O NOUA APARITIE EDITORIALA INTERESANTA

Semnalez o noua aparitie editoriala demna de luat in considerare. Tocmai s-a publicat la editura Babel o carte despre Marturisitorii din perioada comunista, intitulata: Razboiul impotriva crestinismului. Incununati martirii! Cartea poate fi cumparata de la editura, cu un pret de 15 lei. Dvs. trimiteti un mandat postal cu adresa completa (15 + 5 lei) iar editura va trimite inapoi fara alte costuri, cartea, sub forma de colet. Alternativ, o puteti cauta si in librariile ce comercializeaza carti religioase, dupa data de 15-20 aprilie.

Cartea se adreseaza publicului larg si contine o serie de eseuri pe tema comunismului, ce a reprezentat el si ce au reprezentat acesti marturisitori ai credintei in aceasta perioada. Sunt mentionate clar, pentru toata lumea, motivele si criteriile pentru canonizarea lor. Cartea contine si cateva ilustratii, doua portrete de detinuti, creionate de dl. Bandi, precum si alte ilustratii monocrom. Bonus, primiti si o icoana tiparita pe carton cretat, aceeasi cu cea de pe coperta. Intre capitole, poezii de Radu Gyr si Eugen Serea.

Cele 162 de pagini A5, pe hartie alba de 70 gr., reprezinta un rezumat al razboiului crestinului cu lumea, din mai multe puncte de vedere: politic, religios, social.

Mai jos cateva screen-shot-uri din interiorul cartii:

Cartea poate fi livrata si prin curier sau ramburs, destinatarul suportand costurile.

ADRESA EDITURII: str. LETEA, nr. 30 Bis, Bacau, Jud. Bacau. Pt. dl. Ionel Rusei. Mentionez si docuprint ”la” clicknet punct ro.

LAGARELE FEMA

Ce este FEMA? Pe scurt, un guvern secret. Aceasta Agentie are putere si autoritate cu mult peste orice alt Departament din SUA. Ce poate face FEMA? Poate anula legi. Poate muta comunitati intregi. Poate aresta pe oricine fara un mandat si ii poate retine fara sentinta judecatoreasca. Poate confisca proprietati, alimente, mijloace de transport sau alte bunuri. Si poate anula chiar Constitutia SUA. Cand a fost vorba sa se infiinteze o asemenea Agentie s-a avut in vedere protejarea Guvernului american, in cazul unui atac nuclear. O functie secundara a fost aceea de a coordona activitatile, in caz de dezastre naturale. O serie de Legi care au trecut fara dezbatere reglementeaza activitatea acestei organizatii:

10990 – perminte Guvernului sa preia controlul oricarui mijloc de transport, autostrazilor si porturilor

10995 – permite Guvernului sa opreasca si sa controleze comunicatiile media

10997 – permite Guvernului sa intre in posesia oricarei resurse energetice

10998 – permite Guvernului sa intre in posesia oricarei resurse alimentare

11000 – permite Guvernului sa organizeze sub supravegherea si conducerea sa brigazi de munca alcatuite din civili

11001 – permite Guvernului sa preia controlul sistemelor de sanatate si educatie

11002 – numeste Posta sa efectueze un recensamant

11003 – permite Guvernului sa-si insueasca orice aeroport sau avion, chiar si cele comerciale

11004 – permite Autoritati pentru Locuinte si Finante sa mute comunitati intregi, sa construiasca noi case in noi locuri si sa hotarasca ce locuri vor fi abandonate

11005 – permite Guvernului sa-si insuseasca orice depozit public si orice nava sau tren

11051 – specifica responsabilitatile Oficiului pentru Planificari in Situatii de Urgenta si autorizeaza sa execute ordinele in situatii de criza

11310 – ofera autoritate Departamentului de Justitie pentru a intari planurile hotarate de Oficul Pentru Planificari in Situatii de Urgenta, de a controla absolut totul si de a asista si sfatui Presedintele

11049 – pregateste Departamentele Federale pentru implementarea a 21 de ordine executive eliberate pe o perioada de 15 ani

11921 – se prevede controlul mecanismelor de productie si distributie, a surselor energetice, a salariilor, a creditelor financiare, in orice situatie de urgenta nationala. De asemenea, cand Presedintele declara Situatie de Urgenta, Congresul este suspendat pe o perioada de 6 luni.

Presedintele Regan a semnat un Decret Prezidential in 1984 un exercitiu cu numele REX84 prin care se testa capabilitatea FEMA de a-si asuma deplin un rol militar. Exercitiul presupunea: predarea FEMA controlul Guvernului, numirea de comandanti militari in conducerea unor state si guverne locale, declararea Legii Martiale.

In ultimul an numarul taberelor FEMA a crescut pana la 800 (in SUA). Sunt ingradite si bine pazite, desi nelocuite. Inca. Ele au fost create in cazul declararii Legii Martiale. Majoritatea taberelor pot gazdui 20000 de locuitori si infrastructura lor cuprinde cai ferate si chiar aeroporturi. Una dintre cele mai mari tabere FEMA se afla in Fairbanks, Alaska. Aceasta tabara este un urias sanatoriu pentru cei cu boli mentale si poate gazdui
2 000 000 oameni.

Aceste tabere vor gazdui pe cei ce impotrivesc Noii Ordini Mondiale, pe cei etichetati ca „teroristi”. Prizonierilor li se va nega orice drept intenational, singur Presedintele SUA hotarand ce pedepse sunt considerate tortura. Americanii vor simti si ei ce inseamna comunismul.

Detalii foarte importante, locatii si imagini:

http://www.freedomfiles.org/war/fema.htm

http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=7763

http://www.greatdreams.com/concentration-camp-locations.htm

http://www.apfn.org/apfn/camps.htm

http://www.uaff.us/deathcamps.htm

MEMORIALUL PATIMILOR ROMANESTI

SEMNATI PETITIA PENTRU RIDICAREA MONUMENTULUI SUFERINTEI ROMANESTI

A trecut o perioada de peste jumatate de secol de la momentul in care Romania, sub presiunea puterilor unite ale hitlerismului german si ale comunismului sovietic, a fost nevoita sa se retraga temporar din Basarabia si Bucovina de Nord, iar apoi sa renunte la ele, ca urmare a unui tratat de pace care nu a luat in considerare marile sacrificii militare ale poporului roman alaturi de aliati.

Anii petrecuti in inchisoarea comunista din interiorul Cortinei de Fier au constituit ani de teroare, de alterare a spiritului national in incercarile de formare ale asa-zisului om nou. Iar formarea acestui “om nou” a avut loc la indicatiile Kremlinului, atat pe teritoriul Romaniei cat si in fostele teritorii interbelice ale Romaniei.

In perioada ocupatiei tarii de trupele sovietice mii de cetateni romani nascuti in Basarabia sau cetateni romani de origine germana au fost luati de langa familiile lor si deportati in URSS.

In zonele atribuite URSS-ului prin tratatul de la Paris, a avut loc un adevarat genocid impotriva populatiei romanesti. Prin politica sovietica programata de epurare si modificare a structurii etnice, circa un milion de romani au fost executati, torturati, sau au fost deportati in Siberia si in stepele Asiei.

Au trecut alti 20 de ani de la eliberarea de sub influenta si amenintarea imperiului comunist de la Rasarit, perioada echivalenta in timp cu cresterea si formarea unei noi generatii care n-a cunoscut impilarea straina.

Datorita tacerii Bucurestiului, lumea vestica nu cunoaste sacrificiul si pierderile imense pe care romanii le-au suferit sub ocupatia sovietica.

Daca, pe undeva, este explicabila tacerea din perioada de dinainte de Decembrie 1989 cand Romania s-a gasit sub dominatia sovietica, devine greu de inteles continuarea dupa colapsul URSS a aceleiasi politici de tacere si ascundere a adevarului privitor la tragedia romaneasca.

Romania de astazi, care este mostenitoarea de drept a statului roman antebelic, are obligatia asumarii datoriilor, cel putin morale, fata de toti cetatenii sai, inclusiv fata de cei din teritoriile care i-au apartinut inainte de razboi, cetateni care au contribuit si ei la dezvoltarea statului roman la fel ca toti cei care au avut sansa sa se gaseasca dupa ocupatia sovietica in interiorul granitelor actuale ale Romaniei.

De aceea, noi semnatarii acestui Document,

* considerand ca noi toti, supravietuitori si urmasi ai marei tragedii prin care a trecut poporul roman, avem datoria sa o facem cunoscuta spre vesnica rememorare, viitoarelor generatii pentru a le ajuta sa nu-si uite adevaratele radacini si istoria;

* considerand ca lumea trebuie sa afle macar in ceasul al doisprezecelea ca si romanii, la fel ca alte popoare isi au martirii lor nevinovati;

* considerand ca nimeni nu are dreptul sa pastreze tacerea asupra suferintelor si pierderilor pe care poporul roman le-a indurat ca urmare a ocuparii teritoriului sau;

* considerand ca Statul roman are datoria de a cinsti sutele de mii de romani care au fost torturati, ucisi, mutilati sufleteste, sau deportati de forte straine ostile doar pentru vina de a fi cetateni loiali ai Romaniei,

Cerem Parlamentului Romaniei ca reprezentant al Poporului roman;
Cerem Presedintelui Romaniei ca reprezentant al Statului roman;

Sa legifereze si sa ratifice obligatia pentru Guvernul Romaniei de a finanta si a ridica un Monument al Suferintei Romanesti care sa comemoreze tragedia romaneasca prin care sute de mii de cetateni romani au fost supusi unui adevarat genocid etnic ca urmare a ocuparii sovietice a tarii si a fostelor teritorii care au apartinut statului roman interbelic.

