un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

NOU INTERVIU CU PARINTELE ANDREW PHILLIPS (2011)

INTERVIUL A FOS LUAT DE MINE (BM) IN TOAMNA LUI 2010 SI PUBLICAT IN REVISTA ROST (NR. PE MARTIE, 2011).

Intro: Dragă Părinte, să continuăm interviul din primăvara lui 2009, dar de data asta să restrângem subiectul şi să vorbim de lucruri concrete. Mai mult decât în oricare altă religie, în creştinism se vorbeşte despre o a doua venire, viaţă veşnică şi înviere.

Deşertăciunea lumii

– Cât de conştienţi sunt creştinii de azi despre faptul că „aparţin altei lumi” (aşa cum aţi spus în primul interviu)? De ce nu ne „împotrivim păcatului până la sânge” (cf. Evrei 12, 4)?

– Suntem în lume, dar „nu din lume” (cf. Ioan 15, 19), iar această afirmaţie conţine o contradicţie, o tensiune, dar tensiunile pot întotdeauna fi constructive. Criza de azi – iar în greacă, criză înseamnă judecată – reprezintă consecinţa faptului că oamenii nu-şi mai dau seama că nu aparţin lumii. Mulţi nu sunt câtuşi de puţin conştienţi de acest fapt; văd doar un destin pământesc pentru umanitate. Conform lor, menirea noastră este de a deveni îngrăşământ natural, pentru că un destin pământesc se sfârşeşte mereu în moarte. Ei consideră că această iluzie drăcească a ne imagina că suntem „din lume” le face viaţa mai uşoară, pentru că înseamnă absolvirea de orice responsabilitate în faţa Eternităţii, în faţa lui Dumnezeu. Asta înseamnă fuga de realitate.

A rezista, a te împotrivi păcatului este dificil, deoarece Împărăţia Cerului se ia cu forţa, numaiprin eforturi mari (cf. Matei 11, 12). Şi ce este Biserica, la urma urmei? Este singura „Mişcare de Rezistenţă” adevărată din lume, singurul „Front al Salvării”. Mi-aduc aminte Revoluţia din 1989, când aţi avut un „Front al Salvării Naţionale”, condus de Petre Roman. Ştiam că nu va reuşi, că nu veţi face decât să treceţi de la o tiranie (comunismul) la alta, a Mamonei, pentru că nu a reprezentat adevăratul Front al Salvării Naţionale. Adevăratul şi singurul vostru Front al Salvării Naţionale este Biserica Ortodoxă Română. Dar rezistenţa (în faţa păcatului, n.n.) este dificilă, pentru că suntem leneşi. Mult mai uşor este să te dai cu valul, să mergi cu lumea, decât să te opui ispitelor şi deşertăciunilor ei. Dar fiţi avertizaţi, această cale este sinucidere spirituală. În Vest, e evident.

– Înainte de a trece la următoarea întrebare, să lămurim ceva. Întâi, care este legătura dintre dificultăţile financiare şi judecata lui Dumnezeu. Cum adică prin „criză” înţelegem „judecată”, cum spuneţi? Apoi, sunt convins că nu l-aţi cunoscut personal pe dl. Petre Roman, sau pe altcineva din FSN. Azi, se vede că aţi avut dreptate, dar cum aţi putut şti, atunci?

– Toate necazurile omului îşi au originea în păcatele sale. Dacă n-ar fi fost păcatul, s-ar fi aflat şi-acum în Rai. Putem folosi sintagme lungi ca „necazuri financiare” dar, de fapt, se defineşte printr-un singur cuvânt, mult mai simplu, „lăcomie”. Ideea este că tot ce facem, are urmări. Putem trăi ani de zile cu iluzii, putem acumula datorii în timp, dar mai devreme sau mai târziu, o păţim. Toate acţiunile umane au un efect. Dacă motivul acţiunii va fi unul păcătos, rezultatul va fi întotdeauna păcătos. Dar deseori consecinţele sunt mult mai grave decât acţiunea în sine. De exemplu, o fată iresponsabilă rămâne însărcinată de un băiat iresponsabil. Consecinţele durează o viaţă, pentru generaţii întregi, „pînă la a treia generaţie”, cum scrie în Cartea Ieşirii. Iar consecinţele păcatului sunt numite „judecăţi”. „Ne confruntăm cu o criză financiară” spun politicienii. Ce vor, de fapt, să spună, deşi mulţi nu au sinceritatea să recunoască, este că „suntem judecaţi de urmările păcatelor noastre”.

Sigur că nu l-am cunoscut pe dl. Petre Roman, dar e foarte simplu. Oricine care promite că te va salva, este fie un mincinos, fie un înşelat. Numai Mântuitorul Hristos ne poate salva. Orice creştin ortodox conştient ştie lucrul acesta.

Lupta cu păcatul. Indiferenţa ucide. Ataşarea de lume slăbeşte credinţa.

– Care ar trebui să fie atitudinea unui credincios faţă de păcat, şi, la urma urmei, ce înţelegem prin păcat, deoarece mulţi consideră păcat doar crima, violul şi hoţia?

– Păcat este tot ce ne separă, ne distanţează şi înstrăinează de Dumnezeu, de finalul nostru inevitabil, pentru că vom sta în faţa Lui la Judecata de Apoi. De ce să negăm inevitabilul,refuzând să ne pregătim ca atare? Pregătirea pentru Judecată este împotrivirea faţă de păcat, acum. Dacă n-o vom face, vom experimenta prezenţa în faţa Dumnezeului etern ca un foc aprins, nu ca şi căldură a dragostei.

– Este indiferenţa, sub toate aspectele sale, păcat?

– Indiferenţa este o boală a sufletului, boala Bisericii din Laodiceea, care apare când sufletele noastre sunt pe moarte. Odată ce necontaminează sufletele, mai este doar un pas până la împotrivirea faţă de Dumnezeu. De ce? Pentru că indiferenţa reprezintă un gol, un vacuum, iar satana întotdeauna umple golurile. Este imposibil să existe gol spiritual, mereu el va fi umplut, fie cu energie negativă, fie cu energie spirituală. Alegerea ne aparţine.

– Care ar fi, în cateva simple cuvinte, măsura potrivită pentru împiedicarea păcatului? Să fie frica de moarte, frica de Dumnezeu, cunoaşterea Scripturii?

– Prima măsură care împiedică păcatul este mai degrabă conştiinţă că Dumnezeu este, decât că Dumnezeu există. Până când nu avem conştiinţa existenţei lui Dumnezeu, precum o mică flacără ce arde în sufletul nostru, nu putem avea conştiinţa nemuririi sufletului şi a destinului său. Din aceasta se naşte conştiinţa păcatului, a mizeriei spirituale, a nevoii de rugăciune şi pocăinţă, a morţii, a chemării omului, a Judecăţii şi rasplăţii. Numai când avem conştiinţa lui Dumnezeu poate exista în noi teama de El, frica de Judecată şi dorinţa de a trăi o viaţă bisericească, cunoscând şi înţelegând Scriptura şi Părinţii.

– Care este esenţa creştinătăţii? De ce am crede? În România, astăzi, multe voci susţin că Biserica are un rol prea mare în societate, că sunt mult prea multe biserici comparativ cu numărul de spitale şi şcoli, că nu ai neapărat nevoie de religie, doctrină, de nici un fel pentru a te feri de crimă şi imoralitate. Ce să le spunem?

– Avem credinţă pentru că Dumnezeu este Cel care stă la baza universului. Nu credem că există, ştim că există, El este experienţa noastră zilnică. Esenţa creştinătăţii este de a ne apropia mai mult de El.

În prezent, România urmează un val de occidentalizare, care a început cu căderea comunismului şi a crescut odată cu integrarea României în UE. Există astăzi un efort conştient, concentrat din partea Bruxellesului, în sine o colonie a Washingtonului, pentru occidentalizarea României. Şi ce înseamnă „occidentalizare” în acest context? Simplu: a face captivi spiritual, a seculariza. Iar asta înseamnă distrugerea vieţii spirituale, toată conştientizarea realităţii spirituale, a celeilalte lumi, întregul concept de Biserică şi mântuire veşnică. Aşadar, crează iluzia între blegii secularişti, care sunt manipulaţi de Vest, că nu mai avem nevoie de Biserică, e o pierdere de bani, că ne trebuie spitale, şcoli, asistenţă socială, noi şosele, totul pentru viaţa trupului şi o minte fără Dumnezeu.

Poate că România ar necesita mai multe dintr-acestea, dar ele nu vor salva România şi românii de la moartea spirituală. Asta numai Biserica o poate face. Există o Românie aici, pe pământ, dar există una, de asemenea, în cer – alcătuită din toţi acei români, ţărani şi voievozi care s-au făcut plăcuţi înaintea Domnului. Aceea este România care are valoare veşnică şi care trebuie să ne inspire, la care să ne raportăm, nu o Românie lipsită de caracter, occidentalizată, care va arăta şi se va comporta ca oricare altă ţară răpită spiritual, cu clădirile ei de sticlă şi beton, cultura hidoasă, golită atât de frumuseţe spirituală cât şi morală.

Puterea cuvântului.

– Un alt aspect bine remarcat este că ni s-a diminuat credinţa şi că acest proces evoluează pe zi ce trece. Ce ne-a omorât credinţa, părinte? Progresul? Bunăstarea? Propaganda?

– Ce ne ormoară credinţa este continua importanţă pe care o acordăm lumii. Aşa cum Sf. Ap. Ioan spune că lumea zace în păcate, iar stăpânul lumii este diavolul. Oricând ne ataşăm de lume, pierdem din credinţă.

– Fiindcă am pomenit de Scriptură, împărtăşiţi-ne trei pasaje scripturistice pe care le îndrăgiţi în special. De exemplu, am proaspăt în memorie ce s-a întâmplat cu Domnul nostru după ispitirea din Carantania. După plecarea diavolului, nebiruitor, Dumnezeu i-a trimis îngeri să-I slujească, drept cunună (Matei 4, 11). Sau când Apostolii, în drum spre Emaus, nu L-au recunoscut deşi Îl vedeau şi le vorbea (Luca 24, 13-22). Desigur ce a scris Sf. Ap. şi Ev. Ioan le întrece pe toate, fiind, poate, cea mai frumoasă parte din toată Scriptura. Dar numiţi doar câteva care v-au plăcut.

– Această sarcină este, desigur, imposibilă! Tot ce pot face cu o întrebare ca asta este să numesc trei pasaje care-mi vin acum în minte.

Întâi, vreau să precizez că iubesc în mod deosebit Evanghelia Sf. Ioan. Vreau s-o învăţ pe de rost. Deci prima citare este versetul de la început, care-l citim în noaptea de Paşti, a Învierii: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu”. Aceste cuvinte înseamnă mult pentru mine.

Apoi, ar fi versul de la Matei 6, 33: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”.

La urmă, cuvintele Apostolului Pavel din prima Epistolă către Corinteni 1, 25: „Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor”. De fapt, tot capitolul îmi este foarte drag, mai ales versetele 22 şi 23: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie”.

– Într-adevăr o întrebare dificilă, părinte, mulţumesc pentru răspuns. Mă bucură să ştiu că mai sunt şi alţii care iubesc în mod deosebit cuvintele Sf. Ap. şi Ev. Ioan. Cred că oricui aş pune această întrebare, aş obţine răspunsuri profunde. Nu aveam de gând să vă întreb, dar pentru că aţi adus vorba, spuneţi ceva despre puterea cuvântului. Dumnezeu a făcut lumea numai cu gândul, Adam a pus nume naturii şi animelelor, iar acestea îl ascultau, răspunzândchemării lui. Mântuitorul a vindecat numai prin cuvânt… Cât de puternic este cuvântul?

– Domnul Hristos, a doua Persoană a Sfintei Treimi, este Cuvântul şi Înţelepciunea lui Dumnezeu „prin Care toate s-au făcut”, aşa cum mărturisim în Crez.

Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Deşi avem trup de animal, un lucru ne deosebeşte de animale, faptul că avem suflet nemuritor, de vreme ce Dumnezeu a suflat Duhul Său asupra noastră… Această suflare a Duhului ne-a înzestrat cu suflet nemuritor şi putinţa de a vorbi. Nici un animal nu poate vorbi, cele mai dezvoltate pot doar să imite omul, cum e cazul cimpanzeilor care pot „maimuţări” fiinţele umane, papagalilor, care pot repeta cuvinte omeneşti, sau câinilor, care pot semăna psihic cu stăpânii lor şi chiar să le dăruiască afecţiune. Dar asta e imitare, nu inteligenţă, care este o facultate a sufletului.

Aşadar, vorbirea este un semn cum că suntem asemenea lui Dumnezeu, iar cuvântul omenesc este foarte puternic. Aţi auzit de zicala „stiloul e mai puternic decât sabia” – deci orice vorbă aşternută pe hârtie este foarte puternică, dumnezeiască. Pe de altă parte, chiar şi cu vorba, omul poate distruge. Cel mai mare duşman al nostru este limba, spun Părinţii. Şi totuşi, avem un Ioan Gură-de-Aur şi un Nicolae Velimirovici, Gură-de-Aur al sârbilor. E-adevărat, cuvintele rostite de oamenii răi, rănesc şi produc rău, dar în timp ele sunt uitate, pe când spusele oamenilor buni fac înconjurul lumii, fiind traduse şi repetate de milenii. Asta deoarece cuvântul omului este o reflexie a Cuvântului lui Dumnezeu. Cu siguranţă, cel mai mare exemplu în acest sens sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, care au fost traduse în aproximativ 2000 de limbi, în aproape 2000 de ani.

