LIPSA DE CARACTER A OMULUI NOU

Imi zice cineva vizavi de atitudinea Dianei Iovanovici Sosoaca in Senat, cu privire la educatia sexuala si libertatile romanilor, ca ce mare lucru rezolva la urma urmei, in afara de faptul ca trece drept mahalagioaica. Nu stiu ce-ar putea reusi un partid cu 10% in conditiile in care sunt si cam singuri impotriva tuturor, e-adevarat. Insa interlocutorul meu care se regaseste si in alte persoane, a scos in evidenta, mai mult nevrand decat vrand, un fapt cat se poate de real. Dar cat se poate de real!! Anume ca Dumnezeu are un plan cu fiecare din noi. Nu in sensul de predestinare, ci in sensul ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Iar gandurile Lui nu sunt ca gandurile noastre.

Desigur si puterea raului se manifesta tot prin oameni. Prin libera vointa si manifestarea ei alegem implicit o tabara. Cu alte cuvinte, sau altfel spus, in functie de ce atitudine alegi esti fie pe potriva planului Lui, fie impotriva.

Binele biruieste in final fie si numai pentru ca raul se destrama singur. Dar, cateodata, mai castiga si raul. A adopta o pozitie de partea Binelui este intotdeauna onorant pentru persoana respectiva. Si o datorie pentru toti. Insa cu atat mai mult a-ti mentine pozitia in conditii de adversitate, de amenintare sau de riscuri diverse (pierderea locului de munca, afectarea imaginii, pierderea sprijinului familiei, prietenilor, samd) este mai onorant. Si mai admirabil. La urma urmei, principial vorbind, omul se cunoaste cu adevarat numai in anumite situatii.

Ma uit la Diana si vad o femeie. O femeie obisnuita, cu copii, o femeie care face o munca enorma (care presupune timp, efort si cum am zis, riscuri) pentru binele comun. Asta denota tarie de caracter!

In acelasi timp vad o serie de barbati care-si lustruiesc muschii la sala, cu potential intelectual si spirit de observatie dar care aleg sa remarce in baza acestor virtuti detalii stupide, care nici macar nu-s reale: ca AUR e sprijinit de Putin, ca fac jocurile ocultei, ca sunt extremisti, ca tralala. Si, prin urmare, aleg sa stea deoparte. Sa comenteze pe unde apuca si sa se vaite ca desi sunt in rahat pana in gat si nu le place, totusi parca mana intinsa de AUR nu e chiar curata, iar ei, in imensa lor desteptaciune, s-ar compromite si mai abitir dac-ar apuca-o. Asadar, aleg sa ramana in rahat, ba chiar ii indeamna si pe altii s-o faca, ca nu cumva salvandu-se din mizeria in primul rand spirituala, sa nu sufere vreo dezamagire ca salvarea lor din latrina s-a produs de brate straine si inselatoare. De parca cei care i-au bagat in mizerie le-au dorit binele, au fost oameni educati, curati si romani neaosi!

Spre deosebire de Diana si AUR, care macar incearca sa implineasca lucrarea Binelui, fitosii astia fac indirect lucrarea raului! Un prost arunca o piatra intr-o balta si zece intelepti cauta s-o descopere si s-o scoata. Numele inteleptilor se pierde intotdeauna in istorie, nu-i mai stie nimeni. Constienti de starea lor sunt doar ei. Si cu Dumnezeu din Cer. Pilda in acest sens este situatia detinutilor politici anticomunisti. Puteau iesi usor din inchisoare, puteau sa-si continue viata daca jurau credinta partidului. In schimb au ales suferinta. De ce? Pentru ca au avut caracter. Au avut un ideal si s-au tinut de el. N-au fost lasi, au fost curajosi, drepti, onesti cu ei si cu ceilalti.

Si ce mai fac fitosii mei educati, telectuali, avocati, doctori, profesori? Pai stau relaxati in conditiile in care se coace ditamai dictatura mondiala, fac reclama la vaccinuri dubioase, ca sa nu zic criminale si intind perdeaua de fum mai ales daca obtin si ceva foloase materiale.

De ce tac doctorii si nu spun ca exista remedii naturiste eficiente impotriva covid, facandu-se complici mortilor cu care suntem speriati? De ce inca pun in aplicare un protocol ineficient pentru bolnavii de covid? Pentru ca n-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca n-u credinta in Dumnezeu. In general, intelectualilor li se pare un lucru firesc sa se trezeasca dimineata si sa se imbarce spre locul liberei profesii. Nu-si pun problema ca au ajuns unde au ajuns datorita faptului ca Dumnezeu a ingaduit sa se nasca sanatosi si capabili sa inmagazineze informatii si iscusinta. Sau dibacie, dupa caz. Nu, ei iau totul de buna si se cred superiori prin propriile puteri. Dar daca te nasteai domnu doctor intr-o familie modesta de la tara si nu puteai trece prin scoala, macar sa fi avut intelect? Dar daca te nasteai domnu doctor pe timpul unui accident nuclear care te-ar fi marcat fizic? Decide cineva cand si unde se naste? Sau daca apuca dimineata ori sfarsitul de saptamana?

De ce se prostitueaza intelectual mari personalitati literare, filosofi, scriitori, nu dam nume, ii stim cu totii. Aia care promoveaza legebetismul si globalizarea sub emblema libertatii si egalitatii. Aia care au dileme mai vechi sau mai noi, sau care se considera humanisti. De ce in 30 de ani n-au participat la o demonstratie, de ce intrati in politica nu au facut mai mult, de ce ataca miseleste AUR si simpatizantii, dintr-un orgoliu debordant? Pentru ca n-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca pacatele intelectuale sunt mai mari decat pacatele trupesti. Nu suporta sa vina niste smeriti sa spuna lucrurilor pe nume intr-o maniera sincera si simpla. Chiar si daca Dumnezeu alege pe cele nepuntincioase si slabe ca sa faca de rusine pe cele mari. Daca nu se despica firu-n paispe si nu se face uz de cuvinte greu de pronuntat si citit, din categoria termenilor tehnici care se folosesc in 0,013% din conversatii si daca nu se aluneca deseori in abstract invocandu-se ce-ar fi putut fi daca-ar fi fost sa fie sau sa nu fie, atunci e clar ca discutia e submediocra pentru standardul lor. CS Lewis in Marea Despartire surprinde foarte bine aceste aspecte unde intelectuali ajunsi in Rai, refuza locul, nu pentru ca ar fi ceva urat sau de chin, ci pentru ca e altfel decat si l-au imaginat ei. E cu adevarat un soc sa constati ca, dupa ce ai dezbatut toata viata sexul ingerilor la modul in care ai fost atat de preocupat de treaba asta incat ai renuntat sa te implici si sa faci lumina in probleme practice si de interes general, ingerii nu au sex. Si ca de fapt, raiul este literalmente asa cum spune Biblia, iar explicatiile tale metaforice si plastice nu fac nici cat un mar stricat in fata realitatii evidente si mai ales, infinite si neschimbabile. Trist. Dar adevarat.

De ce tac avocatii, profesorii? N-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca au destui bani ca sa nu le pese de binele amaratilor si de libertatile noastre ale tuturor. Ei stiu sa lupte pentru libertatile lor la o adica. Pentru ce sa-si complice existenta?

De ce tac preotii, ierarhia, Biserica? Ba mai mult fac spoturi de promovare a vaccinarii? N-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca n-au inteles cui slujesc. Sunt niste ratati.

Toti laolalta nu sunt decat urmasii (de ce nu si trupesti?) ai carturarilor si fariseilor din vechime, care L-au rastignit pe Hristos. Samanta raului s-a perpetuat in toti acestia, pentru ca in vietile lor au implinit lucrarea raului, s-au inchinat Banului si Bunastarii, iar acum zeul lor isi cere sacrificiile.

Toti care sunt lipsiti de caracter sunt inchinatori la idoli, la stricaciune si la moarte si se fac vinovati de pacate straine, deci se incarca atat pe ei cat si neamul lor cu blesteme grozave. Plata pacatelor lor va fi aproape imposibil de achitat pentru ca ramificatiile actiunilor lor se intind peste mase intregi de oameni. E una cand raspunzi doar pentru ale tale si diferit cand raspunzi de altii.