Preluat de la: http://memorialromanesc.org/?page_id=35

PETITIE PENTRU RECUNOASTEREA GENOCIDULUI ANTICRESTIN DIN ROMANIA COMUNISTA

S-a iniţiat o Petiţie online pentru recunoaşterea prin Lege a Genocidului Anticreştin în România Comunistă. Petiţia este în directă legătură cu Scrisoarea celor 16 organizaţii către Preşedintele României, Parlamentul şi Guvernul României (la care a venit de acum un prim răspuns). Demersul iniţiat de cele 16 organizaţii se bucură şi de susţinerea FOR (Forul Ortodox Român). Textul Scrisorii a fost citit Părintelui Iustin şi are binecuvîntarea şi încurajarea acestuia. Rugămintea noastră este ca toţi fraţii întru Hristos să se unească în această acţiune de cinstire a memoriei martirilor români din perioada comunistă, semnînd, preluînd şi răspîndind Petiţia de faţă. Petiţia online nu este singura cale de colectare a semnăturilor. Despre celelalte evenimente în sprijinul acestei acţiuni, Grupul de Iniţiativă vă va informa la vremea cuvenită. Hristos în mijlocul nostru!

Pentru a semna Petitia, intrati aici.

Preluat de pe blogul Parintelui SAVATIE.

NU FASCISMULUI, DAR SI UITARII

Un grup de Asociatii, intelectuali si simpli crestini ortodocsi au initiat o noua campanie. O campanie impotriva uitarii, o campanie pro-adevar, o campanie ce privese direct demnitatea si spiritul de jertfa al acestui neam. Intr-o scrisoare adresata Presedintelui Traian Basescu semnaland nimic altceva decat „acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi”.

Dupa cum se arata in Comunicatul de presa, „scopul principal al demersului este recunoaşterea prin lege a Genocidului Anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe”. Creştinii-ortodocşi reclamă faptul că nu există nici un act normativ care să le apere dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe, în acest sens solicitînd revederea Ordonanţei 31/2002 pe care o consideră „ambiguă” şi „o discriminare comisă printr-un act normativ al statului român”.

De asemenea, „Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice vedere asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă. Considerăm că reformularea Ordonanţei 31/2002, se constituie într-un act democratic şi necesar care ar îndrepta o greşeală impusă prin şantaj şi presiuni care nu-şi au locul în epoca democraţiei şi a libertăţii de opinie”.

Public si eu mai jos Scrisoarea integrala adersata Domnului Presedinte, fara a mai avea ceva de adaugat in plus – textul scrisorii nu lasa loc nici unui comentariu. Felicitari celor ce au redactat-o!

1. Evenimentele recente, cînd la Iaşi a fost închisă expoziţia „Destine de martiri” dedicată unor foşti deţinuţi politici creştini, unde au fost expuse materiale din fondurile CNSAS, lucru admis de Constituţia României, ne descoperă existenţa cenzurii de tip totalitar în statul român de azi. Printre cele 6 personalităţi a căror memorie a fost cinstită, cu scop educativ, prin expoziţia „Destine de martiri” se numără şi 4 preoţi ortodocşi, motiv pentru care creştinii au perceput închiderea ordonată a expoziţiei ca pe o încălcare a libertăţii religioase şi de opinie, garantate de Constituţia României.

2. Motivul pentru care s-a solicitat închiderea expoziţiei „Destine de martiri” a fost unul cît se poate de speculativ şi anume acuzaţia cum că expoziţia ar face „imagine unor legionari”. Deoarece această acuzaţie a fost adusă de directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului din România şi cîţiva adepţi ai săi, fără a invoca o lege, nu ne rămîne decît să deducem că baza legală a acestei acuzaţii o poate constitui doar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 (aprobată ca Lege de Parlament în 2006, cu rectificările de rigoare) „privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Aluzia cum că personalităţile a căror dosare au făcut obiectul expoziţiei ar intra sub incidenţa acestei legi este deplasată. Este ştiut că mai mulţi membri ai Mişcării legionare au fost anchetaţi de o comisie de pe lîngă Tribunalul de la Nurnberg şi, în urma cercetărilor, s-a declarat că “legionarii” nu se făceau responsabili de crime de război în Est, astfel că au fost absolviţi de orice responsabilitate privind abuzurile contra populaţiei şi evreilor peste Nistru. Însă chiar dacă nu ar fi aşa, trebuie să precizăm că doi dintre cei şase, părintele Arsenie Boca şi părintele Sandu Tudor, s-au dezis de mişcarea legionară, alţi doi, adică părintele Arsenie Papacioc şi părintele Calciu, au dus, după eliberarea din închisoare, o activitate exclusiv misionar-spirituală, nefăcînd parte din vreun partid sau mişcare politică, iar Valeriu Gafencu, un altul din cei şase, a murit în închisoare salvînd viaţa pastorului evreu R. Wrumbrant, ceea ce trebuie să spulbere orice acuzaţie de antisemitism sugerată de cei care au solicitat închiderea expoziţiei. Prin urmare, atît afirmaţiile venite din partea Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România, cît şi cele ale directorului Arhivelor Naţionale, care a catalogat expoziţia drept o “manipulare blamabilă a opiniei publice” sînt neîntemeiate, deşi vin de la persoane care reprezintă instituţii a căror scop declarat este studierea adevărului istoric.

3. Ordonanţa nr. 31/2002, vine într-un moment cînd statul român nu a făcut încă ordine în sutele de mii de dosare privind condamnările din perioada regimului comunist totalitar. Este de neconceput să-i consideri vinovaţi de infracţiuni contra păcii şi omenirii pe unii deţinuţi politici, precum Părintele Calciu, acuzat în mod fals la una din arestările sale de spionaj în favoarea unei puteri străine, doar în baza proceselor falsificate de un regim criminal precum a fost cel comunist în România. Completarea „printr-o hotărîre recunoscută potrivit legii” din Art. 2, punctul c, care apare în legea nouă, atunci cînd e definită persoana vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii drept „orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină, pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii” nu restaurează la modul real condiţia zecilor de mii de condamnaţi pe nedrept, de vreme ce pentru fiecare dintre ei trebuie deschis un proces individual, cu rezultat improbabil, pentru a obţine o hotărîre judecătorească de reabilitare [1].

4. Nu există nici un act normativ care să-i declare pe foştii deţinuţi politici victime ale genocidului comunist, iar pe cei implicaţi în acest genocid vinovaţi de crime împotriva umanităţii. Prin Ordonanţa 31/2002, Art. 2, punct c, foştii deţinuţi politici din România comunistă au fost incriminaţi încă o dată, de data aceasta într-un stat democratic, iar regimul criminal care i-a persecutat şi exterminat a fost absolvit de orice vină. Este inadmisibil ca zecile de mii de victime ale genocidului comunist să fie declarate vinovate de infracţiuni împotriva păcii şi omenirii şi, în virtutea Ordonanţei nr. 31/2002, să li se interzică memoria, în timp ce criminalii care i-au exterminat să rămînă nejudecaţi. Considerăm că Ordonanţa nr. 31/2002 este un act pripit şi nedrept, care încalcă brutal dreptul creştinilor-ortodocşi, care alcătuiesc majoritatea populaţiei României, la cinstirea memoriei colective a propriei Biserici, ştiut fiind faptul că marea majoritate a deţinuţilor politici erau creştini mărturisitori care au fost persecutaţi pentru credinţa lor[2].

5. Considerăm că acuzaţia de “imagine făcută unor legionari” adusă expoziţiei „Destine de martiri” de către directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România, urmată de închiderea ei, s-a făcut din ură religioasă. Nu găsim alte motive pentru care directorul unei instituţii care reprezintă etnia evreiască ar fi trebuit să se autosesizeze, cerînd închiderea expoziţiei, de vreme ce personalităţile a căror dosare făceau obiectul expoziţiei nu au nici o legătură cu evreii şi Holocaustul. Dacă dosarele securităţii, a căror retragere a fost solicitată, nu confirmau acuzaţiile aduse, atunci cine, în afara unei instanţe acreditate de stat, poate constata vinovăţia celor şase martiri, dintre care doar unul mai e în viaţă? Reacţia directorului Institutului pentru cercetarea Holocaustului din România este o defăimare gratuită a memoriei celor şase martiri creştini, lovind totodată în memoria colectivă a Bisericii Ortodoxe. Se creează impresia că CNSAS, care a ordonat retragerea dosarelor din expoziţie, a cedat unui şantaj bazat pe speculaţii în jurul învinuirii de antisemitism, devenit posibil din cauza ambiguităţii Ordonanţei nr. 31/2002 care creează confuzie între o persoană vinovată de antisemitism şi un fost deţinut politic, sugerînd că toţi deţinuţii politici sînt în mod obligatoriu şi antisemiţi.

6. Chiar şi cinstirea Crucii de către creştini este considerată inadecvată. Din Raportul privind antisemitismul în România publicat pe site-ul Comunităţii Evreieşti din România aflăm că autorii Raportului reclamă faptul că în Parlamentul României, o ţară majoritar creştină, este expusă crucea şi cataloghează drept antisemitism credinţa românilor „potrivit căreia evreii au stat în spatele morţii lui Iisus”. Cu alte cuvinte, scopul declarat al Comunităţii Evreieşti din România (aşa cum reiese de pe site-ul oficial al acesteia), bazîndu-se pe susţinătorii săi externi, este acela de a îndepărta orice prezenţă publică a simbolurilor şi mărturiilor creştine (de unde şi campania de scoatere a icoanelor din şcoli). În acest context, cenzurarea expoziţiei „Destine de martiri”, solicitată de o persoană publică a comunităţii evreieşti din România, este un act de denigrare a memoriei colective a Bisericii Ortodoxe [3].