– În Sfânta Scriptură găsim răspunsuri la multe probleme despre: credinţă, familie, societate, etc. Însă dacă aş fi cinic aş spune că multe căderi importante au avut loc tocmai în acest spaţiu creştin. Încotro se îndreaptă societatea noastra, părinte? Ritmul devine din ce în ce mai insuportabil. Muzica e infectată cu versuri satanice şi imorale, televiziunea impulsionează spre rău, la şcoală învaţă să facă sex şi să se drogheze… Ce poate face un creştin adevărat în aceste circumstanţe?

– Lumea se reîntoarce la păgânismul primelor trei secole, pe care l-au combătut Sfinţii Părinţi. Ce putem face? Să ne rugăm! A ne ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu, este un act supranatural. Fiecare secundă în care ne rugăm e o secundă în plus dedicată eternităţii şi nu lumii acesteia, ceea ce este peste natură nu în natura căzută. Se zice „spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti”. Vorbim noi cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfinţii şi Îngerii, sau vorbim cu televizorul?

– În România zicala e puţin diferită „spune-mi cu cine te împrieteneşti, ca să-ţi spun cine eşti”, dar merge îm ambele cazuri. Deci să ne împrietenim cu Dumnezeu şi Sfinţii Săi… Un sfat bun!

– Şi să nu deznădăjduim. În diverse momente ale istoriei, Apocalipsa a fost foarte aproape, în alte momente s-a îndepărtat. În prezent, se află într-un stadiu de înaintare accelerată, dar asta nu trebuie să dureze. O putem întoarce. E-adevărat că ne aflăm într-un tren care se îndreaptă rapid spre terminus, spre sfârşitul lumii. Dar, ştiţi, trenurile se mai şi strică, pot fi oprite şi se pot merge în marşarier. Nimic nu e inevitabil cu trenul ăsta. Depinde de noi.

S-avem încredere în Pronia divină. Numai El poate face bine din rău. Aşadar, nu credeţi profeţiile sumbre şi cinismul celor ce şi-au pierdut credinţa, pentru că şi-au pierdut de-asemenea şi speranţa. Şi tocmai pentru că şi-au pierdut speranţa şi-au pierdut şi dragostea.

Rugăciunea sporeşte răbdarea, iar răbdarea aduce nădeje. Viaţa duhovnicească.

– În ce priveşte prezentul, ne putem mulţumi sau justifica lipsa de rezistenţă pe ideea ca nu putem face nimic, să cedăm „lumii”?

– Fiecare rugăciune, fiecare post, fiecare participare la slujbă, fiecare spovedanie, fiecare Împărtăşanie reprezintă un act de rezistenţă în faţa lumescului şi a piramidei ei inversate de valori. Totul e-n mâna Domnului. Nu sunt în asentimentul celor care acuză alte rase sau grupuri de conspiraţie. Nu există decât un singur conspirator împotriva noastră – diavolul.

Da, în anumite momente, diavolul foloseşte diverşi oameni, grupuri şi ideologii contra noastră. Spre exemplu, la un moment dat, comuniştii au fost cei pe care i-a manipulat şi folosit împotriva noastră, în timp ce astăzi, nu mai are vreme de comunism; este irelevant pentru cauza lui. Azi, are ajutoare mult mai eficiente. Din nefericire, mulţi acceptă aceşti noi duşmani în casele lor, în timp ce n-ar fi acceptat niciodată comunismul. Toţi duşmanii noştri, sunt, de fapt, victime ale satanei, care au renunţat la libertatea dăruită de Dumnezeu pentru a deveni robii diavolului. Toţi aceşti oamnei sofisticaţi, „educaţi”, care cred că ştiu totul şi că vor salva omenirea cu tehnologia lor, sunt victime slabe, marionete ale diavolului.

– Părinte, o curiozitate despre care am vrut să vă întreb şi data trecută, cât de des spovediţi şi împărtăşiţi acolo?

– Încurajez spovedania şi Împărtăşania regulat. Recomand o dată pe lună, dar de multe ori oamenii vin mai rar. Când trăieşti într-o ţară ortodoxă prin tradiţie, poate nu vă împărtăşiţi aşa des, însă în ţările occidentale, adevărate deşerturi spirituale, trebuie să participi activ la viaţa bisericii, ca să poţi supravieţui spiritual. De asemenea, cred în pregătirea cu atenţie înaintea Cuminecării, care trebuie însoţită de post, rugăciune, citirea Evangheliilor, Epistolelor şi a vieţilor sfinţilor. Viaţa noastră duhovnicească este un cerc virtuos: avem nevoie de Harul divin din Sfintele Taine, dar trebuie să depunem eforturi pentru a lua parte regulat la aceste Taine. Împlinind aceste condiţii, vom căpăta râvna pentru pocăinţă şi dorinţa de a ne împărtăşi şi mai des.

Dar vreau să mai spun ceva, pentru a mă face mai bine înţeles. Nu ajunge doar rugăciunea. Dacă suntem sinceri în rugăciune, trebuie să şi acţionăm în concordanţă. Aşa cum Sf. Ap. Iacob spune, „credinţa fără fapte, moartă este” (cf. Iacob, 2, 17). Un suflet viu, acţionează. Întâi se roagă, apoi acţionează. Un suflet mort, n-are nici credinţă, nici fapte. Iar un suflet pe moarte, dar care încă nu a murit, poate cădea cu uşurinţă într-un pietism pasiv, un fel de fatalism, un chietism. Asta nu e o atitudine ortodoxă. De exemplu, mulţi spun doar că Dumnezeu este milostiv. Desigur, e adevărat, dar El este de asemenea şi Drept Judecător. Părinţii spun că atunci când ne gândim la păcatele altora, ar trebui să ni-l imaginăm pe Dumnezeu milostiv, dar când ne gândim la ale noastre, să ni-l imaginăm ca Drept Judecător şi să ne cutremurăm. Cum ne mântuim? Prin rugăciune şi Împărtăşanie, dar întotdeauna acestea trebuie însoţite de implicare. Citiţi la Matei, capitolul 25, cum trebuie să-i îmbrăcăm pe cei goi, să adăpostim pe cei străini, să hrănim pe cei flămânzi, să vizităm bolnavii şi pe cei din închisoare. Toate se referă atât la sensul literar, cât şi la cel spiritual, adică la cei goi spiritual, la cei înfometaţi spiritual, la cei străini spiritual şi la cei bolnavi şi captivi spiritual. Şi sunt încă şi mai multe exemple.

Un suflet viu porneşte şi împlineşte aceste lucruri. Priviţi la Sf. Ioan de Kronstadt. A ridicat aşezăminte, a ajutat alcoolici, a strâns prostituate de pe străzi, oferindu-le un loc sănătos de muncă, şi deci, un venit. Sf. Nicolae a făcut la fel, Sf. Vasile cel Mare, la fel. Credinţa ortodoxă este una activă, nu pasivă. Cred că multe probleme ale Europei de Est vin din faptul că regimul comunist nu i-a îngăduit nici o implicare în social. Iar acum, această pasivitate a devenit firească. Noi nu suntem protestanţi şi nu trebuie să cădem în extrema opusă a activismului social, numai acţiune, fără rugăciune. Pasivism. Activism. Toate ism-urile sunt dăunătoare. Ortodoxia nu este un ism. A fi activ social, nu este o ideologie pentru noi, nu este un scop în sine, ci doar urmarea faptului că avem credinţă, că ţinem poruncile – iubeşte-L pe Dumnezeu şi iubeşte-ţi aproapele.

– Cum să înţelegem fragmentul din rugăciunea din cadrul Liturghiei, înainte de Împărtăşanie: nu voi spune vrăjmaşilor taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda…

– „A spune vrăjmaşilor Taina Ta” înseamnă a fi un trădător al lui Hristos, în loc să ne spovedim Lui. „Sărutul lui Iuda” înseamnă sărutul unui ipocrit. Iar păcatul a devenit instituţionalizat în zilele noastre, lucru foarte trist. Trebuie să interpretăm aceste cuvinte ca pe o avertizare. Suntem gata să-I fim credincioşi, să-L mărturisim? Dacă nu, sincer, ar trebui să ne fie ruşine că ne numim ortodocşi şi degeaba ne mai împărtăşim.

– Putem considera păcatul un act de trădare faţă de Dumnezeu?

– Da, păcatul este un act de necredinţă, de trădare a Împăraţiei lui Dumnezeu. Dar nu trebuie sădeznădăjduim, pocăinţa este mereu posibilă. Dumnezeu ne primeşte înapoi.

Autoservirea şi încurajarea egoismului. Evadarea în natură.

– Se pare că oamenii sunt interesaţi numai cum să consume şi să stăpânească mai mult. Lumea este egoistă. Chiar şi pe acest tărâm binecuvântat, observăm un dezinteres crescând faţă de religie. Oamenii când au necazuri, mai degrabă tind să-l înjure pe Dumnezeu, decât să se întoarcă la El. Să fie pentru că Dumnezeu nu ne îndeplineşte cererile egoiste?

– Întregul sistem vestic de consum se bazează peegoism: „mă iubesc doar pe mine însumi”. Aceasta crează inimi împietrite, capabile doar de iubire de sine. Sistemul occidental, pe care România se pliază acum, e în întregime bazat pe sine. Ce înseamnă consumerismul? Auto-absolvire-de-păcate, auto-măgulire, iubire de sine. Deoarece cultura modernă este egoistă, este destructivă faţă de orice colectiv, familie, naţiune, şi desigur, faţă de Biserică, cel mai mare colectiv care se opune individualismului. Ca şi ţările vestice, România urmează acum un curs auto-destructiv, sinucidere spirituală, deci şi culturală.

– Ştiţi la ce mă gândesc? Această bunăstare adusă de tehnologie te poate face fericit într-un fel, dar nenatural, fiindcă te împinge spre egoism. Luptându-te pentru propriul interes, pentru propria reuşită, uiţi de cei din jur, în timp ce necazul te ţine într-o stare de veghe. Când eşti necăjit, îl vezi şi pe celălalt de lângă tine când e necăjit, dar când îţi merge bine nu-l mai vezi. Omul aleargă după plăcere dar totul este o iluzie. La un moment dat te plictiseşti de atâta alergătură şi vrei altceva (altă plăcere deşartă). De ce nu ne găsim fericirea/împlinirea în lucrurile care produc plăcere?

– Da, sunt de acord. Consumerismul este pur egoism. Totul a început prin conceptul american de „autoservire”. Cum rămâne cu „servitul” celorlalţi?

Astăzi, văd tineri care trăiesc într-o lume antisocială a lor, cu MP3-uri, cu laptopuri, cu Facebook, cu MySpace, asta personalizată, aia personalizată. Sunt izolaţi faţă de alţii, faţă de realitate, într-o lume virtuală, centrată pe sine. Al meu, al meu, al meu. Eu, eu, eu. Mie, mie, mie.

Insatisfacţia se datorează faptului că aceste lucruri aducătoare de plăcere funcţionează doar pe termen scurt. Ele satisfac trupul, simţurile şi mintea doar pentru o perioadă scurtă, dar nu pot face nimic pentru suflet, care numai el singur este nemuritor. Miezul societăţii moderne e axat pe furnizarea acestor plăceri pe termen scurt, de moment, pentru că este lipsit de suflet şi e muritor, efemer.

– Găsesc interesant, fascinant chiar, câte lucruri poţi învăţa prin interacţiunea cu animalele şi natura. Când plantezi o sămânţă şi o îngrijeşti să răsară, când hrăneşti animalele primind ca recunoştinţă blândeţea lor; florile, păsările, e ca şi cum „cineva” încearcă să ne trimită/înveţe un mesaj. Nu aţi crede? În timp ce o societate eminamente tehnologizată, refuză într-un fel această lecţie.

– Cine a plantat Edenul „în Est”? Dumnezeu. Ne amintim că Dumnezeu „se plimba prin Grădină în răcoarea zilei”. Deci fiecare îngrijire de creaţia lui Dumnezeu este, de fapt, o imitare a lui Dumnezeu, Tatăl cel iubitor. Omul ar face bine să gândească despre el că este mai degrabă un grădinar decât un tehnolog. Şi tehnologia este o imitare a lui Dumnezeu, dar imperfectă, defectuoasă, întotdeauna are un dezavantaj, un efect secundar. De ce? Pentru că Dumnezeu e bun, dar omul e păcătos, iar păcatul afectează şi se răspândeşte în tot ce face, crează, atinge.

Îmi aduce aminte când americanii au ajuns pe lună, primul lor proiect a fost să instaleze rachete acolo. De ce? La fel şi cu spaţiul, atât americanii cât şi sovieticii au avut proiecte pentru „sateliţi ucigaşi”, pentru „războiul stelelor”. Imediat cum ajunge omul undeva, face probleme, atât de inutile.

În zilele noastre, oamenii încep să revină la ideea de „protejare a naturii” de propria-i tehnologie. Dar chiar şi aşa, dacă privim atent, şi asta e dăunător, pentru că încearcă să protejeze mediul tot prin tehnologie. Spre exemplu, mi s-a spus că maşinile electrice sunt foarte periculoase, nu numai pentru că, desigur, trebuie să se alimenteze de la o sursă electrică, dar şi pentru că nu pot fi reciclate, bateriile lor fiind foarte dăunătoare mediului.

În general, acest ecologism nu este decât o venerare neopăgână a naturii. Cuvintele „mediu înconjurător” este total greşit, necreştinesc, pentru că este centrat pe om, pentru că vorbeşte doar de ce „înconjoară omul”. O mişcare ecologistă creştină ar vorbi despre îngrijirea „creaţiei lui Dumnezeu” nu despre „mediul înconjurător al omului”. Şi cu asta ne întoarcem la imaginea omului ca grădinar, în Grădina Domnului. Până nu vom face acest lucru, Dumnezeu nu va mai „păşi” niciodată printre noi.