Prin urmare, cand cei care sunt in masura sa tipe, tac, atunci pietrele vor striga. Cand slujitorii lui Hristos aduc uraciunea pustiirii in locul cel sfant, cercetarea lui Dumnezeu este aproape.

Ma ingrozeste faptul ca multi chiar nu-si dau seama de aceasta si se amagesc facand compromisuri si agatandu-se in continuare de comoditatile acestei lumi, in masura in care moartea este un adevar tot mai des in zilele noastre. La ce-ti foloseste statutul social si traiul mai mult decat decent, daca traiesti intr-o lume decazuta si suferinda? La ce e bun progresul cand la capat te-asteapta moartea? Uneori, consecinta a acestui progres.

Multi aleg sa se vaccineze pentru a nu-si pierde locul de munca. Pai si daca te regasesti in randul celor care ajung incapacitati pe viata de la acest experiment, la ce-ti mai foloseste? Si daca nu ramai handicapat dupa vaccinare, dar indirect sustii ideea si o promovezi ca atare si raman altii handicapati, cu ce te foloseste? Si daca esti din HoReCa si dai reducere celor vaccinati si tu insuti de vaccinezi ca sa-ti redeschizi afacerea, cu ce-ti foloseste, cand ajuti la propagarea raului? Si, daca peste ani, se constata ca totul a fost o eroare si ca sunt consecinte drastice pe termen lung, cine poarta responsabilitatea morala? Va veti dezvinovati precum fariseii si carturarii, ca n-ati stiut? Ca Iuda poarta vina? Veti arunca pisica moarta in ograda fiecaruia ca doar fiecare a ales liber?

M-au disperat astia de la RRA, postul national de radio, care ar trebui sa slujeasca binelui comun. Si presa in general. Nu scapa o vorba despre un efect secundar, nu publica nici macar un comentariu in subsol, comentariu citit de mai nimeni. Toti au interesul sa ascunda adevarul, sa se promoveze numai stirea asa zis oficiala. Ei, nu sunteti ticalosi? Voi sunteti mahalagioacele si dezinformatorii. Manipulatorii de ev mediu si asasinii binelui, tradatorii si extremistii care refuzati dialogul, uratii si bubosii, incubatoare ambulante de virusi si idei virusate. Daca Hristos ar veni acum cu slava-I dumnezeiasca voi ati anunta ca totul e un mare fake-news pus la cale cel mai probabil de Dragnea si agenturi rusesti!

Vai de cei care si-au amagit constiinta in anii vietii lor. Care visati cu Mironov si Elonie la colonizarea planetelor si viata vesnica prin transumanism.

In toata pacla asta, se intrevad totusi niste straluciri finale, ultime zbateri inaintea marelui intuneric. Dumnezeu a aratat aceste licariri de speranta pentru ca urmasii Lui sa-si dea seama ca nu sunt singuri. Aceste straluciri sunt de aur, dar nu razbat intunericul mintilor multora. Semn al mizeriei in care zac!

CUM ISI RASPLATESTE HRISTOS MARTURISITORII

„Adevarat, adevarat va zic voua: cine marturiseste pentru Mine inaintea oamenilor, si Eu voi marturisi pentru el inaintea ingerilor…” Dar nu numai inaintea ingerilor ci si inaintea oamenilor:

Victor Roncea preia un articol din revista ATITUDINI (revista manastirii Petru Voda) pe care consider ca fiind de mare folos tuturor si care trebuie publicat si promovat. Nu numai atat dar s-a initiat chiar si o campanie de canonizare a acestor sfinti mucenici care au marturisit pe Hristos in timpul dictaturii comuniste, indiferent de culoarea politica sau starea sociala, asa cum rautacios se sugereaza astazi. Ei nu au murit pentru un ideal politic, n-au marturisit platforma program a vreunei ideologii lumesti ci L-au marturisit pe Dumnezeu Cel viu, a Caruia este Imparatia in veci. Amin. Nu uitati nici de reportajul domnului Rafael Udriste!

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.

Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni”. L‑a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-i‑le, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!”. Părintele, uimit, s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut, a deschis cu grijă capacul răcliţei şi, uitându-se spre sfintele moaşte, le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?” iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!”

Două femei din Aiud, venind la mănăstire, mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi gleznei. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor, sfătuindu-le să se dea la locul durerii. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn, li s-au luat durerile cu mâna. M-am cutremurat!

Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă; s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: – Părinte, i-a de aici 400.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: – Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: – Dacă nu te muţi tu, atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine, el să se mute. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: – Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele, dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme.

Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa, sfinţii fac minuni. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos!

De exemplu, un tânăr avea o boală gravă de piele, pentru care medicii nu i-au găsit leac. Mama lui era credincioasă însă, şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Când a ajuns acasă, i-a uns o parte din trup, pentru că tânărul nu avea încredere şi, o minune, dimineaţa, locul care fusese uns cu ulei, era dimineaţă fără pată, sănătos.

Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet.

O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea instantaneu ca și cu mâna. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Ioan Rusul. În schimb, aici, chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică, se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc.

Iarăşi, un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului, nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie.
Nu mai spun de cazuri de demonizare. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar, începeau să zbiere şi să cadă pe jos, de ziceai că-s în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune, li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp, dar am auzit că acum iar se simt rău.

A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei, care mi-a mărturisit: „Părinte, n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat”. Îi dădusem, când venise prima dată aici, o parte de oseminte, ca să le pună la dânsa la spital. Şi-mi zice: „Părinte, când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, în drum am aţipit. Şi, când am aţipit, am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos, cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge, şi foarte frumos la chip. Când l-am văzut, m-am înspăimântat; s-a menţinut câteva clipe vedenia, după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă, care a persistat câteva secunde, după care m-am trezit şi am bufnit în plâns”. Sfântul i s-a arătat.

Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud

1. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică, cu plăcuţă, cu şurubele, imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură.

2. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele.

3. Aici este o aşchie smulsă din os, din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…

4. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat; vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o.

5. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu.

6. Sfântul acesta are încă fire de păr pe cap

7. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari, încât dacă nu este dus imediat la medic, ajunge să înnebunească de dureri.

8. Acesta şi-a păstrat carnea între vertebre.

9. Osul acesta, uitaţi ce anormal de curbat este, la 90 de grade, de la poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală.

10. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală.

11. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt, uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt.

12. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian, ca să fie sigur că e mort.

Mărturii adunate şi relatate de Ieroschim. Gavriil (cunoscut ca ieromonahul Augustin, inainte de a lua marea schima), preot slujitor la Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci”, Aiud.

INDUCERE DELIBERATA IN EROARE

În Ziarul de Iaşi, ediţia de vineri, 15 august 2008, sub titlul „Scandal naţional cu acuzaţii de legionarism pornit de la o expoziţie din Iaşi” şi sub semnătura dnei Ioana Popa, a fost publicat un articol alarmist, care induce în eroare opinia publică şi provoacă prejudicii de imagine Asociaţiei ROST, pe care o conduc. Drept pentru care ţin să fac unele precizări, pornind de la afirmaţiile din textul amintit mai sus.

1. Autoarea articolului scrie: „…Asociaţia ROST, considerată de unii istorici de extremă dreapta, filolegionară, personajele cheie ale expoziţiei fiind, spun acuzatorii, alese în consecinţă”.

Referitor la prima parte a frazei „acuzatorii” (aşa, ne întoarcem în anii ’50) trebuie să producă un argument cât de firav în sprijinul acestei alegaţii. Asociaţia ROST este o organizaţie neguvernamentală înregistrată legal în România, organizaţie culturală şi educativă, neimplicată politic în nici un fel. Numai în regimul comunist se punea semnul de egalitate între fascism/legionarism şi cei care promovau o cultură creştină şi naţională. ROST promovează valori naţionale, nu „idei şi oameni care au activat în mişcarea legionară”. Se întîmplă ca un Mircea Eliade, un Constantin Noica, un Petre Ţuţea, un Radu Gyr sau un Ernest Bernea (ca mai toată elita interbelică) să fi avut o legătură cu mişcarea legionară, dar ce să facem, să nu-i mai pomenim, în ciuda uriaşului lor aport la cultura naţională, de teamă să nu fim acuzaţi de legionarism? Asta ar fi numai contraproductiv pentru o cultură care, să recunoaştem, nu dă pe dinafară de valori, ci şi o prostie ideologică pe care nu o putem asuma.

