut pe dl. Petre Roman, dar e foarte simplu. Oricine care promite că te va salva, este fie un mincinos, fie un înşelat. Numai Mântuitorul Hristos ne poate salva. Orice creştin ortodox conştient ştie lucrul acesta.

Lupta cu păcatul. Indiferenţa ucide. Ataşarea de lume slăbeşte credinţa.

– Care ar trebui să fie atitudinea unui credincios faţă de păcat, şi, la urma urmei, ce înţelegem prin păcat, deoarece mulţi consideră păcat doar crima, violul şi hoţia?

– Păcat este tot ce ne separă, ne distanţează şi înstrăinează de Dumnezeu, de finalul nostru inevitabil, pentru că vom sta în faţa Lui la Judecata de Apoi. De ce să negăm inevitabilul,refuzând să ne pregătim ca atare? Pregătirea pentru Judecată este împotrivirea faţă de păcat, acum. Dacă n-o vom face, vom experimenta prezenţa în faţa Dumnezeului etern ca un foc aprins, nu ca şi căldură a dragostei.

– Este indiferenţa, sub toate aspectele sale, păcat?

– Indiferenţa este o boală a sufletului, boala Bisericii din Laodiceea, care apare când sufletele noastre sunt pe moarte. Odată ce necontaminează sufletele, mai este doar un pas până la împotrivirea faţă de Dumnezeu. De ce? Pentru că indiferenţa reprezintă un gol, un vacuum, iar satana întotdeauna umple golurile. Este imposibil să existe gol spiritual, mereu el va fi umplut, fie cu energie negativă, fie cu energie spirituală. Alegerea ne aparţine.

– Care ar fi, în cateva simple cuvinte, măsura potrivită pentru împiedicarea păcatului? Să fie frica de moarte, frica de Dumnezeu, cunoaşterea Scripturii?

– Prima măsură care împiedică păcatul este mai degrabă conştiinţă că Dumnezeu este, decât că Dumnezeu există. Până când nu avem conştiinţa existenţei lui Dumnezeu, precum o mică flacără ce arde în sufletul nostru, nu putem avea conştiinţa nemuririi sufletului şi a destinului său. Din aceasta se naşte conştiinţa păcatului, a mizeriei spirituale, a nevoii de rugăciune şi pocăinţă, a morţii, a chemării omului, a Judecăţii şi rasplăţii. Numai când avem conştiinţa lui Dumnezeu poate exista în noi teama de El, frica de Judecată şi dorinţa de a trăi o viaţă bisericească, cunoscând şi înţelegând Scriptura şi Părinţii.

– Care este esenţa creştinătăţii? De ce am crede? În România, astăzi, multe voci susţin că Biserica are un rol prea mare în societate, că sunt mult prea multe biserici comparativ cu numărul de spitale şi şcoli, că nu ai neapărat nevoie de religie, doctrină, de nici un fel pentru a te feri de crimă şi imoralitate. Ce să le spunem?

– Avem credinţă pentru că Dumnezeu este Cel care stă la baza universului. Nu credem că există, ştim că există, El este experienţa noastră zilnică. Esenţa creştinătăţii este de a ne apropia mai mult de El.

În prezent, România urmează un val de occidentalizare, care a început cu căderea comunismului şi a crescut odată cu integrarea României în UE. Există astăzi un efort conştient, concentrat din partea Bruxellesului, în sine o colonie a Washingtonului, pentru occidentalizarea României. Şi ce înseamnă „occidentalizare” în acest context? Simplu: a face captivi spiritual, a seculariza. Iar asta înseamnă distrugerea vieţii spirituale, toată conştientizarea realităţii spirituale, a celeilalte lumi, întregul concept de Biserică şi mântuire veşnică. Aşadar, crează iluzia între blegii secularişti, care sunt manipulaţi de Vest, că nu mai avem nevoie de Biserică, e o pierdere de bani, că ne trebuie spitale, şcoli, asistenţă socială, noi şosele, totul pentru viaţa trupului şi o minte fără Dumnezeu.

Poate că România ar necesita mai multe dintr-acestea, dar ele nu vor salva România şi românii de la moartea spirituală. Asta numai Biserica o poate face. Există o Românie aici, pe pământ, dar există una, de asemenea, în cer – alcătuită din toţi acei români, ţărani şi voievozi care s-au făcut plăcuţi înaintea Domnului. Aceea este România care are valoare veşnică şi care trebuie să ne inspire, la care să ne raportăm, nu o Românie lipsită de caracter, occidentalizată, care va arăta şi se va comporta ca oricare altă ţară răpită spiritual, cu clădirile ei de sticlă şi beton, cultura hidoasă, golită atât de frumuseţe spirituală cât şi morală.

Puterea cuvântului.

– Un alt aspect bine remarcat este că ni s-a diminuat credinţa şi că acest proces evoluează pe zi ce trece. Ce ne-a omorât credinţa, părinte? Progresul? Bunăstarea? Propaganda?

– Ce ne ormoară credinţa este continua importanţă pe care o acordăm lumii. Aşa cum Sf. Ap. Ioan spune că lumea zace în păcate, iar stăpânul lumii este diavolul. Oricând ne ataşăm de lume, pierdem din credinţă.

– Fiindcă am pomenit de Scriptură, împărtăşiţi-ne trei pasaje scripturistice pe care le îndrăgiţi în special. De exemplu, am proaspăt în memorie ce s-a întâmplat cu Domnul nostru după ispitirea din Carantania. După plecarea diavolului, nebiruitor, Dumnezeu i-a trimis îngeri să-I slujească, drept cunună (Matei 4, 11). Sau când Apostolii, în drum spre Emaus, nu L-au recunoscut deşi Îl vedeau şi le vorbea (Luca 24, 13-22). Desigur ce a scris Sf. Ap. şi Ev. Ioan le întrece pe toate, fiind, poate, cea mai frumoasă parte din toată Scriptura. Dar numiţi doar câteva care v-au plăcut.

– Această sarcină este, desigur, imposibilă! Tot ce pot face cu o întrebare ca asta este să numesc trei pasaje care-mi vin acum în minte.

Întâi, vreau să precizez că iubesc în mod deosebit Evanghelia Sf. Ioan. Vreau s-o învăţ pe de rost. Deci prima citare este versetul de la început, care-l citim în noaptea de Paşti, a Învierii: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu”. Aceste cuvinte înseamnă mult pentru mine.

Apoi, ar fi versul de la Matei 6, 33: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”.

La urmă, cuvintele Apostolului Pavel din prima Epistolă către Corinteni 1, 25: „Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor”. De fapt, tot capitolul îmi este foarte drag, mai ales versetele 22 şi 23: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie”.

– Într-adevăr o întrebare dificilă, părinte, mulţumesc pentru răspuns. Mă bucură să ştiu că mai sunt şi alţii care iubesc în mod deosebit cuvintele Sf. Ap. şi Ev. Ioan. Cred că oricui aş pune această întrebare, aş obţine răspunsuri profunde. Nu aveam de gând să vă întreb, dar pentru că aţi adus vorba, spuneţi ceva despre puterea cuvântului. Dumnezeu a făcut lumea numai cu gândul, Adam a pus nume naturii şi animelelor, iar acestea îl ascultau, răspunzândchemării lui. Mântuitorul a vindecat numai prin cuvânt… Cât de puternic este cuvântul?

– Domnul Hristos, a doua Persoană a Sfintei Treimi, este Cuvântul şi Înţelepciunea lui Dumnezeu „prin Care toate s-au făcut”, aşa cum mărturisim în Crez.

Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Deşi avem trup de animal, un lucru ne deosebeşte de animale, faptul că avem suflet nemuritor, de vreme ce Dumnezeu a suflat Duhul Său asupra noastră… Această suflare a Duhului ne-a înzestrat cu suflet nemuritor şi putinţa de a vorbi. Nici un animal nu poate vorbi, cele mai dezvoltate pot doar să imite omul, cum e cazul cimpanzeilor care pot „maimuţări” fiinţele umane, papagalilor, care pot repeta cuvinte omeneşti, sau câinilor, care pot semăna psihic cu stăpânii lor şi chiar să le dăruiască afecţiune. Dar asta e imitare, nu inteligenţă, care este o facultate a sufletului.

Aşadar, vorbirea este un semn cum că suntem asemenea lui Dumnezeu, iar cuvântul omenesc este foarte puternic. Aţi auzit de zicala „stiloul e mai puternic decât sabia” – deci orice vorbă aşternută pe hârtie este foarte puternică, dumnezeiască. Pe de altă parte, chiar şi cu vorba, omul poate distruge. Cel mai mare duşman al nostru este limba, spun Părinţii. Şi totuşi, avem un Ioan Gură-de-Aur şi un Nicolae Velimirovici, Gură-de-Aur al sârbilor. E-adevărat, cuvintele rostite de oamenii răi, rănesc şi produc rău, dar în timp ele sunt uitate, pe când spusele oamenilor buni fac înconjurul lumii, fiind traduse şi repetate de milenii. Asta deoarece cuvântul omului este o reflexie a Cuvântului lui Dumnezeu. Cu siguranţă, cel mai mare exemplu în acest sens sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, care au fost traduse în aproximativ 2000 de limbi, în aproape 2000 de ani.

– În Sfânta Scriptură găsim răspunsuri la multe probleme despre: credinţă, familie, societate, etc. Însă dacă aş fi cinic aş spune că multe căderi importante au avut loc tocmai în acest spaţiu creştin. Încotro se îndreaptă societatea noastra, părinte? Ritmul devine din ce în ce mai insuportabil. Muzica e infectată cu versuri satanice şi imorale, televiziunea impulsionează spre rău, la şcoală învaţă să facă sex şi să se drogheze… Ce poate face un creştin adevărat în aceste circumstanţe?

– Lumea se reîntoarce la păgânismul primelor trei secole, pe care l-au combătut Sfinţii Părinţi. Ce putem face? Să ne rugăm! A ne ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu, este un act supranatural. Fiecare secundă în care ne rugăm e o secundă în plus dedicată eternităţii şi nu lumii acesteia, ceea ce este peste natură nu în natura căzută. Se zice „spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti”. Vorbim noi cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfinţii şi Îngerii, sau vorbim cu televizorul?

– În România zicala e puţin diferită „spune-mi cu cine te împrieteneşti, ca să-ţi spun cine eşti”, dar merge îm ambele cazuri. Deci să ne împrietenim cu Dumnezeu şi Sfinţii Săi… Un sfat bun!

– Şi să nu deznădăjduim. În diverse momente ale istoriei, Apocalipsa a fost foarte aproape, în alte momente s-a îndepărtat. În prezent, se află într-un stadiu de înaintare accelerată, dar asta nu trebuie să dureze. O putem întoarce. E-adevărat că ne aflăm într-un tren care se îndreaptă rapid spre terminus, spre sfârşitul lumii. Dar, ştiţi, trenurile se mai şi strică, pot fi oprite şi se pot merge în marşarier. Nimic nu e inevitabil cu trenul ăsta. Depinde de noi.

S-avem încredere în Pronia divină. Numai El poate face bine din rău. Aşadar, nu credeţi profeţiile sumbre şi cinismul celor ce şi-au pierdut credinţa, pentru că şi-au pierdut de-asemenea şi speranţa. Şi tocmai pentru că şi-au pierdut speranţa şi-au pierdut şi dragostea.

Rugăciunea sporeşte răbdarea, iar răbdarea aduce nădeje. Viaţa duhovnicească.

– În ce priveşte prezentul, ne putem mulţumi sau justifica lipsa de rezistenţă pe ideea ca nu putem face nimic, să cedăm „lumii”?

– Fiecare rugăciune, fiecare post, fiecare participare la slujbă, fiecare spovedanie, fiecare Împărtăşanie reprezintă un act de rezistenţă în faţa lumescului şi a piramidei ei inversate de valori. Totul e-n mâna Domnului. Nu sunt în asentimentul celor care acuză alte rase sau grupuri de conspiraţie. Nu există decât un singur conspirator împotriva noastră – diavolul.

Da, în anumite momente, diavolul foloseşte diverşi oameni, grupuri şi ideologii contra noastră. Spre exemplu, la un moment dat, comuniştii au fost cei pe care i-a manipulat şi folosit împotriva noastră, în timp ce astăzi, nu mai are vreme de comunism; este irelevant pentru cauza lui. Azi, are ajutoare mult mai eficiente. Din nefericire, mulţi acceptă aceşti noi duşmani în casele lor, în timp ce n-ar fi acceptat niciodată comunismul. Toţi duşmanii noştri, sunt, de fapt, victime ale satanei, care au renunţat la libertatea dăruită de Dumnezeu pentru a deveni robii diavolului. Toţi aceşti oamnei sofisticaţi, „educaţi”, care cred că ştiu totul şi că vor salva omenirea cu tehnologia lor, sunt victime slabe, marionete ale diavolului.

– Părinte, o curiozitate despre care am vrut să vă întreb şi data trecută, cât de des spovediţi şi împărtăşiţi acolo?

– Încurajez spovedania şi Împărtăşania regulat. Recomand o dată pe lună, dar de multe ori oamenii vin mai rar. Când trăieşti într-o ţară ortodoxă prin tradiţie, poate nu vă împărtăşiţi aşa des, însă în ţările occidentale, adevărate deşerturi spirituale, trebuie să participi activ la viaţa bisericii, ca să poţi supravieţui spiritual. De asemenea, cred în pregătirea cu atenţie înaintea Cuminecării, care trebuie însoţită de post, rugăciune, citirea Evangheliilor, Epistolelor şi a vieţilor sfinţilor. Viaţa noastră duhovnicească este un cerc virtuos: avem nevoie de Harul divin din Sfintele Taine, dar trebuie să depunem eforturi pentru a lua parte regulat la aceste Taine. Împlinind aceste condiţii, vom căpăta râvna pentru pocăinţă şi dorinţa de a ne împărtăşi şi mai des.

Dar vreau să mai spun ceva, pentru a mă face mai bine înţeles. Nu ajunge doar rugăciunea. Dacă suntem sinceri în rugăciune, trebuie să şi acţionăm în concordanţă. Aşa cum Sf. Ap. Iacob spune, „credinţa fără fapte, moartă este” (cf. Iacob, 2, 17). Un suflet viu, acţionează. Întâi se roagă, apoi acţionează. Un suflet mort, n-are nici credinţă, nici fapte. Iar un suflet pe moarte, dar care încă nu a murit, poate cădea cu uşurinţă într-un pietism pasiv, un fel de fatalism, un chietism. Asta nu e o atitudine ortodoxă. De exemplu, mulţi spun doar că Dumnezeu este milostiv. Desigur, e adevărat, dar El este de asemenea şi Drept Judecător. Părinţii spun că atunci când ne gândim la păcatele altora, ar trebui să ni-l imaginăm pe Dumnezeu milostiv, dar când ne gândim la ale noastre, să ni-l imaginăm ca Drept Judecător şi să ne cutremurăm. Cum ne mântuim? Prin rugăciune şi Împărtăşanie, dar întotdeauna acestea trebuie însoţite de implicare. Citiţi la Matei, capitolul 25, cum trebuie să-i îmbrăcăm pe cei goi, să adăpostim pe cei străini, să hrănim pe cei flămânzi, să vizităm bolnavii şi pe cei din închisoare. Toate se referă atât la sensul literar, cât şi la cel spiritual, adică la cei goi spiritual, la cei înfometaţi spiritual, la cei străini spiritual şi la cei bolnavi şi captivi spiritual. Şi sunt încă şi mai multe exemple.

Un suflet viu porneşte şi împlineşte aceste lucruri. Priviţi la Sf. Ioan de Kronstadt. A ridicat aşezăminte, a ajutat alcoolici, a strâns prostituate de pe străzi, oferindu-le un loc sănătos de muncă, şi deci, un venit. Sf. Nicolae a făcut la fel, Sf. Vasile cel Mare, la fel. Credinţa ortodoxă este una activă, nu pasivă. Cred că multe probleme ale Europei de Est vin din faptul că regimul comunist nu i-a îngăduit nici o implicare în social. Iar acum, această pasivitate a devenit firească. Noi nu suntem protestanţi şi nu trebuie să cădem în extrema opusă a activismului social, numai acţiune, fără rugăciune. Pasivism. Activism. Toate ism-urile sunt dăunătoare. Ortodoxia nu este un ism. A fi activ social, nu este o ideologie pentru noi, nu este un scop în sine, ci doar urmarea faptului că avem credinţă, că ţinem poruncile – iubeşte-L pe Dumnezeu şi iubeşte-ţi aproapele.

– Cum să înţelegem fragmentul din rugăciunea din cadrul Liturghiei, înainte de Împărtăşanie: nu voi spune vrăjmaşilor taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda…

– „A spune vrăjmaşilor Taina Ta” înseamnă a fi un trădător al lui Hristos, în loc să ne spovedim Lui. „Sărutul lui Iuda” înseamnă sărutul unui ipocrit. Iar păcatul a devenit instituţionalizat în zilele noastre, lucru foarte trist. Trebuie să interpretăm aceste cuvinte ca pe o avertizare. Suntem gata să-I fim credincioşi, să-L mărturisim? Dacă nu, sincer, ar trebui să ne fie ruşine că ne numim ortodocşi şi degeaba ne mai împărtăşim.

– Putem considera păcatul un act de trădare faţă de Dumnezeu?

– Da, păcatul este un act de necredinţă, de trădare a Împăraţiei lui Dumnezeu. Dar nu trebuie sădeznădăjduim, pocăinţa este mereu posibilă. Dumnezeu ne primeşte înapoi.

Autoservirea şi încurajarea egoismului. Evadarea în natură.

– Se pare că oamenii sunt interesaţi numai cum să consume şi să stăpânească mai mult. Lumea este egoistă. Chiar şi pe acest tărâm binecuvântat, observăm un dezinteres crescând faţă de religie. Oamenii când au necazuri, mai degrabă tind să-l înjure pe Dumnezeu, decât să se întoarcă la El. Să fie pentru că Dumnezeu nu ne îndeplineşte cererile egoiste?

– Întregul sistem vestic de consum se bazează peegoism: „mă iubesc doar pe mine însumi”. Aceasta crează inimi împietrite, capabile doar de iubire de sine. Sistemul occidental, pe care România se pliază acum, e în întregime bazat pe sine. Ce înseamnă consumerismul? Auto-absolvire-de-păcate, auto-măgulire, iubire de sine. Deoarece cultura modernă este egoistă, este destructivă faţă de orice colectiv, familie, naţiune, şi desigur, faţă de Biserică, cel mai mare colectiv care se opune individualismului. Ca şi ţările vestice, România urmează acum un curs auto-destructiv, sinucidere spirituală, deci şi culturală.