Efemeritate sau eternitate, două principii care se exclud reciproc.

– Un mare teolog român (Dumitru Stăniloae) a spus că omul e împins spre patimi de frica morţii, dar paradoxal, în starea de după plăcerea aceasta trecătoare, el simte tocmai mirosul morţii, morţii spirituale, desigur.

– Ne temem de moarte fiindcă este un procesc nefiresc pentru noi. Dumnezeu nu ne-a creat pentru moarte, ci pentru viaţă; El e numit Creatorul, Dătătorul de viaţă. Moartea a venit în lume prin păcatul lui Adam (Romani 6, 23). Totuşi, până nu acceptăm realitatea căderii noastre, starea noastră păcătoasă, nu ne putem pocăi. Şi fără pocăinţă nu putem scăpa de moarte. Fugim de ea, prin afirmarea cărnii păcătoase, dar apoi ne dăm seama că aceasta este muritoare. Ne îmbogăţim material, dar nu găsim nici o fericire în materie, ba chiar regretăm trecutul, când nu eram bogaţi.

– Este foarte interesant faptul că nu putem dormi din cauza grijilor pământeşti, dar faptul că nu ne mântuim nu ne îngrijorează aşa de mult. Îmi amintesc nişte pasaje din Pateric:
„ – De ce eşti trist, avva?
– Încă mai mănânc”.
„ – De ce eşti trist, avva?
– Încă mai dorm.” Dar acum, indiferent de cât are, omul caută să adune şi mai mult. Unde-ţi este comoara, acolo ne este şi inima (Luca 12, 34) ?

– Ca oricare altă minciună, păcatul este un cerc vicios, ca un drog, o dependenţă. Odată ce pornim, vrem să continuăm. Putem întrerupe acest obicei numai prin căinţă, printr-o viaţă nouă, consacrată raiului. Cuvântul grec pentru pocăinţă este „metanoia”, care înseamnă „o shimbare a minţii”. Şi asta este ce trebuie să facem, să ne schimbăm mintea, să întoarcem spatele păcatului şi să ne iîntoarcem la casa Tatălui nostru.

– Am vorbit despre Scriptură şi despre prezent, să vorbim un pic de viitor. Omenirea a fost dintotdeauna interesată de cunoaşterea viitorului, de zilele din urmă… Acum, oamenii vorbesc numai despre asta, conspiraţii, sfârşitul lumii, otrăvuri, şi altele asemenea. Câteodată am impresia că ştim mai multe despre Apocalipsă decât Însuşi Dumnezeu, dar mai nimic despre Înviere. Ce impact poate avea această vedere îngustă şi negativistă asupra sufletelor noastre? Ce aduce sfârşitul, cum îl putem întârzia şi care ar fi atitudinea corectă pentru acest subiect?

– Nu recomand nimănui să citească Apocalipsa, singura carte profetică a Noului Testament. Să ne concentrăm pe cele patru Evanghelii, peEpistole şi Psalmi. Poate fi chiar periculos să citim Apocalipsa; sufletul tău trebuie să fie pregătit pentru asta. Toată această preocupare cu sfârşitul lumii poate fi negativă, cu pseudo-profeţiile, morbiditatea şi deznădejdea sa. Cum ai spus, Învierea e cea cu adevărat importantă.

Nu sfârşitul lumii ar trebui să ne preocupe, ci sfârşitul nostru, adică moartea şi judecata noastră. Hristos ne-a chemat să ne mântuim pe noi înşine. Nu suntem noi salvatorii lumii, El e singurul Salvator al lumii. Numai mântuindu-ne pe noi, putem ajuta efectiv şi pe alţii.

Toate speculaţiile despre sfârşit sunt zadarnice. Mântuitorul Însuşi spune că numai Tatăl ştie când vine sfârşitul (Matei 24, 36). Deci, dacă vreo fiinţă umană pretinde că ştie când va veni sfârşitul, este doar mândrie, aroganţă, minciună (iluzie), deoarece susţine că ştie mai multe decât Dumnezeu.

Putem amâna prin pocăinţă. Fiecare act spiritual înseamnă o prelungire cu încă o secundă a lumii, timp în plus pentru pocăinţă. Sfârşitul va veni atunci când nu va mai exista nici o faptă spirituală, cu alte cuvinte când lumea va fi moartă spiritual, ca pe vremea lui Noe.

Atitudinea firească este să ne preocupăm desprepropria moarte şi mântuire. N-ar trebuie să ne îngrijorăm prea tare, ştiind că Dumnezeu este dragoste. Dacă nu vom gândi aşa, ne va cuprinde deznădejdea.

Mereu atenţi la realitate, niciodată depăşiţi de ea. Necesitatea de a avea un suflet viu.

– Totuşi, părinte, trebuie să-i informăm pe cei din jur despre ce se petrece, pentru că după atâţia ani de îndoctrinare, suntem supuşi alteia, de acelaşi tip. Oamenii obişnuiţi nu ştiu asta pentru că în media nu se spune, iar mulţi nu au acces la internet, sau la o sursă de informaţii credibilă. Cred că este necesar să informăm aproapele pentru ca acesta să ia cea mai bună decizie, în cunoştinţă de cauză.

– Desigur că trebuie să fim conştienţi de ce se întâmplă în jurul nostru şi să spunem şi altora. Este absolut vital pentru că astăzi lumea este manipulată de forţele întunericului. Trebuie să creem o conştiinţă ortodoxă, o ortodoxie conştientă. „Iată, vă trimit în mijlocul lupilor;, fiţi, aşadar, înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16). Încă o dată, repet, nu suntem din lume, dar trăim în lume. Asta nu înseamnă că trăim într-un ghetou, trăim în realitate şi trebuie să ştim ce atitudine să avem în faţa realităţii. Asta înseamnă să fim „întelepţi ca şerpii”. Pe de altă parte, trebuie să ne străduim să ne menţinem „curaţi”, altfel spus „blânzi ca porumbeii”. Trebuie să ne păstrăm integritatea, dar trebuie, de asemenea, să cunoaştem natura firii umane şi duşmanii activi din lumea ce ne înconjoară. Dacă nu cunoaştem tactica duşmanului, cum vom rezista?

Astăzi, toată lumea încearcă să ne îndoctrineze, să ne spele creierul, iar acest lucru a fost mult mai rău pe timpul comuniştilor. Că aceştia s-au înşelat, este evident. Totuşi, lumea vestică este mult mai subtilă, iar ideologia sa, al ei „Sex in the city” este mult mai periculos. Comuniştii au fost neandertali. Cine mai foloseşte astăzi ciocanul şi secera? Acum avem maşini asistate de calculator şi tractoare ghidate prin satelit. Deci, Vestul, inclusiv UE, este foarte sofisticat şi din această cauză propaganda lor este mai puternică decât cea a naziştilor. Doctrina lumii occidentale este o formă de exaltare a păcatului. Spune: „hai, fă-o, dacă te vei simţi bine”. Când realizăm consecinţele, este deja prea târziu, suntem deja dependenţi. Dacă UE ar face un târg, oferindu-ne o sumă considerabilă de banipentru a ne vinde sufletele, am zice nu. Dar trebuie să ştim natura târgului, uneori poate fineutru spiritual, atunci şi numai atunci, putem accepta.

Trebuie să fim vigilenţi, ne îndreptăm spre sfârşit. Evident, cu fiecare secundă care trece, suntem mai aproape, dar asta nu trebuie să devină o obsesie.

– Vorbind despre vederi înguste şi gândire protestantă, am întâlnit clerici sau monahi respectabili care clasifică totul după standarde definite de ei, care fac din regulă scop. Nu vorbesc despre interpretări dogmatice personale, mă refer la faptul că gândesc după tipare şi litere (litera omoară, Duhul eliberează (II Corinteni 3, 6). Care este graniţa dintre literă şi duh, cum spune Sf. Ap. Pavel în Epistola sa?

– Nu trebuie să fim ca fariseii, care fac idoli din reguli (să nu vindeci sâmbăta, altfel spus, să nu faci bine sâmbăta). Dacă sufletele noastre sunt vii spiritual, atunci vom şti ce să facem. Trebuie să ne întrebăm mereu, în ce constă binele cel mai mare – urmarea în literă sau în duh? Desigur, de cele mai multe ori coincid, dar nu întotdeauna. Fiecare suflet are nevoie de doza potrivită de medicament spiritual, la timpul cuvenit.

De exemplu, vă pot spune despre o tânără, foarte zeloasă, dar nu după discernământ, care postea excesiv, mândrindu-se cu asta. A ajuns la mine foarte bolnavă trupeşte. I-am dat un canon să nu postească Postul Paştilor decât în Săptămâna Mare. Într-adevăr, i-am recomandat să mânănce cât poate, pentru a-şi restabili sănătatea. Pentru asta voi da răspuns în Ziua Judecăţii. Mai târziu mi-a telefonat medicul ei de familie şi mi-a mulţumit, zicând că „am salvat-o”, pentru că se îmbolnăvise foarte grav. Deci care a fost binele cel mai mare?

Despre naţiune. Diversitate în unitate. Sfinţii sunt mereu alături.

– Părinte, în final, aş vrea să vorbiţi despre semnificaţia naţiunii, nu politic, ci după contextul desprins din Facere. De ce sunt aşa de multe naţiuni? Au ele un rol istoric? Contează trecutul unui neam, recunoştinţa faţă de strămoşi? Vor fi naţiunile judecate?

– Dumnezeu a împrăştiat oamenii pe întreg pământul, după dărâmarea turnului Babel. Deci, multe limbi şi neamuri au apărut atunci. Unitatea unei naţii nu stă în construirea unui turn Babel la Bruxelles sau Washington, ci în Duhul Sfânt de la Rusalii. Aceasta este unitatea spirituală ce permite diversitatea, în timp ce actuala unitate impusă politic, globalismul nu are alt scop decât de a distruge diversitatea şi a ne nivela pe toţi.

Trebuie să ne iubim ţara în care a rânduit Dumnezeu să ne naştem, fiindcă Dumnezeu i-a dat frumuseţea naturii şi a permis frumuseţii făcute de om să apară. Această dragoste se cheamă patriotism, care diferă readical de naţionalism. Patriotismul înseamnă iubirea propriei ţări, nu a statului sau guvernului, deci a politicii. Mai mult, patriotismul presupune şiiubirea altor ţări, fiind şi acestea create de Dumnezeu. Cine iubeşte frumuseţile pe care Dumnezeu le-a lăsatîn ţara sa, ştie să aprecieze şi frumuseţile pe care Dumnezeu le-a dat altor ţări. Ori naţionalismul n-are nimic de-a face cu Dumnezeu, totul se rezumă la mândrie statală şi ură faţă de alte neamuri. Acesta este un păcat, aşa cum am putut vedea că a fost şi nazismul.

Fiecare naţiunue are rolul ei în lume, în istorie, pe care îl vom înţelege desluşit la sfârşitul vremurilor, aşa cum vom afla şi reuşita sau nereuşita împlinirii acestui scop, a voii lui Dumnezeu în istorie, dacă a rămas fidelă moştenirii bune a trecutului, celor mai bune împliniri ale strămoşilor. Fiecare ţară are un înger păzitor şi fiecare ţară, prin cetăţenii săi, va fi judecată la sfârşit.

– Vorbiţi-ne de trecutul Angliei, despre sfinţii englezi…

– Întâi, nu putem separa Anglia de celelalte ţări vest-europene (prin vest-europene vreau să spun toate acele ţări care au trecut prin Evul Mediu, iar mai apoi prin mediul catolic şi protestant modern. În acest sens spiritual, Europa de Vest include, de exemplu, Ungaria şi Polonia).

Toate ţările vestice poate fi spus că trăiesc într-un stadiu de uitare, în ţara nepăsării, cum spune psalmistul. Acesta este tărâmul dezrădăcinării şi deci, al neliniştirii. Cei care-şi uită trecutul, copilăria, părinţii, strămoşii, sunt cei care trăiesc într-o stare de isterie. Iar în ce priveşte Europa de Vest, ne putem întreba ce ştie ea despre sfinţii săi, despre strămoşii îndepărtaţi care au trăit pentru Hristos? Aproape nimic. Europa de Vest şi-a îngropat trecutul, trăind dezrădăcinat, în aer. Dar va veni ziua, şi acum a sosit, când Europei i se va aminti de trecutul ei şi atunci va avea posibilitatea alegerii, să se întoarcă precum un fiu rătăcitor ce este, ori să renunţe complet la creştinismul său.

În cazul Angliei, mai ales, de asemenea şi-a părăsit sfinţii, de 1000 de ani, când a părăsit comuniunea cu Biserica Ortodoxă Universală. Sfinţii Angliei sunt tot aici, numai că sunt ignoraţi, dispreţuiţi, batjocuriţi de aproape toată Anglia modernă, şi nu uitaţi că „Anglia modernă” are aproape 1000 de ani.

Decât să vorbesc despre sfinţii Angliei, mai degrabă v-aş prezenta un singur exemplu. Acum trei luni m-am aflat într-o biserică străveche din Anglia, într-un loc numit Dorchester. Moaştele sfântului local, Sf. Birinus, care a trăit în secolul VII, sunt îngropate sub podeaua bisericii (iată cum dezonorează protestanţii sfinţii). Nimeni nu ştie exact unde anume se află îngropat, dar noaptea, localnicii îl pot auzi pe sfânt ieşind din mormânt şi mergând prin biserică. Şi aşa este, sfinţii nu ne părăsesc, noi îi părăsim. Dumnezeu nu ne părăseşte, noi Îl părăsim. Tâlcuiesc această întâmplare cu Sf. Birinus ca fiind de pază, patrulând, ca alţi sfinţi ai Angliei, încă rugându-se pentru moştenirea sa, pentru mica turmă de ortodocşi care a mai rămas pe aceste meleaguri.