În paginile revistei ROST, pe care o editează asociaţia omonimă, veţi găsi însă articole relevante şi despre persoane care chiar nu pot fi acuzate de aderenţă la mişcarea legionară, doar dacă nu cumva orbirea ideologică v-ar îndemna să vadeţi legionari sângeroşi în Ştefan cel Mare, Eminescu, N. Steinhardt, N. Iorga, Ioan Alexandru, Pr. Sofian Boghiu, Mitropolitul Nicolae Colan, sau Vasile Voiculescu.

În a doua parte a frazei, „acuzatorii” susţin că „personajele cheie”, recte Părintele Arsenie Boca, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Daniil (Sandu) Tudor, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Valeriu Gafencu şi Ioan Ioanolide, ar fi fost alese să fie evocate în expoziţie pentru că au fost legionari. Întâi, sunt dovezi clare că Pr. Arsenie Boca şi Sandu Tudor nu au avut de-a face cu mişcarea legionară, ultimul fiind chiar un adversar redutabil al ei, ca publicist. Doi, Gheorghe Calciu, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide au fost membri ai „Frăţiei de Cruce”, nu ai mişcării legionare, şi, după cum s-ar cuveni să ştie istoricii ale căror păreri apar în acest articol, „Frăţia de Cruce” era o organizaţie de educaţie pentru elevi, fără acţiuni politice propriu-zise. Acum, dacă dl Dorin Dobrincu şi dl Adrian Cioflâncă au fost pionieri în timpul comunismului, înseamnă că ei sunt şi astăzi nişte comunişti feroce?

Le amintesc şi dumnealor, ca şi altor suferinzi de „corectitudine politică” pe bani, că Părintele Calciu a fost închis de comunişti în anul 1979 pentru că a protestat contra dărâmării bisericilor din România (a fost singurul preot care a ridicat glas în public în această problemă), că a fost scos din închisoare în anii ’80 la intervenţia SUA, că a devenit cetăţean de onoare al SUA (unde a emigrat), că a fost primit cu onoruri de doi preşedinţi americani, Ronald Reagan şi George Bush (sn.) – or fi fost şi aceştia promotori ai extremei drepte?

Iar Părintele Daniil (Sandu Tudor) a avut moarte martirică, la Aiud, unde a fost bătut până la ultima suflare. El şi Valeriu Gafencu sunt propuşi pentru canonizare.

Părintele Arsenie Papacioc este singurul care a făcut parte din mişcarea legionară, dar de câteva zeci de ani s-a dedicat exclusiv slujirii lui Dumnezeu, iar astăzi este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ortodocşi români în viaţă. Apropo, frumos cadou a primit, prin acest atac, de ziua sfinţiei sale (a împlinit 94 de ani la 13 august a.c.).

2. Autoarea articolului redă următoarea declaraţie a dlui Dorin Dobrincu: „Este vorba despre o manipulare directă. Aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate. Au fost închise pentru un crez politic, şi nu unul religios.”

Prin această expoziţie, organizatorii nu au pus în discuţie opţiunile politice a celor evocaţi şi nu le apreciază calităţile democratice, ci s-au oprit doar la mărturisirea lor de credinţă. Pentru că toţi se află în Martirologiul întocmit de o comisie mixtă a Bisericii Ortodoxe Române şi a principalelor denominaţiuni creştine de la noi.

3. „Pe de altă parte, însuşi conţinutul acestei expoziţii este unul pe care noi îl privim cu consternare. A face imagine unor persoane care au activat în extrema dreaptă românească este un lucru de neacceptat”, a declarat, la rându-i, fără să fi văzut expoziţia, dl Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România.

La drept vorbind, cum n-am înţeles de ce are a se pronunţa în chestiune dl Dobrincu, aşa n-am priceput nici în baza cărei competenţe se pronunţă şeful unui institut de cercetare a holocaustului evreiesc cu privire la câteva victime emblematice ale holocaustului comunist din România. Dar, să trecem…

Expoziţia nu a încercat să reliefeze implicarea politică a celor şase persoane, ci: A. să sublinieze metodele de urmărire şi încadrare informativă a Securităţii, şi B. să reflecte concepţii şi idei spirituale ale celor evocaţi, din care se vede, între altele, că nu se încadrau în extremismele epocii. Cu alte cuvinte, expoziţia se referă la şase conştiinţe teologice, la şase trăitori ai credinţei ortodoxe, urmăriţi de Securitate şi prigoniţi pentru credinţă, nu la şase exponenţi ai unui curent politic.

În final, unele explicaţii tehnice, pentru a spulbera orice dubiu şi orice temere.

Expoziţia „Destine de martiri” , aflată până pe 10 septembrie la Iaşi, a fost iniţiată şi alcătuită de către Muzeul Judeţean Ialomiţa, care are dreptul să-şi aleagă colaboratorii. CNSAS şi Asociaţia ROST, prezentaţi drept co-organizatori, au pus la dispoziţia Muzeului Judeţean Ialomiţa materialele necesare: documente despre, fotografii cu şi lucruri care au aparţinut celor evocaţi. Organizarea propriu-zisă, selecţia materialelor, confecţionarea panourilor, parteneriatul cu alte muzee locale, stabilirea traseului prin ţară au căzut în sarcina Muzeului Judeţean Ialomiţa, care s-a achitat foarte bine, după cum se vede.

Dl Virgiliu Ţârău, vicepreşedinte al Colegiului CNSAS, nu poate pretinde că instituţia pe care o reprezintă nu ştia cu cine este asociată în această manifestare culturală şi că expoziţia este itinerantă. CNSAS a aprobat o cerere de colaborare a Muzeului Judeţean Ialomiţa, document în care sunt informaţiile esenţiale. Iar expoziţia a fost deschisă în preajma Paştelui din acest an la Slobozia, apoi, a fost vernisată la Vaslui, de fiecare dată cu participarea unui reprezentant al CNSAS.

În nici unul dintre materialele de prezentare a expoziţiei nu există nici un rând de propagandă legionară. Vă invit să verificaţi în acest sens pliantele, broşurile şi afişele distribuite. Cât priveşte culoarea afişelor, mă mir că ne-aţi acuzat de propagandă islamică sau maghiară. V-aţi gândit că verdele poate însemna şi altceva decât legionarism, de pildă renaştere (spirituală)?

Expoziţia „Destine de martiri” nu este singulară. În anul 2006, Muzeul Judeţean Ialomiţa a organizat expoziţia „Patru biografii de cărturari/Patru destine de martiri”, care a cuprins documente, fotografii şi obiecte aparţinând lui Nicu Steinhardt, Radu Gyr, Vasile Voiculescu şi Mircea Vulcănescu. Şi acea expoziţie a fost vernisată în mai multe oraşe. Nici presa, nici oficialităţile nu s-au arătat atunci oripilate de prezenţa în expoziţie a unui fost comandant legionar, Radu Gyr, poate şi pentru că manifestarea era una axată pe valoarea culturală şi pe mărturisirea de credinţă a celor patru prigoniţi de comunişti, nu pe opţiunile lor politice.

Prin afirmaţii mincinoase şi lipsite de responsabilitate, dl Dorin Dobrincu & Co nu fac decât să perpetueze obsesiile şi stereotipurile Securităţii comuniste – aşa cum reies ele inclusiv din expoziţia „Destine de martiri”. Şi nu din neştiinţă, ci mânaţi de frustrări şi conflicte personale, sau din dorinţa de a se face „utili” cercurilor care inventează extremişti verzi pe pereţi pentru a-şi justifica sinecurile primite în „lupta” contra extremismului.

În legătură cu declaraţiile d-nilor Dobrincu şi Florian, Asociaţia ROST îşi rezervă dreptul de a-şi apăra reputaţia în instanţă.

În final, le mulţumesc tuturor celor care au făcut publicitate expoziţiei de la Iaşi prin această furtună într-un pahar cu apă şi îi invit pe oamenii de bună credinţă să se convingă cu ochii lor dacă „Destine de martiri” face apologia extremei drepte sau nu.

Cu nădejdea că m-am făcut înţeles şi că nu veţi ignora ideologic acest drept la replică,

Al dvs.
Claudiu Târziu,
preşedinte al Asociaţiei ROST

preluat de pe blogul lui Claudiu Tarziu

BANC TEOLOGIC

INTREBARE LA RADIO TRINITAS: Care este singura lumina care nu lumineaza?