– Ştiţi la ce mă gândesc? Această bunăstare adusă de tehnologie te poate face fericit într-un fel, dar nenatural, fiindcă te împinge spre egoism. Luptându-te pentru propriul interes, pentru propria reuşită, uiţi de cei din jur, în timp ce necazul te ţine într-o stare de veghe. Când eşti necăjit, îl vezi şi pe celălalt de lângă tine când e necăjit, dar când îţi merge bine nu-l mai vezi. Omul aleargă după plăcere dar totul este o iluzie. La un moment dat te plictiseşti de atâta alergătură şi vrei altceva (altă plăcere deşartă). De ce nu ne găsim fericirea/împlinirea în lucrurile care produc plăcere?

– Da, sunt de acord. Consumerismul este pur egoism. Totul a început prin conceptul american de „autoservire”. Cum rămâne cu „servitul” celorlalţi?

Astăzi, văd tineri care trăiesc într-o lume antisocială a lor, cu MP3-uri, cu laptopuri, cu Facebook, cu MySpace, asta personalizată, aia personalizată. Sunt izolaţi faţă de alţii, faţă de realitate, într-o lume virtuală, centrată pe sine. Al meu, al meu, al meu. Eu, eu, eu. Mie, mie, mie.

Insatisfacţia se datorează faptului că aceste lucruri aducătoare de plăcere funcţionează doar pe termen scurt. Ele satisfac trupul, simţurile şi mintea doar pentru o perioadă scurtă, dar nu pot face nimic pentru suflet, care numai el singur este nemuritor. Miezul societăţii moderne e axat pe furnizarea acestor plăceri pe termen scurt, de moment, pentru că este lipsit de suflet şi e muritor, efemer.

– Găsesc interesant, fascinant chiar, câte lucruri poţi învăţa prin interacţiunea cu animalele şi natura. Când plantezi o sămânţă şi o îngrijeşti să răsară, când hrăneşti animalele primind ca recunoştinţă blândeţea lor; florile, păsările, e ca şi cum „cineva” încearcă să ne trimită/înveţe un mesaj. Nu aţi crede? În timp ce o societate eminamente tehnologizată, refuză într-un fel această lecţie.

– Cine a plantat Edenul „în Est”? Dumnezeu. Ne amintim că Dumnezeu „se plimba prin Grădină în răcoarea zilei”. Deci fiecare îngrijire de creaţia lui Dumnezeu este, de fapt, o imitare a lui Dumnezeu, Tatăl cel iubitor. Omul ar face bine să gândească despre el că este mai degrabă un grădinar decât un tehnolog. Şi tehnologia este o imitare a lui Dumnezeu, dar imperfectă, defectuoasă, întotdeauna are un dezavantaj, un efect secundar. De ce? Pentru că Dumnezeu e bun, dar omul e păcătos, iar păcatul afectează şi se răspândeşte în tot ce face, crează, atinge.

Îmi aduce aminte când americanii au ajuns pe lună, primul lor proiect a fost să instaleze rachete acolo. De ce? La fel şi cu spaţiul, atât americanii cât şi sovieticii au avut proiecte pentru „sateliţi ucigaşi”, pentru „războiul stelelor”. Imediat cum ajunge omul undeva, face probleme, atât de inutile.

În zilele noastre, oamenii încep să revină la ideea de „protejare a naturii” de propria-i tehnologie. Dar chiar şi aşa, dacă privim atent, şi asta e dăunător, pentru că încearcă să protejeze mediul tot prin tehnologie. Spre exemplu, mi s-a spus că maşinile electrice sunt foarte periculoase, nu numai pentru că, desigur, trebuie să se alimenteze de la o sursă electrică, dar şi pentru că nu pot fi reciclate, bateriile lor fiind foarte dăunătoare mediului.

În general, acest ecologism nu este decât o venerare neopăgână a naturii. Cuvintele „mediu înconjurător” este total greşit, necreştinesc, pentru că este centrat pe om, pentru că vorbeşte doar de ce „înconjoară omul”. O mişcare ecologistă creştină ar vorbi despre îngrijirea „creaţiei lui Dumnezeu” nu despre „mediul înconjurător al omului”. Şi cu asta ne întoarcem la imaginea omului ca grădinar, în Grădina Domnului. Până nu vom face acest lucru, Dumnezeu nu va mai „păşi” niciodată printre noi.

Efemeritate sau eternitate, două principii care se exclud reciproc.

– Un mare teolog român (Dumitru Stăniloae) a spus că omul e împins spre patimi de frica morţii, dar paradoxal, în starea de după plăcerea aceasta trecătoare, el simte tocmai mirosul morţii, morţii spirituale, desigur.

– Ne temem de moarte fiindcă este un procesc nefiresc pentru noi. Dumnezeu nu ne-a creat pentru moarte, ci pentru viaţă; El e numit Creatorul, Dătătorul de viaţă. Moartea a venit în lume prin păcatul lui Adam (Romani 6, 23). Totuşi, până nu acceptăm realitatea căderii noastre, starea noastră păcătoasă, nu ne putem pocăi. Şi fără pocăinţă nu putem scăpa de moarte. Fugim de ea, prin afirmarea cărnii păcătoase, dar apoi ne dăm seama că aceasta este muritoare. Ne îmbogăţim material, dar nu găsim nici o fericire în materie, ba chiar regretăm trecutul, când nu eram bogaţi.

– Este foarte interesant faptul că nu putem dormi din cauza grijilor pământeşti, dar faptul că nu ne mântuim nu ne îngrijorează aşa de mult. Îmi amintesc nişte pasaje din Pateric:
„ – De ce eşti trist, avva?
– Încă mai mănânc”.
„ – De ce eşti trist, avva?
– Încă mai dorm.” Dar acum, indiferent de cât are, omul caută să adune şi mai mult. Unde-ţi este comoara, acolo ne este şi inima (Luca 12, 34) ?

– Ca oricare altă minciună, păcatul este un cerc vicios, ca un drog, o dependenţă. Odată ce pornim, vrem să continuăm. Putem întrerupe acest obicei numai prin căinţă, printr-o viaţă nouă, consacrată raiului. Cuvântul grec pentru pocăinţă este „metanoia”, care înseamnă „o shimbare a minţii”. Şi asta este ce trebuie să facem, să ne schimbăm mintea, să întoarcem spatele păcatului şi să ne iîntoarcem la casa Tatălui nostru.

– Am vorbit despre Scriptură şi despre prezent, să vorbim un pic de viitor. Omenirea a fost dintotdeauna interesată de cunoaşterea viitorului, de zilele din urmă… Acum, oamenii vorbesc numai despre asta, conspiraţii, sfârşitul lumii, otrăvuri, şi altele asemenea. Câteodată am impresia că ştim mai multe despre Apocalipsă decât Însuşi Dumnezeu, dar mai nimic despre Înviere. Ce impact poate avea această vedere îngustă şi negativistă asupra sufletelor noastre? Ce aduce sfârşitul, cum îl putem întârzia şi care ar fi atitudinea corectă pentru acest subiect?

– Nu recomand nimănui să citească Apocalipsa, singura carte profetică a Noului Testament. Să ne concentrăm pe cele patru Evanghelii, peEpistole şi Psalmi. Poate fi chiar periculos să citim Apocalipsa; sufletul tău trebuie să fie pregătit pentru asta. Toată această preocupare cu sfârşitul lumii poate fi negativă, cu pseudo-profeţiile, morbiditatea şi deznădejdea sa. Cum ai spus, Învierea e cea cu adevărat importantă.

Nu sfârşitul lumii ar trebui să ne preocupe, ci sfârşitul nostru, adică moartea şi judecata noastră. Hristos ne-a chemat să ne mântuim pe noi înşine. Nu suntem noi salvatorii lumii, El e singurul Salvator al lumii. Numai mântuindu-ne pe noi, putem ajuta efectiv şi pe alţii.

Toate speculaţiile despre sfârşit sunt zadarnice. Mântuitorul Însuşi spune că numai Tatăl ştie când vine sfârşitul (Matei 24, 36). Deci, dacă vreo fiinţă umană pretinde că ştie când va veni sfârşitul, este doar mândrie, aroganţă, minciună (iluzie), deoarece susţine că ştie mai multe decât Dumnezeu.

Putem amâna prin pocăinţă. Fiecare act spiritual înseamnă o prelungire cu încă o secundă a lumii, timp în plus pentru pocăinţă. Sfârşitul va veni atunci când nu va mai exista nici o faptă spirituală, cu alte cuvinte când lumea va fi moartă spiritual, ca pe vremea lui Noe.

Atitudinea firească este să ne preocupăm desprepropria moarte şi mântuire. N-ar trebuie să ne îngrijorăm prea tare, ştiind că Dumnezeu este dragoste. Dacă nu vom gândi aşa, ne va cuprinde deznădejdea.

Mereu atenţi la realitate, niciodată depăşiţi de ea. Necesitatea de a avea un suflet viu.

– Totuşi, părinte, trebuie să-i informăm pe cei din jur despre ce se petrece, pentru că după atâţia ani de îndoctrinare, suntem supuşi alteia, de acelaşi tip. Oamenii obişnuiţi nu ştiu asta pentru că în media nu se spune, iar mulţi nu au acces la internet, sau la o sursă de informaţii credibilă. Cred că este necesar să informăm aproapele pentru ca acesta să ia cea mai bună decizie, în cunoştinţă de cauză.

– Desigur că trebuie să fim conştienţi de ce se întâmplă în jurul nostru şi să spunem şi altora. Este absolut vital pentru că astăzi lumea este manipulată de forţele întunericului. Trebuie să creem o conştiinţă ortodoxă, o ortodoxie conştientă. „Iată, vă trimit în mijlocul lupilor;, fiţi, aşadar, înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16). Încă o dată, repet, nu suntem din lume, dar trăim în lume. Asta nu înseamnă că trăim într-un ghetou, trăim în realitate şi trebuie să ştim ce atitudine să avem în faţa realităţii. Asta înseamnă să fim „întelepţi ca şerpii”. Pe de altă parte, trebuie să ne străduim să ne menţinem „curaţi”, altfel spus „blânzi ca porumbeii”. Trebuie să ne păstrăm integritatea, dar trebuie, de asemenea, să cunoaştem natura firii umane şi duşmanii activi din lumea ce ne înconjoară. Dacă nu cunoaştem tactica duşmanului, cum vom rezista?

Astăzi, toată lumea încearcă să ne îndoctrineze, să ne spele creierul, iar acest lucru a fost mult mai rău pe timpul comuniştilor. Că aceştia s-au înşelat, este evident. Totuşi, lumea vestică este mult mai subtilă, iar ideologia sa, al ei „Sex in the city” este mult mai periculos. Comuniştii au fost neandertali. Cine mai foloseşte astăzi ciocanul şi secera? Acum avem maşini asistate de calculator şi tractoare ghidate prin satelit. Deci, Vestul, inclusiv UE, este foarte sofisticat şi din această cauză propaganda lor este mai puternică decât cea a naziştilor. Doctrina lumii occidentale este o formă de exaltare a păcatului. Spune: „hai, fă-o, dacă te vei simţi bine”. Când realizăm consecinţele, este deja prea târziu, suntem deja dependenţi. Dacă UE ar face un târg, oferindu-ne o sumă considerabilă de banipentru a ne vinde sufletele, am zice nu. Dar trebuie să ştim natura târgului, uneori poate fineutru spiritual, atunci şi numai atunci, putem accepta.

Trebuie să fim vigilenţi, ne îndreptăm spre sfârşit. Evident, cu fiecare secundă care trece, suntem mai aproape, dar asta nu trebuie să devină o obsesie.

– Vorbind despre vederi înguste şi gândire protestantă, am întâlnit clerici sau monahi respectabili care clasifică totul după standarde definite de ei, care fac din regulă scop. Nu vorbesc despre interpretări dogmatice personale, mă refer la faptul că gândesc după tipare şi litere (litera omoară, Duhul eliberează (II Corinteni 3, 6). Care este graniţa dintre literă şi duh, cum spune Sf. Ap. Pavel în Epistola sa?

– Nu trebuie să fim ca fariseii, care fac idoli din reguli (să nu vindeci sâmbăta, altfel spus, să nu faci bine sâmbăta). Dacă sufletele noastre sunt vii spiritual, atunci vom şti ce să facem. Trebuie să ne întrebăm mereu, în ce constă binele cel mai mare – urmarea în literă sau în duh? Desigur, de cele mai multe ori coincid, dar nu întotdeauna. Fiecare suflet are nevoie de doza potrivită de medicament spiritual, la timpul cuvenit.

De exemplu, vă pot spune despre o tânără, foarte zeloasă, dar nu după discernământ, care postea excesiv, mândrindu-se cu asta. A ajuns la mine foarte bolnavă trupeşte. I-am dat un canon să nu postească Postul Paştilor decât în Săptămâna Mare. Într-adevăr, i-am recomandat să mânănce cât poate, pentru a-şi restabili sănătatea. Pentru asta voi da răspuns în Ziua Judecăţii. Mai târziu mi-a telefonat medicul ei de familie şi mi-a mulţumit, zicând că „am salvat-o”, pentru că se îmbolnăvise foarte grav. Deci care a fost binele cel mai mare?

Despre naţiune. Diversitate în unitate. Sfinţii sunt mereu alături.

– Părinte, în final, aş vrea să vorbiţi despre semnificaţia naţiunii, nu politic, ci după contextul desprins din Facere. De ce sunt aşa de multe naţiuni? Au ele un rol istoric? Contează trecutul unui neam, recunoştinţa faţă de strămoşi? Vor fi naţiunile judecate?

– Dumnezeu a împrăştiat oamenii pe întreg pământul, după dărâmarea turnului Babel. Deci, multe limbi şi neamuri au apărut atunci. Unitatea unei naţii nu stă în construirea unui turn Babel la Bruxelles sau Washington, ci în Duhul Sfânt de la Rusalii. Aceasta este unitatea spirituală ce permite diversitatea, în timp ce actuala unitate impusă politic, globalismul nu are alt scop decât de a distruge diversitatea şi a ne nivela pe toţi.

Trebuie să ne iubim ţara în care a rânduit Dumnezeu să ne naştem, fiindcă Dumnezeu i-a dat frumuseţea naturii şi a permis frumuseţii făcute de om să apară. Această dragoste se cheamă patriotism, care diferă readical de naţionalism. Patriotismul înseamnă iubirea propriei ţări, nu a statului sau guvernului, deci a politicii. Mai mult, patriotismul presupune şiiubirea altor ţări, fiind şi acestea create de Dumnezeu. Cine iubeşte frumuseţile pe care Dumnezeu le-a lăsatîn ţara sa, ştie să aprecieze şi frumuseţile pe care Dumnezeu le-a dat altor ţări. Ori naţionalismul n-are nimic de-a face cu Dumnezeu, totul se rezumă la mândrie statală şi ură faţă de alte neamuri. Acesta este un păcat, aşa cum am putut vedea că a fost şi nazismul.

Fiecare naţiunue are rolul ei în lume, în istorie, pe care îl vom înţelege desluşit la sfârşitul vremurilor, aşa cum vom afla şi reuşita sau nereuşita împlinirii acestui scop, a voii lui Dumnezeu în istorie, dacă a rămas fidelă moştenirii bune a trecutului, celor mai bune împliniri ale strămoşilor. Fiecare ţară are un înger păzitor şi fiecare ţară, prin cetăţenii săi, va fi judecată la sfârşit.

– Vorbiţi-ne de trecutul Angliei, despre sfinţii englezi…

– Întâi, nu putem separa Anglia de celelalte ţări vest-europene (prin vest-europene vreau să spun toate acele ţări care au trecut prin Evul Mediu, iar mai apoi prin mediul catolic şi protestant modern. În acest sens spiritual, Europa de Vest include, de exemplu, Ungaria şi Polonia).

Toate ţările vestice poate fi spus că trăiesc într-un stadiu de uitare, în ţara nepăsării, cum spune psalmistul. Acesta este tărâmul dezrădăcinării şi deci, al neliniştirii. Cei care-şi uită trecutul, copilăria, părinţii, strămoşii, sunt cei care trăiesc într-o stare de isterie. Iar în ce priveşte Europa de Vest, ne putem întreba ce ştie ea despre sfinţii săi, despre strămoşii îndepărtaţi care au trăit pentru Hristos? Aproape nimic. Europa de Vest şi-a îngropat trecutul, trăind dezrădăcinat, în aer. Dar va veni ziua, şi acum a sosit, când Europei i se va aminti de trecutul ei şi atunci va avea posibilitatea alegerii, să se întoarcă precum un fiu rătăcitor ce este, ori să renunţe complet la creştinismul său.

În cazul Angliei, mai ales, de asemenea şi-a părăsit sfinţii, de 1000 de ani, când a părăsit comuniunea cu Biserica Ortodoxă Universală. Sfinţii Angliei sunt tot aici, numai că sunt ignoraţi, dispreţuiţi, batjocuriţi de aproape toată Anglia modernă, şi nu uitaţi că „Anglia modernă” are aproape 1000 de ani.

Decât să vorbesc despre sfinţii Angliei, mai degrabă v-aş prezenta un singur exemplu. Acum trei luni m-am aflat într-o biserică străveche din Anglia, într-un loc numit Dorchester. Moaştele sfântului local, Sf. Birinus, care a trăit în secolul VII, sunt îngropate sub podeaua bisericii (iată cum dezonorează protestanţii sfinţii). Nimeni nu ştie exact unde anume se află îngropat, dar noaptea, localnicii îl pot auzi pe sfânt ieşind din mormânt şi mergând prin biserică. Şi aşa este, sfinţii nu ne părăsesc, noi îi părăsim. Dumnezeu nu ne părăseşte, noi Îl părăsim. Tâlcuiesc această întâmplare cu Sf. Birinus ca fiind de pază, patrulând, ca alţi sfinţi ai Angliei, încă rugându-se pentru moştenirea sa, pentru mica turmă de ortodocşi care a mai rămas pe aceste meleaguri.

– Iubite Părinte, mulţumesc pentru aceste rânduri frumoase. Sunt sigur că acest nou interviu va fi apreciat cel puţin ca primul. Urări de bine din România!

– Dumnezeu să binecuvâteze ţinutul românesc. Vă rog să vă amintiţi şi de mine, păcătosul, în rugăciunile voastre, în faţa candelelor din bisericile şi mănăstirile voastre, astfel încât Dumnezeu să aibă milă de mine şi de noi toţi, cei de aici.