– Iubite Părinte, mulţumesc pentru aceste rânduri frumoase. Sunt sigur că acest nou interviu va fi apreciat cel puţin ca primul. Urări de bine din România!

– Dumnezeu să binecuvâteze ţinutul românesc. Vă rog să vă amintiţi şi de mine, păcătosul, în rugăciunile voastre, în faţa candelelor din bisericile şi mănăstirile voastre, astfel încât Dumnezeu să aibă milă de mine şi de noi toţi, cei de aici.

Anunțuri

Martie 26, 2011 Posted by | INTERVIURI, ORTODOXIE | , , , , , , | Comentarii închise la NOU INTERVIU CU PARINTELE ANDREW PHILLIPS (2011)

INTERVIU CU UN AMERICAN INTORS ACASA

Fratele NICOLAE, este un roman care s-a repatriat din SUA, unde a stat 17 ani. Este si autorul unui blog deosebit – NU VACCINURILOR! – unde dezvaluie cateva din culisele industriei farmaceutice, care are ca scop sclerozarea noastra si imbogatirea altora. Otrava care insoteste majoritatea vaccinurilor sau pastilelor la care unii din noi apelam cu mare naivitate, ar trebui sa creeze o miscare de protest de mare amploare in randurile noastre, si totusi, nu se intampla. Asteptam in continuare sa fim injectati cu mercur, noi si copii nostri. Domnul Nicolae a acceptat cu placere sa-mi raspunda la cateva intrebari cu privire la ce este astazi America si democratia americana care se agita mai peste tot. Iata ce are de spus:

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

FN – Sunt familist, avem doi copii mici, pe care vreau sa-i cresc intr-o tara libera si buna, cum poate deveni Romania…

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FN – Parintii ne duceau la Biserica de doua ori pe an si-atunci nu intram inauntru ci asistam la slujba dinafara Bisericii, ca sa nu fie vazuti caci ar fi fost in pericol sa-si piarda serviciile in mediul academic. Bunica mea a incercat cat a putut ea sa contracareze propaganda marxista care ni se facea la scoala, dar n-am avut o educatie religioasa nici pe departe suficienta. Bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a tras odata o palma de-am vazut stele verzi, cand i-am spus ca nu exista Dumnezeu (o auzisem la scoala). Credeti-ma, palma aia m-a scuturat intr-atat incat mi-am pus intrebarea „Daca Dumnezeu chiar nu exista, oare de ce s-a suparat bunicul pe mine atat de mult?”, caci era un om foarte bun dealtfel. Credinta mea a fost deci nestiutoare si din cauza asta am mers o vreme la o Biserica Romano-Catolica, in SUA, unde totusi m-a deranjat sa vad credinciosi in blugi si tricouri cu „Devils”, numele unei echipe de hockey. Inainte de asta, un coleg ma invitase la biserica lor, fara denominatie, protestanta desigur in spirit, unde un pastor alb, a inceput sa deplanga rasismul …albilor! , dupa ce un sofer de camion alb a fost lasat aproape mort de catre o banda de negri, in timpul nefastelor evenimente din Los Angeles, in 1992. A fost prima si ultima mea data la biserica aceea. M-a salvat bunul simt Romanesc si mintea (fara sa ma laud, dar totul trece prin minte), de caderea in secte sau in Romano-catolicism. Mai tarziu am dat de greci care aveau Biserica Ortodoxa, iar apoi de Romani, in alt stat si de-atunci am inceput copacel-copacel, sa ne ancoram in credinta cea adevarata. Trebuie sa intelegeti deasemenea, ca in America, Biserica serveste si o importanta functiune sociala, deoarece este singurul loc public unde Romanii se pot aduna laolalta pt. comuniunea care in tara are loc in mod firesc. Exista o sala sociala mare pe langa fiecare Biserica si-acolo au loc nunti, botezuri, mese lunare, pe care de-abia le asteptam, ca sa putem petrece timp intre ai nostri, caci altfel, fiecare cu serviciul lui..

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist (sau blogger)?

FN – Nu si nici nu ma consider unul. Am avut insa o participare puternica pe forumurile Romanesti, dandu-mi seama ca ar fi pacat sa las atata experienta acumulata in America, sa se iroseasca, cand pot s-o impartasesc altora, mai ales cand este vorba de copiii lor.

BM – Ce anume din experienta de viata pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FNSincer, singurul meu mare regret, este ca nu ne-am repatriat mai devreme in tara, ci am asteptat aproape 20 ani. Am fi fost cu mult inainte din toate punctele de vedere.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul Nu Vaccinurilor?

FNAm vazut o stire intr-un ziar Romanesc, descriind vizita fostului Secretar de Stat al SUA, Madeleine Albright, la Bucuresti, unde a incercat sa-l influenteze pe Primul Ministru Tariceanu, inspre obligativizarea vaccinului HPV Gardasil, incepand cu fetite de 9 ani. Cunosteam de dincolo ce efecte dezastruoase poate avea acest vaccin, precum si faptul ca in toate statele in care s-a incercat acelasi truc, cetatenii s-au coalizat reusind sa invinga aceste comploturi ale industriei farmaceutice.
Am reactionat si s-a gasit un alt barbat pe care inca nici nu l-am intalnit fata in fata si care a realizat practic intregul blog, contributia mea rezumandu-se la sugestii. Exista oameni adevarati in Romania berechet, numai sa-i cauti.

BM – Care este mesajul blogului, scopul final.

FNScopul este informarea parintilor din alte surse decat cele oferite de catre sistemul medical alopat, inainte de a lua o decizie atat de importanta, incat sa justifice introducerea mercurului, aluminiului, formaldehidei si-a unei game intregi de virusi extrem de daunatori, in corpul copiilor lor, provocandu-le astfel boli pe viata.
In SUA, unde copiii sunt „oblifgati” sa ia 24 vaccinuri pana la varsta de 6 ani, bolile cronice sunt extrem de prevalente inca din copilarie. Numai in clasa fiicei mele, jumatate din copii sufereau de astm sau diverse alergii, vedere slabita, iar una dintre fetite purta la brau o pompa de insulina atasata permanent la o vena – facuse saraca diabet infantil dupa primirea vaccinului Hepatitei B. Informatia aceasta”alternativa”, provine in mare parte de la doctori sau cercetatori de buna credinta, care au indraznit sa o faca publica, in ciuda presiunilor, amenintarilor si chiar a represaliilor la care sunt supusi. In America, nu e bine sa te pui cu o industrie de miliarde $$, caci iti expui rapid cariera, sau chiar si viata.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FNFoarte mari. Au inceput inca de pe „pamantul libertatii”, dar din pacate continua neabatute si aici in Romania. SRI-ul nostru pare sa fie o simpla marioneta in mana mai marilor si temutelor servicii secrete ale SUA si-ale altor tari. Trebuie sa intelegeti ca libertatea in democratiile vestice este doar un paravan, in spatele caruia interese oculte foarte puternice nu sufera sa se vada amenintate, chiar si de un simplu cetatean care are ceva de spus. Cata vreme vorbesti prostii, nu are nimeni treaba cu tine. Validitatea mesajului meu imi este confirmata zilnic de reactiile celor care pazesc sistemul de noi.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FNCele doua notiuni sunt incompatibile: Libertatea adevarata este data de Dumnezeu si nu acordata sub forma de privilegii, de catre guverne. Alea-s drepturile omului. Sa va dau un exemplu provocator, libertatea de miscare: Cum se poate spune ca avem libertate de miscare, atata vreme cat condusul unui automobil necesita un permis eliberat de guvern, iar posedarea unei masini, este o adevarata cornucopia pentru guverne, care te obliga sa o inregistrezi, verifici tehnic, omologhezi, dotezi, asiguri, etc. si pentru fiecare din procedurile acestea birocratice te taxeaza de-ti iese pe nas? Cand le-ai facut pe toate astea, apoi iti dubleaza si pretul benzinei tot prin taxe si accize si-ti mai tranteste si-o taxa „de drum”. Voiaj placut! Nu vrei sa mergi cu masina, bine, ia avionul, vor spune unii: Iarasi a devenit cumva treaba guvernului, care ca se ne „apere de teroristi”, ne inregistreaza, scaneaza, dezbraca si umileste in fel si chip si te mai pune sa si platesti pentru „serviciile prestate”. Cand a avut loc ultimul atac terorist din Romania? Iar cele din New York, Londra si Madrid, ale cui „opere” au fost si cui au servit?

Nu aveti idee la ce abuzuri sunt supusi cetatenii care zboara in SUA: Sunt trasi deoparte batrani si invalizi in scaune cu rotile, mame si fetite mici sunt dezbracate si molestate sub privirile neputincioase ale sotilor si tatilor lor, oameni electrocutati cu „taser guns” pana mor si alte asemenea abuzuri care nu au absolut nimic de-a face cu prevenirea terorismului. La noi inca nu-i chiar atat de rau, dar nici mult nu mai este. Ei, in vremuri nu demult apuse, iti trebuiau permise si taxe pentru ati calari calul sau a trage o sareta dupa el? Astazi calul are obligatoriu un chip in ureche si poate fi urmarit din satelit, iar caruta numar, dar voie sa circule pe drum, nu mai are, c-acum am „devenit” si noi europeni.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui jurnalist/blogger?

FNDin punct de vedere al unui simplu om, o vad in descompunere si degringolada planificata. Se incearca din greu distrugerea credintei, traditiilor nationale si a limbii – cand ati auzit cuvintele „mall”, „weekend” si „OK” ultima oara? Dar expresia „o zi buna”, copiata in mod penibil, dupa americanul „have a nice day” ?

Fenomenul are loc in toate democratiile de tip vestic, la noi se trage mai tare, ca sa-i ajungem din urma pe altii care sunt aproape distrusi.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FNTimpul. N-asi vrea sa ma lovesc de indiferenta, pentru ca e ceva facut din dragoste pentru poporul meu Roman, fara alta rasplata decat cea primita din partea SRI-ului ca multumire pentru faptul ca nu le doresc nici copiilor lor sa creasca intr-o tiranie tehnologizata, imbolnaviti cronic pe viata si indobitociti prin vaccinuri, mancare chimizata si televizor.

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari?

FNSunt bloggeri excelenti si sunt altii care se vor interesanti, in fine toata gama. Este bine ca se poate culege informatii si din alte surse decat mass-media, dar trebuie totusi discernamant. Sunt sceptic in privinta unora care se vor de partea Neamului, dar nu au nici in clin, nici in maneca cu credinta care ne defineste ca Neam.

BM – Dar comparativ cu ce ar trebui sa fie…?

FNAr trebui niste situri web cu-adevarat de referinta in domeniile istoriei, analizei politice si-a evenimentelor curente. Wikipedia este controlata si cenzurata in ciuda pretentiei de liber acces. Din nou, accesul este liber doar daca informatia este corecta politic. Iar asta nu inseamna nicidecum corecta.

BM – Cum vedeti societatea romaneasca la ora actuala, mai ales comparativ cu ce este in America? Ce-am putea gasi pozitiv si negativ in America si ce la noi?

FNLa noi exista un curent care bate mai ales din partea mass-media, de a adopta intru totul stilul de viata, cultura si obiceiurile Americane. Spun „Americane” cu strangere de inima, deoarece si acolo adevarata cultura si traditie a fost supusa unui bombardament extraordinar in ultimii 50 ani, in urma caruia multe s-au schimbat in rau. Sa va dau un exemplu: Pe vremuri, cand doua persoane se desparteau, obiceiul era sa-si ureze Good bye!, care este forma prescurtata a lui „God be with you”, adica Domnul sa fie cu tine. Ce urare simpla si frumoasa! Ei, schimbarea efectuata prin televizor si magazine, a facut ca expresia mai nou auzita in intreaga tara sa fie „Have a nice day” ( o zi buna) ! De ce-am vrea noi sa-l inlocuim pe „Doamne ajuta” al nostru cu o bromura ca si asta? In ultimii ani s-au declansat adevarat scandaluri in urma interdictiei urarilor de „Merry Christmas” si „Happy Easter”, de Craciun si de Pasti, de la magazinele mari, pana la locul de munca. Sefilor li se spunea sa-si incurajeze angajatii sa foloseasca expresii ca si „Have a nice a safe holliday”, adica „sa ai o sarbatoare buna si in siguranta” ! La aeroportul din Seattle, au fost indepartati toti brazii de Craciun care erau pusi acolo de la infiintarea aeroportului, in urma plangerii facuta de-un rabin. A urmat un scandal national si brazii au reaparut, rabinul a disparut, dar era oare nevoie de asa ceva?

Sa nu cadem si noi in capcana proastei intelegeri a tolerantei si diversitatii.

Noi Romanii suntem toleranti: nu obligam pe nimeni sa se inchine ca si noi si nici macar sa ne vorbeasca bine limba!

De ce sa-i ascultam pe cei ce vor sa ne vare pe gat convingerile lor ecumeniste, pro-sodomite si masonico-umaniste, in numele unei false tolerante? Chiar ei sunt adevaratii intoleranti! La noi va fi bine daca ne vom sti pastra caracterul nostru Romanesc. Cate vreme ascultam aceeasi muzica, vizionam aceleasi spectacole jenante la televizor si ascultam de cei care-ai stat acolo 2-3 ani ca sa aduca ce-i mai rau inapoi, nu ne vom pute numi cu-adevarat Romani, doar pentru ca preferam mititeii si berea, hamburgherului si coke-ului.