7. Avînd în vedere conflictul provocat de directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului din România, dar şi de directorul Arhivelor Naţionale şi de aliaţii lor din presă prin închiderea expoziţiei „Destine de martiri”, cît şi alte incidente apărute pe fondul ambiguităţii Ordonanţei 31/2002, care creează posibilitatea declanşării unui nedorit fenomen de masă în România, trebuie să se recurgă urgent la reformularea Ordonanţei nr. 31/2002, care prezintă mai multe aspecte anticonstituţionale, încălcînd brutal punctele 2, 6 şi 7 din Articolul 30 din Constituţia României, care proclamă libertatea de expresie. Vă propunem, în acord cu juriştii noştri, dar şi credincioşi ai BOR, următoarele modificări:

a) Să se renunţe la termenul „infracţiuni” din formula „persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” pentru a lăsa sub incidenţa legii doar persoanele vinovate de crime de război şi împotriva umanităţii. Această precauţie se impune datorită faptului că Statul român încă nu a făcut ordine în sutele de mii de dosare intentate de regimul criminal comunist şi nu a recurs la disculparea, printr-o hotărîre judecătorească, a foştilor deţinuţi politici care au fost acuzaţi de infracţiuni fictive, unele dintre ele putînd fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii.

b) Să se specifice, în Art. 2, punctul b, unde se face referire la simbolurile fasciste, rasiste şi xenofobe faptul că simbolurile şi semnele care reprezintă religiile, respectiv cultele tradiţionale înregistrate pe teritoriul României nu sînt atacate prin această lege. În acest scop, se impune exemplificarea semnelor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob.

c) Să se omită termenul „antisemitism” din Art. 2, punctul a, deoarece el nu este cuprins în enunţul Ordonanţei care se referă doar la: „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob”. Antisemitismul se subînţelege prin termenii „fascist”, „rasist” şi „xenofob”. Prin introducerea lui în lista infracţiunilor menţionate în Art. 2, punctul a, termenul „antisemitism” apare ca ceva diferit de fascism, rasism şi xenofobie, fără a fi definit. Prin acest termen se sugerează diferenţierea evreilor de alte etnii şi naţionalităţi, ceea ce este o discriminare, comisă printr-un act normativ al Statului român.

d) La Art. 2, la noua literă introdusă, d, unde se defineşte Holocaustul în termenii următori: „Prin Holocaust se înţelege persecuţia sistematică sprijinită de stat şi anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum şi de aliaţii şi colaboratorii săi din 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de al doilea război mondial o parte din populaţia romă a fost supusă deportării şi anihilării”; să se facă referire la persecuţia sistematică sprijinită de stat împotriva creştinilor în perioada regimului totalitar comunist din România. Această completare este necesară pentru a nu crea impresia că Statul român, dorind să cinstească memoria victimelor persecuţiilor împotriva evreilor şi romilor, nesocoteşte sutele de mii de victime ale Genocidului Anticreştin care a avut loc în România în perioada regimului comunist totalitar. Situaţia României este una specială, deoarece aici au fost persecutaţi sute de mii de creştini, existînd zeci de mii de victime. Memoria martirilor din perioada comunistă este un subiect sensibil, iar cinstirea victimelor unui regim totalitar nu trebuie să ducă la neglijarea sfidătoare a victimelor altui regim totalitar. Instituţiile acreditate ale Statului român trebuie să constate şi să condamne Genocidul Anticreştin în România comunistă, precum a condamnat Holocaustul şi să recurgă la reformularea Art. 2 punctul d. De asemenea, este necesar ca persecuţia evreilor să nu fie separată prin punct de persecuţia romilor şi a creştinilor, ci întreaga definiţie a Holocaustului, care presupune un simplu şir de enumerări, să fie cuprinsă într-o singură frază.
Aceste modificări sînt necesare pentru a preveni pe viitor conflictele naţionale şi religioase pe care Ordonanţa nr. 31/2002, chiar şi în noua sa formulă, le alimentează. De asemenea, prin operarea modificărilor propuse va fi îndepărtată confuzia prin care memoria miilor de martiri creştini din perioada comunistă a fost defăimată, avîndu-se în vedere şi faptul că unii dintre ei au fost de acum propuşi spre canonizare Sfîntului Sinod al BOR. În acest sens a fost iniţiată şi o campanie, intitulată “Din temniţe spre Sinaxare”, care promovează cu succes convingerea că martirii români din temniţele comuniste sînt vrednici de a fi trecuţi în rîndul sfinţilor.

Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice perspectivă asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă. Considerăm că reformularea Ordonanţei nr. 31/2002, în termenii propuşi mai sus, se constituie într-un act democratic şi necesar care ar îndrepta o greşeală impusă prin şantaj şi presiuni care nu-şi au locul în epoca democraţiei şi a libertăţii de opinie.

+++

NOTE:

1. Este cunoscut faptul că majoritatea foştilor deţinuţi aşa-zis „politici”, printre care se numără peste 2000 de preoţi ortodocşi, în afară de călugări, au fost învinuiţi în mod fals de „spionaj” şi alte delicte care pot fi încadrate la infracţiuni contra păcii şi omenirii. Un caz celebru în acest sens îl constituie Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa care a petrecut în temniţele comuniste 21 de ani. Se ştie că Părintele Calciu a fost o personalitate publică recunoscută în Occident drept un luptător pentru pace şi drepturile omului. Părintele Calciu, care a fost eliberat din închisoare şi expulzat din ţară în urma demersurilor făcute de preşedintele SUA, Ronald Reagan, de către Papa Ioan Paul II şi alte personalităţi ale vieţii politice din Occident, a fost apoi primit la Casa Albă în mai multe rînduri ca un martir al contemporaneităţii. Paradoxul şi confuzia pe care le creează Ordonanţa nr. 31/2002 face ca un simbol al păcii şi al luptei pentru democraţie, atît de respectat în Occident, cum a fost Părintele Calciu, să fie considerat în România un delicvent vinovat de infracţiuni împotriva păcii şi omenirii şi să i se interzică memoria, deoarece şi el a fost unul din cei şase martiri omagiaţi de expoziţia „Destine de martiri”. Acesta este doar unul din cazurile în care se verifică imperfecţiunea Ordonanţei nr. 31/2002, impunîndu-se revederea ei urgentă.

2. Felul în care Comunitatea Evreiască din România (CER) speculează cu acuzaţia de antisemitism, bazîndu-se doar pe ambiguitatea Ordonanţei 31/2002, se constituie într-o promovare a prejudecăţilor prin caracterizari globale acuzatoare lipsite de fundament. De pildă, se invocă faptul că „printre români e răspîndită credinţa potrivit căreia evreii au stat în spatele morţii lui Iisus”, sau că aceştia “consideră că evreii conduc omenirea prin manipulări financiare”, deşi tot acolo, pe un ton oficial, specific oricărui raport, Dl. Alexandru Florian, care îndeplineşte şi funcţia de director al Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România, afirmă în numele CER: „Guvernul a adoptat această Ordonanţă şi ca urmare a presiunilor exercitate mai bine de 10 ani de către guvernele occidentale, în special cel american, de către asociaţii evreieşti americane şi internaţionale”, afirmaţie care nu face decît să alimenteze şi să perpetueze prejudecăţile numite mai sus.

3. Dintr-o petiţie adresată Jandarmeriei Române, iniţiată pe internet, prin care se cere înlăturarea crucii celtice din locurile publice, aflăm că Jandarmeria Română a considerat “crucea încadrată într-un cerc” drept un simbol care intră sub incidenţa Ordonanţei 31/2002 şi a efectuat sub această acuzaţie un arest în Buzău, cazul fiind dezbătut în presă. Crucea încadrată de cerc are o vechime foarte mare în Biserică, fiind prezentă pe unele biserici, pe morminte şi monumente ale creştinismului primar, precum şi în majoritatea “troiţelor” româneşti. Deoarece textul Ordonanţei 31/2002 nu dă exemple de semne şi simboluri cu caracter rasist, fascist sau xenofob, solicităm exemplificarea lor şi asigurarea cum că semnul crucii, care este sfînt pentru creştini, nu intră sub incidenţa legii.

SILVIU ARONET DESPRE CANONIZAREA SFINTILOR DIN INCHISORI

Silviu Aronet de la Revista Gand si Slova Ortodoxe a scris un articol despre canonizarea marturisitorilor din temnitele comuniste, pe care va invit sa-l cititi.

Refuzul canonizării Sfinţilor din închisori este o „dezrădăcinare a noastră consimţită tacit [1]”

Motto: „Învaţă-ne pe noi [este vorba despre patriarh şi arhierei] după Sfânta Scriptură, urmând pe Sfinţii Părinţi din vechime, şi te vom primi ca pe un egal cu apostolii, şi vom fi praf şi cenuşă sub picioarele tale sfinte; şi ne vei călca în picioare, iar noi vom socoti aceasta ca pe o sfinţire pentru noi. Şi nu numai atât ci şi poruncile tale le vom păstra până la moarte. Dacă, însă, nu ne vei călăuzi în aşa fel încât să ne supunem de bunăvoie poruncilor tale… atunci noi nu vom putea să-ţi răspundem decât prin cuvintele ucenicilor lui Hristos: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni (Fapte 5. 23)” (Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul [+1020]).

Sfinţii închisorilor vor fi canonizaţi la calendele greceşti. Cel puţin asta este concluzia care se desprinde ascultând vorbele purtătorului de cuvânt al patriarhiei, pr. Constantin Stoica. Acesta spune – şi acesta nu este un punct de vedere personal, care poate fi subiectiv, ci reprezintă punctul de vedere oficial al instituţiei ecleziale pe care o reprezintă, Patriarhia Română -: „Comisia de canonizări a sfântului Sinod are în atenţie, în vedere propunerii de canonizare, un număr important de ierarhi, de preoţi, monahi şi monahii, credincioşi laici şi mireni, din istoria Bisericii şi a poporului nostru. În acest sens, se urmăreşte o anumită abordare cronologică a cazurilor. În acest moment, comisia are în lucru cauzele mai multor mărturisitori şi martiri, începând cu secolul al XVI lea, până în secolul al XX lea inclusiv (subl. red.). Să amintim numai de Domnitorul Grigore al II lea al Ţării Româneşti sau de Veniamin Costache, din sec. al XIX – lea. Cu certitudine le va veni rândul şi martirilor, mărturisitori din închisorile comuniste despre care vorbiţi. Fără îndoială vor fi cercetate şi cauzele lor (idem). De altfel, în acest sens, se află în cercetare la nivelul parohiilor, mai multe cazuri. În tradiţia Ortodoxiei, după cum ştiţi, până se declanşează procesul de canonizare, se desfăşoară o cercetare temeinică, aprofundată, care necesită mult timp”.