Anunțuri

Martie 26, 2011 Posted by | INTERVIURI, ORTODOXIE | , , , , , , | Comentarii închise la NOU INTERVIU CU PARINTELE ANDREW PHILLIPS (2011)

INTERVIU CU PARINTELE ANDREW PHILIPS

Nascut in 1956, dintr-o familie de nepracticanti, Parintele Andrew Philips l-a descoperit pe Dumnezeu la o varsta frageda – 12 ani, atunci cand a inceput sa-si puna intrebari existentiale. Tot atunci, dintr-un oarecare motiv, a inceput sa invete si limba rusa, pentu ca, ulterior, sa devina membru al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei (ROCOR). La 14 ani a inceput sa-L caute pe Dumnezeu la catolici si protestanti, insa descoperind Biserica Ortodoxa, aici s-a simtit acasa. Dupa ce a trait in mai multe tari, unde a dus o activitate misionara, din 1997 s-a intors in Anglia, unde se afla si acum, impreuna cu sotia si cei 6 copii. Slujbele anterioare de Pasti s-au oficiat si in limba romana, printre membrii parohiei ce poarta numele Sfantului Ioan Maximovici, numarandu-se si romani. L-am cunoscut pe Parintele Andrew acum 2-3 ani pe internet, cand am dat de site-ul parohiei Sfintiei Sale – Orthodox England (au si o revista cu acelasi nume). Desi n-am schimbat multe emailuri, dintotdeauna m-am gandit sa-i pun Parintelui Andrew niste intrebari cu privire la viata si activitatea Sfintiei Sale, iar de cand am initiat „campania” de interviuri pe blog, acest gand parea sa se implineasca tot mai mult. Si iata ca am primit si confirmarea parintelui. Sfintia Sa a mai fost intervievat si de altii, de aceea voi incerca sa abordez altfel acest interviu, pentru a nu repeta aceleasi intrebari. Acest lucru imi va fi usor si pentru ca dialogul nu poate ocoli problemele contemporane, care, iata, s-au inmultit. Va invit, asadar, sa ma urmati intr-o calatorie virtuala pana in Estul Angliei.

Bacauanu Mihail – Parinte, prima intrebare care ar fi tentat orice sa v-o adreseze este aceea a convertirii Sfintiei Voastre. Cred ca fiecare a avut parte de-o convertire, fie ca a trecut de la ateism la crestinism fie de la eterodocsi la ortodocsi. In cazul Sfintiei Voastre, insa, asemeni Cuviosului Seraphim Rose, „convertirea” este cu atat mai minunata cu cat s-a intamplat intr-un spatiu preponderent ne-ortodox. Este corect? Am inteles ca la 12 ani ati inceput sa va puneti unele intrebari despre viata, pentru ca mai apoi sa-l cautati pe Dumnezeu in Bisericile cele mai apropiate. Ce credeti ca a stat la baza acestui impuls si de ce ati ales sa-l urmati? De ce nu l-ati cautat pe Dumnezeu in stiinta sau filosofie?

Pr. Andrew – Este adevarat ca nu a existat nici un motiv logic pentru convertirea mea la Ortodoxie. Nu am crescut in nici o confesiune crestina, iar tatal meu nu a fost botezat defel. Totusi, de cand eram copil, am fost sensibil la lumea dimprejurul meu si am simtit ca mai exista si o alta lume. Aceasta va fi trebuind sa fie chiar langa a noastra, o lume invizibila si paralela, plina de prezenta lui Dumnezeu si care, de fapt, este adevarata lume, a noastra fiind doar o iluzie. Pe masura ce am crescut, am vrut sa inteleg lumea cealalta, ce legatura are cu viata si moartea, de unde am venit si unde voi ajunge. Am inceput, deci, sa citesc despre tot soiul de ideologii, inclusiv comuniste, dar si religioase. Asa am descoperit Evangheliile, pe care le-am citit prima data la varsta de 13 ani. Un an mai tarziu, mi-am dat seama ca sunt crestin si ca, defapt, in subconstientul meu, dintotdeauna am fost. Am inceput, apoi, sa vizitez diferite biserici: protestante, anglicane, romano-catolice, dar n-am simtit in ele prezenta acelei alte Lumi. Abia la 16 ani, am reusit sa vizitez o biserica ortodoxa, aflata la mare departare. Imediat cum am intrat in acea biserica, am stiut ca am ajuns, in sfarsit, acasa; aici mi-a stat sufletul mereu, si aici va  sta si de-acum incolo, in aceasta Biserica.

BM – In ultimele luni, am asistat la campanii de promovare a ateismului in mai multe tari ale Europei, prin afisarea de postere nihiliste. Si in Romania, exista grupuri care militeaza pentru indepartarea icoanelor din scoli si predarea darwinismului. V-as ruga sa ne spuneti unde credeti ca a gresit Darwin si unde credeti ca gresesc adeptii lui, de astazi. Cum ar arata o societate de liberi-cugetatori? Cand zic asta ma gandesc la faptul ca oriunde te duci in lume, mai ales in spatiul Oriental, misticismul a avut o influenta uriasa asupra vietii pe toate planurile; ateismul n-a creat niciodata nimic!! Credeti ca a adus ceva folositor crestinismul lumii? Sau numai razboaie si lupte pentru putere asa cum sustin unii?

Pr. Andrew – Ideologia ateista este cea care se poarta astazi si care este la moda, in toate formele sale. Lenesii/Nepasatorii si-au facut o scuza din Darwin, pentru a nu merge la biserica si pentru a nu incerca sa se desavarseasca. Darwinismul este un basm, un mit modern, care cuprinde totul despre umanitate. Doctrina darwinista trateaza numai despre lumea fizica, animale, insecte, plante si este adevarata numai intr-o oarecare masura, fiind doar teorie. A spune ca intreg universul a luat fiinta in urma unui accident, e la fel de greu de crezut ca o poveste de adormit copiii. Daca ar fi sa credem in darwinism, atunci ar trebui sa credem in orice basm. Cum este posibil ca un lucru atat de complex ca mintea umana sa fie rezultatul unei simple intamplari? Cum este posibil, ca miliardele de stele de pe cerul noptii, sa existe prin intamplare? Bunul simt ne spune ca exista un Creator. Cum am spus, darwinismul, cu teoriile sale, reprezinta o scuza pentru justificarea pacatelor. Si sunt incurajati in aceasta, de diavol, care nu vrea ca oamenii sa-si vindece ranile pacatelor ducand o viata crestin ortodoxa, atragand Harul lui Dumnezeu prin Taine, rugaciune si post. Toata problema aceasta a darwinismului este o iluzie. Numai mintile unor oameni atei au putut inventa o asemea explicatie; intelectuali si fantezisti, care nu sunt in stare sa perceapa realitatea despre sufletul uman, pentru ca petrec prea mult din timpul lor cu animalele, incepand sa creada, din acest motiv, ca sunt asemenea lor. Fara indoiala ca daca nu crezi in nemurirea sufletului si nu ai traire spirituala, oamenii sunt animale. Nu e deloc de mirare ca fascistii si comunistii s-au folosit de Darwin. Daca numai cei puternici supravietuiesc, au zis, atunci avem dreptul sa ucidem pe cei slabi, sau „rasele inferioare” –  cum a facut Hitler, sau „dusmanii poporului” – cum au facut comunistii. Totusi, faptul ca respingem argumentele ilogice si irationale ale darwinismului, nu inseamna ca suntem de acord cu interpretarile ciudate ale sectarilor protestanti, care interpreteaza Scriptura dupa bunul plac, neavand cunostinte despre Sfanta Traditie si care nu stiu si nici nu sunt capabili sa inteleaga talcuirile Scripturii, dupa Sfintii Parinti. Pentru a intelege Scriptura, trebuie mai intai sa-i cunosti Autorul. Acesta este Sfantul Duh, iar Sfantul Duh locuieste in Biserica. De aceea, fiind in afara Bisericii, nu poti talcui si intelege Sfanta Scriptura. Hristos a mantuit lumea. El este Viata si Invierea. Faptul ca unii oameni rai se folosesc de credinta crestina pentru a-si justifica rautatea si razboaiele, nu inseamna ca este rau crestinismul, ci ca diavolul si cei de care acesta se foloseste si prin care acesta lucreaza, va incerca mereu sa discrediteze crestinismul. Ei se folosesc, doar, de credinta crestina pentru a-si masca propriile pacate. Daca crestinismul n-ar fi avut valoare, nu s-ar fi folosit de el. Diavolul intotdeauna ataca si incearca sa distruga ce e mai bun. Daca crestinismul ar fi fost nul, fara valoare, diavolul nu s-ar fi straduit sa-l corupa. Diavolul nu-i ataca pe cei care nu se pocaiesc, acestia sunt deja prietenii lui. El ii ataca tocmai pe cei care se caiesc, de aceea cel mai mare dusman al lui este Ortodoxia.

BM – Sunt unele voci care sustin ca ortodoxia ar impiedica progresul, ca, per ansamblu, crestinismul ar fi o religie prigonitoare, inchizitoriala si xenofoba. Analizand istoria din cele mai vechi timpuri si pana astazi, credeti ca ortodoxia a fost un factor retrograd?

Pr. AndrewOrtodoxia inseamna progres, dar unul spiritual. Ceea ce lumea numeste „factori progresivi” sunt de fapt factori regresivi – regresivi spiritual. Acest paradox se datoreaza faptului ca noi ortodocsii, avem un sistem axiologic radical diferit de cel al lumii, care „zace in pacate”, cum spune si Sfantul Apostol Ioan. Noi avem o perspectiva nemuritoare, vesnica, in timp ce ei au una temporala, muritoare. Intreaga filosofie a lumii este filosofia mortii. Ei spun: „traieste confortabil, bucura-te de viata cat mai poti, traieste numai pentru tine, pentru ca in final vei muri. Oricum vei muri”. Dar cum poti trai confortabil, cand sabia mortii atarna deasupra ta? Noi, crestinii, nu iubim moartea, cum face lumea, noi iubim Invierea. Noi nu suntem primitivi spiritual, noi suntem avansati spiritual – ei sunt primitivii deoarece cred in moarte.

BM – Citind cele scrise despre Sfintia Voastra si despre parohia Sfintiei Voastre, mi-a sarit in ochi diversitatea etnica si nationala: un englez se converteste la Ortodoxie in Biserica Rusa, face misionarism ortodox in tot Vestul Europei (care este catolic si protestant), viziteaza si Rusia si Grecia, are in parohie englezi, rusi si romani, savarseste slujba si in alte limbi decat cea engleza, iar unul din ocrotitorii principali este Sfantul Ioan Maximovici, un sarb care a facut misionarism in China (Shanghai). Cum se face, Parinte, ca oriunde mergi, in ortodoxie te simti ca acasa, desi ortodoxia este diferita peste tot (nu dogmatic, bineinteles)? Care credeti ca este liantul principal in aceasta insiruire? Sa fie Invierea, sa fie o forma de mandrie religioasa?

Pr. AndrewNoi, ortodocsii, toti avem aceeasi casa – Biserica lui Hristos, care ne poarta spre Rai. Impartasim acelasi duh. Nationalitatea, buletinele, pasapoartele (granitele), sunt pe planul secundar si tin de aceasta lume. Lucrurile importante sunt universale. Pasaportul nostru spiritual, singurul care ne poate duce in Imparatia Cerurilor, atesta ca avem cetatenie ORTODOXA. Cand vezi o batranica sau un copilas zambind dupa ce au primit Sfanta Impartasanie, acel zambet are valoare internationala, aceasta este limba Ortodoxiei. Restul sunt secundare…

BM – Multi ortodocsi, mai ales dintre cei care nu detin informatii la nivel global despre ortodoxie, se arata mirati cand aud de ortodoxie in America, in China, in Africa sau chiar si in Vestul Europei. Cred ca am fi cu totii curiosi sa ne spuneti mai multe despre ortodoxia in Anglia. Cum suna slujbele in limba engleza si cat de mult se muleaza ortodoxia pe firea englezului?

Pr. Andrew – Nu limba este cea mai importanta, ci spiritul. Daca pastram Traditia Bisericii, totul suna bine. Priviti chiar la Romania. Cea mai mare realizare a ortodoxiei romanesti din secolul 19 a fost traducerea slujbelor in limba romana. Inainte se tineau in greaca sau slavona. Vrea cineva sa revina la aceasta situatie, cand nimeni nu intelegea nimic? Sigur ca nu. Daca tinem credinta Bisericii, putem folosi orice limba. In Anglia, folosim limba engleza, dar un limbaj liturgic, care difera in totalitate de limbajul strazii, de limbajul comun. Este o limba frumoasa (nn. cam cea de pe vremea lui Shakespeare, din cate am inteles din alta parte). Intotdeauna Ii daruim lui Dumnezeu ce este mai bun din cultura noastra omeneasca. Dar mai folosim si alte limbi la slujbe, in functie de cine se afla prezent. In acest fel, toti se simt ca acasa si nimeni nu ramane „pe dinafara”. Ce ne diferentiaza de alte biserici, este faptul ca noi cinstim sfinti locali, sfinti care au increstinat acest pamant inainte de schisma din 1054, cand Vestul s-a rupt de Ortodoxie si a inventat toate aceste „isme”: catolicismul, Protestantismul, etc. Iar aceste „isme” s-au nascut din alte „isme”, politice: capitalism, comunism, fascism, si acum globalism. Biserica nu a fost si nu este divizata, doar niste indivizi sau grupuri s-au separat de Biserica. Englezii si Vesticii trebuie sa accepte Ortodoxia cum este. Biserica nu se adapteaza lumii, lumea trebuie sa se adapteze Bisericii. Savarsim toate slujbele in limbile occidentalilor si poate vom reusi sa facem acele suflete libere, chiar daca putine la numar, sa vada Lumina Ortodoxiei. Daca punem Biserica pe primul plan, va modela nu numai firea englezului, ci si oricare.

BM – Parinte, acum sute de ani, Europa crestina se mobiliza in fata pericolului arab (musulman). Astazi, liderii religiosi crestini sprijina (chiar daca poate numai diplomatic) ridicarea moscheilor in Apus. Nu gasiti ciudat acest lucru? Nu vi se pare ca Europa si-a pierdut identitatea crestina, asa cum afirma acum cateva decenii si Sfantul Nicolae Velimirovici? Este Europa in declin atat spiritual cat si demografic, sau nu?

Pr. AndrewPrabusirea Europei se datoreza decaderii spirituale. Toate dezastrele Europei au izvorat din aceasta decadere – pierderea credintei. Daca Europa ar mai fi avut credina, ar fi zis arabilor: nu suntem rasisti, veniti si traiti aici, daca vreti. Dar cu o singura conditie: sa va Botezati. Dar pentru ca Europa nu mai are credinta, e „toleranta” cu islamul. Ce inseamna „tolerant”? Inseamna indiferent, nepasator. Acest lucru este foarte periculos. Tot aceasta indiferenta si nepasare a oamenilor ii face sa-l tolereze si pe diavol. Ce conteaza in ce crezi, satanist, sau crestin, trebuie sa fim toleranti, mortilor nu le mai pasa. Prabusirea demografica a Europei e de acelasi fel. Europa nu mai crede in viata, pentru ca nu mai crede in Dumnezeu, sursa si Creatorul vietii. Prin urmare, crede in moarte – avorturi, eutanasie, toata aceasta industrie a mortii de care Europa este indragostita. Daca Europa ar crede in Inviere, nu si-ar „avorta” niciodata viitorul. Cauza acestei atitudini porneste din obsesia catolicilor si protestantilor fata de Crucea Domnului, si nu fata de Invierea Sa.

BM – Apropo de Uniunea Europeana, romanii sunt implicati acum intr-un mare scandal, cel al implementarii cipurilor (RFID) in acte. Desi nu este pecetea propriu zisa amintita in Apocalipsa 13, multi o vad ca pas premergator, in timp ce altii se arata indiferenti sau chiar contrariati de aceste proteste. As vrea sa va intreb doua aspecte: ce parere aveti despre cipuri (RFID) si ce parere aveti despre viitorul omenirii? Tindem spre un stat dictatorial, politienesc sau este doar o iluzie? Traim vremurile apocaliptice sau n-ar trebui sa acordam importanta acestui subiect? Referitor la aceeasi problema, unii ierarhi au afirmat ca nu trebuie sa ne ingrijoram, in timp ce politicienii resping pe un ton arogant ideea ca Statul ar putea influenta (mai ales in acest sens, prin aprobarea cipurilor) mantuirea credinciosilor. Care credeti ca ar trebui sa fie relatia dintre Biserica si Stat? Preotii din Romania primesc salariile de la Stat.

Pr. Andrew – Sunt lucruri foarte importante pentru care merita sa si mori: Dogmele Bisericii, Sfanta Treime si dumnezeirea Dumnezeu-Omului Hristos. Pentru acestea, sa fim pregatiti sa si murim. Dar sunt si alte lucruri regretabile, importante, dar nu la fel de importante. Spre exemplu: cred ca suntem de acord ca fara televizor am fi mai linistiti. Dar nu vom lupta pana la moarte pentru asta. La fel si cu cipurile. Ar fi de dorit sa le respingem dar daca Statul doreste, le vom accepta. Desigur, deschid calea pentru Apocalipsa, dar daca stam sa ne gandim, cele doua razboaie mondiale au adus-o si mai aproape. Si au avut loc. Nu putem sa nu dam Cezarului ce este al Cezarului. Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea sa le impuna, dar pentru ca nu ma despart de Hristos, in cele din urma, daca nu exista alternativa, le voi lua. Sunt ingrijorat ca unii, crestini simpli si evlaviosi, se vor pronunta pripindu-se si vor transforma aceasta problema intr-o ispita uriasa, iar in acest fel, vor cadea din Biserica. Intr-o asemenea situatie, voi numi cipurile o problema mai putin grava. Este la fel ca si privinta calendarului. In Rusia, noul calendar este numit „al comunistilor”, pentru ca a fost introdus de comunisti. In Vest, il numim „calendarul catolic”, pentru ca asta si este. Noul calendar este o greseala. Dar s-a nascut o greseala mai mare decat aceasta – schisma din cauza lui, asa cum s-a intamplat si in Romania, cand unii mai zelosi s-au rupt de Biserica. Noi atragem Apocalipsa asupra noastra, prin faptele noastre. Atata timp cat mai exista suflete care se lupta ascetic cu pacatul, Apocalipsa nu va veni. Antihristul va veni cand nu va mai fi Har in lume. Sa fim in tabara celor asceti si rugatori – asa vom intarzia Apocalipsa. Este mult mai important acest aspect (al rugaciunii si ascezei, nn) decat a lupta prin metode seculare impotriva cipurilor electronice. Sa ne rugam, in acest caz. Relatia dintre Biserica si Stat a fost dintotdeauna tensionata – si mereu va fi. Biserica este „in lume, dar nu din lume”, Statul este lumesc. Cand preotii primesc salariul de la Stat, trebuie sa fie atenti sa nu devina marionetele Statului. Trebuie sa vorbim insuflati de Duhul Sfant nu de duhul secular al politicienilor si birocratilor.