BM – Cat de des sunt folosite practicile orientale (homeopatia, acupunctura, yoga) in America? Sunt multi budisti acolo? Ce impact au asupra americanilor aceste practici?

FNNu sunt multi budisti, dar sunt multi in media care promoveaza aceasta religie si tehnicile ei. Scopul este evident de a-l indeparta pe American de la Crestinism. Americanul obisnuit nu are chef sa auda de asa ceva, dar multi dintre cei mai tineri si „luminati” facand parte din categoria „Yuppie – young urban professional” pun mana pe salteaua de yoga , o arunca in masina scumpa si neaparat straina si se indreapta catre centrele unde un „guru” spiritual ii invata o credinta straina de sangele lor, sub pretextul calmarii si-a detensionarii.

BM – Americanii folosesc sitemul privat de pensii? Este un sistem alternativ pozitiv?

FN – Da, in exclusivitate. De fapt acolo esti fortat sa contribui in sistemul de „social security”, care numai siguranta nu-ti confera – vai de cei care depind de el, ii vedeti la intrarea in marile magazine la 70 si ceva de ani, imbracati in uniforme ridicole, intampinand clientii cu un zambet trist.

Iar cine vrea sa contribuie in sistemul privat de pensii, nu are alte optiuni decat actiuni, obligatiuni sau bani gheata, vorba vine, in diverse combinatii. Aceste „produse financiare” sunt complet la cheremul manipulatorilor si-al speculantilor de pe Wall Street, iar rezultatele nu s-au lasat asteptate: am vazut oameni care dupa o munca de viata in slujba unor companii mari si reputabile ca si PanAm, KMart sau Enron, catre pensie, au ramas cu punga goala.

Inainte de manipularile care-au dus la caderea acelor companii, ar fi avut si ei catre 1 milion de dolari, iar acum erau literalmente faliti si cu viata terminata. Altora, mai norocosi, le-a ramas mai putin de jumatate, dupa ce stocul GM-ului a fost facut praf pe „piata libera”.

Am pus deliberat in ghilimele acele cuvinte, pentru ca si-au schimbat insemnatatea – piata libera inseamna una in care o minoritate a bancherilor si speculantilor finantisti, conduce absolut tot, jupuind trilioane de dolari de pe pielea publicului care nici macar nu suspecteaza ce se intampla. Pasii sunt urmatorii:

~ cumpara din greu intr-un sector defavorizat sau nebagat in seama (industria auto, agricultura, case si terenuri, etc.)

~ pun oamenii lor din media sa-l promoveze din greu, pentru a determina publicul sa-si „investeasca” banii din planurile lor de pensii in aceleasi industrii, ridicand preturile la niveluri artificial de mari.

~ peste noapte, cand numai ei au acces la bursa, vand totul la pretul cel mai ridicat, provocand o cadere colosala a doua zi, cand Americanul se indreapta spre servici ca sa-si serveasca stirile rele.

Am vazut asta facandu-se de cel putin patru ori, cu industria farmaceutica, cea a automobilelor, faimosul .com din 2001, iar acum cu „investitiile imobiliare”, care au tras in jos toate bursele din lume.

Singura alternativa dupa parerea mea, o constituie investitiile adevarate de aur si argint, livrat cumparatorului in mana, sub forma de monezi si lingouri. Sunt si singurii banii biblici, daca stam sa ne gandim. Inflatia nu este altceva decat saracirea populatiei prin tiparirea de bancnote fara acoperire in aur si argint, bancnote care ajung mai intai la favoritii guvernului sub forma de contracte, facilitandu-le cumpararea de proprietati la preturile de ieri, in vreme ce populatia asteapta o biata marire a salariului de 3%, iar nivelul general de trai scade.

BM – Cum vedeti evolutia economica si politica a SUA? Va continua declinul dolarului? Va ajunge SUA un stat politienesc, o dictatura militara? Se va decreta Starea de Urgenta?

FN – Intrebarea nu este daca SUA va dura, ci cat va mai dura? Involutia tarii este evidenta:
In anii ’90, era inca posibil sa fii tras pe dreapta de catre politie, fara a fi chestionat asupra statutului de imigratie, starii de spirit, sau continutului portbagajului si pentru mine, un biet imigrant care intre sosirea in SUA si dobandirea statutului de azilant politic, ma aflasem intr-o pozite „gri”, adica deportabil, asta constituia o adevarata libertate, ma rog, asa cum era ea atunci; Lipsa de comunicare intre autoritatile federale, cele de stat si cele locale, acolo, este un lucru bun, deoarece aceasta conferea cetateanului o oarecare libertate de miscare, care-i permitea sa nu fie prigonit de catre intregul sistem, dezlantuit asupra sa. Astazi, prin isteria provocata cu ajutorul falsei amenintari a terorismului (pentru cei care inca cred ca turnurile gemene au fost doborate de unii cu turbane care complotau dintr-o pestera din muntii Tora Bora , am un pod peste lacul Michigan de vanzare, in Kansas ), bazele de date au fost unificate, altele noi create, iar cetatenii au fost imbolditi sa se uneasca in cel mai pur stil comunist, impotriva acestei „amenintari”. Ei au fost astfel constituiti in grupuri, de la cele oficiale de raportare a „comportamentului suspect” si incurajarea copiilor de a-si turna parintii, pana la bandele criminale civile, sponsorizate de catre serviciile secrete NSA, FBI, CIA, etc., echipate cu arme extrem de sofisticate cu energie directionata, microunde si radiatii ionizante, cu vedere prin obstacole solide (peretii casei), prin intermediul carora cetatenii iubitori de libertate, cei care expun coruptia sistemului „whistleblowers”, simpli cetateni care s-au saturat sa fie mintiti si manipulati, sunt pedepsiti pentru indrazneala lor, prin tortura zilnica, obscena si rituala, aplicata de la distanta, fara urme evidente, dar soldata cu boli, stari de neputinta generalizata si sinucideri, care dealtfel constituie si tinta acestor psihopati. (http://docs.google.com/Doc?id=dd64bm93_0ckx6vrft&hl=en)
Aceste bande constituie un sistem paralel de spionaj si pedepsire extra-judiciara, pentru care nu exista state de plata, structuri legale si legaturi ierarhice oficiale, fiind folosite de catre serviciile secrete in mod ilegal, acoperit, ceea ce confera o oarecare plauzibilitate negatiilor lor. De exemplu, atunci cand membri acestor bande sunt prinsi de catre organele legii, o poveste conform careia inculpatul si-a construit in garaj o arma cu microunde dintr-un cuptor de bucatarie, este rapid avansata pentru media, iar inculpatul este sacrificat, deoarece el nu va putea sa valideze cele sustinute.
Dealtfel, multi sfarsesc prin a fi supusi aceluiasi tratament pe care ei insisi l-au aplicat unor nevinovati, terminandu-si viata in spitale psihiatrice, drogati si torturati, de catre colegii lor mai tineri. Fireste, Dumnezeu rasplateste fiecaruia dupa faptele lui si doar pentru ca anumite canalii din serviciile secrete ii magulesc si platesc, nu inseamna ca mai devreme sau mai tarziu, nu vor da socoteala pentru faptele lor. Am cunoscut in America un astfel de individ, care la doar 27 de ani, a facut melanoma… Se stie ca acestia recidiveaza in 5-8 ani si ca urmatorul cancer, le va fi letal.Cat priveste dolarul american, el mai are putere numai in masura in care trupele stationate in peste 700 baze militare in jurul globului, obliga guvernele sa tranzactioneze in dolari, mai ales pentru cumpararea petrolului. Altfel, nu pot sa vad avantajul tarilor care acumuleaza dolari in schimbul unor comoditati concrete (animale, ciment, petrol, otel, bunuri de consum, etc.) , doar pentru a cumpara cu acei dolari acumulati, obligatiuni ale guvernului SUA care la maturitate le vor plati tot in …dolari, mult devalorizati de rata inflatiei. Inflatia este pur si simplu, tiparirea bancotelor, fara nici un fel de acoperire in aur si argint, iar cand ai razboaie ultra-costisitoare de purtat, presele de tiparit nu se mai opresc… Dictatura militaro-securista este deja in vigoare in SUA, dar inca nedeclarata prin legea martiala, care nu va intarzia sa fie aplicata cu prilejul urmatorului atac „terorist”, sau al unui razboi civil, mai mult ca sigur rasial, care vor fi provocate.

BM – Care este influenta masoneriei in America?

FNUriasa si atotcuprinzatoare. Practic, daca nu esti mason, nu poti face afaceri mai sus de tunsul gazonului sau reparatii auto. Este ca si cum erai membru de partid pe vremuri la noi. Intre capitalism si comunism nu exista mari diferente: cu un card American Express, iti procura aceleasi bunuri pe care le procura carnetul de partid.

BM – Mai este America „tara-tuturor-posibilitatilor” sau e doar un mit?

FN – Bancuri pentru fraieri. Doar daca esti evreu sau mason mai ai posibilitati reale in America, dar chiar si-atunci, ele sunt curmate daca omului ii revine constiinta. Altfel esti liber sa fii indatorat pe 30 de ani pentru o casa din betigase de lemn si 2 masini, care trebuiesc inlocuite tot la 4-5 ani, ca, deh, si vecinii au facut-o. Daca ai copii si iti pasa de ei, nu ii vei inrola cu turma in scolile publice din care iesa incapabili de a numi capitala tarii, sau a vorbi cat de cat corect limba engleza, ci ii vei inscrie in scoli particulare, care in timp ce sunt mai exigente cu educatia formala, ofera copiilor oportunitati egale la distrugere, prin consumul de droguri si perversiunile sexuale, a caror acceptare a devenit norma in America. Asta costa bani grei si prosperitatea vazuta de aici, este in intregime, pe datorie.

BM – Cum se distreaza americanul de rand? Merge la Disneyland? Se uita la wrestling? Joaca baseball?

FN – Se distreaza cum a fost conditionat sa se distreze, prin cheltuiala, cheltuiala si iarasi cheltuiala. Fie ca sunt meciuri sportive la care biletele costa intre $50-250, parcuri de distractii, sau baruri „sport” (au multiple ecrane imense pe care se redau sporturi), americanul sfarseste prin a cheltui o buna parte din venitul lunar pe „distractii” care puteau fi obtinute mult mai sanatos si aproape gratuit: o iesire cu familia pe biciclete in parc, camping, trasul cu arma, caci munitia este inca ieftina, etc. Sunt conditionati de mici sa se simta bine, doar daca cheltuiesc bani, chiar si in milocul naturii, distractia trebuie sa fie organizata, amenajata, vedeti asa zisele „water parks”, care au inceput sa ia fiinta si la noi dealtfel. Americanul nu mai prea stie ce inseamna petrecerea timpului liber pentru adevarata relaxare: pana si cand merge in camping, o face cu case motorizate, dotate cu internet prin satelit, al caror lux depaseste pe cel al multor imobile din Romania. Cand trage o petrecere de ziua in care copilul s-a impartasit pentru prima oara, la catolici se intampla in juul varstei de sapte ani, bea mult prea mult, face glume proaste prea mult, complet lipsit de bunul simt pe care romanul sau rusul imbibat inca il etaleaza, ci excesiv, cu o vulgaritate si zgomot care chiar si pe un camionagiu roman, il deranjeaza. Nu sunt chiar toti la fel, dar multi au uitat ce inseamna o petrecere de famile, in care binele copiilor pe care-i sarbatoresc, sa fie pus inaintea unei betii de o noapte a parintilor lor. A-i ingropa pe copii cu uratele papusi Bratz si console pentru jocuri video, nu constituie iubire, ci abuz.

BM – Este criza petrolului provocata si intretinuta?

FN – Fireste: conceptul „peak oil” a fost promovat pentru a justifica insclavirea populatiei prin restrangerea dreptului la libera circulatie (benzina scumpa), pentru adoptarea unor legi pur socialiste „necesare” datorita „incalzirii globale” de pe urma consumului de hidrocarburi (acestea sunt cicluri naturale – acum 1000 ani, Groenlanda cea rece de astazi, era pamant cald si fertil, de unde si denumirea de „pamant verde”, dupa cum va redeveni in viitor). Bineinteles, speculantii de pe Wall Street s-au grabit sa profite de pe urma imbecilitatii si-a tradarii guvernelor, cumparand si vanzand optiuni la bursa, fara nici o intentie de a prelua livrarea de petrol, adagand astfel aprox. $60 la pretul unui baril de petrol. Astfel, o lume intreaga este jupuita, fie ca se incalzeste, fie ca-si conduce automobilul la servici sau in concediu.

BM – Cum va explicati faptul ca si in ziua de astazi, carti scrise prin anii 20 despre noua Ordine Mondiala sunt perfect valabile ?

FN – In fiecare generatie au existat oameni care au vazut inainte, fie prin credinta lor, fie prin faptul ca erau conectati cu organizatiile oculte care puneau la cale planurile. Recomand tuturor cartea „Lord of the world” de Robert Hugh Benson, fiu al unui inalt prelat anglican, care vazand gaunosenia anglicanismului, s-a convertit la ce a gasit el mai bun in Anglia anilor 1900, la catolicism. Descrie vremurile de pe urma dintr-o perpectiva crestina, care lui Aldous Huxley, sau George Orwell, le-a lipsit.

BM – Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FNPentru mantuire, fireste ca da. Politic si social, mi-ar place, dar cred ca se va intampla tot mai putin. Va fi doar folosita si marginalizata de catre potentatii zilei, mult mai interesati in a-i face pe plac noii ordini mondiale masonice, decat lui Dumnezeu. Cum a putut tolera guvernul unei tari crestine, initiative ca cele impotriva icoanelor, sau degradarea deliberata a invatamantului? Am dat aceste exemple, ca sa arat importanta pe care o are un guvern compus din Crestini autentici.