RASPUNS: Lumina (ziarul) Patriarhiei.

INTERVIU DESPRE MANIPULARE

Intr-o societate din ce in ce mai turmentata, ca sa nu zic indracita, este greu sa tii drumul cel drept, „cararea Imparatiei”. Ispitele, minciuna, demagogia, si nu in ultimul rand manipularea sunt atat de intense incat si „cei alesi” pot fi amagiti. Unul dintre noi – Fratele Ioan, cu mult curaj si stoicism, a ales sa spuna lucrurilor pe nume, sa deschida ochii celor mai sceptici decat mine :), care cu siguranta vor fi socati cand vor afla ce se petrece in jurul lor. Fratele Ioan – bacauan la origine, ca si Claudiu Tarziu, Ioan Enache sau Mugur Vasiliu, alti apologeti ai zilelor noastre – a acceptat sa raspunda la cateva intrebari cu privire la manipulare, Societati Secrete sau Masonerie. Blogul lui: http://manipularea.blogspot.com. Sa vedem ce are de spus.

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

Fratele Ioan – Persoana mea nu cred ca intereseaza sau conteaza. Ce trebuie sa se stie este ca sunt un om normal, obisnuit, crestin ortodox.

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FI – Da, de la bun inceput.

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist/blogger?

FI – Nu ma consider jurnalist…

BM – Ce anume din experienta pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FI – Eu cred ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, toate la timpul lor. Un lucru pe care l-am dobandit si pe care il pretuiesc este rabdarea.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul despre Manipulare? Ce v-a determinat sa luati atitudine?

FI – Stalin spunea “dati-mi un copil de 3 ani si va fi bolsevic toata viata”. Iata ca regimurile totalitare – stalinismul, nazismul – care uneori ni se par absurde (desi ele sunt recente in istorie si ar trebui sa ne fie proaspete in memorie, deoarece nu intelegem cum au putut fi posibile), au inteles foarte bine un aspect de profunzime al fiintei umane, si anume faptul ca mintea omului, chiar si sufletul lui, sunt extrem de manevrabile. Omul e o suma de determinari – sociale, psihologice, biologice, genetice, afective, etc. La toate nivelurile si pe toate planurile, fiinta umana e rodul experientelor, al culturii vizuale, afective, intelectuale si artistice. Modul nostru de a privi si intelege lucrurile, pana la cele mai intime si profunde atitudini si moduri de viata este determinat de contextele exterioare, pe fondul zestrei noastre genetice si biologice. Astfel se naste diversitatea opiniilor si atitudinilor in societate. Sociologia trateaza cel mai bine aceste aspecte, si aceste aspecte sociologice au fost foarte bine exploatate de catre regimurile totalitare, care si-au mentinut statutul printr-un instrument extrem de pretios – propaganda. Aceasta a avut un loc de cinste, caruia conducatorii ii acordau o mare atentie, mergand foarte departe in eforturile de modificare si modelare a mintii umane. Sunt foarte multe exemple si foarte multe lucruri de spus aici. Pe blog, am incercat sa redau cateva dintre aceste aspecte. Ne amagim daca credem ca am scapat de totalitarism, ca traim intr-o societate libera. Daca regimurile care se declarau totalitare greseau prin controlul si privarea efectiva de libertate a oamenilor (jug de sub care este firesc ca, la un moment dat, popoarele sa se elibereze), regimurile pretins democratice de astazi practica un mod mult mai eficient, prin subtilitatea lui, de control al populatiei – controlul constiintei. Propaganda nu a disparut, ci a luat o forma mai placuta, o forma ce creeaza iluzia libertatii. Propaganda acestui nou regim totalitar o putem vedea zilnic in mass-media (cu privire la sexualitate, la noile modele sociale – “actual, activ, atractiv”, sef de birou (manager), cu masina, casa si vacante in strainatate, proactiv, comunicativ… – si comportamentale – fii ecologist, fii tolerant (dand un sens gresit tolerantei – a fi tolerant nu inseamna a crede ca e normal sa fii homosexual, ci inseamna a nu arunca cu pietre in omul care greseste) si a mers atat de departe incat a schimbat in profunzime modul de a intelege lumea si de a se raporta la ea al oamenilor chiar si in societatile traditionale. Mass-media este instrumentul principal al acestui experiment de modificare a constiintei la nivel mondial, si e foarte eficienta prin iluzia de libertate si diversitate. Ea e instrumentul principal prin care viciile au devenit virtuti pe plan universal (vezi revolutia sexuala, pe care numai mass-media a putut sa o faca posibila). Aceasta tendinta exista inca din Renastere – Petre Tutea spunea ca nicicand nu a avut Dumnezeu mai mult de furca cu dracul decat in spatiul Italiei Umaniste, Renascentiste – insa atunci se rezuma la anumite cercuri de artisti, intelectuali, si nu cobora la omul de rand. Sigur ca oamenii au fost viciosi in toate epocile, insa viciul a fost intotdeauna blamat, chiar daca in mod ipocrit. Ne-am putea intreba de ce ar mai fi necesara o scara de valori, daca oricum omul nu se poate sustrage viciului? Pentru ca omul mereu trebuie sa fie insotit de ideal, si, daca nu renunta la el, va reusi sa fie macar pe jumatatea lui, insa daca nu are ideal, unde sa ajunga? Se misca prin lume intre util si placut, irosindu-si viata. Omul nu e doar un animal rational. El e dator sa se cunosca pe sine insusi, si, prin el, lumea, altfel se rezuma la stadiul de animal, care isi foloseste ratiunea sau instinctele, strict in scopuri util-placute (procurarea hranei, a sentimentului de securitatea si, ca un plus fata de animale, pentru o estetizare vana a universului sau restrans). Deci, in numele cunoasterii de sine si a lumii in care traim, pentru a ne sustrage blocajului intelectual si spiritual la care ne supune societatea, am realizat un blog despre manipulare, blog care nu este destinat consideratiilor mele personale, pentru ca ele nu pot modifica constiinta nimanui, ci este destinat unor exemple si informatii care ar trebui sa ne puna constiinta in miscare, in urma carora sa ne punem intrebari cu privire la cine suntem, de ce suntem intr-un anume fel, de ce gandim intr-un anume fel, care e rolul nostru si cine, si in ce masura ne conduce? Desi postarile constau in niste simple informatii, ele ar putea sta la baza unui demers filozofic si spiritual de cunoastere a sinelui si a lumii in care traim. Imi doresc asta pentru ca, iata, nu stiu daca ai observat, dar oamenii nu comunica toti la acelasi nivel. Un calugar ii poate spune unui om cuvinte pline de duh, care ajung la sufletul omului si il fac sa se schimbe, si aceleasi cuvinte pentru altul pot sa nu insemne nimic. Unui om care e atat de obisnuit cu societatea in care traieste, i se va parea ciudat si exagerat sa-i spun eu ca e condus in multe aspecte ale chiar constiintei lui, cand el vede ca e liber sa aleaga intre 100 de canale tv, 100 de tipuri de distractie, 100 de feluri de a fi, 100 de trenduri si asa mai departe.

BM – Ce parere aveti despre recentele arestari de bloggeri din SUA? Credeti ca in viitor vor exista si la noi? Am inteles ca UE doreste sa controleze blogurile…

FI – SUA demonstreaza din nou cat de falsa si esuata este democratia americana. Insa asemenea arestari au aut loc si in Marea Britanie si Franta, pentru luari de atitudine cu privire la corupþia guvernamentalã, abuzurile la adresa drepturilor omului sau informaþii despre înãbuºirea acþiunilor de protest, tocmai lucruri cu privire la care ar trebui sa ia pozitie societatea civila in democratie. Poate e bine ca se intampla, pentru ca tot mai multi sa deschida ochii. In Romania cu siguranta se va intampla (atunci cand fenomenul va lua amploare,deoarece deocamdata aceste bloguri nu reprezinta o amenintare reala pentru autoritati) si, din pacate, la noi va fi o situatie foarte trista. Am putut vedea la summitul NATO cu cata grosolanie trateaza autoritatile romane problema dreptului la libera exprimare, si cel mai grav e ca, la noi, nimeni nu se prea scandalizeaza, asa ca abuzurile vor trece neobservate.