Scurt, clar şi la obiect! Adică ne aflăm cu demersurile privind canonizarea în secolul al XVIII lea şi poate peste câţiva ani sau zeci de ani vor veni la rând – rândul fiind unul din elementele definitorii ale orânduirii comuniste, ca şi limba şi gândirea de lemn, dealtfel – şi martirii închisorilor, noii mucenici ai veacului XX.

Acest mod de abordare a problemei este fals, manipulant şi reprezintă o politizare a problemei.

Fals pentru că această abordare a problemei din perspectiva timpului este valabilă în cazul cuvioşilor a căror viaţă trebuie cercetată „temeinic, aprofundat” şi apoi să se poată lua o decizie în cunoştinţă de cauză. În cazul mucenicilor, însă, se caută doar curăţia dreptei credinţe, care constituie principalul etalon pentru canonizarea lor. Ori în cazul de faţă este indubitabil că Valeriu Gafencu, Daniil Tudor, pr. Ilarion Felea, monahia Mihaela Iordache şi mulţi alţii au murit mărturisindu-L pe Hristos şi dreapta credinţă ortodoxă, în confruntarea cu „cel mai nimicitor experiment care a fost altoit vreodată pe trupul şi pe sufletul vreunei comunităţi omeneşti: comunismul” [2].

„Ori în secolul XX Biserica Ortodoxă a îngenuncheat în faţa satanei şi atunci nu avem mucenici, ori Biserica Ortodoxă a dat mărturia cea bună şi atunci este firesc să-i canonizăm pe aceşti sfinţi ca poporul să-i cinstească cu evlavie” se întreabă teologul Danion Vasile. Iar răspunsul îl dă poporul dreptcredincos care îi cinsteşte – mă refer la cei care cunosc subiectul nu la cei ignoranţi sau răuvoitori – are evlavie faţă de cei care au suferit în închisori, faţă de cei care sunt rugători în ceruri pentru neamul românesc şi pentru ale căror rugăciuni Dumnezeu se milostiveşte spre noi, păcătoşii şi nevrednicii.

Fals, pentru că există un precedent! Biserica Ortodoxă Rusă şi-a canonizat mucenicii Gulagului comunist cu zecile cu sutele, având peste 1700 de noi mucenici în calendar, după cum arată şi vrednicul de pomenire Părintele Gheorghe Calciu: „Biserica Rusă a făcut martiri din toţi cei care au fost ucişi în închisori, chiar dacă au dus o luptă politică, fiindcă toţi au luptat împotriva imperiului satanic comunist. Iar la noi sfinţii sunt renegaţi de Biserică din motive politice şi din laşitate duhovnicească. Nu a auzit Sfântul Sinod despre puterea crucii: Şi a făcut din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici? Nu a auzit că pocăinţa şi curăţire lăuntrică sunt cea mai sigură poartă de intrare în rai? Nu a auzit că bunul trai este duşmanul lui Hristos în inima ierarhilor care sacrifică sfinţii din închisori în cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale?” [3].

Manipulant pentru că în momente de cumpănă, de extremă urgenţă, nu se poate accepta ca argument „abordarea cronologică a cazurilor”. Fără a pune la îndoială vrednicia Domnitorului Grigore al II lea sau a lui Veniamin Costachi – vrednici cu adevărat de canonizare – nu se pot pune în balanţă aceştia cu cei care au suferit în gulagul românesc. Sunt măsuri diferite şi doar gândirea de lemn a administraţiei bisericeşti poate refuza a lua în discuţie, în regim de urgenţă, martirajul românilor care au suferit şi au murit pentru Hristos în spaţiul concentraţionar românesc. Acest fapt „este mai mult decât indiferenţă, este anormalitate” spune jurnalistul Rafael Udrişte.

Este politizare pentru că ierarhia bisericească este prizonieră a statului laic, ateu şi masonic, al „statului laic demonizat, orientat spre o Europă Unită, plină de duhul antihristului”, după cum îl defineşte Părintele Calciu. Iar liderii, modele ale lumii de astăzi, nu suportă să fie comparaţi cu sfinţii închisorilor; diferenţa este atât de mare încât aceştia nu suportă comparaţia, iar „într-o ţară în care sfinţii sunt modele, ticăloşii ard ca viermii pe jar” [4].

Ar fi cazul ca Patriarhia Română, Sfântul Sinod să treacă peste orbire şi laşitate, să asculte vocea poporului dreptcredincios, care are puterea de a canoniza – şi chiar o va face în ciuda opoziţiei sinodului şi a patriarhiei, al cărui rol este consultativ şi executiv în acelaşi timp – şi să-i canonizeze pe Sfinţii închisorilor care „veghează peste Biserica Română, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei statului ateu şi peste neamul românesc, mai reali decât toate treptele ierarhice care neagă sfinţenia celor morţi în închisori” [5].

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu. Amin!

++++++++

[1] Rafael Udrişte, emisiunea Semne, a TVR din 8 noiembrie 2008

[2] Radu Mărculescu, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică, Ed. Albatros, Bucureşti, pag. 9

[3] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12

[4] Rafael Udrişte, emisiunea Semne, a TVR din 8 nov. 2008

[5] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12

DIN TEMNITE SPRE SINAXARE: SANDU TUDOR

       

Campania DIN TEMNITE SPRE SINAXARE initiata acum ceva vreme, continua. Ieri, 17 noiembrie, la Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci” din Aiud a avut loc un parastas in memoria lui Sandu Tudor (Ieroschimonahul Daniil). Liturghia si Parastasul au fost oficiate in Monumentul de la Aiud de un sobor de peste 10 preoti, asistati de aproximativ 200 de credinciosi. Momentul solemn a reprezentat o noua aducere aminte de cei care, protestand impotriva unui sistem dracesc de opresiune, control si spalare pe creier au suferit chinuri groaznice, unii innebunind sau lesinand, altii chiar murind de durerile provocate de loviturile aplicate cu salbaticie de semenii lor. S-a evocat persoana Parintelui Daniil, de o inalta tinuta duhovniceasca, iar in finalul Parastasului s-a cantat de catre toata lumea „Hristos a Inviat!” in speranta vietii vesnice a careia, speram, si pentru rugaciunile Sfintilor Marturisitori din temnitele comuniste, sa fim invredniciti.

Campania DIN TEMNITE SPRE SINAXARE isi propune sa readuca in prim plan aceasta jertfa, nu pentru a porni o noua revolutie, nu pentru a incita la violente, rasism sau xenofobie (asa cum trist se insinueaza) ci pentru a implini o datorie morala din partea noastra, a generatiilor care le urmeaza. Ar fi o greseala imensa si impardonabila ca jertfa si durerile celor prigoniti nu pentru altceva decat pentru credinta in Hristos, sa fie ignorate sau, mai mult, interzise.

Ne doare foarte mult sa vedem cum si astazi, la aproape un secol de la aceste evenimente, unii baga capul in nisip precum strutul, iar altii ne pun pumnul in gura interzicandu-ne chiar sa abordam acest subiect, clasificat drept „fierbinte”. Nu cred ca este atat de fierbinte cat vor unii sa-l incalzeasca artificial. Impotrivirea fata de bolsevism face parte din istoria noastra. Daca evreii, persecutati de un nebun – Hitler, gazati si stantati in lagarele naziste, au acum propria fila de manual in care se studiaza Holocaustul – pentru ca aceasta grozavie sa nu se mai intample, nici cu evreii nici nu alta natie, la fel de corect ar fi ca si despre comunism sa se vorbeasca liber si deschis, pentru ca aceasta grozavie de pe urma careia nu numai un singur popor a avut de suferit ci mai multe, care a cauzat SUTE DE MILIOANE DE VICTIME PE INTREG GLOBUL sa NU se mai repete. Prin Campania de promovare a jertfelor marturisitorilor comunisti, nu se doreste reabilitarea Miscarii Legionare nici a vreunui curent fascist. Este pur si simplu recunoasterea si cinstirea jertfei unor oameni care desi au avut familii, planuri de viitor, desi erau tineri si cu ssiguranta nu se gandeau la grozavia ce va urma, au ales sa se desparta de cele lumesti (nu fara durere sau amaraciune) dar sa nu se desparte de Hristos si Imparatia Cerurilor.

Biserica Ortodoxa are niste criterii aspre pentru canonizare si bine face. Faptele unei persoane propuse spre canonizare trebuiesc cantarite cumpatat, cu mare discernamant, pentru ca nu cumva evlavia populara sa forteze cinstirea unui inselat. Totusi, aceste criterii se aplica in privinta Cuviosilor, care au murit de moarte buna, cum se zice. In privinta mucenicilor, nu exista decat un singur criteriu valabil pentru canonizare si acesta este curatia credintei lor, marturisirea credintei in Hristos chiar si in fata mortii. Ori toti acestia care si-au gasit sfarsitul in temnitele comuniste, „dusmanii poporului”, „banditii”, „misticii”, asta au facut: L-au marturisit pe Hristos cu pretul vietii, arsi de vii, omorati prin frig si infometare, batuti pana la moarte.

Atitudinea sceptica a unora, mai ales a celor din functii inalte, ferirea de a discuta subiectul le consider penibile, rusinoase. Aceste atitudini denota ipocrizie (cum te numesti crestin, daca nu te comporti ca atare) si complicitate (cei ce se feresc de subiect sau ameninta pe cei care vor sa deschida subiectul nu sunt nici mai mult nici mai putini decat COMUNISTI).

Sfantul Sinod se fereste sa-i canonizeze pentru ca majoritatea Sinodalilor si-au facut cariera, pensia, daca vreti, pe spinarea si pe chinurile acestor mucenici. Iar cei mai tineri dintre sinodali, care n-au apucat sa fie racolati de Securitatea comunista, sunt acolo datorita „ascultarii” si „docilitatii” fata de cei deja manjiti.