BM – Biserica Ortodoxa Romana a facut destule compromisuri cu sistemul comunist. Este adevarat ca au fost si episcopi martirizati si mii de preoti au fost inchisi sau persecutati. Totusi, ideea generala este cea a compromisului. Motivul invocat a fost acela al „supravietuirii” Bisericii. A facut bine BOR ca a pactizat cu sistemul? Astazi, se pare ca istoria se repeta. Cat de viabil poate fi acest compromis?

Pr. AndrewBiserica nu face niciodata compromisuri. Biserica este Trupul lui Hristos. Adevaratii fii ai Bisericii au fost sutele de mii de crestini care au patimit sub regimul comunist, dintre care multi au si murit. Compromisuri s-au facut numai individual, iar unele persoane au fost preoti, episcopi… Rugati-va pentru ei, sufletele lor se chinuiesc pentru ca n-au fost credinciosi Bisericii ci s-au dat cu valul. Dar trebuie sa fim si atenti. Sunt unii care iubesc in mod deosebit sa condamne episcopii si preotii pentru greselile lor. Dar sa se puna in pielea lor, ei ce-ar fi facut? Poate ar fi fost mai rau. Vreau sa va mai spun o vorba, aspra, dar adevarata. Celor care condamna compromisul facut, sa le spuneti: „am avut episcopii pe care i-am meritat”.

BM – Luna trecuta, la Iasi, dupa o conferinta despre marturisitorii din temnitele comuniste, s-a intamplat o minune: din particele ale acestor mucenici, a izvorat mir. Am inteles ca Rusia si-a sanctificat martirii, in Romania, episcopii nu vor sa accepte. Sfintia Voastra credeti in sfintenia celor ce au patimit in temnitele comuniste? Ce ati spune poporului roman si episcopilor care nu accepta canonizare?

Pr. AndrewPoporului roman i-as spune: cinstiti-va martirii! Sunt sfintii care astazi pot salva Romania. Si in Rusia s-au canonizat abia in urma presiunii poporului. Daca veti crea presiune asupra episcopilor, ii vor canoniza. Dar mai intai trebuie sa fie cinstiti de mai toata lumea. Faceti-le icoane, alcatuiti-le slujbe, mergeti in pelerinaj, scrieti carti detaliate despre ei. Acesta este cel mai important lucru, cel mai de pret, pe care il puteti face pentru Biserica Ortodoxa Romana, acum. Cinstiti-va sfintii! Ulterior, Sinodul se va intruni si va aproba. Episcopii vor urma poporul in aceasta chestiune. Dar trebuie sa incepeti, sa faceti presiuni. Asa s-a intamplat si in Rusia, cu rugaciunile Sfintilor Marturisitori. Diavolul si lumea uraste sfintii, adevaratii ortodocsi ii iubesc.

BM – La sfarsitul acestui an, se va intruni un Mare Sinod Ortodox. Unii sunt sceptici, considerandu-l apriori un Sinod apostat. Altii, cred ca Ortodoxia va birui. Indiferent de rezultat, un lucru este sigur: sunt multe probleme pe ordinea de zi. Ne-ati putea vorbi un pic despre acest Sinod? Mai ales in conditiile Declaratiei de la Ravenna, ecumenismul va tine capul de afis.

Pr. Andrew – Nu cred ca Sinodul se va intruni prea curand. Sunt multe obstacole. Chiar de se va intruni, nu avem nici un motiv sa-l consideram apriori apostat. Poate rezolva unele probeleme. Cat despre Ravenna, n-a fost nimic canonic, nu au semnat toate Bisericile Ortodoxe. In orice caz, un Sinod este valid doar daca invataturile sale sunt acceptate de poporul ortodox, altfel e doar o intalnire intre politicieni si afaceristi, intre birocratii administratiei bisericesti, secularisti si agenti guvernamentali – un Sinod artificial, irelevant pentru noi.

BM – Revenind la probleme mai „duhovnicesti”, spuneti-ne ceva din activitatea misionara Sfintiei Voastre. Ati umblat prin toata Europa. Ce ne-ati putea spune? Ce v-a surprins in mod placut si ce in mod neplacut? Care sunt locurile pe care ati vrea sa le vizitati sau sa le revizitati? Cum sunt oamenii din vestul Europei comparativ cu cei din Est? Tendinta este de a-i diaboliza pe primii.

Pr. Andrew – Nu pot parasi parohia, dar daca as face-o, as calatori in multe locuri ortodoxe, unde n-am mai fost. Sunt in special interesat de manastirile din Moldova si Bucovina, dar as vrea sa mai ajung si in Athos sau la Diveevo si Optina, in Rusia. Dar Dumnezeu ma va binecuvanta cu o astfel de calatorie cand voi fi vrednic. N-am fost niciodata in Tara Sfanta, dar dupa cum va vrea Domnul. Occidentalii sunt mai rationalisti decat rasaritenii. Acestia sunt mai spontani, mai sufletisti. Daca intalnesti dintre ei ortodocsi adevarati, atunci te simti ca acasa. Occidentalii mereu calculeaza, analizeaza pe toate partile, nu sunt asa de spontani si sufletisti. Asta datorita deformarii culturii Vestice, care a inceput din 1054 si este o stare foarte plictisitoare. Ortodocsii au foc in inima, sufletul lor traieste. Pe de alta parte, multi rasariteni au abandonat credinta si s-au umplut de patimi. Iar aceasta situatie poate deveni urata, cum a fost si sub comunism.

BM – Care sunt principalele pacate care afecteaza omenirea, la ce ar trebui sa renuntam sau ce ar trebui sa schimbam ca sa ne mantuim? Ne mantuim singuri? Ne mantuim ca neam? Mai este valida notiunea de neam?

Pr. AndrewPacatele sunt aceleasi dintotdeauna, nimic nou sub soare. Se schimba doar pretextele. Acum dam vina pe televizor, pe internet sau pe altceva. Trebuie sa revenim la Biserica, iar unii s-o descopere pentru prima data. Ne mantuim individual, dar un suflet care se mantuieste poate salva alte mii de suflete, din jur. Natiunile se destrama. Pot supravietui numai daca exista in randul lor destule suflete ascetice care sa le mentina identitatea si unitatea.

BM – Peste tot auzim de crize: financiare, energetice, spirituale, etc.. Unii Cuviosi si Sfinti Parinti talcuiesc criza ca Judecata lui Dumnezeu. Fara indoiala ca pacatele atrag pedeapsa din partea lui Dumnezeum, dar pentru cei care sunt atei, sau liberi-cugetatori, credeti ca limitarea la a avea doar un copil/familie sau rationalizarea apei, poate fi o solutie?

Pr. Andrew – Cuvantul „criza” este, la baza, grecesc si inseamna „judecata”. Daca omenirea se caieste, totul este posibil. Solutiile umaniste, ateiste, abia daca pot intarzia criza, in nici un caz n-o pot impiedica, ea va ramane, nu va disparea. Criza va fi permanenta, daca nu va fi pocainta.

BM – Descoperirile stiitifice sunt canalizate spre producerea de placere sau indepartarea durerii. S-au descoperit „remedii” impotriva fricii, impotriva inhibitiei si asa mai departe. Alvin Toffler, scria in cartea sa, Socul Viitorului (Future Schock), ca toata aceasta tehnica se va intoarce impotriva omului, iar consecintele, asa cum le descrie el in aceasta carte, incep sa fie vazibile la scala planetara. Si-a facut omul din tehnica Dumnezeu, asa cum spunea si Sf. Iustin Popovici? Am ajuns robi tehnicii? In ce masura aceasta „inrobire” ne poate afecta mantuirea sau viata de zi cu zi? Poate fi considerata televiziunea ca strica societatea? Poate oferi tehnica ocazia unei vieti implinite?

Pr. Andrew – Stiinta e pur si simplu o forma moderna de idolatrie. Stiinta este cunoasterea creatiei. Idolatria antica presupunea venerarea creatiei; idolatria moderna presupune venerarea cunoasterii creatiei, adica a stiintei. Dar e un stadiu la fel de primitiv ca venerarea soarelui, lunii, muntilor, pietrelor, marilor si raurilor. Paganii din antichitate erau sclavii idolilor lor, aducandu-le sacrficii umane, iar astazi, noi suntem sclavi moderni, aducand aceleasi jertfe umane stiintei Cernobalului sau tehnologiei in vitro. Idolatria presupune ca nu mai suntem liberi sa-l cinstim pe Dumnezeu, Creatorul. Este evident ca nu ne putem inchina in acelasi timp materiei (divinizandu-o, nn) si Creatorului. N-ar trebui sa invinovatim televiziunea pentru coruperea sufletelor. Intotdeauna dam vina pe altii! Ne inselam singuri prin atasarea de aceste lucruri, cum este televiziunea. Trebuie sa fim liberi. Hristos a zis: Iata, v-am eliberat. Televiziunea nu este in sine draceasca, noi o facem sa fie. Acelasi lucru s-a intamplat cu fiecare inventie, de la cutit la pistol, de la telefonul mobil pana la computer. Noi le facem daunatoare. Spatiul, spre exemplu. Acum 50 de ani, trimiteau primii sateliti, iar in zilele noastre l-au „militarizat”, au „sateliti ucigasi”. Daca ar ajunge oamenii sa traiasca pe Luna, ce credeti ca se va intampla? Se vor omori intre ei, asa cum fac si pe Pamant. Un scop al vietii prin tehnologie? Doar daca acel scop este sclavia.

BM – Parinte, toate se petrec cu repeziciune, parca nu ne mai ajunge timpul. Stresul caracterizeaza fiecare categorie sociala si afecteaza pana si Biserica. Poate parea o intrebare copilareasca/stupida, dar cum putem scapa de stres? De asemenea, din ce in ce mai multe persoane, devin depresive. Mai ales in randul Occidentalilor, de cand cu criza. Vedem si prin presa, tineri care, suparati pe viata, deschid focul in public. Sunt ei inconstienti literalmente? S-a dovedit ca majoritatea luau medicamente anti-depresive. Ce sta la baza acestor fapte? Educatia din familie, anturajul, televiziunea?

Pr. AndrewDe vina este lipsa rugaciunii. Fara comuniunea cu Dumnezeu, omul innebuneste; pentru ca lipseste rugaciunea, isi fac aparitia demonii. Acesti tineri care o iau razna si omoara 10, 20 de oameni, sunt indraciti. Demonii din ei ucid. Demonii nu au corp, dar au nevoie de corpuri pentru a interactiona. De aceea poseda oameni. Iar astazi, aceste posedari sunt tot mai dese si usor de implinit, mai ales printre generatiile noi, pentru ca oamenii nu se mai boteaza. Lumea moderna cheama toti demonii din iad. In curand, daca Doamne fereste, lucrurile vor continua in acest ritm, tot iadul va ramane gol, demonii fiind toti pe pamant.

BM – In ce masura mai sunt actuale scrierilor Sfintilor Parinti si in ce masura pot acestea oferi raspunsuri lumii? Nu-i cam invechita Scriptura? Stiinta ar vrea sa raspunda afirmativ la aceasta intrebare…

Pr. AndrewSfanta Scriptura ne explica cine este Dumnezeu, cum ne iubeste si cum putem sa comunicam cu El. Sfintii Parinti de ajuta sa intelegem Scriptura. Stiinta explica sau incearca sa explice putin, cum creaza Dumnezeu. Cele doua abordari sunt radical diferite. Daca vom asculta de atei, peste Scriptura se va asterne un strat de praf. Scriptura mea nu este prafuita.

BM – Ati scris si cateva carti. Ne puteti spune pe ce teme?

Pr. Andrew – Am scris 6 carti in engleza pentru a iesi in intampinarea englezilor sau a vorbitorilor de engleza si a-i determina sa vina la Biserica, eplicandu-le ce este ortodoxia si de ce nu au nici un motiv rational sa o respinga.

BM – Sunt disponibile si pe internet? De cand nu ati mai scris o carte?

Pr. Andrew – Numai una se gaseste pe internet, ca e-book. Nu am mai scris nici o carte din 2000. Tot ce scriu acum, public pe internet.

BM – Ne-apropiem de final si as vrea sa va mai intreb doar cateva chestii. Cum vedeti viitorul omenirii si ce-ati face daca ati putea schimba ceva. Presupunand ca ati avea aceasta putere, unde ati umbla? Ati vorbi cu fiecare om in parte? Ati da o lege, interzicand sau reglementand ceva?

Pr. AndrewLumea se indreapta vertiginos catre sfarsitul ei, dar acest „avans” se mai poate si incetini. Sfarsitul mai poate fi amanat mult. Dar acest lucru nu se poate face decat prin pocainta. Mi-as dori sa detin o singura putere, daca s-ar putea, pentru ca numai o singura putere mai poate schimba lumea, puterea rugaciunii. Din pacate, rugaciunea mea este foarte, foarte slaba. A fi Rege pentru o zi sau a emite legi, este inutil. Politicienii nu fac decat sa se manipuleze unii pe altii. Numai puterea rugaciunii, care nu este din lumea aceasta, mai poate schimba ceva. Numai rugaciunea poate fi un exemplu. Cuvintele n-au putere. Cu rugaciunea poti trimite demonii inapoi in iad, unde le este locul. Fara rugaciune, acest lucru este imposibil, asa ca dracii umbla de colo colo, distrugand, indemnand la sinucideri, creand mizerie in urma lor.

BM – Un mesaj de final pentru romani. Cum se vede Romania, atat politic cat si spirtiual, din Anglia? Am inteles ca aveti in parohie romani…

Pr. AndrewAm intalnit doua feluri de romani aici. Unii sunt admirabili, un adevarat exemplu pentru occidentali. Acestia sunt cei care-si traiesc credinta. Ceilalti, tot ortodocsi, sunt ortodocsi doar cu numele. De exemplu, chiar acum vreo doua saptamani, a venit la mine o romanca. Vroia sa se cunune. Aranjase deja tot ce tinea de partea lumeasca: mese, muzicanti, mancare, chemase rudele, prietenii, totul. Dar la Biserica s-a gandit ca la ceva auxiliar, in plus. Trist, era hotarata sa se cunune sambata. I-am zis ca acest lucru nu este posibil, deoarece sambata este pomenirea mortilor si sa vina duminica, Ziua Invierii, si sa se si impartaseasca. S-a suparat si a zis ca merge la alt preot, pe care il va plati s-o cunune sambata. S-a intamplat asa pentru ca nu a pus biserica pe primul plan. Din punct de vedere politic, astazi Romania are posibilitatea de a alege. Prima optiune ar fi drumul secularismului, care duce in Europa. Daca alegeti asa, in cativa ani veti avea parte de tineri care-si vor impusca prietenii prin scoli, moschei la tot pasul, politicieni romani legalizand eutanasia, legalizand avorturile la fete de 13-14 ani, la fel cum s-a intamplat in Anglia, Franta, Germania, Finlanda, SUA sau in orice alta tara vestica. Din acest moment veti inceta sa mai fiti romani; veti face parte din Babylon. A doua optiune este grea. Presupune urmarea istoriei spirituale romanesti, drumul identitatii voastre culturale, drumul sfintilor romani, inclusiv al Marturisitorilor din temnitele comuniste. Primul drum este drumul care duce la moarte, sinucidere atat spirituala cat si fizica. Al doilea drum este drumul Invierii, drumul Vietii. Este drumul adevaratilor romani. Ca membru al unei natiuni care a ales primul drum, va avertizez sa nu-l urmati.

BM – Multumesc pentru pentru timpul acordat, care stiu ca este foarte pretios si pentru bunavointa cu care ati acceptat sa raspundeti la aceste intrebari. Blagosloviti si Dumnezeu sa ne ajute! Un Paste linistit.

Pr. AndrewHristos a Inviat! (nn. Parintele a raspuns in romana)

BM – Adevarat a Inviat!

Father Andrew Philips

Aprilie 6, 2009 Posted by | INTERVIURI | , , | 4 comentarii

INTERVIU CU UN AMERICAN INTORS ACASA

Fratele NICOLAE, este un roman care s-a repatriat din SUA, unde a stat 17 ani. Este si autorul unui blog deosebit – NU VACCINURILOR! – unde dezvaluie cateva din culisele industriei farmaceutice, care are ca scop sclerozarea noastra si imbogatirea altora. Otrava care insoteste majoritatea vaccinurilor sau pastilelor la care unii din noi apelam cu mare naivitate, ar trebui sa creeze o miscare de protest de mare amploare in randurile noastre, si totusi, nu se intampla. Asteptam in continuare sa fim injectati cu mercur, noi si copii nostri. Domnul Nicolae a acceptat cu placere sa-mi raspunda la cateva intrebari cu privire la ce este astazi America si democratia americana care se agita mai peste tot. Iata ce are de spus:

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

FN – Sunt familist, avem doi copii mici, pe care vreau sa-i cresc intr-o tara libera si buna, cum poate deveni Romania…

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FN – Parintii ne duceau la Biserica de doua ori pe an si-atunci nu intram inauntru ci asistam la slujba dinafara Bisericii, ca sa nu fie vazuti caci ar fi fost in pericol sa-si piarda serviciile in mediul academic. Bunica mea a incercat cat a putut ea sa contracareze propaganda marxista care ni se facea la scoala, dar n-am avut o educatie religioasa nici pe departe suficienta. Bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a tras odata o palma de-am vazut stele verzi, cand i-am spus ca nu exista Dumnezeu (o auzisem la scoala). Credeti-ma, palma aia m-a scuturat intr-atat incat mi-am pus intrebarea „Daca Dumnezeu chiar nu exista, oare de ce s-a suparat bunicul pe mine atat de mult?”, caci era un om foarte bun dealtfel. Credinta mea a fost deci nestiutoare si din cauza asta am mers o vreme la o Biserica Romano-Catolica, in SUA, unde totusi m-a deranjat sa vad credinciosi in blugi si tricouri cu „Devils”, numele unei echipe de hockey. Inainte de asta, un coleg ma invitase la biserica lor, fara denominatie, protestanta desigur in spirit, unde un pastor alb, a inceput sa deplanga rasismul …albilor! , dupa ce un sofer de camion alb a fost lasat aproape mort de catre o banda de negri, in timpul nefastelor evenimente din Los Angeles, in 1992. A fost prima si ultima mea data la biserica aceea. M-a salvat bunul simt Romanesc si mintea (fara sa ma laud, dar totul trece prin minte), de caderea in secte sau in Romano-catolicism. Mai tarziu am dat de greci care aveau Biserica Ortodoxa, iar apoi de Romani, in alt stat si de-atunci am inceput copacel-copacel, sa ne ancoram in credinta cea adevarata. Trebuie sa intelegeti deasemenea, ca in America, Biserica serveste si o importanta functiune sociala, deoarece este singurul loc public unde Romanii se pot aduna laolalta pt. comuniunea care in tara are loc in mod firesc. Exista o sala sociala mare pe langa fiecare Biserica si-acolo au loc nunti, botezuri, mese lunare, pe care de-abia le asteptam, ca sa putem petrece timp intre ai nostri, caci altfel, fiecare cu serviciul lui..