BM – Care ar trebui sa fie raportul Stat-Biserica sau altfel spus cel dintre Biserica si clasa politica?

FN – Unul foarte strans. Conducerea unei tari crestine cum este Romania, nu poate sa o reprezinte cu adevarat, daca ea insasi nu este crestina. Sunt multe voci care cer separarea dintre Biserica si Stat, dupa model american, dar pana si acolo, aceasta separatie, este una falsa, de sorginte masonica. Nicaieri in constitutia lor nu este specificat acest principiu, el a fost inventat mai tarziu de catre judecatori masoni ai Curtii Supreme a SUA.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra (ca blogger), ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FN – Faptul ca cei interesati, destepti prin natura lor, imi scriu cu recunostinta, este toata recompensa de care am nevoie. Sprijinul vine in primul rand din partea Lui Dumnezeu, a Maicii Sale Preacurate si a Sfintilor Sai, fara de care nici un cuvant scris nu-si are rostul. Ei m-au intarit si continua sa ma poarte, in momentele in care fortele iadului se dezlantuie, prin oamenii care le slujesc lor.
Faptul ca atunci cand am un impact ii face sa innebuneasca, imi confirma validitatea efortului meu si imi constientizeaza valoarea luptei care trebuie dusa: nimic de valoare nu a iesit vreodata la iveala fara lupta si sacrificiu.

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FNEle sunt o rabufnire a marxismului politic, care atunci cand nu poate sa-si impuste oponentii, ii spala la creier, cautand sa le redefineasca limbajul. Corectitudinea politica trebuie ignorata, nu, chiar sfruntata, prin afirmatii publice, menite sa contracareze si sa contrarieze pe cei deja spalati la creier. Imi face o deosebita placere sa fac afirmatii incorecte politic in public, pentru a starni o reactie din care sa rezulte o discutie constructiva, care duce la adevar.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei, despre Manipulare? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FN – Nevolnicia noastra este rezultatul direct al slabirii credintei. Conspiratiile ar fi lipsite de orice putere, daca noi am fi tari in credinta. Exemplul suprem il da Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care a biruit conspiratia iudeilor impotriva Sa, inviind din morti, daruindu-ne noua mantuirea si surpandu-l pe satan.

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FN – Doarme cumva vrajmasul vreodata? Fortele raului nu se vor odihni in incercarea de a distruge Biserica, pana cand le va veni Dumnezeu de hac. Vrajmasul lucreaza prin oameni, iar acei oameni sunt masonii de diferite rituri si cei care-i conduc, urmasii Sanhedrinului de acum 2000 de ani.Se incearca discreditarea Bisericii pe toate caile, inclusiv din interiorul ei, dar dupa cum a spus Insusi Domnul, nici macar portile iadului nu o vor birui. Trebuie sa ne pastram vie credinta, caci numai astfel ne putem numi fii ai lui Dumnezeu, Noul Israel.
Credinta atrofiata moare, iar rezultatele se vad in Occident, de unde ne vin casatoriile homosexuale, drepturile animalelor si anti-rasismul, ca profesie.

BM – Cum va explicati ca acum sute de ani europenii se uneau impotriva islamului, iar astazi urmasii acelor europeni adera de buna voie la islam, parasind crestinismul. Este vorba de patima, avand in vedere ca se permite poligamia sau este si o consecinta a neimplinirii sufletesti?

FNIn trecut, vestul Catolic a dat mana cu Islamul impotriva Ortodoxiei, tradarea cea mai notorie fiind la caderea Constaninopolului. Catolicii au preferat sa-i sacrifice pe Ortodocsi, mai degraba decat sa-si treaca peste mandrie, venind la dreapta credinta. Altfel, fireste, tineretul occidental si-a pierdut credinta crestina, pentru ca aceasta nu a fost adevarata, iar caderile lor in paganism si falsi profeti, nu trebuie sa ne surprinda. Cine vrea sa inteleaga ce s-a petrecut in vest, trebuie sa citeasca „Ortodoxia si religia viitorului”, de Parintele, as spune eu, Sfantul Seraphim Rose, care nascut fiind intr-o familie de protestanti din America, prin multe cautari si darul Lui Dumnezeu, a inteles deficientele sufletesti la care duce acel sistem si s-a convertit la Ortodoxie, devenind poate cel mai cunoscut Sfant pe care l-a dat continentul Nord-American. Parintele Seraphim este foarte iubit in Rusia, iar tot romanul ar face bine sa ii cunoasca scrierile mai indeaproape.

BM – Suntem noi ortodocsii superficiali? O sa ne confruntam si noi cu aceeasi secularizare, laicizare din Apus?

FN Ne confruntam deja cu aceste fenomene, prin tot felul de organizatii de sorginte sorosista, care denunta inchinarea la icoane, educatia religioasa in scoli, batutul clopotelor, in fine, toate traditiile si institutiile care ne definesc ca neam. Numai din ignoranta putem cadea in capcanele lor, iar ignoranta eventual trece, daca omul da atentie. Bunastarea de plastic a occidentalilor, nu este ceva ce trebuie urmarit cu orice pret. Nu de doua masini scumpe, apartament de lux, televizor cu plasma si revelioane la Viena, are nevoie familia romana pentru a se implini, caci alergand dupa lucrurile acestea, va pierde ce-i mai important, familia, credinta (prima victima), apoi sanatatea.
Cunosc cazul unui om care acumuland toate acestea si-a neglijat familia. Acum casa cu 12 camere sade intunecata, goala si friguroasa, dupa ce una dintre fete a fugit de-acasa, iar sotia s-a imbolnavit de cancer si s-a despartit, impreuna cu cealalta copila, de el. E clasic pentru unii care sunt Ortodocsi doar cu numele.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FN – Da, nu numai in lancezeala, dar multi traiesc in opozitie directa cu Cel in Al carui nume au fost botezati! E mai multa rautate intr-unul care a renuntat prin faptele sale la credinta adevarata, decat intr-un pagan care necunoscand-o niciodata, traieste totusi dupa legea lui. Am cunoscut in America oameni care paraleli fiind cu adevarata credinta, erau cat se poate de umani, ne puteam intelege, pe cand aici la noi, am de-a face cu unii care renegandu-si Sfantul Botez, au devenit mai rai ca dracii. Solutia este numai a lui Dumnezeu, ar fi necinstit din partea mea, sa pretind ca o am.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FN – Pot, dar numai cata vreme sunt ancorate in specificul nostru romanesc. Nu ar avea nici un rost ca un ONG sa incerce sa convinga Romanul sa poarte masti sterile pe fata atunci cand este racit, precum in Japonia: nu este in felul nostru!
Trebuie educat omul sa nu arunce pe jos, sa respecte igiena elementara, sa-si cunoasca si ceara drepturile pe care democratia pretinde ca i le recunoaste, etc. Am vazut prea multe asociatii civice ancorate in fantezii nocive ca si inzestrarea cu drepturi speciale a minoritatilor sexuale si etnice, lucruri absolut prostesti si ne-necesare. De regula acestea sunt ciocane cu care se stirbeste societatea traditionala romaneasca.

BM – Descrieti un pic mentalitatea actuala a romanului. Putem stabili niste trasaturi specifice care sa se fi remarcat de-a lungul secolelor?

FN – Din pacate mentalitatile cu care ma intalnesc destul de des astazi, nu au nimic de-a face cu calitatile de care am dat dovada in trecut. Prea multi sunt in stare de orice pentru un avantaj, prea multi nu dau doi bani pe ceilalti odata ce-au ajuns undeva dpv material, prea multi considera parvenitismul ca mijloc de avansare rapida intr-o societate in care o masina tare si-o casa pe masura, sunt considerate jaloanele succesului, nu munca asidua, fizica sau intelectuala. Capitalismul de prada practicat la noi, transforma omul intr-unul de prada. Cele mai bune minti sunt furate de catre americani si altii, iar la noi, sistemul are grija sa incurajeze plecarea, necreand conditiile necesare celor mai buni ca sa prospere. O tara in care puii de securisti, au impanzit pozitiile de varf in toate domeniile, este o tara in care prostia si mediocritatea sunt rasplatite si nu meritocratia, cum ar fi normal. Elitele noastre naturale nu se pot ridica la suprafata, datorita drojdiei care le tine la fundul butoiului. Vinul bun este sufocat. Cumva situatia trebuie sa se schimbe. Altfel, suntem har Domnului, un popor de oameni inteligenti. Cand inteligenta este insotita si de caracter si de regula cele doua merg mana in mana, atunci ai oameni de aur, sarea si piperul pamantului. Mi-ar place sa vad curajul ce ne-a caracterizat pe vremuri, redefinindu-ne. Multi isi dau seama ca nu-i bine ce se intampla cu tara, sunt de acord cu tine cand stai de vorba cu ei, dar odata ce propui ceva concret, ramai singur. Astfel, nu vom schimba lucrurile in bine prea curand. Nimic de valoare n-a venit vreodata fara sacrificiu, iar o tara libera si buna, este o tara careia cetatenii ii pun interesele inaintea celor personale, macar din cand in cand.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FN – Da, sa nu fim pasivi. Sa nu asistam comentand de pe margine la relele din jurul nostru.
Am fost martorul unei scene in piata Marasti, in Clujul natal, unde in mijlocul multimii, un tigan tanar, incepuse sa injure groaznic Romania in gura mare, facand Romanii cu ou si cu otet, fara nici o rusine. Oamenii treceau mai departe, fara sa spuna nimic, iar dupa cam 30 secunde, ma pregateam sa-i trec plasele sotiei, caci nu mai puteam rabda sa vad si aud asa ceva, cand un roman zdravan care era mai aproape, i-a carat doua picioare in fund tiganului, dandu-l astfel rusinii si tacerii. In tot acest timp, lumea trecea, sau comenta de pe margine. Trebuia ca 20 de oameni sa-l inconjoare si corecteze pe loc pe acel nemernic. Tot astfel, rabdam mizeriile, coruptia si tradarea guvernului care pretinde ca ne reprezinta, fara sa luam atitudine. Nu sustin sa le dam picioare in fund domnilor politicieni, desi ar fi un spectacol foarte agreat, dar barem sa ne coalizam si sa strigam in gura mare ca ceea ce fac ei cu tara asta, nu este acceptabil. Romania este o tara adevarata, locuita de oameni adevarati si nu o colonie a unora care nici nu existau, pe cand la noi se facea demult bere. Nu suntem de vanzare nimanui si nu ar trebui sa acceptam sa fim tratati ca niste supusi de catre proconsulii noii Rome.
Credinta, cultura si traditiile noaste sunt sacre si oricine incearca sa le submineze trebuie denuntat cu tarie. Daca nu facem asta, batjocorim sacrificiile uriase ale inaintasilor nostri si sangele Sfintilor Romani, varsat pentru Dumnezeu si pentru aceasta tara. Numai un neam care-si pretuieste si intelege trecutul, merita si poate sa dainuiasca mai departe peste veacuri, iar daca am trecut cu bine peste vicisitudinile aduse de turci, tatari, huni si alti alogeni, putem trece si de acest nou comunism cu fata democratica, care n-i se impune acum.
Vom sti oare sa gasim patriotii care sa conduca din nou neamul pe calea lui fireasca?

Noiembrie 12, 2008 Posted by | ATITUDINI, INTERVIURI, ISTORIE, MASONERIE, NEW-AGE, ORTODOXIE, POLITICA, SANATATE, STIRI | , , , , , , | 41 comentarii

DESPRE CURENTUL EMO

„Lasati copiii sa vina la mine …”

Nichifor Crainic, in Ortodoxie si etnocratie, cap. Copilarie si Sfintenie, ed. Albatros, Bucuresti, 1997 face o paralela intre un copil si un sfant. „Noile conceptii politice intrupate in sisteme de organizare a statului merg adanc – pana la copil. El e piatra unghiulara in zidirea altei lumi pe ruinele celei vechi. Ca sa existe maine in cetateni, statul cauta sa se imprime azi in copii; in pasta lor moale apasa puternic pecetea vointei politice. Principiul innoirii lumii prin copil, ridicat azi pe planul marilor probleme de stat, e insa principiul oricarei pedagogii, dar mai presus de toate, al cresterii crestine. Scopul cresterii crestine trece dincolo de marginile vietii pamantesti si are in vedere destinul omului in vesnicie. Misiunea Bisericii se inscrie in aceasta infinita perspectiva a nemuririi si a vesniciei. Si ea ne ajuta sa intelegem in alta lumina problema, pe care o pun noile conceptii politice, despre dreptul de proprietate asupra copilului” spune el.