Ideea cum ca noi, mirenii, nu avem dreptul sa cerem canonizarea acestor marturisitori este ridicola si sofista. Avem tot dreptul pentru ca ne simtim madulare ale Bisericii si nu putem ramane indiferenti fata de ce se intampla in Biserica dar si pentru faptul ca acei marturisitori aruncati in gropi comune pe la marginea oraselor nu sunt altceva decat fii nostri, unchii nostri, verii nostri, fratii nostri, si asa mai departe. Omul simplu, care stie greutatea vietii, care stie pretul jertfei i-a canonizat deja pe-acesti marturisitori, si la fel si Dumnezeu. Mai ramane sa schimbam si mentalitatea comunista din Biserica, pentru ca acestia sa fie trecuti si in Sinaxar.

Pana una alta, Campania continua prin conferinte si pliante, iar sprijinul moral acordat de preoti si credinciosi este incurajator. Bine-ar fi sa ne sprijine si ierarhii, asta daca Inalt Prea Sfintiile lor nu sunt prinsi cu alte treburi, mult mai importante.

CUM ISI RASPLATESTE HRISTOS MARTURISITORII

„Adevarat, adevarat va zic voua: cine marturiseste pentru Mine inaintea oamenilor, si Eu voi marturisi pentru el inaintea ingerilor…” Dar nu numai inaintea ingerilor ci si inaintea oamenilor:

Victor Roncea preia un articol din revista ATITUDINI (revista manastirii Petru Voda) pe care consider ca fiind de mare folos tuturor si care trebuie publicat si promovat. Nu numai atat dar s-a initiat chiar si o campanie de canonizare a acestor sfinti mucenici care au marturisit pe Hristos in timpul dictaturii comuniste, indiferent de culoarea politica sau starea sociala, asa cum rautacios se sugereaza astazi. Ei nu au murit pentru un ideal politic, n-au marturisit platforma program a vreunei ideologii lumesti ci L-au marturisit pe Dumnezeu Cel viu, a Caruia este Imparatia in veci. Amin. Nu uitati nici de reportajul domnului Rafael Udriste!

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.

Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni”. L‑a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-i‑le, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Părintele, uimit, s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut, a deschis cu grijă capacul răcliţei şi, uitându-se spre sfintele moaşte, le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!”

Două femei din Aiud, venind la mănăstire, mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi gleznei. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor, sfătuindu-le să se dea la locul durerii. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn, li s-au luat durerile cu mâna. M-am cutremurat!

Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă; s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: – Părinte, i-a de aici 400.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: – Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: – Dacă nu te muţi tu, atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine, el să se mute. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: – Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele, dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme.

Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa, sfinţii fac minuni. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos!

De exemplu, un tânăr avea o boală gravă de piele, pentru care medicii nu i-au găsit leac. Mama lui era credincioasă însă, şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Când a ajuns acasă, i-a uns o parte din trup, pentru că tânărul nu avea încredere şi, o minune, dimineaţa, locul care fusese uns cu ulei, era dimineaţă fără pată, sănătos.

Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet.

O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea instantaneu ca și cu mâna. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Ioan Rusul. În schimb, aici, chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică, se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc.

Iarăşi, un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului, nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie.
Nu mai spun de cazuri de demonizare. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar, începeau să zbiere şi să cadă pe jos, de ziceai că-s în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune, li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp, dar am auzit că acum iar se simt rău.

A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei, care mi-a mărturisit: „Părinte, n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Îi dădusem, când venise prima dată aici, o parte de oseminte, ca să le pună la dânsa la spital. Şi-mi zice: „Părinte, când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, în drum am aţipit. Şi, când am aţipit, am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos, cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge, şi foarte frumos la chip. Când l-am văzut, m-am înspăimântat; s-a menţinut câteva clipe vedenia, după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă, care a persistat câteva secunde, după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. Sfântul i s-a arătat.

Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud

1. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică, cu plăcuţă, cu şurubele, imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură.

2. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele.

3. Aici este o aşchie smulsă din os, din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…

4. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat; vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o.

5. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu.

6. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap

7. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari, încât dacă nu este dus imediat la medic, ajunge să înnebunească de dureri.

8. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre.

9. Osul acesta, uitaţi ce anormal de curbat este, la 90 de grade, de la poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală.

10. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală.

11. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt, uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt.

12. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian, ca să fie sigur că e mort.

Mărturii adunate şi relatate de Ieroschim. Gavriil (cunoscut ca ieromonahul Augustin, inainte de a lua marea schima), preot slujitor la Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci”, Aiud.

ATENTIE! CAD BISERICI!

Victor Roncea ne informeaza despre un fapt trist, petrecut in Brasov. O biserica 9ortodoxa) a fost demolata pentru a face loc unor birouri. Proprietarul terenului, omul de afaceri Ioan Nicolae a ales sa vanda terenul (pe care se afla biserica cu hramul Sfantului Nicolae) unei firme straine decat enoriasilor. Vanzarea s-a facut pe sest, nici credinciosii ortodocsi, nici Biserica nu au stiut de acest caz. Acelasi personagiu (actionarul majoritar al firmei InterAgro precum si al FC Brasov) detine si Combinatul Chimic din Bacau, pe care refuza sa-l modernizeze, conform legislatiei europene, starnind mania locuitorilor municipiului Bacau, care suna in continuu la Garda de Mediu. Din pacate, in afara unor amenzi, care, din cate se pare nu-l ustura pe acest individ, nu se poate face nimic. Poate o sa-l usture mania Domnului; Dumnezeu nu se lasa batjocurit! La sarbi s-au intamplat asemenea fapte pe timp de razboi, la noi, pe timp de pace…

INTERVIU DESPRE MANIPULARE

Intr-o societate din ce in ce mai turmentata, ca sa nu zic indracita, este greu sa tii drumul cel drept, „cararea Imparatiei”. Ispitele, minciuna, demagogia, si nu in ultimul rand manipularea sunt atat de intense incat si „cei alesi” pot fi amagiti. Unul dintre noi – Fratele Ioan, cu mult curaj si stoicism, a ales sa spuna lucrurilor pe nume, sa deschida ochii celor mai sceptici decat mine :), care cu siguranta vor fi socati cand vor afla ce se petrece in jurul lor. Fratele Ioan – bacauan la origine, ca si Claudiu Tarziu, Ioan Enache sau Mugur Vasiliu, alti apologeti ai zilelor noastre – a acceptat sa raspunda la cateva intrebari cu privire la manipulare, Societati Secrete sau Masonerie. Blogul lui: http://manipularea.blogspot.com. Sa vedem ce are de spus.

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

Fratele Ioan – Persoana mea nu cred ca intereseaza sau conteaza. Ce trebuie sa se stie este ca sunt un om normal, obisnuit, crestin ortodox.

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FI – Da, de la bun inceput.

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist/blogger?

FI – Nu ma consider jurnalist…

BM – Ce anume din experienta pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FI – Eu cred ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, toate la timpul lor. Un lucru pe care l-am dobandit si pe care il pretuiesc este rabdarea.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul despre Manipulare? Ce v-a determinat sa luati atitudine?

FI – Stalin spunea “dati-mi un copil de 3 ani si va fi bolsevic toata viata”. Iata ca regimurile totalitare – stalinismul, nazismul – care uneori ni se par absurde (desi ele sunt recente in istorie si ar trebui sa ne fie proaspete in memorie, deoarece nu intelegem cum au putut fi posibile), au inteles foarte bine un aspect de profunzime al fiintei umane, si anume faptul ca mintea omului, chiar si sufletul lui, sunt extrem de manevrabile. Omul e o suma de determinari – sociale, psihologice, biologice, genetice, afective, etc. La toate nivelurile si pe toate planurile, fiinta umana e rodul experientelor, al culturii vizuale, afective, intelectuale si artistice. Modul nostru de a privi si intelege lucrurile, pana la cele mai intime si profunde atitudini si moduri de viata este determinat de contextele exterioare, pe fondul zestrei noastre genetice si biologice. Astfel se naste diversitatea opiniilor si atitudinilor in societate. Sociologia trateaza cel mai bine aceste aspecte, si aceste aspecte sociologice au fost foarte bine exploatate de catre regimurile totalitare, care si-au mentinut statutul printr-un instrument extrem de pretios – propaganda. Aceasta a avut un loc de cinste, caruia conducatorii ii acordau o mare atentie, mergand foarte departe in eforturile de modificare si modelare a mintii umane. Sunt foarte multe exemple si foarte multe lucruri de spus aici. Pe blog, am incercat sa redau cateva dintre aceste aspecte. Ne amagim daca credem ca am scapat de totalitarism, ca traim intr-o societate libera. Daca regimurile care se declarau totalitare greseau prin controlul si privarea efectiva de libertate a oamenilor (jug de sub care este firesc ca, la un moment dat, popoarele sa se elibereze), regimurile pretins democratice de astazi practica un mod mult mai eficient, prin subtilitatea lui, de control al populatiei – controlul constiintei. Propaganda nu a disparut, ci a luat o forma mai placuta, o forma ce creeaza iluzia libertatii. Propaganda acestui nou regim totalitar o putem vedea zilnic in mass-media (cu privire la sexualitate, la noile modele sociale – “actual, activ, atractiv”, sef de birou (manager), cu masina, casa si vacante in strainatate, proactiv, comunicativ… – si comportamentale – fii ecologist, fii tolerant (dand un sens gresit tolerantei – a fi tolerant nu inseamna a crede ca e normal sa fii homosexual, ci inseamna a nu arunca cu pietre in omul care greseste) si a mers atat de departe incat a schimbat in profunzime modul de a intelege lumea si de a se raporta la ea al oamenilor chiar si in societatile traditionale. Mass-media este instrumentul principal al acestui experiment de modificare a constiintei la nivel mondial, si e foarte eficienta prin iluzia de libertate si diversitate. Ea e instrumentul principal prin care viciile au devenit virtuti pe plan universal (vezi revolutia sexuala, pe care numai mass-media a putut sa o faca posibila). Aceasta tendinta exista inca din Renastere – Petre Tutea spunea ca nicicand nu a avut Dumnezeu mai mult de furca cu dracul decat in spatiul Italiei Umaniste, Renascentiste – insa atunci se rezuma la anumite cercuri de artisti, intelectuali, si nu cobora la omul de rand. Sigur ca oamenii au fost viciosi in toate epocile, insa viciul a fost intotdeauna blamat, chiar daca in mod ipocrit. Ne-am putea intreba de ce ar mai fi necesara o scara de valori, daca oricum omul nu se poate sustrage viciului? Pentru ca omul mereu trebuie sa fie insotit de ideal, si, daca nu renunta la el, va reusi sa fie macar pe jumatatea lui, insa daca nu are ideal, unde sa ajunga? Se misca prin lume intre util si placut, irosindu-si viata. Omul nu e doar un animal rational. El e dator sa se cunosca pe sine insusi, si, prin el, lumea, altfel se rezuma la stadiul de animal, care isi foloseste ratiunea sau instinctele, strict in scopuri util-placute (procurarea hranei, a sentimentului de securitatea si, ca un plus fata de animale, pentru o estetizare vana a universului sau restrans). Deci, in numele cunoasterii de sine si a lumii in care traim, pentru a ne sustrage blocajului intelectual si spiritual la care ne supune societatea, am realizat un blog despre manipulare, blog care nu este destinat consideratiilor mele personale, pentru ca ele nu pot modifica constiinta nimanui, ci este destinat unor exemple si informatii care ar trebui sa ne puna constiinta in miscare, in urma carora sa ne punem intrebari cu privire la cine suntem, de ce suntem intr-un anume fel, de ce gandim intr-un anume fel, care e rolul nostru si cine, si in ce masura ne conduce? Desi postarile constau in niste simple informatii, ele ar putea sta la baza unui demers filozofic si spiritual de cunoastere a sinelui si a lumii in care traim. Imi doresc asta pentru ca, iata, nu stiu daca ai observat, dar oamenii nu comunica toti la acelasi nivel. Un calugar ii poate spune unui om cuvinte pline de duh, care ajung la sufletul omului si il fac sa se schimbe, si aceleasi cuvinte pentru altul pot sa nu insemne nimic. Unui om care e atat de obisnuit cu societatea in care traieste, i se va parea ciudat si exagerat sa-i spun eu ca e condus in multe aspecte ale chiar constiintei lui, cand el vede ca e liber sa aleaga intre 100 de canale tv, 100 de tipuri de distractie, 100 de feluri de a fi, 100 de trenduri si asa mai departe.