BM – Care este scopul final al blogului dvs.? Ce credeti sa obtineti prin publicarea acelor articole?

FI – As dori ca tot mai multi oameni sa aiba o constiinta mai activa, sa paraseasca aceasta pasivitate, comoditate mentala care e foarte nociva pe plan social si spiritual. In acelasi timp, mi-as dori sa se creeze o legatura mai profunda intre oameni din toate categoriile sociale si profesionale, din toate tagmele aritstice sau intelectuale, sa realizeze ca aceste impartiri in diferite optiuni muzicale, fotbalistice, intre artisti, intelectuali,manageri sau oameni de serviciu sunt false, ele nu trebuie sa stea la baza unei separari reale intre oameni, pentru ca toti facem parte din aceeasi societate si suntem in fata unor probleme care ar trebui sa ne uneasca. Trebuie sa ia fiinta o societate civila activa, constienta. Dar mai ales mi-as dori sa inlaturam acest tabu impus religiei, aceasta convingere a oamenilor ca gandurile, sentimentele sau atitudinea religioasa sunt pentru batrani, saraci si sectanti. Religia nu e ceva ciudat, ci e reperul nostru, punctul de sprijin, si izvor de intelepciune si adevar, si trebuie sa reincepem sa ne raportam la ea, deoarece societatea e saracita fara impactul religios in constiinta si viata de zi cu zi a oamenilor.

BM – Sunt bloggerii o „problema”? Au impact asupra lumii de rand?

FI – Sincer, nu stiu, dar e mare lucru si daca reusesti sa comunici cu o singura persoana, sa deschizi ochii cu privire la anumite aspecte macar unei singure persoane, pentru ca un singur om inseamna mult, informatiile, ideile circula, iar societatea o construim prin discurs, de orice fel. Treptat, discursul blogurilor intra in atentia publica tot mai mult. Acest fenomen al puterii cuvantului scris sau rostit, al circulatiei ideilor e foarte interesant si complex.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FI – Nu.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FI – Petre Tutea spunea “Libertatea eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te porti urca pe ea la cer, sau poti sa cobori in intuneric ”. Libertatea, asa cum e ea inteleasa astazi e acea libertate care te duce spre iad, adica o falsa libertate, o libertate a trupului, care te inrobeste, iti creeaza dependente. Libertatea contemporana e sub “duhul lumesc”, deci o libertate in lucrurile lumesti, care nu duce nicaieri si se afla in contradictie cu libertatea spiritului. Astazi suntem liberi sa fim dependenti de televizor, mobil, laptop, masina, cumparaturile zilnice, de guma de mestecat, de gelul de par, de pantofii cu toc sau fustele scurte, de toate nimicurile care ne ridica in ochii celorlalti. Cea mai grava dependenta, si cea care ne este cel mai mult exploatata este aceea de confort – material, moral, intelectual. Viata autentica a A FOST INLOCUITA practic de o viata a lancezelii, a cautarii neincetate a confortului, pe toate planurile. Aproape ca nici nu putem concepe existenta in afara confortului maxim, viata ni se pare ca nu merita traita. Omul trebuie sa fie deasupra trupului sau, deasupra patimilor sale, si nu sclavul placerilor si al confortului. Acest principiu se regaseste nu numai in crestinism, ci in toate religiile. Nu exista nicio religie si nici un principiu filosofic sau religios care sa spuna ca e bine sa traim ca niste animale, satisfacandu-ne orgoliile si placerile. Societatea in care traim e una prin excelenta hedonista – in alte epoci oamenii credeau in martiriu, in post, in suferinta, nu se fereau de greutatile vietii pentru ca acestea ii eliberau spiritual. “Suferinta purifica” e o absurditate in zilele noastre, cand suntem indemnati prin toate mijloacele posibile sa ne satisfacem toate placerile, si ni se creeaza chiar altele noi. Poate ca unei femei dintr-un sat din Moldova, de acum cincizeci de ani nu i-ar fi facut placere sa se catere pe tocuri si sa-si acopere zi de zi fata cu o masca (make-up), ci acestea ar fi incurcat-o, insa pentru femeia de astazi aceste aspecte, ridicole la urma urmei sunt un “must” (un musai, n.r.), pentru ca asa o invata revistele si televiziunea. Este aceasta din urma oare mai libera? Libertatile sexuale, libertatile oferite de liberalismul economic sunt, de fapt, cai spre nefericire, spre inrobire a spiritului prin aplecarea exclusiva asupra nevoilor trupului. Spiritul capitalist – de vesnica cautare a dobandirii de capital, nu pentru vreun folos, ci pentru a-l reinvesti – e o inchisoare, omul contemporan traieste o continua cautare a ceva ce nu exista (pentru ca satisfacerea nevoilor trupesti si a patimilor, cum e vanitatea, nu au limita, ci mereu nevoile acestea cresc, fara sa duca insa la nimic decat la autodistrugere spirituala si vesnica nemultumire).

Cea mai acuta problema a drepturilor omului cu care s-au intalnit cei ce au incercat sa le formuleze si sa le impuna, a fost faptul ca acestea se contrazic intre ele – drepturile homosexualilor se contrazic cu dreptul la exprimare libera si la constiinta religioasa a societatilor traditional-crestine; dreptul femeii de a dispune de propriul corp (de intrerupere a sarcinii) contravine drepturilor copilului la viata (si, apropo de societatea hedonista, astazi lumea accepta plina de falsa compasiune uciderea copiilor care se vor naste in saracie, ca si cum viata in afara confortului material nici nu merita traita). Si acesta, dupa parerea mea, e rezultatul faptului ca in formularea Drepturilor Omului nu s-a tinut cont de legile Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne incalca nici un drept, si convingerea mea ferma e ca, daca formulam drepturile omului cu Biblia alaturi, vom gresi mai putin. Poate ca pare absurd astazi sa afirmi ca, spunandu-i unui homosexual ca nu e bine ceea ce face, e un pacat, un viciu care-i face rau, nu-i incalci niciun drept ci, dimpotriva, ii oferi sansa eliberarii. E absurd pentru ca oamenii nu mai au un punct de sprijin si sunt rataciti. Religia nu e limitare, ci punct de sprijin pentru eliberare, dar multi nu inteleg si se revolta. Comunicarea se realizeaza greu pentru ca revolta lor e condusa de orgoliu, ei vor sa-si asume pacatul, si nu sa lupte cu el, ba chiar sa se mandreasca si constiinta lor sa doarma linistita. Problemele omenesti sunt multe si imposibil de descurcat fara un reper cum este crestinismul.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui blogger.

FI – Societate hedonista, contemplativ-pasiva, comoda mental si moral, lipsita de discernamant, tanara generatie debusolata, lipsita de valori. E o societate marcata de generalizarea si estetizarea, banalizarea raului, promovarea lui ca produs de marketing (si nu neaparat raul vazut din punct de vedere crestin, dar si perceptiile asupra raului care au existat in constiinta colectiva mereu, caci dihotomia Bine – Rau a marcat istoria faptelor si a mentalitatilor). Crestinismul e punctul de sprijin, e baza la care putem reveni, omul contemporan nu are radacini, nu mai are o disponibilitate de a gandi aspectele profunde ale vietii, si este netrezit spiritual, deoarece patimile pe care si le exploateaza zilnic, stimulat de mass-media ii intuneca spiritul si distorsioneaza adevarul .E o societate care traieste prea mult in concret, in prezent. Pe de o parte, e marcata de “spiritul mic, burghez”, si, pe de alta parte, de o lipsa de valori si idealuri in planurile artistic, politic, intelectual – adica ale elitelor. O societate aflata sub “duhul lumesc”.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FI – Ignoranta si nepasarea, comoditatea si atasamentul oamenilor pentru confortul psihic si material pe care li-l ofera societatea contemporana, care are o atitudine foarte relaxata fata de pacat. Reticenta – oamenii sunt foarte atasati de ideile pe care si le insusesc sau le sunt imprimate de catre societate, si pe care, fara sa le judece sau sa le analizeze in profunzime, si le fixeaza drept „punctele lor de vedere”, pe care le apara apoi cu obstinatie, devenind foarte reticenti la alte tipuri de perspective.

„Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic se transforma intr-un punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!”

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari si daca vreti, comparativ cu ce ar trebui sa fie?