Si continua „in crestinism, masura omului desavarsit nu e cel varstnic, ci copilul. Nu pruncul trebuie sa fie ca noi, ci noi trebuie sa fim ca pruncii. Aceasta masura a religiozitatii, pe care ne-o da Iisus Hristos, pare bizara pentru felul nostru obisnuit de a judeca, fiindca noi confundam cultura cu religia. In cultura, care e un fenomen omenesc progresiv, o acumulare necontenita de idei si de cunostinte noi, copilul nu poate sa fie masura noastra. El e un fermecator ignorant, pe care trebuie sa-l ridicam treptat la nivelul nostru de instructie. Procesul religiunii insa se petrece invers fata de procesul culturii. Ce reprezinta din punct de vedere crestin copilul nou-nascut in aceasta lume si renascut prin baia misterioasa a Botezului? El reprezinta insasi simplitatea si puritatea absoluta in felul ei. Fragezimea naturii lui neatinsa inca de arsita patimilor din lume, fecioria, spiritul lui care inca nu cunoaste raul, neprihanirea de crin a inimii lui fac din aceasta fiinta un inger in trup, destinat parca numai zambetului si bucuriei fara sfarsit. Aceasta nevinovatie initiala insa nu se va pastra de la sine, de-a lungul vietii, ca un absolut incoruptibil. inclinarile catre patima se vor ivi progresiv o data cu cresterea si cu dezvoltarea instinctelor din natura omeneasca. Tot secretul educatiei crestine sta in stradania continua de a asigura instinctelor din om functiunea normala spre binele lui si al semenilor lui si de a nu le lasa sa devieze catastrofal in patimi. Caci instinctele din om sunt ca armele cu doua taisuri: calauzite normal de carma vointei, ele duc pe calea marii destinatii de dincolo de moarte; lasate sa degenereze in patimi, ele duc pe calea contrara a pierzarii. Educatia prin urmare, care e indeosebi exercitiul eroic al vointei, consta din sfortarea continua de a pastra pe om la nivelul sublim al puritatii si al simplitatii cu care a venit odinioara pe lume ca prunc. Astfel masura virtutii omenesti e copilul. Am putea spune, fara sa gresim, ca suntem atata de crestini cata copilarie pura am izbutit sa pastram in noi pana la sfarsitul vietii”.

Filosoful si teologul ortodox al perioadei interbelice continua monumental firul comparatiei sale dintre copil si sfant mentionand caracteristicile comune celor doua categorii. Noi insa nu-l vom urmari pe Nichifor Crainic in demonstratia sa si nici nu-l vom lepada pentru a asculta omilia unui Ioan Gura de Aur, sa zicem, despre cresterea copiilor. Vreau doar sa preiau niste idei de-ale lui Nichifor Crainic si sa le supun atentiei voastre.

In primul rand noi dainuim prin urmasi. Fiecare popor, fiecare rasa. Mantuitorul Hristos n-a venit doar ca sa ne achite juridic in fata Tatalui ci a venit ca sa ne indumnezeiasca. In lumina invataturii Sale, viata capata un nou sens. Apare bucuria vietii care este data de implinirea noastra ca oameni, in Dumnezeu. Moartea, boldul mortii s-a tocit. Ea nu mai exista, exista numai viata. Peste tot in Evanghelii, Mantuitorul ne indeamna si ne incurajeaza: incercati, Eu am biruit lumea…; Nu va temeti, Eu voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor…; ne-a dat porunca dragostei unul fata de altul si fata de El. In fine, a dat o noua semnificatie vietii. Daca pana la venirea Sa durata de viata a oamenilor era foarte scurta, nu in ultimul rand si datorita razboaielor dese, dupa venirea Lui viata se confunda cu vesnicia. Sfantul Apostol Pavel isi marturiseste in Epistola catre Filipeni nedumerirea: sa-si doreasca moartea, stiind ca va petrece cu Dumnezeu? Sau sa ramana intre oameni pentru a-i ajuta, mai ales in acele vremuri de inceput ale Bisericii.

Dar dupa cum incep toate Evangheliile, aceasta era „in vremurile-acelea…”. Astazi ne confruntam cu o problema foarte mare. S-ar putea scrie multe pe tema copilului, a familiei, etc.. Ceea ce trebuie sa ne ingrijoreze insa este asa-numitul curent Emo.

Termenul de emo-kid vine de la copil emotional. “Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece. Aceste persoane sunt adolescenti intre 13-19 ani, insa putem intalni si persoane peste 20 de ani care se considera emo. La inceputul perioadei “emo” (1985-1994) termenul era folosit in muzica, fiind un subgen al muzicii rock. Ascultatorii acestui gen erau adolescenti cu probleme mai mult sau mai putin inchipuite, cei care se considerau neintelesi. In timp curentul emo a dezvoltat o intreaga “subcultura” cum o numesc acestia, lucru cu implicatii nu doar in muzica ci si in stilul vestimentar. Un “emo-kid” este o mixtura intre goth, rock si punk. Au imprumutat de la goth tot ce implica negrul din abundenta, ca de exemplu ochii puternic conturati cu negru; de la rock mai putine influente, poate doar cateva idei pentru tricouri – negre, evident, iar de la punk skate shoes, frizurile cu cateva modificari si din nou cateva influente in privinta stilului vestimentar. La inceput in societate acestia erau priviti ca niste inadaptati, ciudati si neintelesi. In ziua de azi insa lucrurile stau altfel. Daca la inceput acest curent era doar ceva cu care se identificau oamenii tristi si cu probleme sentimentale, acum majoritatea adolescentilor adopta stilul emo, considerandu-se astfel niste “rebeli” impotriva societatii si a tot ce se considera “trendy” sau “fashionable” (la moda) necostientizand faptul ca au ajuns atat de multi incat au devenit ei insisi o moda. Inainte cei razvratiti impotriva societatii adoptau un stil grunge sau punk, cumparau haine de la Second Hand, pierdeau vremea in centru, pe strazi sau in parcuri. Acum adolescentii adopta stilul emo, isi cumpara haine numai din magazine scumpe, haine semnate de diferiti designeri faimosi, umbla prin baruri si cluburi cheltuind cat mai multi bani. In felul acesta isi contrazic stilul pe care l-au adoptau din proprie initiativa. Din moment ce a fi “emo” implica a fi o persoana trista, stilul de viata adoptat este total opusul unei persoane triste care se inchide in camera spre a reflecta asupra problemelor personale. Cele mai importante probleme ale copiilor “emo” din ziua de azi le reprezinta cele legate de aspect si distractie. In general look’ul ocupand cam 70% din timpul acestora. O alta problema intens discutata in privinta subiectului “emo” este homosexualitatea, majoritatea solistilor formatiilor de emo recunoscand ca sunt gay. Acest fapt a dus treptat mai intai la acceptarea persoanelor gay de catre emo kids pana la recunoasterea homosexualitatii intre fanii acestor formatii. Inca nu se stie daca unii admit ca ar fi homosexuali doar de dragul formatiilor preferate sau chiar pentru ca sunt. Si cea mai intens discutata problema in privinta copiilor emo ramane cea a muzicii deprimante. Muzica trista a existat dintotdeauna si daca apoi au aparut formatii cu mesaje subliminale care indemnau adolescentii la gesturi disperate de a cere atentie de la automutilare pana la sinucidere acestea au fost interzise in multe regiuni In ziua de astazi formatiile nu se adreseaza direct ca un indemn spre aceste gesturi ci prezinta in videoclipuri sau melodii povestea unui adolescent chinuit, cu care majoritatea se pot identifica foarte usor in fata acestei perioade aparent plina de probleme, cand satul de ele, refuza sa mai traiasca in aceasta realitate “cruda”, optand spre a fugi de acasa sau culminand prin gestul suprem – sinuciderea. Aceasta din urma problema este cel mai des intalnita in cazul copiilor “emo”, urmata de alta “solutie” de evadare din rutina cand se taie pe maini sub pretextul ca vor sa simta putina adrenalina.

Dar se poate spune ca aceia care trec prin perioada “emo” de fapt trec doar printr-o faza adolescentina? Fiecare generatie are proprii sai adolescenti “rebeli”, dar sunt copiii “emo” doar “rebelii” noii generatii? Daca societatea ii ignora pe acesti copii oare cand or sa inceteze cu aceasta gandire depresiva?

“Astazi dupa ce abia am scapat de o bataie crancena la scoala, am ajuns acasa unde toata familia era prea fericita de reusitele academica ale surorii mele mai mari fiind prea ocupati sa mai observe ca am luat un 9 la mate, m-am dus in camera mea unde nu-mi venea decat sa ma incui si sa nu mai ies niciodata”.

Asta e doar unul din multele strigate de ajutor ale acestor copii neintelesi. Ar trebui oare discutat numai cu sau si cu parintii? Este doar o problema de familie sau a intregii societati? Daca societatea nu ar mai fi atat de ignoranta si s-ar gandi la acesti copii care trec invizibil pe langa noi, dar care au insa framantari profunde, trairi, emotii si sentimente puternice, poate ca s-ar schimba ceva si ar fi mai putini copii cu probleme.

Copiii nu au experienta vietii. De aceea parintii, in general adultii, poarta grija de ei pana cand, se crede ca au ajuns la un minim de maturitate pentru a-si decide singuri soarta. De aceea, asa cum parintii trebuie sa creieze un climat moral in familie, asa si societatea trebuie sa vina in sprijinul acestor copii. Fratilor, sa nu ne amagim ca este doar o trecatoare criza de personalitate.

Se spune despre copii ca atunci cand sunt mici, spun ce aud prin casa si fac ce vad prin casa. Institutia familiei astazi este atacata din toate partile. Campionii? Marea Britanie. Acolo cuvintele mama si tata vor fi in curand interzise, de asemenea statul sprijina financiar cu 10 000 de lire pe an, familiile poligame. Tot cercetatorii englezi sustin ca pruncii conceputi in familie nu se nasc cu malformatii, justificand cumva adulterul.

Acesti copii, ca si multi altii care nu apartin curentului emo, se simt neimpliniti, se simt marginalizati. Ei nu vor simti niciodata bucuria Invierii, ei nu vor simti niciodata bucuria unei cantari psaltice ei poate niciodata nu vor ajunge la Dumnezeu… Se vor incuia in micul lor univers, iar sangele lor… din mainile noastre se va cere!

Multumiri lui Toto pentru ajutorul dat prin descrierea si explicarea curentului emo. Fara acest ajutor n-as fi scos-o la capat.

Februarie 17, 2008 Posted by | ATITUDINI | , , | 11 comentarii

TRAIND LA LIMITA

Simtiti vaporii degajati de motorul descentrat al economiei care a incetat sa mai functioneze, substanta evacuata, multele bucati distruse de ghearele si viciile capitalismului neoliberal? Simtiti dezmembrarea scanteietorului mecanism economic, consumatorul american, cum traiul nostru este sacrificat lacomiei si incompetentei stabilimentului si cum valoarea vietii noastre este inrobita si mai tare Dolarului Atotputernic si papusarilor lui?

Auziti racnetul tipului atoritar-machiavelian, prezent la foarte multi, aplaudand in timp ce Constitutia este socotita un gunoi, principiile si prevederile ei arse in crematoriul dictaturii? Auziti maneta unuia dintre cel mai pretios act de guvernare creat vreodata de om, cum este cuprins de flacarile aprinse de kerosenul aruncat de corporatiile americane care detin puterea, cenusa-i imprastiindu-se usor pe-ntreg taramul Nimanui?

Vedeti, daca nu ati fost orbiti de telegunoi si infostractie, de propaganda pe care noi o numim stire, de minciuna, dezinformarea si cenzura presei, de stralucirea relaxanta a televizorului, de sarada alcatuita din democratia americana si de autosuficienta circului si a coajei de paine, finalul apropiat al libertatii americane care va fi curand inlocuita cu o societate de tip Big Brother, un stat politienesc condus in toata regula de Corporatii?

Simtiti momentul de glorie al militarismului si imperialismului devastand tara si globul, lasand in urma nimic altceva decat ura si animozitate? Simtiti ca imperialismul afara si libertatea si democratia acasa se exclud reciproc, asa incat pentru a obtine fost-ul, tarziu-ul trebuie sacrificat si ca iinevitabil, oamenii trebuie, pentru buna functionare a imperialismului, sa fie integrati in tiranie? Va dati seama ca suntem la un pas de a fi catapultati cu totii intr-o America diferita, cu totul si cu totul noua?

Daca nu sunteti amarati de acest fapt, ba chiar revoltati, de stadiul curent in care se afla Statele Unite, atunci nu ati fost atenti, ori pur si simplu nu va pasa de viitorul pe care copii vostri il vor mosteni si in care vor trebui sa traiasca. Daca nu sunteti alarmati spre ce, acum, acest drum ne poarta indiscutabil, atunci v-ati lepadat de responsabilitatile cetatenesti, preferand caldura confortabila a ignorantei.

Intr-adevar, pasivitatea noastra si putinul confort, distractiile si eroziunea gandirii critice au fost factorii care ne-au adus in halul asta, impingandu-ne spre ape tulburi. A fost indiferenta noastra si mentalitatea ca „noua nu ni se poate intampla”, „da’ ce’i chiar asa” care, paradoxal ne arata ca „ba se poate intampla”, „da, chiar asa e”. Este lipsa de experienta cu dictatura la noi acasa si autoexpunerea noastra la tendinte autoritate cum ar fi: supravegherea video, politiile secrete, tortura, filaj si dezinformare, prevazute in toate statele americane, incurajate de guvern , desi pana nu demult absente, care ne expune la asaltul metodic al ideologistilor machiavelieni.

In timp ce miliarde de oameni au simtit pe propria piele acest lucru, multumita sprijinului material sau logistic, antrenarii, protejarii, incurajarii sau altor tipuri de ajutoare „oferite” de guvernul nostru, noi abia ne confruntam cu el. Acest mic si nenorocit secret pe care oamenii din afara Americii il cunosc deplin, si care ne-a fost ascuns, este principiul ca daca America vrea sa-si mentina imperiul, trebuie sa se comporte si pe viitor ca si cum ar fi un imperiu. Acest lucru, bineinteles, inseamna sa mentii un picior ferm pe gatul adversarului, a statelor vasale, actionand prin papusari, folosind metodele pe care orice imperiu le-ar folosi pentru a ramane un imperiu, in special tirania, tortura si controlul asupra maselor, dimpreuna cu alte „unelte” ce stau la dispozitia autoritatilor.