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist (sau blogger)?

FN – Nu si nici nu ma consider unul. Am avut insa o participare puternica pe forumurile Romanesti, dandu-mi seama ca ar fi pacat sa las atata experienta acumulata in America, sa se iroseasca, cand pot s-o impartasesc altora, mai ales cand este vorba de copiii lor.

BM – Ce anume din experienta de viata pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FNSincer, singurul meu mare regret, este ca nu ne-am repatriat mai devreme in tara, ci am asteptat aproape 20 ani. Am fi fost cu mult inainte din toate punctele de vedere.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul Nu Vaccinurilor?

FNAm vazut o stire intr-un ziar Romanesc, descriind vizita fostului Secretar de Stat al SUA, Madeleine Albright, la Bucuresti, unde a incercat sa-l influenteze pe Primul Ministru Tariceanu, inspre obligativizarea vaccinului HPV Gardasil, incepand cu fetite de 9 ani. Cunosteam de dincolo ce efecte dezastruoase poate avea acest vaccin, precum si faptul ca in toate statele in care s-a incercat acelasi truc, cetatenii s-au coalizat reusind sa invinga aceste comploturi ale industriei farmaceutice.
Am reactionat si s-a gasit un alt barbat pe care inca nici nu l-am intalnit fata in fata si care a realizat practic intregul blog, contributia mea rezumandu-se la sugestii. Exista oameni adevarati in Romania berechet, numai sa-i cauti.

BM – Care este mesajul blogului, scopul final.

FNScopul este informarea parintilor din alte surse decat cele oferite de catre sistemul medical alopat, inainte de a lua o decizie atat de importanta, incat sa justifice introducerea mercurului, aluminiului, formaldehidei si-a unei game intregi de virusi extrem de daunatori, in corpul copiilor lor, provocandu-le astfel boli pe viata.
In SUA, unde copiii sunt „oblifgati” sa ia 24 vaccinuri pana la varsta de 6 ani, bolile cronice sunt extrem de prevalente inca din copilarie. Numai in clasa fiicei mele, jumatate din copii sufereau de astm sau diverse alergii, vedere slabita, iar una dintre fetite purta la brau o pompa de insulina atasata permanent la o vena – facuse saraca diabet infantil dupa primirea vaccinului Hepatitei B. Informatia aceasta”alternativa”, provine in mare parte de la doctori sau cercetatori de buna credinta, care au indraznit sa o faca publica, in ciuda presiunilor, amenintarilor si chiar a represaliilor la care sunt supusi. In America, nu e bine sa te pui cu o industrie de miliarde $$, caci iti expui rapid cariera, sau chiar si viata.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FNFoarte mari. Au inceput inca de pe „pamantul libertatii”, dar din pacate continua neabatute si aici in Romania. SRI-ul nostru pare sa fie o simpla marioneta in mana mai marilor si temutelor servicii secrete ale SUA si-ale altor tari. Trebuie sa intelegeti ca libertatea in democratiile vestice este doar un paravan, in spatele caruia interese oculte foarte puternice nu sufera sa se vada amenintate, chiar si de un simplu cetatean care are ceva de spus. Cata vreme vorbesti prostii, nu are nimeni treaba cu tine. Validitatea mesajului meu imi este confirmata zilnic de reactiile celor care pazesc sistemul de noi.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FNCele doua notiuni sunt incompatibile: Libertatea adevarata este data de Dumnezeu si nu acordata sub forma de privilegii, de catre guverne. Alea-s drepturile omului. Sa va dau un exemplu provocator, libertatea de miscare: Cum se poate spune ca avem libertate de miscare, atata vreme cat condusul unui automobil necesita un permis eliberat de guvern, iar posedarea unei masini, este o adevarata cornucopia pentru guverne, care te obliga sa o inregistrezi, verifici tehnic, omologhezi, dotezi, asiguri, etc. si pentru fiecare din procedurile acestea birocratice te taxeaza de-ti iese pe nas? Cand le-ai facut pe toate astea, apoi iti dubleaza si pretul benzinei tot prin taxe si accize si-ti mai tranteste si-o taxa „de drum”. Voiaj placut! Nu vrei sa mergi cu masina, bine, ia avionul, vor spune unii: Iarasi a devenit cumva treaba guvernului, care ca se ne „apere de teroristi”, ne inregistreaza, scaneaza, dezbraca si umileste in fel si chip si te mai pune sa si platesti pentru „serviciile prestate”. Cand a avut loc ultimul atac terorist din Romania? Iar cele din New York, Londra si Madrid, ale cui „opere” au fost si cui au servit?

Nu aveti idee la ce abuzuri sunt supusi cetatenii care zboara in SUA: Sunt trasi deoparte batrani si invalizi in scaune cu rotile, mame si fetite mici sunt dezbracate si molestate sub privirile neputincioase ale sotilor si tatilor lor, oameni electrocutati cu „taser guns” pana mor si alte asemenea abuzuri care nu au absolut nimic de-a face cu prevenirea terorismului. La noi inca nu-i chiar atat de rau, dar nici mult nu mai este. Ei, in vremuri nu demult apuse, iti trebuiau permise si taxe pentru ati calari calul sau a trage o sareta dupa el? Astazi calul are obligatoriu un chip in ureche si poate fi urmarit din satelit, iar caruta numar, dar voie sa circule pe drum, nu mai are, c-acum am „devenit” si noi europeni.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui jurnalist/blogger?

FNDin punct de vedere al unui simplu om, o vad in descompunere si degringolada planificata. Se incearca din greu distrugerea credintei, traditiilor nationale si a limbii – cand ati auzit cuvintele „mall”, „weekend” si „OK” ultima oara? Dar expresia „o zi buna”, copiata in mod penibil, dupa americanul „have a nice day” ?

Fenomenul are loc in toate democratiile de tip vestic, la noi se trage mai tare, ca sa-i ajungem din urma pe altii care sunt aproape distrusi.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FNTimpul. N-asi vrea sa ma lovesc de indiferenta, pentru ca e ceva facut din dragoste pentru poporul meu Roman, fara alta rasplata decat cea primita din partea SRI-ului ca multumire pentru faptul ca nu le doresc nici copiilor lor sa creasca intr-o tiranie tehnologizata, imbolnaviti cronic pe viata si indobitociti prin vaccinuri, mancare chimizata si televizor.

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari?

FNSunt bloggeri excelenti si sunt altii care se vor interesanti, in fine toata gama. Este bine ca se poate culege informatii si din alte surse decat mass-media, dar trebuie totusi discernamant. Sunt sceptic in privinta unora care se vor de partea Neamului, dar nu au nici in clin, nici in maneca cu credinta care ne defineste ca Neam.

BM – Dar comparativ cu ce ar trebui sa fie…?

FNAr trebui niste situri web cu-adevarat de referinta in domeniile istoriei, analizei politice si-a evenimentelor curente. Wikipedia este controlata si cenzurata in ciuda pretentiei de liber acces. Din nou, accesul este liber doar daca informatia este corecta politic. Iar asta nu inseamna nicidecum corecta.

BM – Cum vedeti societatea romaneasca la ora actuala, mai ales comparativ cu ce este in America? Ce-am putea gasi pozitiv si negativ in America si ce la noi?

FNLa noi exista un curent care bate mai ales din partea mass-media, de a adopta intru totul stilul de viata, cultura si obiceiurile Americane. Spun „Americane” cu strangere de inima, deoarece si acolo adevarata cultura si traditie a fost supusa unui bombardament extraordinar in ultimii 50 ani, in urma caruia multe s-au schimbat in rau. Sa va dau un exemplu: Pe vremuri, cand doua persoane se desparteau, obiceiul era sa-si ureze Good bye!, care este forma prescurtata a lui „God be with you”, adica Domnul sa fie cu tine. Ce urare simpla si frumoasa! Ei, schimbarea efectuata prin televizor si magazine, a facut ca expresia mai nou auzita in intreaga tara sa fie „Have a nice day” ( o zi buna) ! De ce-am vrea noi sa-l inlocuim pe „Doamne ajuta” al nostru cu o bromura ca si asta? In ultimii ani s-au declansat adevarat scandaluri in urma interdictiei urarilor de „Merry Christmas” si „Happy Easter”, de Craciun si de Pasti, de la magazinele mari, pana la locul de munca. Sefilor li se spunea sa-si incurajeze angajatii sa foloseasca expresii ca si „Have a nice a safe holliday”, adica „sa ai o sarbatoare buna si in siguranta” ! La aeroportul din Seattle, au fost indepartati toti brazii de Craciun care erau pusi acolo de la infiintarea aeroportului, in urma plangerii facuta de-un rabin. A urmat un scandal national si brazii au reaparut, rabinul a disparut, dar era oare nevoie de asa ceva?

Sa nu cadem si noi in capcana proastei intelegeri a tolerantei si diversitatii.

Noi Romanii suntem toleranti: nu obligam pe nimeni sa se inchine ca si noi si nici macar sa ne vorbeasca bine limba!

De ce sa-i ascultam pe cei ce vor sa ne vare pe gat convingerile lor ecumeniste, pro-sodomite si masonico-umaniste, in numele unei false tolerante? Chiar ei sunt adevaratii intoleranti! La noi va fi bine daca ne vom sti pastra caracterul nostru Romanesc. Cate vreme ascultam aceeasi muzica, vizionam aceleasi spectacole jenante la televizor si ascultam de cei care-ai stat acolo 2-3 ani ca sa aduca ce-i mai rau inapoi, nu ne vom pute numi cu-adevarat Romani, doar pentru ca preferam mititeii si berea, hamburgherului si coke-ului.

BM – Cat de des sunt folosite practicile orientale (homeopatia, acupunctura, yoga) in America? Sunt multi budisti acolo? Ce impact au asupra americanilor aceste practici?

FNNu sunt multi budisti, dar sunt multi in media care promoveaza aceasta religie si tehnicile ei. Scopul este evident de a-l indeparta pe American de la Crestinism. Americanul obisnuit nu are chef sa auda de asa ceva, dar multi dintre cei mai tineri si „luminati” facand parte din categoria „Yuppie – young urban professional” pun mana pe salteaua de yoga , o arunca in masina scumpa si neaparat straina si se indreapta catre centrele unde un „guru” spiritual ii invata o credinta straina de sangele lor, sub pretextul calmarii si-a detensionarii.

BM – Americanii folosesc sitemul privat de pensii? Este un sistem alternativ pozitiv?

FN – Da, in exclusivitate. De fapt acolo esti fortat sa contribui in sistemul de „social security”, care numai siguranta nu-ti confera – vai de cei care depind de el, ii vedeti la intrarea in marile magazine la 70 si ceva de ani, imbracati in uniforme ridicole, intampinand clientii cu un zambet trist.

Iar cine vrea sa contribuie in sistemul privat de pensii, nu are alte optiuni decat actiuni, obligatiuni sau bani gheata, vorba vine, in diverse combinatii. Aceste „produse financiare” sunt complet la cheremul manipulatorilor si-al speculantilor de pe Wall Street, iar rezultatele nu s-au lasat asteptate: am vazut oameni care dupa o munca de viata in slujba unor companii mari si reputabile ca si PanAm, KMart sau Enron, catre pensie, au ramas cu punga goala.

Inainte de manipularile care-au dus la caderea acelor companii, ar fi avut si ei catre 1 milion de dolari, iar acum erau literalmente faliti si cu viata terminata. Altora, mai norocosi, le-a ramas mai putin de jumatate, dupa ce stocul GM-ului a fost facut praf pe „piata libera”.

Am pus deliberat in ghilimele acele cuvinte, pentru ca si-au schimbat insemnatatea – piata libera inseamna una in care o minoritate a bancherilor si speculantilor finantisti, conduce absolut tot, jupuind trilioane de dolari de pe pielea publicului care nici macar nu suspecteaza ce se intampla. Pasii sunt urmatorii:

~ cumpara din greu intr-un sector defavorizat sau nebagat in seama (industria auto, agricultura, case si terenuri, etc.)

~ pun oamenii lor din media sa-l promoveze din greu, pentru a determina publicul sa-si „investeasca” banii din planurile lor de pensii in aceleasi industrii, ridicand preturile la niveluri artificial de mari.

~ peste noapte, cand numai ei au acces la bursa, vand totul la pretul cel mai ridicat, provocand o cadere colosala a doua zi, cand Americanul se indreapta spre servici ca sa-si serveasca stirile rele.

Am vazut asta facandu-se de cel putin patru ori, cu industria farmaceutica, cea a automobilelor, faimosul .com din 2001, iar acum cu „investitiile imobiliare”, care au tras in jos toate bursele din lume.

Singura alternativa dupa parerea mea, o constituie investitiile adevarate de aur si argint, livrat cumparatorului in mana, sub forma de monezi si lingouri. Sunt si singurii banii biblici, daca stam sa ne gandim. Inflatia nu este altceva decat saracirea populatiei prin tiparirea de bancnote fara acoperire in aur si argint, bancnote care ajung mai intai la favoritii guvernului sub forma de contracte, facilitandu-le cumpararea de proprietati la preturile de ieri, in vreme ce populatia asteapta o biata marire a salariului de 3%, iar nivelul general de trai scade.

BM – Cum vedeti evolutia economica si politica a SUA? Va continua declinul dolarului? Va ajunge SUA un stat politienesc, o dictatura militara? Se va decreta Starea de Urgenta?

FN – Intrebarea nu este daca SUA va dura, ci cat va mai dura? Involutia tarii este evidenta:
In anii ’90, era inca posibil sa fii tras pe dreapta de catre politie, fara a fi chestionat asupra statutului de imigratie, starii de spirit, sau continutului portbagajului si pentru mine, un biet imigrant care intre sosirea in SUA si dobandirea statutului de azilant politic, ma aflasem intr-o pozite „gri”, adica deportabil, asta constituia o adevarata libertate, ma rog, asa cum era ea atunci; Lipsa de comunicare intre autoritatile federale, cele de stat si cele locale, acolo, este un lucru bun, deoarece aceasta conferea cetateanului o oarecare libertate de miscare, care-i permitea sa nu fie prigonit de catre intregul sistem, dezlantuit asupra sa. Astazi, prin isteria provocata cu ajutorul falsei amenintari a terorismului (pentru cei care inca cred ca turnurile gemene au fost doborate de unii cu turbane care complotau dintr-o pestera din muntii Tora Bora , am un pod peste lacul Michigan de vanzare, in Kansas ), bazele de date au fost unificate, altele noi create, iar cetatenii au fost imbolditi sa se uneasca in cel mai pur stil comunist, impotriva acestei „amenintari”. Ei au fost astfel constituiti in grupuri, de la cele oficiale de raportare a „comportamentului suspect” si incurajarea copiilor de a-si turna parintii, pana la bandele criminale civile, sponsorizate de catre serviciile secrete NSA, FBI, CIA, etc., echipate cu arme extrem de sofisticate cu energie directionata, microunde si radiatii ionizante, cu vedere prin obstacole solide (peretii casei), prin intermediul carora cetatenii iubitori de libertate, cei care expun coruptia sistemului „whistleblowers”, simpli cetateni care s-au saturat sa fie mintiti si manipulati, sunt pedepsiti pentru indrazneala lor, prin tortura zilnica, obscena si rituala, aplicata de la distanta, fara urme evidente, dar soldata cu boli, stari de neputinta generalizata si sinucideri, care dealtfel constituie si tinta acestor psihopati. (http://docs.google.com/Doc?id=dd64bm93_0ckx6vrft&hl=en)
Aceste bande constituie un sistem paralel de spionaj si pedepsire extra-judiciara, pentru care nu exista state de plata, structuri legale si legaturi ierarhice oficiale, fiind folosite de catre serviciile secrete in mod ilegal, acoperit, ceea ce confera o oarecare plauzibilitate negatiilor lor. De exemplu, atunci cand membri acestor bande sunt prinsi de catre organele legii, o poveste conform careia inculpatul si-a construit in garaj o arma cu microunde dintr-un cuptor de bucatarie, este rapid avansata pentru media, iar inculpatul este sacrificat, deoarece el nu va putea sa valideze cele sustinute.
Dealtfel, multi sfarsesc prin a fi supusi aceluiasi tratament pe care ei insisi l-au aplicat unor nevinovati, terminandu-si viata in spitale psihiatrice, drogati si torturati, de catre colegii lor mai tineri. Fireste, Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui si doar pentru ca anumite canalii din serviciile secrete ii magulesc si platesc, nu inseamna ca mai devreme sau mai tarziu, nu vor da socoteala pentru faptele lor. Am cunoscut in America un astfel de individ, care la doar 27 de ani, a facut melanoma… Se stie ca acestia recidiveaza in 5-8 ani si ca urmatorul cancer, le va fi letal.Cat priveste dolarul american, el mai are putere numai in masura in care trupele stationate in peste 700 baze militare in jurul globului, obliga guvernele sa tranzactioneze in dolari, mai ales pentru cumpararea petrolului. Altfel, nu pot sa vad avantajul tarilor care acumuleaza dolari in schimbul unor comoditati concrete (animale, ciment, petrol, otel, bunuri de consum, etc.) , doar pentru a cumpara cu acei dolari acumulati, obligatiuni ale guvernului SUA care la maturitate le vor plati tot in …dolari, mult devalorizati de rata inflatiei. Inflatia este pur si simplu, tiparirea bancotelor, fara nici un fel de acoperire in aur si argint, iar cand ai razboaie ultra-costisitoare de purtat, presele de tiparit nu se mai opresc… Dictatura militaro-securista este deja in vigoare in SUA, dar inca nedeclarata prin legea martiala, care nu va intarzia sa fie aplicata cu prilejul urmatorului atac „terorist”, sau al unui razboi civil, mai mult ca sigur rasial, care vor fi provocate.