BM – Ce parere aveti despre recentele arestari de bloggeri din SUA? Credeti ca in viitor vor exista si la noi? Am inteles ca UE doreste sa controleze blogurile…

FI – SUA demonstreaza din nou cat de falsa si esuata este democratia americana. Insa asemenea arestari au aut loc si in Marea Britanie si Franta, pentru luari de atitudine cu privire la corupþia guvernamentalã, abuzurile la adresa drepturilor omului sau informaþii despre înãbuºirea acþiunilor de protest, tocmai lucruri cu privire la care ar trebui sa ia pozitie societatea civila in democratie. Poate e bine ca se intampla, pentru ca tot mai multi sa deschida ochii. In Romania cu siguranta se va intampla (atunci cand fenomenul va lua amploare,deoarece deocamdata aceste bloguri nu reprezinta o amenintare reala pentru autoritati) si, din pacate, la noi va fi o situatie foarte trista. Am putut vedea la summitul NATO cu cata grosolanie trateaza autoritatile romane problema dreptului la libera exprimare, si cel mai grav e ca, la noi, nimeni nu se prea scandalizeaza, asa ca abuzurile vor trece neobservate.

BM – Care este scopul final al blogului dvs.? Ce credeti sa obtineti prin publicarea acelor articole?

FI – As dori ca tot mai multi oameni sa aiba o constiinta mai activa, sa paraseasca aceasta pasivitate, comoditate mentala care e foarte nociva pe plan social si spiritual. In acelasi timp, mi-as dori sa se creeze o legatura mai profunda intre oameni din toate categoriile sociale si profesionale, din toate tagmele aritstice sau intelectuale, sa realizeze ca aceste impartiri in diferite optiuni muzicale, fotbalistice, intre artisti, intelectuali,manageri sau oameni de serviciu sunt false, ele nu trebuie sa stea la baza unei separari reale intre oameni, pentru ca toti facem parte din aceeasi societate si suntem in fata unor probleme care ar trebui sa ne uneasca. Trebuie sa ia fiinta o societate civila activa, constienta. Dar mai ales mi-as dori sa inlaturam acest tabu impus religiei, aceasta convingere a oamenilor ca gandurile, sentimentele sau atitudinea religioasa sunt pentru batrani, saraci si sectanti. Religia nu e ceva ciudat, ci e reperul nostru, punctul de sprijin, si izvor de intelepciune si adevar, si trebuie sa reincepem sa ne raportam la ea, deoarece societatea e saracita fara impactul religios in constiinta si viata de zi cu zi a oamenilor.

BM – Sunt bloggerii o „problema”? Au impact asupra lumii de rand?

FI – Sincer, nu stiu, dar e mare lucru si daca reusesti sa comunici cu o singura persoana, sa deschizi ochii cu privire la anumite aspecte macar unei singure persoane, pentru ca un singur om inseamna mult, informatiile, ideile circula, iar societatea o construim prin discurs, de orice fel. Treptat, discursul blogurilor intra in atentia publica tot mai mult. Acest fenomen al puterii cuvantului scris sau rostit, al circulatiei ideilor e foarte interesant si complex.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FI – Nu.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FI – Petre Tutea spunea “Libertatea eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te porti urca pe ea la cer, sau poti sa cobori in intuneric ”. Libertatea, asa cum e ea inteleasa astazi e acea libertate care te duce spre iad, adica o falsa libertate, o libertate a trupului, care te inrobeste, iti creeaza dependente. Libertatea contemporana e sub “duhul lumesc”, deci o libertate in lucrurile lumesti, care nu duce nicaieri si se afla in contradictie cu libertatea spiritului. Astazi suntem liberi sa fim dependenti de televizor, mobil, laptop, masina, cumparaturile zilnice, de guma de mestecat, de gelul de par, de pantofii cu toc sau fustele scurte, de toate nimicurile care ne ridica in ochii celorlalti. Cea mai grava dependenta, si cea care ne este cel mai mult exploatata este aceea de confort – material, moral, intelectual. Viata autentica a A FOST INLOCUITA practic de o viata a lancezelii, a cautarii neincetate a confortului, pe toate planurile. Aproape ca nici nu putem concepe existenta in afara confortului maxim, viata ni se pare ca nu merita traita. Omul trebuie sa fie deasupra trupului sau, deasupra patimilor sale, si nu sclavul placerilor si al confortului. Acest principiu se regaseste nu numai in crestinism, ci in toate religiile. Nu exista nicio religie si nici un principiu filosofic sau religios care sa spuna ca e bine sa traim ca niste animale, satisfacandu-ne orgoliile si placerile. Societatea in care traim e una prin excelenta hedonista – in alte epoci oamenii credeau in martiriu, in post, in suferinta, nu se fereau de greutatile vietii pentru ca acestea ii eliberau spiritual. “Suferinta purifica” e o absurditate in zilele noastre, cand suntem indemnati prin toate mijloacele posibile sa ne satisfacem toate placerile, si ni se creeaza chiar altele noi. Poate ca unei femei dintr-un sat din Moldova, de acum cincizeci de ani nu i-ar fi facut placere sa se catere pe tocuri si sa-si acopere zi de zi fata cu o masca (make-up), ci acestea ar fi incurcat-o, insa pentru femeia de astazi aceste aspecte, ridicole la urma urmei sunt un “must” (un musai, n.r.), pentru ca asa o invata revistele si televiziunea. Este aceasta din urma oare mai libera? Libertatile sexuale, libertatile oferite de liberalismul economic sunt, de fapt, cai spre nefericire, spre inrobire a spiritului prin aplecarea exclusiva asupra nevoilor trupului. Spiritul capitalist – de vesnica cautare a dobandirii de capital, nu pentru vreun folos, ci pentru a-l reinvesti – e o inchisoare, omul contemporan traieste o continua cautare a ceva ce nu exista (pentru ca satisfacerea nevoilor trupesti si a patimilor, cum e vanitatea, nu au limita, ci mereu nevoile acestea cresc, fara sa duca insa la nimic decat la autodistrugere spirituala si vesnica nemultumire).

Cea mai acuta problema a drepturilor omului cu care s-au intalnit cei ce au incercat sa le formuleze si sa le impuna, a fost faptul ca acestea se contrazic intre ele – drepturile homosexualilor se contrazic cu dreptul la exprimare libera si la constiinta religioasa a societatilor traditional-crestine; dreptul femeii de a dispune de propriul corp (de intrerupere a sarcinii) contravine drepturilor copilului la viata (si, apropo de societatea hedonista, astazi lumea accepta plina de falsa compasiune uciderea copiilor care se vor naste in saracie, ca si cum viata in afara confortului material nici nu merita traita). Si acesta, dupa parerea mea, e rezultatul faptului ca in formularea Drepturilor Omului nu s-a tinut cont de legile Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne incalca nici un drept, si convingerea mea ferma e ca, daca formulam drepturile omului cu Biblia alaturi, vom gresi mai putin. Poate ca pare absurd astazi sa afirmi ca, spunandu-i unui homosexual ca nu e bine ceea ce face, e un pacat, un viciu care-i face rau, nu-i incalci niciun drept ci, dimpotriva, ii oferi sansa eliberarii. E absurd pentru ca oamenii nu mai au un punct de sprijin si sunt rataciti. Religia nu e limitare, ci punct de sprijin pentru eliberare, dar multi nu inteleg si se revolta. Comunicarea se realizeaza greu pentru ca revolta lor e condusa de orgoliu, ei vor sa-si asume pacatul, si nu sa lupte cu el, ba chiar sa se mandreasca si constiinta lor sa doarma linistita. Problemele omenesti sunt multe si imposibil de descurcat fara un reper cum este crestinismul.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui blogger.