Si in timp ce imperiul se extinde si cauta noi tinuturi care sa fie cucerite, resurse si oameni, metodele pentru acest deziderat devin din ce in ce mai dure, dupa cum bastinasii se intaresc mereu, confruntandu-se cu un imperiu in crestere si cu o dependeta de hegemonie care necesita cantitati uriase de armament militar, violenta si tiranie pentru a strivi si innabusi miscarile de rezistenta. Pentru a-si mentine extinderea la maxim, America trebuie deci, sa devina o dictatura, o realitate care nu poate permite libertati, drepturi, sau pretentii democratice propriilor cetateni. Cele doua principii, imperialismul si libertatea, dunt opuse; elemente incompatibile intr-o batalie care vrea sa stabileasca cursul natiunii.

Dat fiind faptul ca de-a cursul istoriei elita tarii a ales constant imperialismul, expansiunea si construirea unui nou imperiu, n-avem nici un motiv sa credem ca acum soarta se va schimba. Din contra, intr-o lume cu resurse finite, competitori ambitiosi, un glob care pare ca se micsoreaza, cu o populatie foarte mare, si cu Washingtonul invaluit in aroganta, lauda de sine, trufie si lacomie, este clar pentru toata lumea ca acea elita va alege sa sacrifice Constitutia pe care s-a infaptuit societatea americana, si deci sa sacrifice si drepturile si libertatile care decurg din ea, pentru a obtine si extinde hegemonia americana, asa cum se intampla in zilele noastre, chiar sub ochii nostri.

Pentru ca in perioada dintre alegerile generale din 2000 si prima etapa a Reichstag-ului american din 11 septembrie 2001, America, deja un imperiu malefic si vicios si-a intarit nivelul de aroganta, unilateralism, tradare, slabiciune, animalitate si violenta fata de popoarele lumii.

In timp ce alegerile fraudate din 2000 au inaugurat o era a ostilitatilor fatise precum si unei mentalitati de genul „facem ce vrem” in privinta relatiilor internationale, inclusiv planificarea si pornirea atacurilor impotriva Afganistanului, Irakului si a tarilor din Orientul Mijlociu, atacurile din 11 septembrie au reprezentat declick-ul dezvaluirii intentiilor de dominare a Americii deasupra tuturor. Facatura din 11 septembrie a fost un atac psihologic la adresa cetatenilor americani, menit sa subjuge masele si sa obisnuiasca publicul cu viitoarele operatiuni in slujba dominarii mondiale.

Inainte de 11 septembrie, cum am mai spus, elita americana trebuia cel putin sa se prefaca in a urma prevederile dreptului international si a declaratiilor comune si sa tina sub secret fata de proprii cetateni planurile tiranice si expansioniste. Acest lucru ingreuna vizibil atingerea dezideratelor. Cu sfarsitul Razboiului rece si cu terminarea amenintarii Omului Negru, scuza folosita pentru justificarea aspiratiilor imperialiste, presupuse motive de apararea libertatii si democratiei, noi explicatii au trebuit inventate, noi dusmani au trebiut creati, care sa determine acceptul populatiei fata de continuarea unor asemenea actiuni.

Asadar, noi metode de manipulare, cum e si cazul atacurilor din 11 septembrie, au fost inventate. Oportunitatea furnizata de atacurile din 2001 a permis americanilor sa-si urmeze planurile insa propulsati de toate motoarele, inclusiv de cel militar si social, pentru cucerirea de noi pamanturi, oameni si resurse, mai ales in domeniul energetic. Astazi, mai mult ca oricand, criminalitatea si controlul se fac intr-un mod vadit arogant, necontand faptul ca o lume intreaga vede implinirea acestui imperialism, pe cat de sistematic pe atat de tiranic.

Atacurile din 11/9 prin frica si teroarea raspandita, au garantat acceptul, pasivitatea s chiar incurajarea inconstienta a poporului american. La urma urmei, un Om Negru necunoscut, strain, cu pielea maronie a indraznit sa atace imperiul. Era de la sine inteles ca imperiul sa riposteze, mai ales ca acele tinuturi din care Omul Negru isi trage obarsia au fost de mult timp planificate pentru invazie, datorita pozitiei geo-strategice si a resurselor naturale, ravnite de imperiu.

Sub acest indemn, impreuna cu pretnderea de a „exporta” „libertate si democratie” Orientului Mijlociu si Asiei Centrale, cetatenii americani au fost usor de prins in ideologia fascista a politicienilor americani.

Ce numim imperialism american, a evoluat totusi, cu atacurile din 11/9 drept scutece, cu aroganata si unilateralism fatis, in sponsorizarea pe fata a terorismului si ostilitatii, a tradarii si confruntarii directe cu popoarele globului. Unde candva crimele clandestine, violenta izolata, razboiul, represia, dictatura, executiile, asasinatele, disparitiile, pedepsele colective, animalizarea omului si tortura erau dictate de imperiu, pentru controlul populatiei si a teritoriului, impreuna cu impunerea dicaturii, tiraniei, a regilor, consilierilor, ministrilor si hotilor, pentru a mentine si extinde imperiul, astazi, pasul urmator, a insemnat renuntarea la temeri si actionarea pe fata.

Astazi toata omenirea poate vedea aceasta, mai putin cei ce traiesc in interiorul imperiului. Imperialismul americana devenit acum ceva „normal”.

Ceea ce nu pricep cei 310 milioane de americani este ca imperiul a introdus inauntru ce a exportat afara, metodele sale de control si manipulare care l-au ajutat sa se extinda.

Aceasta s-a implinit prin: manipularea modului de a gandi, prin introducerea starilor de panica, prin propaganda si sacrificarea intimitatii in numele securitatii, pierzandu-le pe amandoua; prin conditionarea de a gandi in alb si negru, a corectitudinii politice, prin regresul economic, care a dus la instabilitate si la gasirea unui tap ispasitor -strategia clasica, divide et impera; prin distrugerea slujbelor si incurajarea somajului, distrugand lent clasa mijlocie, in esenta facandu-i pe acestia sclavii bancilor; prin agitarea diverselor slogane pentru interventii militare care a dus la transferul a multe miliarde de dolari de la americani in contul Puterii; prin marirea cheltuielilor acordate armatei si dotarii militare, prin decimarea educatiei si raspandirea minciunii si neincrederii si prin multe alte mijloace de inrobire…

Cu niste cetateni destul de putin maleabili, conditionati sa asculte si sa se supuna, nu-i greu de inteles de ce corporatismul se ridica precum pasarea Phoenix din propria-i cenusa intemeiatorilor Americii. In burta monstrului s-a pornit acum razboiul; in interiorul imperiului se da acum lupta. In ultimii 7 ani s-au repurtat marile succese pentru putere in dauna clasei mijlocii si a drepturilor poporului american, creandu-se astfel o clasa de sclavi neputinciosi…

Obiectivul este clar. Folosindu-se de un tap ispasitor extern, unul fara indoiala diabolic, de preferinta unul necunoscut si simbolul terorii in sine, de preferinta care locuieste in tinuturile dorite de tine, avand deci un motiv pentru a ataca, distruge si cuceri, populatia este manipulata sa creada ca asa e corect si tinuta intr-o permanenta stare de frica, conform manualului Orwellian.

Ceea ce nici o organizatie terorista n-a putut face, o realizeaza, iata, guvernul american. Printr-o legislatie ambigua, prin decimarea institutiilor democratice in paralel cu incurajarea coruptiei, prin nepasarea fata de proprii cetateni prin ingradirea la care sunt supusi si prin manipulare mediatica, America se transforma intr-un stat politienesc, intr-o dictatura.

Prin manipulare si propaganda sustinuta, o natie de oameni cumsecade a ajuns o natie de oameni lasi. O natie care inainte isi putea huidui seful, acum se prosterneaza in fata lui. O natie care inainte protesta si marsaluia cand ceva nu mergea cum trebuie, acum se supune docila Statului fascist. Noul lor zeu e acum dolarul si noile catedrale, Mall-urile. Nu mai sunt indivizi ci buni consumatori, cheltuindu-si si putinii bani, iar daca nu-i au, imprumuta…

Nu vedem ca alegerile sunt fraudate iar castigatorul este desemnat de ministerul Adevarului, ca America mai mult a distrus democratia decat a propovaduit-o. Democratia a ajuns un sinonim pentru imperialismul american. Din pacate, confortul, materialismul si grija pentru securitate, miopia noastra in a vedea adevarata fericire, multumindu-ne cu cea mai la indemana, ne-au hipnotizat, facandu-ne sa ne prabusim la podea. Ne credem cea mai puternica natiune de pe planeta, de parca zeii ne-ar fi facut asa.

Rabdarea mea pentru traducere se incheie aici, dar articolul lui Manuel Valenzuela continua la informationliberation.com.

Februarie 16, 2008 Posted by | ATITUDINI, POLITICA | , , , , | 3 comentarii

IATA UNDE DUCE LEPADAREA DE DUMNEZEU!

O serie de articole din presa scrisa mi-au atras atentia si ar trebui sa constituie pentru toti un mare semn de intrebare. Incotro ne indreptam fratilor? Asistam la o criza de personalitate pe plan mondial in toate domeniile. Privim cu indolenta la animalizarea – de-a dreptul – noastra.

Saptamanalul Clujeanul scrie in paginile sale despre cum se drogheaza tinerii din ziua de azi, dar nu este vorba de droguri obisnuite: hasis, marijuana ci de… droguri alternative: un timbru lipit pe cerul gurii, o capsulă de antibiotic ţinută sub limbă, inhalarea de benzina, fumatul cojilor de banana fierte in acetona sau vodca sau alcool combinat cu diverse medicamente sunt doar cateva exemple amintite de ziarul clujean care a stat de vorba cu cativa tineri, sub protectia anonimatului. Care sunt motivele pentru care unii tineri se drogheaza? Fie teribilismul fie faptul ca se simt singuri sau nemultumiti de sine.

Daca aceste suflete s-ar intoarce la Dumnezeu atunci s-ar simti implinite si nu ar mai cauta alternative periculoase, fatale de cele mai multe ori. Lepadarea de Dumnezeu provoaca depresii, anxietate si nebunie.

Un alt ziar, Gardianul vorbeste despre Sindromul Kurt Cobain: epidemie de sinucideri in randul tinerilor. Peste 3.000 de romani s-au sinucis anul trecut, iar medicii legisti spun ca numarul va fi depasit cu mult anul acesta. O tanara de 14 ani din Timis s-a sinucis convinsa fiind ca un unicorn – sa mai vad pe careva ca ironizeaza volumele Harry Potter – va veni s-o salveze.

Specialistii spun ca numarul sinuciderilor este in crestere si ca 2007 va fi un an record. Biserica si valorile culturale romanesti se pare ca sunt motivele pentru care nu am avut pana acum rate foarte mari de sinucideri, numai ca societatea romaneasca este intr-o continua schimbare si ne apropiem de Occident si in ceea ce priveste numarul de persoane care isi pun capat vietii. „Societatea romaneasca este purtatoarea unui mesaj confuz pentru tineri, mai ales in ceea ce priveste afirmarea”, a explicat psihologul Hanibal Dumitrascu, care a mai adaugat ca protestantii au cea mai mare rata de sinucideri. Un studiu american recent arata ca suicidul reprezinta a treia cauza de deces printre adolescentii intre 15 si 19 ani. Un alt studiu, la care au participat elevi de clasa a XII-a, a aratat ca 3 la suta din ei au avut tentative de suicid care s-au finalizat cu spitalizari, 9 la suta au avut simple tentative de suicid, 16 la suta s-au gandit sa-si puna capat zilelor, iar aproximativ 30 la suta s-au simtit tristi sau la capatul puterilor in ultima perioada.

Un fapt pe cat de trist pe atat de ingrijorator ni-l semnaleaza Adevarul si Evenimentul. Conform acestora, suntem pe primul loc in Europa la avorturi. Potrivit OMS in 2004, la noi, s-au inregistrat 883 de avorturi raportat la 1.000 nascuti vii, iar per an se fac oficial 250 000 de avorturi, basca cele realizate prin ANTICONCEPTIONALE, acestea FIIND AVORTIVE! In timp ce unele femei recurg la inseminarea artificiala pentru a putea avea copii, alte sute de mii de romance se inghesuie pe holurile spitalelor hotarite sa renunte la sarcina. Exista femei care fac, de-a lungul vietii, si 40 de avorturi, insa o mare parte isi pierd fertilitatea chiar de la prima interventie. Natalitatea este ingrijoratoare, iar 75% din tineri nu vor sa aiba copii. Acest lucru se intimpla in timp ce populatia Romaniei a scazut cu 1.400.000 din 1990 pina in 2002. Conform Institutului National de Statistica, 20.000 de fete de 15 ani au apelat la avort in anul 2002. In orasul Fagaras s-au nascut 14 copii ale caror mame erau eleve de scoala generala. Alte 23 au decis sa faca avort anul trecut. De asemenea, 190 de eleve de liceu au solicitat intreruperea sarcinii. Doctorul Tutunaru de la spitalul Elias a marturisit ca a avut femei chiar si cu 40 de intreruperi de sarcina.

RECOMANDAM TUTUROR SITE-UL ASOCIATIEI PRO-VITA AVORT.RO unde veti gasi marturii cutremuratoare ale unor mame care au avortat si-acum regreta, sau ale altora care s-au razgandit si-acum se bucura.

IATA UNDE DUCE LEPADAREA DE DUMNEZEU! SI NE MAI MIRAM DE CE NE MERGE BINE! UITE DE CE. PENTRU CA MERITAM!

Septembrie 27, 2007 Posted by | ATITUDINI, SANATATE | , , , , , , , , , , , , | Comentarii închise la IATA UNDE DUCE LEPADAREA DE DUMNEZEU!