BM – Care este influenta masoneriei in America?

FNUriasa si atotcuprinzatoare. Practic, daca nu esti mason, nu poti face afaceri mai sus de tunsul gazonului sau reparatii auto. Este ca si cum erai membru de partid pe vremuri la noi. Intre capitalism si comunism nu exista mari diferente: cu un card American Express, iti procura aceleasi bunuri pe care le procura carnetul de partid.

BM – Mai este America „tara-tuturor-posibilitatilor” sau e doar un mit?

FN – Bancuri pentru fraieri. Doar daca esti evreu sau mason mai ai posibilitati reale in America, dar chiar si-atunci, ele sunt curmate daca omului ii revine constiinta. Altfel esti liber sa fii indatorat pe 30 de ani pentru o casa din betigase de lemn si 2 masini, care trebuiesc inlocuite tot la 4-5 ani, ca, deh, si vecinii au facut-o. Daca ai copii si iti pasa de ei, nu ii vei inrola cu turma in scolile publice din care iesa incapabili de a numi capitala tarii, sau a vorbi cat de cat corect limba engleza, ci ii vei inscrie in scoli particulare, care in timp ce sunt mai exigente cu educatia formala, ofera copiilor oportunitati egale la distrugere, prin consumul de droguri si perversiunile sexuale, a caror acceptare a devenit norma in America. Asta costa bani grei si prosperitatea vazuta de aici, este in intregime, pe datorie.

BM – Cum se distreaza americanul de rand? Merge la Disneyland? Se uita la wrestling? Joaca baseball?

FN – Se distreaza cum a fost conditionat sa se distreze, prin cheltuiala, cheltuiala si iarasi cheltuiala. Fie ca sunt meciuri sportive la care biletele costa intre $50-250, parcuri de distractii, sau baruri „sport” (au multiple ecrane imense pe care se redau sporturi), americanul sfarseste prin a cheltui o buna parte din venitul lunar pe „distractii” care puteau fi obtinute mult mai sanatos si aproape gratuit: o iesire cu familia pe biciclete in parc, camping, trasul cu arma, caci munitia este inca ieftina, etc. Sunt conditionati de mici sa se simta bine, doar daca cheltuiesc bani, chiar si in milocul naturii, distractia trebuie sa fie organizata, amenajata, vedeti asa zisele „water parks”, care au inceput sa ia fiinta si la noi dealtfel. Americanul nu mai prea stie ce inseamna petrecerea timpului liber pentru adevarata relaxare: pana si cand merge in camping, o face cu case motorizate, dotate cu internet prin satelit, al caror lux depaseste pe cel al multor imobile din Romania. Cand trage o petrecere de ziua in care copilul s-a impartasit pentru prima oara, la catolici se intampla in juul varstei de sapte ani, bea mult prea mult, face glume proaste prea mult, complet lipsit de bunul simt pe care romanul sau rusul imbibat inca il etaleaza, ci excesiv, cu o vulgaritate si zgomot care chiar si pe un camionagiu roman, il deranjeaza. Nu sunt chiar toti la fel, dar multi au uitat ce inseamna o petrecere de famile, in care binele copiilor pe care-i sarbatoresc, sa fie pus inaintea unei betii de o noapte a parintilor lor. A-i ingropa pe copii cu uratele papusi Bratz si console pentru jocuri video, nu constituie iubire, ci abuz.

BM – Este criza petrolului provocata si intretinuta?

FN – Fireste: conceptul „peak oil” a fost promovat pentru a justifica insclavirea populatiei prin restrangerea dreptului la libera circulatie (benzina scumpa), pentru adoptarea unor legi pur socialiste „necesare” datorita „incalzirii globale” de pe urma consumului de hidrocarburi (acestea sunt cicluri naturale – acum 1000 ani, Groenlanda cea rece de astazi, era pamant cald si fertil, de unde si denumirea de „pamant verde”, dupa cum va redeveni in viitor). Bineinteles, speculantii de pe Wall Street s-au grabit sa profite de pe urma imbecilitatii si-a tradarii guvernelor, cumparand si vanzand optiuni la bursa, fara nici o intentie de a prelua livrarea de petrol, adagand astfel aprox. $60 la pretul unui baril de petrol. Astfel, o lume intreaga este jupuita, fie ca se incalzeste, fie ca-si conduce automobilul la servici sau in concediu.

BM – Cum va explicati faptul ca si in ziua de astazi, carti scrise prin anii 20 despre noua Ordine Mondiala sunt perfect valabile ?

FN – In fiecare generatie au existat oameni care au vazut inainte, fie prin credinta lor, fie prin faptul ca erau conectati cu organizatiile oculte care puneau la cale planurile. Recomand tuturor cartea „Lord of the world” de Robert Hugh Benson, fiu al unui inalt prelat anglican, care vazand gaunosenia anglicanismului, s-a convertit la ce a gasit el mai bun in Anglia anilor 1900, la catolicism. Descrie vremurile de pe urma dintr-o perpectiva crestina, care lui Aldous Huxley, sau George Orwell, le-a lipsit.

BM – Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FNPentru mantuire, fireste ca da. Politic si social, mi-ar place, dar cred ca se va intampla tot mai putin. Va fi doar folosita si marginalizata de catre potentatii zilei, mult mai interesati in a-i face pe plac noii ordini mondiale masonice, decat lui Dumnezeu. Cum a putut tolera guvernul unei tari crestine, initiative ca cele impotriva icoanelor, sau degradarea deliberata a invatamantului? Am dat aceste exemple, ca sa arat importanta pe care o are un guvern compus din Crestini autentici.

BM – Care ar trebui sa fie raportul Stat-Biserica sau altfel spus cel dintre Biserica si clasa politica?

FN – Unul foarte strans. Conducerea unei tari crestine cum este Romania, nu poate sa o reprezinte cu adevarat, daca ea insasi nu este crestina. Sunt multe voci care cer separarea dintre Biserica si Stat, dupa model american, dar pana si acolo, aceasta separatie, este una falsa, de sorginte masonica. Nicaieri in constitutia lor nu este specificat acest principiu, el a fost inventat mai tarziu de catre judecatori masoni ai Curtii Supreme a SUA.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra (ca blogger), ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FN – Faptul ca cei interesati, destepti prin natura lor, imi scriu cu recunostinta, este toata recompensa de care am nevoie. Sprijinul vine in primul rand din partea Lui Dumnezeu, a Maicii Sale Preacurate si a Sfintilor Sai, fara de care nici un cuvant scris nu-si are rostul. Ei m-au intarit si continua sa ma poarte, in momentele in care fortele iadului se dezlantuie, prin oamenii care le slujesc lor.
Faptul ca atunci cand am un impact ii face sa innebuneasca, imi confirma validitatea efortului meu si imi constientizeaza valoarea luptei care trebuie dusa: nimic de valoare nu a iesit vreodata la iveala fara lupta si sacrificiu.

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FNEle sunt o rabufnire a marxismului politic, care atunci cand nu poate sa-si impuste oponentii, ii spala la creier, cautand sa le redefineasca limbajul. Corectitudinea politica trebuie ignorata, nu, chiar sfruntata, prin afirmatii publice, menite sa contracareze si sa contrarieze pe cei deja spalati la creier. Imi face o deosebita placere sa fac afirmatii incorecte politic in public, pentru a starni o reactie din care sa rezulte o discutie constructiva, care duce la adevar.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei, despre Manipulare? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FN – Nevolnicia noastra este rezultatul direct al slabirii credintei. Conspiratiile ar fi lipsite de orice putere, daca noi am fi tari in credinta. Exemplul suprem il da Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care a biruit conspiratia iudeilor impotriva Sa, inviind din morti, daruindu-ne noua mantuirea si surpandu-l pe satan.

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FN – Doarme cumva vrajmasul vreodata? Fortele raului nu se vor odihni in incercarea de a distruge Biserica, pana cand le va veni Dumnezeu de hac. Vrajmasul lucreaza prin oameni, iar acei oameni sunt masonii de diferite rituri si cei care-i conduc, urmasii Sanhedrinului de acum 2000 de ani.Se incearca discreditarea Bisericii pe toate caile, inclusiv din interiorul ei, dar dupa cum a spus Insusi Domnul, nici macar portile iadului nu o vor birui. Trebuie sa ne pastram vie credinta, caci numai astfel ne putem numi fii ai lui Dumnezeu, Noul Israel.
Credinta atrofiata moare, iar rezultatele se vad in Occident, de unde ne vin casatoriile homosexuale, drepturile animalelor si anti-rasismul, ca profesie.

BM – Cum va explicati ca acum sute de ani europenii se uneau impotriva islamului, iar astazi urmasii acelor europeni adera de buna voie la islam, parasind crestinismul. Este vorba de patima, avand in vedere ca se permite poligamia sau este si o consecinta a neimplinirii sufletesti?

FNIn trecut, vestul Catolic a dat mana cu Islamul impotriva Ortodoxiei, tradarea cea mai notorie fiind la caderea Constaninopolului. Catolicii au preferat sa-i sacrifice pe Ortodocsi, mai degraba decat sa-si treaca peste mandrie, venind la dreapta credinta. Altfel, fireste, tineretul occidental si-a pierdut credinta crestina, pentru ca aceasta nu a fost adevarata, iar caderile lor in paganism si falsi profeti, nu trebuie sa ne surprinda. Cine vrea sa inteleaga ce s-a petrecut in vest, trebuie sa citeasca „Ortodoxia si religia viitorului”, de Parintele, as spune eu, Sfantul Seraphim Rose, care nascut fiind intr-o familie de protestanti din America, prin multe cautari si darul Lui Dumnezeu, a inteles deficientele sufletesti la care duce acel sistem si s-a convertit la Ortodoxie, devenind poate cel mai cunoscut Sfant pe care l-a dat continentul Nord-American. Parintele Seraphim este foarte iubit in Rusia, iar tot romanul ar face bine sa ii cunoasca scrierile mai indeaproape.

BM – Suntem noi ortodocsii superficiali? O sa ne confruntam si noi cu aceeasi secularizare, laicizare din Apus?

FN Ne confruntam deja cu aceste fenomene, prin tot felul de organizatii de sorginte sorosista, care denunta inchinarea la icoane, educatia religioasa in scoli, batutul clopotelor, in fine, toate traditiile si institutiile care ne definesc ca neam. Numai din ignoranta putem cadea in capcanele lor, iar ignoranta eventual trece, daca omul da atentie. Bunastarea de plastic a occidentalilor, nu este ceva ce trebuie urmarit cu orice pret. Nu de doua masini scumpe, apartament de lux, televizor cu plasma si revelioane la Viena, are nevoie familia romana pentru a se implini, caci alergand dupa lucrurile acestea, va pierde ce-i mai important, familia, credinta (prima victima), apoi sanatatea.
Cunosc cazul unui om care acumuland toate acestea si-a neglijat familia. Acum casa cu 12 camere sade intunecata, goala si friguroasa, dupa ce una dintre fete a fugit de-acasa, iar sotia s-a imbolnavit de cancer si s-a despartit, impreuna cu cealalta copila, de el. E clasic pentru unii care sunt Ortodocsi doar cu numele.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FN – Da, nu numai in lancezeala, dar multi traiesc in opozitie directa cu Cel in Al carui nume au fost botezati! E mai multa rautate intr-unul care a renuntat prin faptele sale la credinta adevarata, decat intr-un pagan care necunoscand-o niciodata, traieste totusi dupa legea lui. Am cunoscut in America oameni care paraleli fiind cu adevarata credinta, erau cat se poate de umani, ne puteam intelege, pe cand aici la noi, am de-a face cu unii care renegandu-si Sfantul Botez, au devenit mai rai ca dracii. Solutia este numai a lui Dumnezeu, ar fi necinstit din partea mea, sa pretind ca o am.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FN – Pot, dar numai cata vreme sunt ancorate in specificul nostru romanesc. Nu ar avea nici un rost ca un ONG sa incerce sa convinga Romanul sa poarte masti sterile pe fata atunci cand este racit, precum in Japonia: nu este in felul nostru!
Trebuie educat omul sa nu arunce pe jos, sa respecte igiena elementara, sa-si cunoasca si ceara drepturile pe care democratia pretinde ca i le recunoaste, etc. Am vazut prea multe asociatii civice ancorate in fantezii nocive ca si inzestrarea cu drepturi speciale a minoritatilor sexuale si etnice, lucruri absolut prostesti si ne-necesare. De regula acestea sunt ciocane cu care se stirbeste societatea traditionala romaneasca.

BM – Descrieti un pic mentalitatea actuala a romanului. Putem stabili niste trasaturi specifice care sa se fi remarcat de-a lungul secolelor?

FN – Din pacate mentalitatile cu care ma intalnesc destul de des astazi, nu au nimic de-a face cu calitatile de care am dat dovada in trecut. Prea multi sunt in stare de orice pentru un avantaj, prea multi nu dau doi bani pe ceilalti odata ce-au ajuns undeva dpv material, prea multi considera parvenitismul ca mijloc de avansare rapida intr-o societate in care o masina tare si-o casa pe masura, sunt considerate jaloanele succesului, nu munca asidua, fizica sau intelectuala. Capitalismul de prada practicat la noi, transforma omul intr-unul de prada. Cele mai bune minti sunt furate de catre americani si altii, iar la noi, sistemul are grija sa incurajeze plecarea, necreand conditiile necesare celor mai buni ca sa prospere. O tara in care puii de securisti, au impanzit pozitiile de varf in toate domeniile, este o tara in care prostia si mediocritatea sunt rasplatite si nu meritocratia, cum ar fi normal. Elitele noastre naturale nu se pot ridica la suprafata, datorita drojdiei care le tine la fundul butoiului. Vinul bun este sufocat. Cumva situatia trebuie sa se schimbe. Altfel, suntem har Domnului, un popor de oameni inteligenti. Cand inteligenta este insotita si de caracter si de regula cele doua merg mana in mana, atunci ai oameni de aur, sarea si piperul pamantului. Mi-ar place sa vad curajul ce ne-a caracterizat pe vremuri, redefinindu-ne. Multi isi dau seama ca nu-i bine ce se intampla cu tara, sunt de acord cu tine cand stai de vorba cu ei, dar odata ce propui ceva concret, ramai singur. Astfel, nu vom schimba lucrurile in bine prea curand. Nimic de valoare n-a venit vreodata fara sacrificiu, iar o tara libera si buna, este o tara careia cetatenii ii pun interesele inaintea celor personale, macar din cand in cand.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FN – Da, sa nu fim pasivi. Sa nu asistam comentand de pe margine la relele din jurul nostru.
Am fost martorul unei scene in piata Marasti, in Clujul natal, unde in mijlocul multimii, un tigan tanar, incepuse sa injure groaznic Romania in gura mare, facand Romanii cu ou si cu otet, fara nici o rusine. Oamenii treceau mai departe, fara sa spuna nimic, iar dupa cam 30 secunde, ma pregateam sa-i trec plasele sotiei, caci nu mai puteam rabda sa vad si aud asa ceva, cand un roman zdravan care era mai aproape, i-a carat doua picioare in fund tiganului, dandu-l astfel rusinii si tacerii. In tot acest timp, lumea trecea, sau comenta de pe margine. Trebuia ca 20 de oameni sa-l inconjoare si corecteze pe loc pe acel nemernic. Tot astfel, rabdam mizeriile, coruptia si tradarea guvernului care pretinde ca ne reprezinta, fara sa luam atitudine. Nu sustin sa le dam picioare in fund domnilor politicieni, desi ar fi un spectacol foarte agreat, dar barem sa ne coalizam si sa strigam in gura mare ca ceea ce fac ei cu tara asta, nu este acceptabil. Romania este o tara adevarata, locuita de oameni adevarati si nu o colonie a unora care nici nu existau, pe cand la noi se facea demult bere. Nu suntem de vanzare nimanui si nu ar trebui sa acceptam sa fim tratati ca niste supusi de catre proconsulii noii Rome.
Credinta, cultura si traditiile noaste sunt sacre si oricine incearca sa le submineze trebuie denuntat cu tarie. Daca nu facem asta, batjocorim sacrificiile uriase ale inaintasilor nostri si sangele Sfintilor Romani, varsat pentru Dumnezeu si pentru aceasta tara. Numai un neam care-si pretuieste si intelege trecutul, merita si poate sa dainuiasca mai departe peste veacuri, iar daca am trecut cu bine peste vicisitudinile aduse de turci, tatari, huni si alti alogeni, putem trece si de acest nou comunism cu fata democratica, care n-i se impune acum.
Vom sti oare sa gasim patriotii care sa conduca din nou neamul pe calea lui fireasca?

Noiembrie 12, 2008 Posted by | ATITUDINI, INTERVIURI, ISTORIE, MASONERIE, NEW-AGE, ORTODOXIE, POLITICA, SANATATE, STIRI | , , , , , , | 41 comentarii

CATEVA INTREBARI SI RASPUNSURI CU PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI

Fragment din Conferinta tinuta de Parintele Amfilohie la Alba Iulia in decembrie 2007. Uploadez partea cu intrebari si raspunsuri in speranta ca le veti primi cu bucurie. Le consider cele mai pertinente si mai de folos dintre toate locurile pe unde a fost Parintele. Formatul este AMR. Le public in categoria INTERVIURI, socotind acest fisier ca pe un interviu cu Parintele.

Va amintesc faptul ca am mai realizat interviuri si voi continua sa le public, in masura timpului disponibil. Deja publicate: cu Fabian Seiche, despre Manipulare si Conspiratii. Stiu ca sunt lungi si ca timpul tuturor e limitat, dar va sfatuiesc SA NU LE RATATI !

Iulie 21, 2008 Posted by | INTERVIURI, ORTODOXIE | , , , | 4 comentarii

INTERVIU CU TEOLOGUL SI JURNALISTUL FABIAN SEICHE

L-am rugat pe jurnalistul si teologul Fabian Seiche, colaborator al revistelor “Credinta Ortodoxa” si “Porunca Iubirii” sa ne impartaseasca cate putin din impresiile sale asupra societatii si asupra Bisericii. Interviul este primul dintr-o serie mai ampla prin care vreau sa aduc mai aproape de cititori, bloggeri, jurnalisti si de ce nu, preoti/duhovnici…

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

Fabian Seiche – M-am nascut in Romania, ma simt roman si vreau sa mor tot asa… si tot aici. Din mila Domnului am terminat facultatea si masteratul in Teologie.