FI – In general destul de buna…insa trebuie privite lucrurile daca nu cu suspiciune, macar cu prudenta. In spatele multor organizatii antiglobalizare, grupari care trateaza problemele de acest gen se afla finantari si interese suspecte (si aici nu ma refer la cele mentionate mai sus, deoarece nu am cunostinte in acest sens). Adica atunci cand apare o miscare sociala influenta, apar multe parti interesate sa o foloseasca pentru propriile beneficii, prin delegitimarea miscarii prin instigare la manifestari de strada zgomotoase sau (cum s-a intamplat in mai multe cazuri) prin agenti secreti infiltrati care recurg la actiuni violente in numele miscarii, desi contrar acesteia – pentru denigrarea ei. Se incearca sa fie controlate politic si economic, de catre serviciile secrete si marile forte financiare, pentru a reduce orice forma de lupta impotriva sistemului si orice opozitie intelectuala fata de principiile neoliberalismului economic, gravate in marmura de Tratatul Constitutional European, de exemplu, respins de cetatenii Frantei si Olandei in 2005, care sta la baza Tratatului de la Lisabona, respins recent prin vot de cetatenii irlandezi, singurii cetateni europeni carora li s-a permis sa voteze (in celelalte state europene, ratificarea tratatului s-a facut prin votul Parlamentului). Aici se vede totusi diferenta intre opzitia, alternativa intelectuala din aceste state europene, si cea din Romania. Desigur, diferentele exista atat la nivelul mass-mediei alternative (la noi aceasta nu este suficient de bine reprezentata si de puternica, desi e foarte bine si important ca exista), dar si la nivelul gradului de informare si constientizare a popoarelor – francez, olandez, irlandez si, respectiv, roman.

Iata totusi ce se intampla atat in Romania, cat si in tarile cu democratii pretinse functionale: In Franta, „Le Monde Diplomatique”, principalul sustinator mediatic al adeptilor antiglobalizarii (a existat si varianta romaneasca a „le monde diplomatique”, care, desi acum nu se mai tipareste, este disponibila on-line), este condusa de interese financiare proglobalizare, dupa cum reiese din lista proprietarilor ei – detalii cunoscute, sunt publicate mai amanuntit pe blog. Sau, in Romania ONG-urile lui George Soros, destinate implementarii unor programe civice sau apararii drepturilor omului-SON, dintre membrii caruia, in 2004, au ajuns in Guvernul Romaniei. Despre George Soros se stie ca este un mare speculant financiar, ce intretine legaturi stranse cu familia Rotschild prin intermediul unor afaceri care nu au nimic de a face cu latura umanitara si liberala pretinsa a actiunilor finantate de el.

BM – Cum vedeti Ortodoxia romaneasca la ora actuala, raportata la celelalte tari? Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FI – Uite o defnitie clara si frumoasa a ortodoxiei rasaritene:

„- Parinte, spuneti de multe ori: cutare om vede cu lentila europeana si nu cu duh rasaritean. Ce intelegeti prin asta ?

– Cand spun ca omul a prins duhul rasaritean si l-a lasat pe cel european, vreau sa spun ca a lasat logica, rationalismul, si a prins simplitatea si evlavia, pentru ca acesta e duhul ortodox in care Se odihneste Hristos: simplitate si evlavie.” (Cuv. Paisie Agioratul, “Cu durere si dragoste pentru omul contemporan”). Deci comoara traditiei religioase rasaritene e simplitatea si evlavia (asta nu inteleg multi atunci cand se vorbeste despre valoarea traditiei romanesti, despre maretia taranului de altadata si spiritul lui deosebit), iar deosebirea fata de spriritul rationalist, umanist, european este foarte mare. Din pacate, acest spirit a cuprins si spatiile ortodoxiei rasaritene, si a reusit sa infranga intrucatva aceasta comoara spirituala.

“Secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc”. Desi pare greu de crezut, cred ca multi oameni se vor intoarce la credinta pe viitor si multi se vor departa si mai mult. Perioadele marcate de o netrezire spirituala au alternat mereu cu defulari, cu perioade in care spiritualitatea a redevenit punct de interes, intr-un mod mai mult sau mai putin apropiat de adevar. Problema societatii noastre sunt oamenii care nu mai cauta, oamenii multumiti, oamenii care s-au situat mult prea confortabil in aceasta falsa realitate a materiei si a constiintei. Acestia nu au framantari existentiale, de constiinta si de nici un fel, si atitudinea aceasta e periculoasa pentru ca e incurajata la maxim de mass-media, dar si pentru ca e greu sa-i faci pe asemenea oameni sa paraseasca realitatea cunoscuta si confortabila, sa mai aiba idealuri. Oamenii au renuntat treptat la idealuri pentru ca sufereau prea mult incercand sa le atinga. Astfel ca, pentru a fi mai impacati cu constiinta lor, le-au anulat. Insa idealul e important si nu trebuie sa lipseasca din nici o societate, deoarece, cu cat acesta e mai inalt, cu atat oamenii se vor ridica mai sus, chiar daca nu-l vor atinge. In masura in care oamenii isi vor reevalua prioritatile si vor intelege ca au nevoie de mai mult decat bunuri materiale, Biserica isi va recastiga importanta.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra, ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FI – Habar n-am cum e receptata munca mea…nimeni nu-mi reproseaza nimic…

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FI – Tot in analizele sociologilor putem observa care este puterea cuvintelor. Exista cuvinte care fac epoca si care, prin puterea lor, schimba mentalitati. Exista cuvinte care apar intr-o anumita epoca si ajung sa o caracterizeze. E, de fapt, un proces de reciprocitate. Cateva astfel de cuvinte, proletar (cuvant despre care unii sociologi spun ca a avut viata de un secol, si a marcat secolul respectiv), socialism, democratie (ce putere enorma are acest cuvant in epoca noastra, fie ca el este inteles gresit sau corect), toleranta, extremism, fundamentalism, fanatism. Acesti termeni sunt promovati pentru a insoti un anumit inteles, o anumita idee. Pentru asta, sunt mentionati mereu in anumite contexte (negative sau pozitive), si creeaza mereu etichete. “Fundamentalist” de exemplu, a fost folosit tot mai des in raport cu noua amenintare creata – terorismul, ajungand ca acesti doi termeni sa fie asociati in mentalul colectiv; democratia ca mod de guvernare interna a unui stat – a fost asociata, in plan politic, cu pacea la nivel mondial – desi motivele izbucnirii conflictelor intre state tin mai putin, sau chiar deloc, de forma de guvernamant a statelor – deci, impunerea democratiei in statele mai slabe din punct de vedere economic, cu scopul declarat de a asigura pacea mondiala, porneste de la o premisa neadevarata, intrucat statele democratice pot intra in conflicte in aceeasi masura ca si cele nedemocratice. Un alt termen, pe care l-am mai mentionat este toleranta. Asa cum este ea astazi promovata si folosita, toleranta vine sa anuleze dihotomia Bine – Rau din constiinta oamenilor, dihotomie pe care s-a bazat viata interioara si organizarea sociala a oamenilor in toate epocile, chiar si cele precrestine. Toleranta astazi vine sa anuleze din constiinte viziunile cu privire la bine si rau pe care s-au chinuit atatea generatii anterioare sa le formuleze. Binele si raul nu mai au fundamente religioase, ci sunt strict legate de social. “Binele” se fundamenteaza pe civism, pe utilul social, iar “raul” pe ceea ce e antisocial. Cel mai grav astazi nu este sa fii un om viciat (viciul fiind transformat chiar, prin arta si moda, in virtute), ci un om intolerant. Sigur ca toleranta este o valoare in sine, promovata chiar de crestinism, insa astazi ea este folosita cu noi conotatii, periculoase pentru conceptia asupra normalitatii a societatii. Toleranta nu presupune anularea conceptelor de ”rau”, ”gresit” sau ”pacat”, asa cum se incearca. Daca eu consider ca homosexualitatea e un “pacat”, un “rau” atat pentru sufletul omului cat si pentru societate si un lucru “gresit” din punct de vedere al naturii – nu inseamna ca sunt intolerant! Intolerant as fi daca as avea un comportament discriminatoriu fata de persoanle homosexuale, in privinta drepturilor lor cetatenesti – de a beneficia de conditii egale pentru obtinerea unui loc de munca, etc. Granita e insa foarte subtire – probabil ca un cetatean care se declara homosexual nu va obtine prea curand, prin vot, vreo functie publica. Dar in acelasi timp, nici o persoana heterosexuala care vorbeste despre viata sa sexuala in public nu va avea prea multe sanse. Sub aspect moral, homosexualitatea trebuie condamnata, la un loc cu toate celelalte vicii pe care opinia publica le-a condamnat dintotdeauna, mai ales ca aceasta problema devine tot mai periculoasa, fiind un atentat la institutia familiei.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FI – Conspiratii la nivel politic au existat dintotdeauna si, daca stam sa analizam, conspiratiile sunt prezente si in vietile noastre de zi cu zi. Cu totii conspiram. Aceasta idee nu ar trebui sa ne socheze. Teoriile de politica internationala evita sa puna problema in acest fel, si formuleaza criterii si reguli dupa care sa explicam evenimentele istorice si tendintele din politica. Fara indoiala ca multe dintre ele ne sunt utile, pentru ca se bazeaza pe niste observatii empirice si, dupa cum stim , “istoria se repeta”. Insa politica externa e condusa si dirijata de oameni, care se pot supune sau nu regulilor si criteriilor formulate si observate de teoreticienii si analistii politici. De aceea, trebuie cercetati oamenii, pentru ca actiunile lor decurg din firea lor, iar istoria e intemeiata pe firea umana. Acumularea de informatii din acest domeniu, al conspiratiilor, ne va conduce cu siguranta la convingerea ca exista grupuri care conduc si dirijeaza anumite (tot mai multe) aspecte ale vietii politice, sociale, mediatice, chiar climatice (folosirea armelor climaterice) ale anumitor parti ale lumii – si asta in colaborare cu sefi de stat sau de guverne, lideri ai unor organizatii suprastatale, lideri ai unor grupari sau organizatii nonguvernamentale. De asemenea, vom putea observa tendinta de expansiune a acestor interese, favorizata de politica neoliberalismului economic, care conduce la aparitia unor noi actori pe plan international, in afara de state – companiile multinationale. Vom observa cum liderii acestor companii detin si alte companii care se infiltreaza in economiile tot mai multor state, cum acesti lideri sunt sau au relatii cu persoane din guvernele statelor, sau chiar cu sefi de state. Francmasoneria e o realitate istorica, despre care, insa, nu s-a vorbit suficient, creandu-se o aura de mister in jurul ei si devenind neplauzibila.