FI – Societate hedonista, contemplativ-pasiva, comoda mental si moral, lipsita de discernamant, tanara generatie debusolata, lipsita de valori. E o societate marcata de generalizarea si estetizarea, banalizarea raului, promovarea lui ca produs de marketing (si nu neaparat raul vazut din punct de vedere crestin, dar si perceptiile asupra raului care au existat in constiinta colectiva mereu, caci dihotomia Bine – Rau a marcat istoria faptelor si a mentalitatilor). Crestinismul e punctul de sprijin, e baza la care putem reveni, omul contemporan nu are radacini, nu mai are o disponibilitate de a gandi aspectele profunde ale vietii, si este netrezit spiritual, deoarece patimile pe care si le exploateaza zilnic, stimulat de mass-media ii intuneca spiritul si distorsioneaza adevarul .E o societate care traieste prea mult in concret, in prezent. Pe de o parte, e marcata de “spiritul mic, burghez”, si, pe de alta parte, de o lipsa de valori si idealuri in planurile artistic, politic, intelectual – adica ale elitelor. O societate aflata sub “duhul lumesc”.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FI – Ignoranta si nepasarea, comoditatea si atasamentul oamenilor pentru confortul psihic si material pe care li-l ofera societatea contemporana, care are o atitudine foarte relaxata fata de pacat. Reticenta – oamenii sunt foarte atasati de ideile pe care si le insusesc sau le sunt imprimate de catre societate, si pe care, fara sa le judece sau sa le analizeze in profunzime, si le fixeaza drept „punctele lor de vedere”, pe care le apara apoi cu obstinatie, devenind foarte reticenti la alte tipuri de perspective.

„Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic se transforma intr-un punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!”

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari si daca vreti, comparativ cu ce ar trebui sa fie?

FI – In general destul de buna…insa trebuie privite lucrurile daca nu cu suspiciune, macar cu prudenta. In spatele multor organizatii antiglobalizare, grupari care trateaza problemele de acest gen se afla finantari si interese suspecte (si aici nu ma refer la cele mentionate mai sus, deoarece nu am cunostinte in acest sens). Adica atunci cand apare o miscare sociala influenta, apar multe parti interesate sa o foloseasca pentru propriile beneficii, prin delegitimarea miscarii prin instigare la manifestari de strada zgomotoase sau (cum s-a intamplat in mai multe cazuri) prin agenti secreti infiltrati care recurg la actiuni violente in numele miscarii, desi contrar acesteia – pentru denigrarea ei. Se incearca sa fie controlate politic si economic, de catre serviciile secrete si marile forte financiare, pentru a reduce orice forma de lupta impotriva sistemului si orice opozitie intelectuala fata de principiile neoliberalismului economic, gravate in marmura de Tratatul Constitutional European, de exemplu, respins de cetatenii Frantei si Olandei in 2005, care sta la baza Tratatului de la Lisabona, respins recent prin vot de cetatenii irlandezi, singurii cetateni europeni carora li s-a permis sa voteze (in celelalte state europene, ratificarea tratatului s-a facut prin votul Parlamentului). Aici se vede totusi diferenta intre opzitia, alternativa intelectuala din aceste state europene, si cea din Romania. Desigur, diferentele exista atat la nivelul mass-mediei alternative (la noi aceasta nu este suficient de bine reprezentata si de puternica, desi e foarte bine si important ca exista), dar si la nivelul gradului de informare si constientizare a popoarelor – francez, olandez, irlandez si, respectiv, roman.

Iata totusi ce se intampla atat in Romania, cat si in tarile cu democratii pretinse functionale: In Franta, „Le Monde Diplomatique”, principalul sustinator mediatic al adeptilor antiglobalizarii (a existat si varianta romaneasca a „le monde diplomatique”, care, desi acum nu se mai tipareste, este disponibila on-line), este condusa de interese financiare proglobalizare, dupa cum reiese din lista proprietarilor ei – detalii cunoscute, sunt publicate mai amanuntit pe blog. Sau, in Romania ONG-urile lui George Soros, destinate implementarii unor programe civice sau apararii drepturilor omului-SON, dintre membrii caruia, in 2004, au ajuns in Guvernul Romaniei. Despre George Soros se stie ca este un mare speculant financiar, ce intretine legaturi stranse cu familia Rotschild prin intermediul unor afaceri care nu au nimic de a face cu latura umanitara si liberala pretinsa a actiunilor finantate de el.

BM – Cum vedeti Ortodoxia romaneasca la ora actuala, raportata la celelalte tari? Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FI – Uite o defnitie clara si frumoasa a ortodoxiei rasaritene:

„- Parinte, spuneti de multe ori: cutare om vede cu lentila europeana si nu cu duh rasaritean. Ce intelegeti prin asta ?

– Cand spun ca omul a prins duhul rasaritean si l-a lasat pe cel european, vreau sa spun ca a lasat logica, rationalismul, si a prins simplitatea si evlavia, pentru ca acesta e duhul ortodox in care Se odihneste Hristos: simplitate si evlavie.” (Cuv. Paisie Agioratul, “Cu durere si dragoste pentru omul contemporan”). Deci comoara traditiei religioase rasaritene e simplitatea si evlavia (asta nu inteleg multi atunci cand se vorbeste despre valoarea traditiei romanesti, despre maretia taranului de altadata si spiritul lui deosebit), iar deosebirea fata de spriritul rationalist, umanist, european este foarte mare. Din pacate, acest spirit a cuprins si spatiile ortodoxiei rasaritene, si a reusit sa infranga intrucatva aceasta comoara spirituala.

“Secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc”. Desi pare greu de crezut, cred ca multi oameni se vor intoarce la credinta pe viitor si multi se vor departa si mai mult. Perioadele marcate de o netrezire spirituala au alternat mereu cu defulari, cu perioade in care spiritualitatea a redevenit punct de interes, intr-un mod mai mult sau mai putin apropiat de adevar. Problema societatii noastre sunt oamenii care nu mai cauta, oamenii multumiti, oamenii care s-au situat mult prea confortabil in aceasta falsa realitate a materiei si a constiintei. Acestia nu au framantari existentiale, de constiinta si de nici un fel, si atitudinea aceasta e periculoasa pentru ca e incurajata la maxim de mass-media, dar si pentru ca e greu sa-i faci pe asemenea oameni sa paraseasca realitatea cunoscuta si confortabila, sa mai aiba idealuri. Oamenii au renuntat treptat la idealuri pentru ca sufereau prea mult incercand sa le atinga. Astfel ca, pentru a fi mai impacati cu constiinta lor, le-au anulat. Insa idealul e important si nu trebuie sa lipseasca din nici o societate, deoarece, cu cat acesta e mai inalt, cu atat oamenii se vor ridica mai sus, chiar daca nu-l vor atinge. In masura in care oamenii isi vor reevalua prioritatile si vor intelege ca au nevoie de mai mult decat bunuri materiale, Biserica isi va recastiga importanta.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra, ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FI – Habar n-am cum e receptata munca mea…nimeni nu-mi reproseaza nimic…

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FI – Tot in analizele sociologilor putem observa care este puterea cuvintelor. Exista cuvinte care fac epoca si care, prin puterea lor, schimba mentalitati. Exista cuvinte care apar intr-o anumita epoca si ajung sa o caracterizeze. E, de fapt, un proces de reciprocitate. Cateva astfel de cuvinte, proletar (cuvant despre care unii sociologi spun ca a avut viata de un secol, si a marcat secolul respectiv), socialism, democratie (ce putere enorma are acest cuvant in epoca noastra, fie ca el este inteles gresit sau corect), toleranta, extremism, fundamentalism, fanatism. Acesti termeni sunt promovati pentru a insoti un anumit inteles, o anumita idee. Pentru asta, sunt mentionati mereu in anumite contexte (negative sau pozitive), si creeaza mereu etichete. “Fundamentalist” de exemplu, a fost folosit tot mai des in raport cu noua amenintare creata – terorismul, ajungand ca acesti doi termeni sa fie asociati in mentalul colectiv; democratia ca mod de guvernare interna a unui stat – a fost asociata, in plan politic, cu pacea la nivel mondial – desi motivele izbucnirii conflictelor intre state tin mai putin, sau chiar deloc, de forma de guvernamant a statelor – deci, impunerea democratiei in statele mai slabe din punct de vedere economic, cu scopul declarat de a asigura pacea mondiala, porneste de la o premisa neadevarata, intrucat statele democratice pot intra in conflicte in aceeasi masura ca si cele nedemocratice. Un alt termen, pe care l-am mai mentionat este toleranta. Asa cum este ea astazi promovata si folosita, toleranta vine sa anuleze dihotomia Bine – Rau din constiinta oamenilor, dihotomie pe care s-a bazat viata interioara si organizarea sociala a oamenilor in toate epocile, chiar si cele precrestine. Toleranta astazi vine sa anuleze din constiinte viziunile cu privire la bine si rau pe care s-au chinuit atatea generatii anterioare sa le formuleze. Binele si raul nu mai au fundamente religioase, ci sunt strict legate de social. “Binele” se fundamenteaza pe civism, pe utilul social, iar “raul” pe ceea ce e antisocial. Cel mai grav astazi nu este sa fii un om viciat (viciul fiind transformat chiar, prin arta si moda, in virtute), ci un om intolerant. Sigur ca toleranta este o valoare in sine, promovata chiar de crestinism, insa astazi ea este folosita cu noi conotatii, periculoase pentru conceptia asupra normalitatii a societatii. Toleranta nu presupune anularea conceptelor de ”rau”, ”gresit” sau ”pacat”, asa cum se incearca. Daca eu consider ca homosexualitatea e un “pacat”, un “rau” atat pentru sufletul omului cat si pentru societate si un lucru “gresit” din punct de vedere al naturii – nu inseamna ca sunt intolerant! Intolerant as fi daca as avea un comportament discriminatoriu fata de persoanle homosexuale, in privinta drepturilor lor cetatenesti – de a beneficia de conditii egale pentru obtinerea unui loc de munca, etc. Granita e insa foarte subtire – probabil ca un cetatean care se declara homosexual nu va obtine prea curand, prin vot, vreo functie publica. Dar in acelasi timp, nici o persoana heterosexuala care vorbeste despre viata sa sexuala in public nu va avea prea multe sanse. Sub aspect moral, homosexualitatea trebuie condamnata, la un loc cu toate celelalte vicii pe care opinia publica le-a condamnat dintotdeauna, mai ales ca aceasta problema devine tot mai periculoasa, fiind un atentat la institutia familiei.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FI – Conspiratii la nivel politic au existat dintotdeauna si, daca stam sa analizam, conspiratiile sunt prezente si in vietile noastre de zi cu zi. Cu totii conspiram. Aceasta idee nu ar trebui sa ne socheze. Teoriile de politica internationala evita sa puna problema in acest fel, si formuleaza criterii si reguli dupa care sa explicam evenimentele istorice si tendintele din politica. Fara indoiala ca multe dintre ele ne sunt utile, pentru ca se bazeaza pe niste observatii empirice si, dupa cum stim , “istoria se repeta”. Insa politica externa e condusa si dirijata de oameni, care se pot supune sau nu regulilor si criteriilor formulate si observate de teoreticienii si analistii politici. De aceea, trebuie cercetati oamenii, pentru ca actiunile lor decurg din firea lor, iar istoria e intemeiata pe firea umana. Acumularea de informatii din acest domeniu, al conspiratiilor, ne va conduce cu siguranta la convingerea ca exista grupuri care conduc si dirijeaza anumite (tot mai multe) aspecte ale vietii politice, sociale, mediatice, chiar climatice (folosirea armelor climaterice) ale anumitor parti ale lumii – si asta in colaborare cu sefi de stat sau de guverne, lideri ai unor organizatii suprastatale, lideri ai unor grupari sau organizatii nonguvernamentale. De asemenea, vom putea observa tendinta de expansiune a acestor interese, favorizata de politica neoliberalismului economic, care conduce la aparitia unor noi actori pe plan international, in afara de state – companiile multinationale. Vom observa cum liderii acestor companii detin si alte companii care se infiltreaza in economiile tot mai multor state, cum acesti lideri sunt sau au relatii cu persoane din guvernele statelor, sau chiar cu sefi de state. Francmasoneria e o realitate istorica, despre care, insa, nu s-a vorbit suficient, creandu-se o aura de mister in jurul ei si devenind neplauzibila.