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs.?

FS – De la bun inceput, de cand eram mic, mama ma invata rugaciuni… Cu timpul credinta a crescut.

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti jurnalist?

FS – Nu.

BM – Care a fost cel mai fericit moment din cariera de jurnalist/blogger? Dar cel mai neplacut?

FS – Cel mai fericit: cand au aparut articolele despre ecumenism si catolicism; cel mai neplacut: cand o revista oficial-religioasa ortodoxa, a refuzat publicarea unor articole ce nici macar nu erau pe aceasta linie…

BM – Ce v-a determinat sa luati atitudine?

FSConstiinta ca sunt membru al Bisericii, cu toate pacatele si patimile mele, dar cu datoria de a marturisi ceea ce invata Biserica de 2000 de ani si nu ceea ce se invata de acum 60 de ani de cand a aparut Consiliul Mondial al Bisericilor – eu i-as zice consiliul mondial al inselatilor. Parintele Iustin are niste cuvinte foarte taioase despre tacere in fata pericolelor de azi, cititi-l. Noua ni se pare ceva iesit din comun si cu totul rar intalnit ceea ce zice sfintia sa, dar in trecut cam toti romanii nostri gandeau asa. De asemenea, evreul crestin Steinhardt spune ca lasii si caldiceii n-au ce cauta in Rai, ei nici macar in iad nu sunt primiti caci si iadului îi frica de niste oameni lasi (in cartea „Daruind vei dobandi”). Si el este pentru a lua atitudine la modul cel mai radical si „fundamentalist” i-am zice noi astazi. Vedeti martirii din Transilvania care s-au opus ferm catolicilor si protestantior, ungurilor si austriecilor. Stiti ca in Transilvania se afla mii de moaste de calugari si mireni ucisi de generalul austriac Adolf Bukow pentru ca n-au vrut sa treaca la catolicism in anii 1760-1763? Fiecare manastire si schit distrus ar putea avea moaste, am discutat cu mai multi parinti care au confirmat. Deci faptul ca suntem crestini ortodocsi e motiv suficient pentru a lua atitudine la ceea ce se intampla. Oricum, parerea noastra nu e prea luata in considerare pe planul general al lumii de azi. N-avem ce pierde daca marturisim

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FSDa, in anul III de facultate am primit informatia ca pot fi eliminat din Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj daca mai scriu articole impotriva catolicilor si a ecumenismului.

BM – Si? Cum ati procedat? Sa inteleg ca ati continuat indiferent de consecinte…

FS – Bineinteles. M-am intristat si m-am tulburat putin, caci n-am crezut ca se ajunge pana acolo, sa fii eliminat sau alte masuri punitive, dar apoi am continuat.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FS – De piedicile dusmanilor dinauntrul Bisericii, a crestinilor „evlaviosi” pana la a te lasa calcat in picioare de toti. De cei dinauntru ma tem mai tare- si de tradare!- decat de ceilalti. As vrea sa nu ne lovim da preoti apostati sau care spun ca toate religiile sunt bune, de oameni superficiali si vicleni. Dar e atat de decazuta lumea de astazi ca sunt din ce in ce mai rari oamenii adevarati, verticali, sa inteleaga pe ce lume traim. Si este tot mai greu de trait in lume, ajungi sa fii scos din lume de propriii tai apropiati: „pai daca vrei sa traiesti ca un crestin si roman autentic, du-te la manastire sau departe de lume, extremistii n-au ce cauta in lume!”.

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari si, daca vreti, comparativ cu ce ar trebui sa fie?

FSE bine ce se scrie pe aceste situri si le urez viata lunga. E bine daca se mentin pe linia adevarului, in Biserica. Din pacate am observat ca foarte subtil si perfid, unele lucreaza de fapt in scopul contrar, sunt cu doua fete: se numesc ortodoxe dar ofera foarte multe stiri ecumeniste si comentarii in acest fel. Atentie, apropo de diversiune!

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui jurnalist. Exista libertate de expresie in Romania? Am auzit mai multe cazuri de bloggeri care au ajuns dupa gratii in urma celor scrise. Evident, au deranjat pe cine nu trebuie. Credeti ca se practica „eliminarea” celor incomozi?

FS – Vedem ca nu e bine cu societatea noastra, care se indreapta cu pasi repezi spre autodistrugere. Dreptul la opinie este doar fictiv, daca vrei sa spui adevarul imediat esti luat in „vizorul” celor din spate. Stim destule exemple de jurnalisti si persoane care au vorbit in presa ca invitati, colaboratori, parinti duhovnici, personalitati marcante etc, care au sfarsit rau de tot. Trei exemple: jurnalistul din Baile Felix ucis pentru a nu dezvalui coruptia unor politicieni masoni; ieromonahul Iosif Pasca de la Petru Voda ucis in 1998, inaintea unei conferinte pe care trebuia s-o sustina la Timisoara, invitat de Ascor-ul de acolo. Titlul conferintei era: “Despre masonerie”. El a fost omorat cu 26 lovituri de cutit. Evident ca despre cazurile astea, presa noastra „libera” n-a scris nimic! De asemenea, amintesc de cazul fratelui Mirel, un frate de manastire care facea multe actiuni antiecumeniste si antimasonice, desi nu era prea cunoscut, pentru ca era un tip de om care tacea si facea, nu se amesteca in discutii fara rost. Era un pelerin ce colinda intreaga tara si avea in plan multe de realizat pe plan misionar, mai ales cu tinerii. In 30 decembrie, anul trecut, a fost asasinat bestial de doi indivizi beti, intr-un sat din judetul Botosani. Eu nu cred ca pentru a-i lua laptop-ul unui om, il ucizi cu atata sange rece, ii rupi coloana vertebrala si-l desfigurezi, lasandu-l inghetat in zapada… Sunt prea multe coincidentele in cazul lui, ca sa spunem ca a fost un jaf, cum s-a afirmat. Cred ca Mirel a ajuns in ceata martirilor. O cred din toata inima. Iata ce spune duhovnicul lui, Preasfintitul Justinian Chira al Maramuresului:

“Era un mare pericol (pentru fortele negative) Si iata de ce: pentru ca el credea în ceea ce facea; caci pe ceilalti fortele oculte va trateaza aaa pentru ca sunteti usurei, sunteti superficiali, asa cum suntem toti. Dar Mirel (si altii ca el) era un mare pericol pentru fortele negative, pentru ca el credea; si atunci, acestia trebuie sa fie suprimati… Ce-a gândit el în clipele acestea când s-a vazut ucis, aruncat în zapada, în ger; ca nu moare omul dintr-o data. El a trait toate secundele acelea când a vazut ca a fost atacat, ca moare, ca îngheata. Pe toate le-a trait ca si înainte de un somn. A prezentat un mare pericol pentru fortele negative, pentru întuneric, pentru satana, pentru acest motiv – ca el era serios, el nu era superficial. Era în structura lui aceasta. Eu l-am cunoscut. Astfel de oameni sunt foarte rari, astfel de tineri daruiti sunt foarte rari. Acesta a fost Mirel. Va asigur ca un tânar si un om care-si da viata intra-n rândul îngerilor. Atunci când e daruit de Dumnezeu – ca nu multi sunt asa, nu multi au harul, sansa de la Dumnezeu ca sa intre în rândul îngerilor, de aici de pe pamânt. Fiecare tânar întâi trebuie sa fie foarte serios, apoi devine credincios. Daca luam lucrurile invers – credincios si apoi serios – nu e corect. Întâi un tânar sau un om trebuie sa devina matur, serios, si apoi devine si credincios.” (Interviu, la Baia Mare).

BM – Dar in interiorul Bisericii, exista libertatea de expresie?

FSExista daca spui ceea ce ti se spune, daca nu, risti sa n-ai sanse de afirmare. Asta in cel mai bun caz. Se pot intampla si altele. Se stie, doar, de recentul caz din judetul Arges cand parintii unei manastiri au luat in bloc atitudine contra ecumenismului si s-au trezit… disparuti si cu obste noua, formata din maici. Ciudat e ca nici pana azi nu se stie unde au fost dusi acei Parinti. Pur si simplu au disparut fara nici o urma. Sigur ca, daca scrii, vorbesti si faci lucruri pe placul lumii de astazi, este libertate cata vrei! La vorbe fara vreun impact in viata reala, este libertate de expresie nelimitata. Totusi, avem inca libertatea de manifestare, nu se compara cu ce a fost in timpul comunismului. Doar ca acum se tinde – prin democratie la o alta dictatura, cea a Noii Ordini Mondiale, iar atunci dictatura era un fapt implinit, prin violenta de catre strainii care au adus comunismul.

BM – Sunteti unul dintre cei care a luat atitudine vis-a-vis de ecumenism. Credeti ca Biserica Ortodoxa Romana s-a implicat prea mult in aceasta miscare, iar acum ii este greu sa revina la normal?

FS – Da, chiar la facultatea de Teologie se invata ca dialogul ecumenic a mers foarte departe, mai ales cu: vechii-catolici (rupti de romano-catolici in 1870), cu luteranii, cu monofizitii si bineinteles cu romano-catolicii. Noi am invatat in facultate ca monofizitii nici nu mai sunt eretici caci prin acordurile stabilite s-a ajuns la o formula de compromis reciproc. Ei sa nu mai foloseasca expresia: “o fire (divina) a lui Hristos intr-o Persoana, ce absoarbe firea umana” iar noi sa nu mai spunem ca ereticii condamnati la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon… sunt eretici. Adica sa corectam noi pe toti Sfintii Parinti de atunci. Bineinteles ca monofizitii de azi n-au renuntat la erezia lor, ci doar au facut de ochii lumii aceasta intelegere, patriarhul lor, Shenouda, scriind si acum cuvinte grele impotriva ortodocsilor, dovedind ca a ramas acelasi “lup”, dar cu alt “par”. Grav este ca s-a slujit impreuna cu ei toamna trecuta, prin noiembrie si chiar in paraclisul Facultatii de Teologie din Bucuresti, la biserica Sf Ecaterina. Randuiala prevede ca, daca au slujit ereticii intr-o biserica ortodoxa fara voia ortodocsilor, se stropeste biserica cu agheasma, chiar de preot numai. Daca s-a slujit cu voia ortodocsilor, atunci biserica se resfinteste de episcop. Trageti concluziile…
La fel s-a intamplat si in dialogurile cu catolicii- vedeti atacurile violente ale lor, in timp ce noi stam si nu facem nimic, sa nu-i suparam. Daca luati o revista greco-catolica, ca e din 1990 sau ca e din 2008, veti vedea ca nu exista numar in care sa nu atace Biserica Ortodoxa. Ma mir de unde au atata venin in ei.

BM – Se spune ca si catolicii au sfinti. Chiar sunt sfinti Padre Pio, Sfantul Antonie, Maica Teresa? Ce e cu stigmatele care apar la catolici? Ei sustin ca si Sfantul Apostol Pavel le avea.

FSDespre astia au vorbit deja Parinti cu viata imbunatatita si au aratat ca sunt inselati si inselari. Sf Ignatie Briancianinov vorbea in sec XIX despre Francisc de Assisi, Anton de Padova si altii, ca fiind asa („Despre inselare”). Pe cine sa credem? Pe Sfintii si Parintii nostri care zic asa sau pe acei inselati? Oare se insela Sf Ignatie? In viata lui Francisc de Assisi se spune ca a venit Dumnezeu Tatal si l-a luat in vedenie pe „alesul” Sau si l-a pus de-a dreapta Sa in locul Fiului Sau. Deci Francisc a ajuns in locul lui Dumnezeu, Care i-ar fi zis: „Fiul meu preaiubit esti tu” si apareau niste semne ciudate de sange pe trupul lui, cum ca ar fi manifestarea dragostei carnale a lui Dumnezeu. Astea sunt de fapt stigmatele, ca la alta inselata – Teresa de Lisieux sau altele, la care apareau pete de sange, urme de lovituri, oboseala si stari euforice de transa in care faceau dragoste „spiritualizata” cu Isusul lor… in nici un caz cu Hristos. Am citit cartile lor, deci vorbesc in cunostinta de cauza si asa este si cu Anton de Padova. Limba lui a ramas neputrezita pentru ca a trait dupa Schisma, sau ruptura catolicilor de la 1054 de la Biserica Ortodoxa, iar Anton a propovaduit cu fanatism contra acesteia (Bisericii Ortodoxe), prin sec XII. Daca intr-adevar este neputrezita, atunci este semn de blestem. Mana care si-a lovit parintii nu mai putrezeste. Cel ce a fost afurisit de preot sau episcop ortodox nu mai putrezeste. In viata Sf Calinic de la Cernica ( +1868 ) se arata cum au dezgropat un mort si acesta era complet intreg, ca si cum fusese atunci pus, desi era de mult timp decedat. Dupa citirea rugaciunilor de dezlegare de catre Sf Calinic, a fost ingropat iar la un an scos din nou. Nu mai era decat o gramada de oase din el. Acesta a fost semnul ca Dumnezeu ii iertase sufletul si poate l-a scos si din iad in urma multelor rugaciuni ce s-au facut in acel an pentru el. Iata ca neputrezirea in aceste cazuri inseamna ca sufletul celui mort este in chinurile iadului si are nevoie de ajutorul nostru… Ia sa-i citim niste ruagaciuni la limba aia sa vedem daca mai ramane ceva din ea. Dar daca a fost eretic, cu atat mai rau pentru sufletul lui, ca nu mai are iertare daca a murit asa, deci nici dezlegarile nu-l mai ajuta, nici daca s-ar face praf limba.

Unde scrie ca Sf Pavel avea stigmate? Doar in mintea lor scrie, in nici un caz in Sf Scriptura. Fiecare poate spune ca in Scriptura se zice de orice idee nastrusnica din mintea lui ceea ce nu inseamna ca e si adevarat. Homosexualii spun ca Sodoma si Gomora n-au fost pedepsite pentru acest pacat, ci pentru ne-iubirea celor de acolo pentru dreptul Lot… Vedeti ce interpretari?!

BM – Am inteles ca l-au dezgropat recent pe papa Paul al VI-lea si l-au gasit neputrezit. Cred ca vor sa-l sanctifice. De asemenea si pe papa Ioan Paul al II-lea, care a sarutat Coranul si a declarat ca si budistii se pot mantui.

FS – Papa Paul VI a fost in timpul Conciliului II Vatican care s-a terminat prin 1965. La acest Conciliu al tuturor episcopilor catolici din lume de orice rit, s-au adus noi dogme gresite sau erezii. Daca la Conciliul I Vatican din 1870-1871 s-a stabilit ca papa este infailibil adica nu poate gresi, la Conciliul II s-a spus ca papa este in Euharistie, in Impartasanie, deci catolicii se impartasesc cu papa si cu Hristos din potir. Ba chiar deoarece papa este capul vazut al Bisericii, el este mai prezent in potir decat Hristos Care a ramas pe planul doi. Cititi in cartile lor, nu de la mine zic acestea. Pe langa astea sunt nenumarate inventii facute la acest conciliu, cu scurtarea slujbelor lor, cu adaptarea Bisericii la societatea laica, cu deschiderea catre toate religiile pagane, ajungand sa slujeasca impreuna cu budistii, cu mahomedanii, cu evreii, cu hindusii, cum a facut papa Ioan Paul II. Exista inregistrari video pentru cine nu crede, chiar pe internet. In aceste conditii, chiar daca ar fi neputrezite oasele lui Paul VI, este aceeasi situatie ca si mai sus, cu Anton de Padova.

BM – Este ecumenismul un sistem? Are un tel ocult? De ce este considerat de unii Parinti erezia ereziilor?

FSEste un sistem bine gandit de multi ani de catre dusmanii Ortodoxiei si ai natiunilor. Un sistem foarte placut la vedere, atractiv, usor de purtat, nivelator al diferentelor, preocupat de probleme sociale, de proiecte de asistenta sociala dar nu de om; dornic sa treaca peste orice diferenta de dragul unei paci inselatoare. Bine explica Sf Iustin Popovici, par. Serafim Rose sau par. Staniloae ca la baza ecumenismului actual sta Umanismul ateu din perioada Renasterii. Atunci omul a fost pus pe primul loc, iar Dumnezeu dat la o parte. Acum se incearca acelasi lucru dar pe plan general religios, nu doar in cultura si civilizatie cum se facea atunci. Ecumenismul a luat toate mizeriile istoriei si a facut o troaca frumoasa de porci frumoasa pe dinafara si necurata pe dinauntru. De aceea este vazut ca suma tuturor ereziilor istoriei, panerezia sau mai nou, ca religia satanei. Nu o zicem noi, au spus-o deja sfintii si duhovnicii nostri. Telul ocult sau ascuns este relativizarea credintei in sufletele oamenilor si lupta impotriva Adevarului care este unul singur: „un Domn, o credinta, un botez” (Efes 4,5). Nu peste 10.000 de adevaruri, cate credinte sunt astazi pe pamant. Dar asta e vremea cernerii de care spune Mantuitorul, ca vor cadea si cei alesi, si stelele cerului. Cine sunt stelele cerului? Sf Parinti spun ca stelele si lumina intunecata a soarelui de care se spune la Matei 24,29 sunt cei ce-ar trebui sa fie lumina lumii, sarea pamantului, fermentul crestinilor. Adica cei mai mari ai nostri, fie ierarhi, care vor cadea. Si asta e printre ultimele semne inainte de sfarsit, cititi ce scrie. Dar aici sunt lucruri tainice, nu stim noi sfarsitul dar vedem semnele… Si le vedem destul de clar. Iata ce face ecumenismul.

BM – Sunt voci care ne acuza ca suntem in afara Bisericii, cine suntem noi sa luam atitudine daca ierarhii tac, ni se cere binecuvantarea scrisa a ierarhului pentru ce scriem.