Exista totusi si o neputinta a noastra, pe care incercam sa o mascam sau nu, dar ea exista sub diferite forme – ignoranta, pasivitate, etc. si contribuie la ceea ce se intampla astazi. Altfel spus, 80% da, 20 % …

BM – Se vorbeste despre criza petrolului si criza energetica. Sunt aceste crize provocate, intretinute?

FI – Sunt convins ca da, la fel ca si criza imobiliara, dar vom sti care a fost scopul dupa ce vom vedea efectele.

BM – Cat de influenta este Masoneria in ziua de astazi? Mai sunt valabile „eliminarile” persoanelor „care deranjeaza”?

FI – La fel de influenta ca si in alte epoci. Intentiile ei sunt aceleasi – evenimentele istorice, multe dintre ele, au fost planificate si dirijate de francmasonerie. Astazi francmasoneria actioneaza foarte eficient in planul social si al mentalitatilor prin intermediul mass-mediei. In trecut, ideile noi circulau, insa rar ajungeau la omul de rand si faceau “epoca”. Tot mass-media faciliteaza procesul de comunicare in cadrul masoneriei, o comunicare mai buna in cadrul unei organizatii ducand, dupa cum se stie, la o realizare mai eficienta a planurilor si obiectivelor ei. Nu vad de ce eliminarile nu ar mai fi astazi valabile. Poate datorita presei, dar nici ea nu este libera. In orice caz, eliminarea fizica ar putea fi incomoda, deoarece au existat dintotdeauna si alte forme de eliminare – de exemplu prin discreditare (si aici avem chiar exemplul lui Eminescu, ale carui scrieri consider ca e necesar sa revina tinerii de astazi)

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FI – Multi monahi din Biserica Ortodoxa sustin ca va fi o mare prigonire, ca se va incerca ruperea Bisericii Ortodoxe prin pericolul ecumenismului. Cei care se vor opune ecumenismului vor fi catalogati “fundamentalisti” si dati la o parte. Oamenii trebuie sa inteleaga ce reprezinta ecumenismul si de ce e o erezie, pentru ca altfel, ideea e chiar atractiva, pe fondul tolerantei ca valoare promovata universal (desi inteleasa prost).

BM – Este ecumenismul rodul unor intalniri secrete ale unor organizatii oculte? Este ecumenismul un sistem deliberat cu un scop anume?

FI – Categoric da. Ecumenismul nu e nimic altceva decat Globalizare pe plan spiritual. El vizeaza dezradacinarea, pierderea identitatii popoarelor pe planul care, dupa parerea mea, le-a definit in mod decisiv: religia.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FI – Cu riscul de a ma repeta, daca oamenii sunt lipsiti de idealuri ei vor trai in lancezeala totala, pentru ca orice ar face, oricate bunuri materiale ar dobandi, oricata faima sau putere, nu le e de ajuns pentru a fi multumiti. Crestinismul e cel mai frumos si mai complet ideal care a punctat vreodata istoria. Singura care iti ofera multumire e credinta in Hristos, pentru ca e desavarsita, prezenta in Biserica, la Sfintele Taine. Aceasta lehamite a oamenilor si-au castigat-o singuri, prin despiritualizarea lumii. Cioran parca spune ca “plictiseala ne arata cata carne este in spirit”. Aceasta lehamite, pe care am putea-o asemana cu o plictiseala, cu o apatie, e rodul faptului ca ne-am ingropat sufleteste si spiritual in material. Criza de personalitate ce e decat lipsa modelelor? Oamenii trebuie sa-si regaseasca curajul de a crede si a visa cat mai sus, sa-si formuleze din nou idealuri.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FI – Daca doresc, da. Daca nu sunt controlate politic sau economic si daca nu sunt sabotate din interior, da. Si un singur om poate schimba cate ceva. Putin cate putin. Chiar daca ne propunem sa schimbam intreaga lume, trebuie sa pornim de la oameni. De oameni inca se mai tem guvernele, si cele nationale, si cele mondiale. In ziua in care nu se vor mai teme de oameni nu se va mai putea face mare lucru la nivel universal, ci doar individual. Asociatiile civice sunt foarte importante pentru ca redau oamenilor curajul si un oarecare ideal. Dar in Romania sunt total absente din viata publica.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FI – Sfaturi nu sunt in masura sa dau. Uite un citat care mi-a placut, si care e relevant pentru blogul meu, din J.J.Rousseau (1712-1778): „Spiritul isi are nevoile sale, dupa cum trupul le are pe ale sale. Acestea din urma constituie temeliile societatii, celelalte – agrementul ei. In timp ce guvernul si legile se ingrijesc de securitatea si bunastarea oamenilor adunati laolalta, stiintele, literele si artele, mai putin despotice si poate mai puternice, aseaza ghirlande de flori peste lanturile de fier ce-i incatuseaza, inabusa in ei simtamantul libertatii careia ii erau destinati, ii fac sa-si iubeasca sclavia, transformandu-i in ceea ce numim popoare civilizate”.