Exista totusi si o neputinta a noastra, pe care incercam sa o mascam sau nu, dar ea exista sub diferite forme – ignoranta, pasivitate, etc. si contribuie la ceea ce se intampla astazi. Altfel spus, 80% da, 20 % …

BM – Se vorbeste despre criza petrolului si criza energetica. Sunt aceste crize provocate, intretinute?

FI – Sunt convins ca da, la fel ca si criza imobiliara, dar vom sti care a fost scopul dupa ce vom vedea efectele.

BM – Cat de influenta este Masoneria in ziua de astazi? Mai sunt valabile „eliminarile” persoanelor „care deranjeaza”?

FI – La fel de influenta ca si in alte epoci. Intentiile ei sunt aceleasi – evenimentele istorice, multe dintre ele, au fost planificate si dirijate de francmasonerie. Astazi francmasoneria actioneaza foarte eficient in planul social si al mentalitatilor prin intermediul mass-mediei. In trecut, ideile noi circulau, insa rar ajungeau la omul de rand si faceau “epoca”. Tot mass-media faciliteaza procesul de comunicare in cadrul masoneriei, o comunicare mai buna in cadrul unei organizatii ducand, dupa cum se stie, la o realizare mai eficienta a planurilor si obiectivelor ei. Nu vad de ce eliminarile nu ar mai fi astazi valabile. Poate datorita presei, dar nici ea nu este libera. In orice caz, eliminarea fizica ar putea fi incomoda, deoarece au existat dintotdeauna si alte forme de eliminare – de exemplu prin discreditare (si aici avem chiar exemplul lui Eminescu, ale carui scrieri consider ca e necesar sa revina tinerii de astazi)

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FI – Multi monahi din Biserica Ortodoxa sustin ca va fi o mare prigonire, ca se va incerca ruperea Bisericii Ortodoxe prin pericolul ecumenismului. Cei care se vor opune ecumenismului vor fi catalogati “fundamentalisti” si dati la o parte. Oamenii trebuie sa inteleaga ce reprezinta ecumenismul si de ce e o erezie, pentru ca altfel, ideea e chiar atractiva, pe fondul tolerantei ca valoare promovata universal (desi inteleasa prost).

BM – Este ecumenismul rodul unor intalniri secrete ale unor organizatii oculte? Este ecumenismul un sistem deliberat cu un scop anume?

FI – Categoric da. Ecumenismul nu e nimic altceva decat Globalizare pe plan spiritual. El vizeaza dezradacinarea, pierderea identitatii popoarelor pe planul care, dupa parerea mea, le-a definit in mod decisiv: religia.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FI – Cu riscul de a ma repeta, daca oamenii sunt lipsiti de idealuri ei vor trai in lancezeala totala, pentru ca orice ar face, oricate bunuri materiale ar dobandi, oricata faima sau putere, nu le e de ajuns pentru a fi multumiti. Crestinismul e cel mai frumos si mai complet ideal care a punctat vreodata istoria. Singura care iti ofera multumire e credinta in Hristos, pentru ca e desavarsita, prezenta in Biserica, la Sfintele Taine. Aceasta lehamite a oamenilor si-au castigat-o singuri, prin despiritualizarea lumii. Cioran parca spune ca “plictiseala ne arata cata carne este in spirit”. Aceasta lehamite, pe care am putea-o asemana cu o plictiseala, cu o apatie, e rodul faptului ca ne-am ingropat sufleteste si spiritual in material. Criza de personalitate ce e decat lipsa modelelor? Oamenii trebuie sa-si regaseasca curajul de a crede si a visa cat mai sus, sa-si formuleze din nou idealuri.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FI – Daca doresc, da. Daca nu sunt controlate politic sau economic si daca nu sunt sabotate din interior, da. Si un singur om poate schimba cate ceva. Putin cate putin. Chiar daca ne propunem sa schimbam intreaga lume, trebuie sa pornim de la oameni. De oameni inca se mai tem guvernele, si cele nationale, si cele mondiale. In ziua in care nu se vor mai teme de oameni nu se va mai putea face mare lucru la nivel universal, ci doar individual. Asociatiile civice sunt foarte importante pentru ca redau oamenilor curajul si un oarecare ideal. Dar in Romania sunt total absente din viata publica.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FI – Sfaturi nu sunt in masura sa dau. Uite un citat care mi-a placut, si care e relevant pentru blogul meu, din J.J.Rousseau (1712-1778): „Spiritul isi are nevoile sale, dupa cum trupul le are pe ale sale. Acestea din urma constituie temeliile societatii, celelalte – agrementul ei. In timp ce guvernul si legile se ingrijesc de securitatea si bunastarea oamenilor adunati laolalta, stiintele, literele si artele, mai putin despotice si poate mai puternice, aseaza ghirlande de flori peste lanturile de fier ce-i incatuseaza, inabusa in ei simtamantul libertatii careia ii erau destinati, ii fac sa-si iubeasca sclavia, transformandu-i in ceea ce numim popoare civilizate”.

JOHN BOLTON: RECUNOASTEREA KOSOVO A FOST O GRESEALA

John Bolton, membru al Partidului Republican si expert pe probleme de Securitate SUA, declara ca este foarte probabil ca Israelul sa atace Iranul dupa alegeri. Mai ales ca de ceva vreme SUA sprijina operatiuni secrete in Iran, care i-a costat pana acum 400 milioane de dolari, care au menirea de a destabiliza gruparile religioase. In a doua parte a stirii Interfax, Bolton declara ca recunoasterea Kosovo de catre americani a fost o greseala uriasa, care ar putea destabiliza zona, mai ales daca sarbii bosniaci urmeaza modelul kosovar declarandu-si independenta. O asemenea atitudine ar fi fost de inteles acum 15 ani, spune Bolton, nicidecum acum, dupa instaurarea democratiei in Serbia. Acesta mai precizeaza ca americanii de rand n-au stiut absolut nimic in aceasta privinta, fiindu-le ascuns.

Bolton said also that the U.S. recognition of Kosovo’s independent was a serious mistake. The recognition could escalate tensions in the Balkans, rather than normalize the situation, he said. Bosnian Serbs would wonder why not secede from Bosnia if Kosovo could secede from Serbia, while Belgrade democrats would wonder why their aspirations for European integration and defense of democratic values was rewarded in that way (with the recognition of Kosovo), Bolton said.

Hopefully, instability in the Balkans would not deepen, alongside the risk of violence, said the prominent Republican, who currently works for the American Enterprise Institute. The policy on Kosovo has been unaltered since the time Slobodan Milosevic led Yugoslavia, Bolton said. The opposition to Milosevic was so strong that the United States gave support to anyone in opposition, he said.

However, the situation changed drastically when a democratic government took office in Belgrade, and support for Kosovo is now atavistic, Bolton said. He said he believed that such support might have made sense 15 years ago, but not now.

As for the opinion of the American people about events in Kosovo, he said, the Americans have no viewpoint on Kosovo. He said everything had been done by the State Department, while others paid little attention.

PETITIE PENTRU CATERISIREA CELOR 2 IERARHI APOSTATI

Via CLAUDIU TARZIU aflam ca Memoriul initiat de Federatia Asociatiilor Laicatului Ortodox poate fi semnat si AICI iar via VICTOR RONCEA aflam ca mai multi asa zisi intelectuali, precum si ne-ortodocsi au trimis la randu-le petitii in favoarea ierarhilor apostati. De ce e treaba lor si de ce se baga ei unde nu le fierbe oala nu-i greu de inteles. De aceea se cade ca mai multi dintre ortodocsi sa semneze aceasta petitie, pentru a dovedi ca nu suntem doar o mana de extremisti.