FSDa, masura asta s-a luat dupa scandalul Tanacu, ca orice teolog, preot, monah, fata bisericeasca, sa aiba aprobarea scrisa a ierarhului sau. Cand e vorba de credinta trebuie sa luam atitudine insa in orice moment si cat mai urgent, ca daca asteptam aprobarea, s-ar putea sa nu mai vina deloc. Oare Atanasie (Tanase) Todoran, batranul de 104 ani – dupa unii 120 ani – de la cine a avut aprobare sa-l infrunte pe fiorosul general Bukow? Si sa fie apoi tras pe roata si trecut in randul sfintilor? Ca nu era nici un preot pe acolo, nu se spune asa ceva. Nu suntem in afara Bisericii si a ascultarii canonice, dar sa se stie o data pentru totdeauna, ca ascultarea de ierarhie nu inseamna pasivitate si lipsa de fermitate in credinta. Sf Marcu al Efesului a fost singurul care n-a semnat unirea cu catolicii la Florenta, 1438-1439. A fost oaia neagra si rusinea Sinodului de atunci, ca nu face ascultare de ei, de “marele Sinod” reprezentat de ei. Iata ca el este sfant marturisitor iar acei episcopi se spune ca s-au cait amarnic de compromisul facut si au retras semnaturile ori au sfarsit blestemati. In Athos este un loc blestemat, daca stiti. Mai demult au venit papistasii (catolicii) cu forta si au slujit intr-o bisericuta de acolo cu cativa ortodocsi atoniti. In timpul slujbei, biserica s-a daramat si i-a ingropat pe toti. Oasele celor morti le-au pus intr-o pestera si cand au trecut pe acolo pelerinii s-au ingrozit de frica, parca unul era sa moara de spaima: erau neputreziti, umflati, urat mirositori si toate caracteristicile unor trupuri cazute sub anatema. De atunci locul acela este interzis publicului vizitator din Athos. Iata ce face compromisul.

BM – Despre marturisitorii din inchisorile comuniste ce ne puteti spune?

FS – Sunt ultimul din tara asta in masura sa vorbesc despre cei din inchisori. Pentru ca ar trebui intrebati cei care au fost acolo si mai sunt inca printre noi, ei sa vorbeasca nu noi. De asemenea ar trebui citite, editate si reeditate carti ale fostilor detinuti, amintirile lor, nu asa fie tinuti ascunsi si vazuti ca niste “extremisti”. Acesti “extremisti” au salvat tara asta, credinta poporului, au sfintit pamantul cu sangele lor, iar acum Dumnezeu ii scoate la lumina, sa rusineze pasivitatea si lenea noastra. Cine au fost acestia? Oameni care au vrut sa faca ceva, nu s-au limitat la mersul de duminica la biserica, la discutii, la conferinte… duhovnicesti, ci oameni care au pus mana chiar pe arme si au luptat. Iata ca la Aiud sunt moaste. Dar cine a fost inchis la Aiud, Pitesti, Gherla, Jilava, Canal? Cei “cuminti” care-si vedeau de treaba lor ascultatori, sau cei “nesupusi, extremistii, legionarii” care s-au impotrivit pe fata regimului? Iata ca ei au moaste, iar cei care au stat linistiti in bancile lor, nu mai stie numeni de ei. Valeriu Gafencu ce a fost? Legionar. La 20 de ani era inchis de Antonescu, ca seful organizatiei de tineret legionar din Basarabia. N-a mai fost eliberat, ci a murit 11 ani mai tarziu, ramanad acelasi crestin si legionar, fara sa vada o contradictie intre cei doi termini, ci o implinire. Parintele Arsenie Papacioc, pentru ce-a fost arestat? Ca era prea “cuminte” sau “bisericos”? Nu, ci pentru apartenenta la Miscarea Legionara si la Rugul Aprins, de care nu s-a dezis niciodata. O spune clar intr-una din cartile cu interviuri.

Acum insa, daca se vede ca nu se mai poate lupta impotriva martirilor nostri, se incearca foarte subtil deocamdata ca alaturi de ei sa fie trecuti la o eventuala canonizare si cei din alte religii morti in inchisori si sa faca un Pomelnic de sfinti “ecumenisti” ai inchisorilor. Am vazut toata aceasta lista unde apar foarte multi preoti, episcopi si pastori maghiari – fosti asupritori ai romanilor din Ardeal, unii fiind colaboratori ai regimului horthyst. Si stim cum s-au comportat ungurii in Transilvania, in anii 1940, cate biserici distruse, cati preoti si oameni simpli masacrati. In lista asta de “sfinti ecumenisti” sunt trecuti si astfel de oameni criminali, pe care vor sa-i treaca in calendarul nostru cu aceasta denumire de mai sus. Sunt de prisos alte comentarii.

BM – Care sunt planurile dumneavoastra de viitor? Daca sunt.

FS –Sa ne pregatim cum se cuvine de martiriul nostru, de sfarsitul meu care poate fi oricand. As vrea sa fac mai mult spre slava lui Dumnezeu si pentru marturisirea credintei celei adevarate. Daca vom vrea sa ne mantuim, atunci viitorul nostru va trebui sa fie unul al martiriului. Deci ma gandesc ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa fim atat de fermi in credinta incat ne vor crucifica si persecuta pe fata – a se vedea parintele Daniil de la Tanacu, intemnitat de propriul sau ierarh. Alte planuri nu am, ca judecatile noastre nu-s ca ale Domnului.

BM – Cum vedeti Ortodoxia romaneasca la ora actuala, raportata la celelalte tari? Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si in anii ce vor urma?

FS –Se zice ca Romania va da multi martiri in vremurile care vin. Dar asta arata ca nu va fi usor, mai ales ca acum nu mai vine cu decapitarea si bataia, ci te face ca tu singur sa te lepezi de credinta. Acum e vremea intaririi in credinta, iar Biserica va supravietui prin astfel de martiri ai vremurilor de pe urma, nu prin multimea de oameni cuminti si conformisti, chiar daca ei vor reprezenta 99% (cum spune parintele Iustin in „Viata” lui). Biserica, nici portile iadului n-o vor birui! Cine sunt portile iadului? Sf Parinti spun ca e vorba de toti dusmanii vazuti si nevazuti. Si asta in ciuda societatii anticrestine de astazi si de maine.

BM – Care ar trebui sa fie raportul Stat-Biserica sau altfel spus cel dintre Biserica si clasa politica?

FS – Oricum, relatia Stat-Biserica a fost dintotdeauna o problema delicata, cu multe disensiuni de o parte si de alta. Daca statul a venit si a aprobat in 2000 legalizarea homosexualitatii, Biserica nu trebuie sa taca nici acum, nu doar inainte de 2000. Pacatul e pacat indiferent ca-l accepta Statul sau nu. Si cu fiecare pacat in parte legalizat, Biserica trebuie sa declare razboi unui asemenea stat ateu – sau mai rau, comunistii atei nu aprobau homosexualitatea! – bineinteles nu prin violenta, dar prin toate mijloacele de impotrivire.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra, ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FS – Ne sprijina oameni de bine cu rugaciunile lor, cu vorbele, incurajarile, ajutoarele de orice fel.

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FSOamenii din umbra conduc lumea prin dictatura, dar ei predica sus si tare democratia, drepturile omului, ale minoritatilor, ale animalelor… Aceasta politica duce la extremism, la o guvernare unica a lumii, pregatind calea unui lider mondial care, stim cine va fi. A te impotrivi sistemului este vazut astazi ca fanatism. E si normal, un crestin ortodox este si va fi din ce in ce mai “fanatic” pentru societatea care cauta motive de a-i elimina. Asta se si urmareste, de fapt.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei, despre Manipulare? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii?

FS – Conspiratia asta este la toate nivelurile, dar in nici un caz nu trebuie sa nu mai facem nimic, sa spunem ca nu mai are rost nici o actiune, nici un lucru bun, pentru ca e si asta o ispita. Curajul martirilor a infruntat si a spulberat toate conspiratiile si noi trebuie sa le urmam in acelasi curaj.

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FS Toate campaniile pentru legalizarea unor pacate sau impotriva clericilor ortodocsi sunt amenintari si atacuri contra Bisericii. Presa este in totalitate pe mana dusmanilor care vor sa slabeasca credinta oamenilor in Biserica. Subminarea exista mai ales astazi, cand se fac presiuni asupra preotilor, asupra episcopilor si asupra Sinodului intreg, caci fortele raului stiu ca singura amenintare si singurul obstacol in calea planurilor de conducere a lumii ?i distrugere a religiei în sufletele oamenilor, a ramas Biserica Ortodoxa, “anchilozata” in mintea lor, traditionalista, nationala si contrara pacatului.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FS – De vorbe mari e plina lumea si de discursuri “duhovnicesti” sentimentaliste dar pentru a iesi din acest impas trebuie sa mai si facem ceva.. de multe ori ceea ce nu ne convine, ca oameni patimasi ce suntem. Adica, ne place sa ne uitam la televizor si auzim un cuvant de la un Parinte care zice sa nu ne mai uitam, ca distruge sufletele si numai dezastre provoaca. Sf Cosma Etolianul în urm? cu peste 200 de ani zicea ca va veni vremea sa aiba oamenii pe diavolul in casa si-i vor pune si doua coarne (antenele), iar in casa lor va trona nu Hristos, ci televizorul. Ei, auzim cuvantul asta spus de un sfant, nu? Daca vrem sa iesim din lehamite atunci vom asculta de el. Daca nu vom asculta, facand ce ne place noua in continuare si nu ce trebuie, atunci inseamna ca nu vrem sa iesim din lehamite, din gunoi si din adormire. Credem ca pe primul loc in adormirea constiintelor este televizorul. Vorba unui parinte: “vom merge cu pace la iad”. De la televizor direct in iad.

BM – Descrieti un pic mentalitatea actuala a romanului. Putem stabili niste trasaturi specifice care sa se fi remarcat de-a lungul secolelor?

FS…Despre trasaturile specifice romanului a vorbit atat de frumos parintele Staniloae in cartile-capodopera, care ar trebui reeditate in milioane de exemplare: “Sentimentul romanesc al fiintei”, “Ortodoxie si romanism”, “Natiune si crestinism” sau in interviurile luate unde vorbeste despre specificul romanesc. Intotdeauna romanul a fost un om delicat, si vorbesc de cel nepervertit. Romanul si-a iubit tara, a murit pentru ea; si-a iubit familia si rodul dragostei se exprima prin numarul de copii multi si educatia aleasa. Sunt foarte bine scoase in evidenta aceste aspecte de catre parintele Staniloae si ceilalti de care am pomenit. Totusi, in ziua de azi mentalitatea actuala inmagazineaza foarte multa mizerie adunata in timp, de pe la toti strainii de neam si credinta. Este una de turma, de telenovele, de complexare a faptului ca suntem romani sau ortodocsi. Mentalitatea e sa pleci din tara, cat de mult timp se poate si sa-ti fie rusine ca esti roman. Iorga spunea: „cel care-si paraseste tara pentru alta mai frumoasa si mai bogata, se aseamana cu acela care si-ar parasi mama pentru o alta mai frumoasa si mai bogata” (o spune dupa primul razboi mondial!); sa nu faci nimic care sa para „nationalist, extemist, depasit, traditionalist”; sa faci scoala de soferi cat de repede se poate, ca asa e la moda – mai nou, partea feminina asalteaza la gramada scolile de soferi; de asemenea, este mentalitatea imbogatirii peste noapte, a unei cariere profesionale si banoase in detrimentul intemeierii unei familii, varsta casatoriei crescand enorm de mult. Dar paralel cu aceasta crestere a varstei casatorie, creste si dezmatul, desfraul, pentru ca trupul isi cere drepturile, si tu daca nu-i dai implinirea in familie si vrei mai intai sa faci cariera, el se razbuna prin caderi trupesti. Nu degeaba Sf. Ioan Gura de Aur recomanda casatoria foarte de timpuriu, de cand apar dorinte trupesti la tineri, chiar de la 14 ani, mai ales in vremea de azi cu atata incitatie la prostitutie chiar a copiilor. Am ramas stupefiat cand cineva mi-a spus ca la Constanta stie un cuplu de tineri: baiatul are… 7 ani iar fata are… 4 ani si traiesc impreuna ca doi soti! De-a lungul secolelor romanul n-a fost asa. Cinstea unei familii era lucrul cel mai de pret, dupa credinta in Dumnezeu. A se vedea cartile lui Simion Mehedinti, Radulescu-Motru sau Ernest Bernea.

BM – Exista o paralela intre UE si comunism?

FSEle sunt ca o sfoara cu cele doua capete: in aparenta se exclud (sistemul communist si cel capitalist) dar se leaga unul de altul, ba chiar se completeaza. Comunismul e sistemul de indobitocire colectiva fara Dumnezeu; Uniunea asta e sistemul de indobitocire individuala fara Dumnezeu. E o diferenta de termeni, efectul e acelasi: o lume fara Dumnezeu spre care ne indreptam cu pasi repezi. Si mai este o apropiere: se pot asemana celor doua fiare din Apocalipsa, cap 13. Una se ridica din mare, alta din pamant si lupta impotriva crestinilor. Nu e interesant cum comunismul se asociaza cu culoarea rosie, cu sangele care se varsa pe pamant? Iar Uniunea asta e albastra, deci culoarea marii? E o simpla coincidenta?? E trist ca steagul UE este pus pe bisericile ortodoxe, am vazut foarte multe biserici cu steagul albastru. Macar in timpul comunismului n-au fost biserici cu steagul comunist pe el, cu secera si ciocanul, cum e acum. Stiti ce inseamna steagul? Recunoasterea suzeranitatii celui reprezentat pe steag. Deci am ajuns sa recunoastem ca si pe bisericile noastre e stapâna Uniunea European! E trist si rusinos.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FS – Mesajul este cel al Evangheliei: „privegheati si va rugati…”, „stati tari in credinta” si mai ales, sa cunoastem si sa aprofundam cuvantul Mantuitorului, ca nu e suficient sa crezi in inima ta, ci trebuie sa marturisim Adevarul: „oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor (in neamul acesta desfranat si pacatos) si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri” (Mat 10,32-33; Lc 8,38). Dumnezeu sa ne ajute sa murim pentru credinta!

Iulie 6, 2008 Posted by | INTERVIURI | , , , , | 7 comentarii

ORI HRISTOS, ORI SATANA

Am gasit un interviu cu Parintele Iustin care pica la tanc. Interviul a fost luat anul trecut prin octombrie-noiembrie, dar ca orice spusa a Parintelui ramane valabila indubitabil o lunga perioada. Iata un fragment (din partea a II-a a interviului) realizat de Ioan Enache pentru Credinta Ortodoxa, o revista prigonita pentru atitudinile ortodoxe vis a vis de ecumenism si masonerie. Va rugam sprijinit revista fie prin abonamente (24 lei/an) fie prin rugaciune. Cine poate este invitat sa colaboreze prin articole. Revista are colaboratori de seama din toate domeniile: preoti, intelectuali, doctori si simpli mireni. Este mare nevoie de sprijinul si solidaritatea dvs. si in aceasta problema!

Parinte Iustin, mai devreme ati afirmat ca pe masura ce se vor inteti atacurile vrajmasilor, va creste si harul de la Dumnezeu in ajutorul aparatorilor Ortodoxiei. Totusi, daca in Biserica noastra se produc schimbari ecumeniste, care afecteaza clerul si ierarhia, precum in exemplul dat de Sfintia Voastra mai inainte, ce se va intampla cu harul? Intreb aceasta stiind ca amestecul cu ereticii provoaca retragerea harului lui
Dumnezeu…

– Spune intr-o viziune a marelui rugator, ascet si traitor in Hristos, Sfantul Serafim de Sarov, ca se vor ridica biserici, paraclise, schituri, clopotnite si altare in toata splendoarea aurariei lor, dar crestinii nu vor putea intra in ele. Am stat si eu si m-am gandit, ce-o fi asta, domnule?! Am fost pus in situatia sa le raspund si credinciosilor mei la aceasta intrebare, ca unii ziceau: „Mai putem noi intra in cutare biserica din Bacau, din Timisoara sau din Iasi, daca s-a facut acolo o slujba ecumenista, ori un ritual al Cavalerilor de Malta sau un jurmant masonic?” Ei bine, sa stiti ca aceasta este cea mai adanca blasfemie! Le-am spus credinciosilor sa mearga la biserica, sa particpe la rugaciune, pana se va ajunge, fereasca Dumnezeu, la impartasirea comuna cu ereticii. Cand ai sa vezi ca iau din
acelasi potir si ereticii si ortodocsii, atunci sa nu mai intri. Pana aicea merge sa ascultam, pentru ca spun Sfintii Parinti ca, atunci cand e vorba de ascultarea de Dumnezeu nu-i mai ascultam pe oamni. Lucrurile s-au mai repetat in istorie. S-au facut greseli din partea oilor dar si din partea pastorilor. Sfatul duhovnicilor celor batrani este ca pastorul sa mearga pe drumul lui, dar daca greseste acesta, oaia sa-i urmeze pe Sfintii Parinti. E supus greselii oricine, ca diavolul il incearca pe fiecare. Au existat in istorie cazuri de greseli grave cand credinciosi au ramas doar 30%, dar au dus mai departe adevarul de credinta, chiar daca 70% s-au pierdut. Asta inseamna ca acum, in momentele grele pe care le traim, cu ispite puternice, infricosatoare, harul lui Dumnezeu va creste. Sporeste aceasta forta dumnezeiasca in forta noastra de rugaciune. Daca ne vom ruga! Daca vom pastra unitatea in Biserica, daca nu ne va imprastia aceasta ispita, noi vom rezista. Nu conteaza numarul celor care se vor risipi, ne intereseaza valoarea si calitatea celor care raman in dreapta credinta.

Biserica ramane numai in jurul episcopului. Dar, daca, Doamne fereste, vor porni toti spre ecumenism, iar cei ce se impotrivesc vor fi caterisiti, ce vom face fara episcop?

– Dar ce faceau cu Sfantul Ioan Gura de Aur cand il izgoneau de pe tronul patriarhal? Il ocarau, il izolau si il exilau, pana l-au condus la moarte. Mancatorie intre scaune! Astazi, din pacate, se intampla aceleasi lucruri. Sunt unii care umbla in consilii ecumeniste, altii care stau in scaunele lor si-si vad de rugaciune si de turma lor. Au fost si sunt vremuri de incercare si de ispitire. I-ar daca s-ar intampla astfel de lucruri, ma intreb in ce masura ar fi reala o caterisire nedreapta. O caterisire care se face in lupta cu adevarul nu este valida. E valabila numai cand ai calcat prevederea unui canon si cand te-ai opus unei randuieli. Dar atata vreme cat eu ma gasesc pe pozitia adevarului, caterisirea e mincinoasa. Acestea sunt mai mult sperietori formulate de unii, dar nu sunt realitati care sa opreasca harul lui Dumnezeu. Daca ieri am slujit impreuna si ne-am impartasit din acelasi potir, iar azi declara ca nu sunt bun pentru slujire, inseamna ca schimbarea de opinie si de atitudine e dictata de interese.

Martie 3, 2008 Posted by | ATITUDINI, ORTODOXIE | , , , , | Comentarii închise la ORI HRISTOS, ORI SATANA