SPALARE PE CREIER „POLITIC CORECTA”

Televizorul si mass-media formeaza mentalitatea societatii. Oamenii sunt intr-o graba continua si nu prea mai au timp pentru a diseca evenimentele. De fapt, nu vor sa-si faca timp, societatea din ziua de azi fiind ca un nisip miscator, cu cat te zbati sa ai mai mult cu atat te scufunzi mai tare in sistem. In aceste conditii, mass-media este pentru unii un adevarat instrument de educare/informare. Termeni pervertiti, intelesuri ezoterice, paine si circ, acestea ne spala pe creier si ne fac sa credem ce vor „ei” si sa actionam dupa cum vor „ei”. Mai ales dupa facatura din Tara-tuturor-posibilitatilor de acum cativa ani, termenii „politic corecti” au luat amploare. Toti se tem de teroristi, de fundamentalisti, dar nimeni nu se apleaca sa analizeze ce anume presupune acesti termeni si eventual sa identifice si cauzele care duc la acest extremism/fundamentalism. Asta pentru ca traim intr-o societate indracita care neavand argumente de nici un fel pentru a-si justifica actiunile mojicesti si ticaloase (invadarea altor tari pentru acapararea resurselor, legalizarea sodomiei sau avorturilor, vaccinuri care te imbolnavesc in loc sa te vindece, dar care „vindeca” pe altii de saracie, etc) apeleaza la defaimare si stigmatizare a membrelor sanatoase din societate. Si dupa cum s-a demonstrat stiintific, creierul celor ce privesc la tembelizor se altereaza si devin oligofreni. Tot oligofreni devin si cei care folosesc mobilul timp indelungat (atentie la valoarea SAR!). Asa ca nu este greu de imaginat cum (si datorita alti factori – neinformarea, dezinteresul) lumea inghite gogosile mediatice aruncate din prisos. Ultimul virus mediatic a fost lansat de Cotidianul si Realitatea Tv care au zis ca tricolorii vor schimbarea imnului national, cand, de fapt, ei au afirmat ca este cel mai frumos din lume. Tot legat de schimbarea imnului a mai fost lansat un virus in decembrie anul trecut de cei de la Evenimentul Zilei si Pro Tv. Prostimea a muscat. Dar sa revenim la ale noastre.

Ziaristii de la Cotidianul scriu despre mitingul pro-Corneanu de la Timisoara. Ca mai toata presa, cand e vorba de Biserica sau cler, lucrurile sunt prezentate cat mai defaimator. Citim in acest ziar ca nu stiu ce grup obscur timisorean afirma sus si tare ca NU PUTEM TRAI IN PACE UNII CU ALTII DACA NU SUNTEM ECUMENISTI. Avem de-a face, asadar, cu un nou virus mediatic. De ce adica n-ar putea trai in liniste si pace ortodoxul cu catolicul sau cu protestantul, fiecare impartasindu-se si rugandu-se in Biserica sa? De ce se amesteca planul social cu cel religios? Si de ce trebuie sa sacrificam religiosul socialului? Pe vremea stramosilor nostri binecredinciosi, Tarile Romane traiau in buna pace cu vecinii (pasnici), nederanjand pe nimeni. Din contra, ele au fost invadate de paganii musulmani sau „crestinii” catolici, nu invers. Ce-ar fi trebuit, sa ne dam cu mahomedanii sau cu Papa, ori decate ori se ivea un pericol, pentru a convietui pasnic? Sau ce-ar vrea acum Vaticanul sa pupam inelul papei ca sa nu ne trezim ca fratii sarbi, bombardati in zi de Paste? Probabil da, insa n-o vom face. Poate de aia si sunt asa de suparati…

Nu exista absolut nici un motiv pentru ca ortodocsii din Banat sa nu poata convietui pasnic cu celelate confesiuni, chiar daca IPS Nicolae ar fi, sa presupunem prin absurd, caterisit. Zazania e in mintea unora. Sa luam de pilda Constantinopolul, capitala bizantina, care a dat multi Sfinti de seama pentru Ortodoxie, cetate sfanta! Nu traiau acolo oare si catolici. Ba chiar si musulmani. Si traiau in pace! Sigur, nu se rugau si nu se cuminecau in biserici ortodoxe, dar era pace si liniste in Constantinopol. Razboaie au fost intre conducerile statale, nicidecum intre oamenii de rand, asa cum fals vor sa insinueze membrii Societatii Timisoara.

Mai mult, Mantuitorul ne indeamna sa dam Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!! Adica sa traim pasnic unii cu altii, sa ne achitam obligatiile morale si financiare fata de conducere, fata de stat, dar SUFLETELE sa le dam lui Dumnezeu pentru ca El este stapanul lor. Banul se cuvine Cezarului pentru ca Cezarul ca si domnitor, este stapan peste tinuturile de sub el, deci si pe bogatiile acelor tinuturi, insa peste sufletele tuturor, crestini sau nu, vii si morti, stapaneste Dumnezeu. Deci, pentru ce nu ar putea trai fiecare in religia lui, pasnic unul cu altul? Pentru ca asa zice Societatea Timisoara sau alte organizatii dracesti de prin UE?

De-a rasu-plansu e si „stirea de ultima ora” din finalul articolului, conform careia, „Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat. Ortodocşii susţin că împărtăşania se face cu vin şi cu pâine dospită, iar catolicii cu azimă şi must”. Adica nu din cauza ca sunt eretici nu ne putem impartasi cu ei ci pentru ca nu folosesc painea si vinul ca noi. Adica nu pentru ca nu au Taine ci pentru ca difera materia din potir. Ce gandire unidimensionala!

Fratilor, stim ca vremurile vor fi atat de grele incat si cei alesi vor pica. Stim ca Antihristul va fi uns chiar de catre Arhierei. Sa fim dar atenti, dupa spusa Sfantului Ioan Evanghelistul, si sa cercetam duhurile sa vedem ce ne invata. Sa nu plecam urechea la ce zic unii sau altii, daca vrem sa mergem pe calea imparateasca.

As mai putea continua, dar ma opresc aici, extindeti voi :). Doamne-ajuta!

SYMANTEC SI COMCAST SE TIN DE PROSTII

Cred ca am auzit toti de firma Symantec. Nu vreau sa fac referire la nici un produs ci preiau o stire de pe foarte bunul blog MPARENT si o supun atentiei voastre. Niste baieti au vrut sa demareze o actiune de protest, dar n-au putut duce o campanie de informare in acest sens deoarece ISP-ul lor le-a blocat emailul. Desigur, stim cu totii sa nu ne incredem in email-ul furnizorului – se pare ca acum si-au dat si ei seama – insa acest lucru se putea intampla si la mailul alternativ.

Dupa indelungi avertizari, avertismente, ultimatumuri, proteste si toata gama de… nimicuri pe care omul de rand le poate face impotriva statului politienesc – inca e prea devreme sa-l numim imperiu, chiar daca spre asta se tinde – problema s-a rezolvat. Adica, intr-un fel fie spus, pentru ca s-a rezolvat cand campania de publicitate nu-si mai avea sensul.

Este interesant de vazut cum se infiiinteaza tot soiul de asociatii, organisme, organizatii – mai mult sau mai putin… organizate – pentru apararea drepturilor celor frustrati, a patrupedelor, a celor care se simt discriminati s.a.m.d., in timp ce micile grupuri – prapadite si vai de ele – care ridica glasul impotriva Sistemului sunt desfiintate sau sicanate. Unde este atunci dreptul la libera exprimare? Sau nu suntem cu totii indreptatiti la libertatea de expresie? Ce garanteaza Statul in Constitutie? Numai ce vor unii? Care este sensul Legii? Al dreptatii? Al justitiei? Un sens perimat… Un non-sens…

Alte detalii AICI si AICI.

Si atunci, de ce se tem? Se tem sa nu deschidem ochii?

LUPTA IDEOLOGICA

Toti care citim aceste pagini am rams blocati la aceeasi intrebare:cum putem opri acest iminent razboi impotriva Iranului, inainte sa se apese pe tragaci? […] Vedem provocarea, ne sta inainte, dar suntem stupefiati – cum putem opri ceea ce urmeaza sa fie si sa salvam ceea ce nu va mai fi? A devenit America un nou „Reich”? Oare nu ne permite Constitutia sa ridica glasul? Ba da, dar nu mai avem aceasta libertate! Nu mai avem libertatea de exprimare fata de actiunile criminale ale Guvernului, sau impotriva acelor Corporatii care detin puterea.

[…]

Adevarata batalie se da aici, in America, intre noi, americanii, nu in Orientul Mijlociu, intre americani si musulmani. Trebuie sa ducem un razboi ideologic pentru a recupera ceea ce ni s-a furat. Noi, cetatenii, trebuie sa fim aceia care dicteaza politica externa a tarii noastre.

[…]

Trebuie sa invingem fortele ideologice care suprima adevaratele stiri din aceasta tara si sa gasim mijloace pentru a dezvalui lumii adevarul, care sa treaca de filtrele prin care ne sunt „curatate” mijloacele de comunicare. Cu alte cuvinte, trebuie sa contracaram campania organizata de minciuni si manipulare care poarta masca adevarului.

MPARENT7777-2