MOASTELE DE LA AIUD AU IZVORAT MIR

Tocmai am primit si eu un mesaj in toiul noptii cum ca niste moaste de la Aiud pe care le-ar fi avut la el Danion la conferinta de la Iasi, ar fi izvorat mir. Ha-ha! Cred ca mor de ciuda toti cei care s-au opus canonizarii lor! Urmeaza sa vedem filmuletul si eventual niste foto. Sa ne rugam ca PF Daniel sa nu moara de inima rea la aflarea vestii, si odata cu el, toti lupii in blana de oaie din Biserica Ortodoxa. Nu de alta, dar ar fi un gol prea mare, brusc!

Detalii la:

Moldova Mare si Danion

ARGUMENTE SCRIPTURISTICE PENTRU CINSTIREA SFINTILOR SI A ICOANELOR

CINSTIREA ICOANELOR: 

1. Adam a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27)

2. Iisus Hristos, ca om, este chipul lui Dumnezeu (II Cor. 4, 4; Col. 1, 15).

3. Iisus Hristos este „chipul fiintei lui Dumnezeu” (Evrei 1, 3).

4. In lisus Hristos, Dumnezeu S-a aratat in Trup (I Tim. 3, 16) si cu chip de om (Filip. 2, 7-8).

5. Sfantul Duh S-a aratat la Iordan in chip de porumbel (Matei 3, 16-23).

6. Sfantul Duh la Sfanta Cincizecime S-a aratat in chip de limbi ca de foc (Fapte 2, 3). Si toate acestea sunt chipuri fara sa fie idolatrie.

7. In Testamentul Vechi icoanele au fost facute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 s.a.).

8. Dumnezeu Insusi – Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne inchina la idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce inseamna ca acesti heruvimi lucrati de mana de om sunt icoane si nu idoli.

9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau „heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).

10. Perdelele, covoarele si alte obiecte din biserica veche au fost facute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 si 37, 7-9; II Parai. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).

11. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).

12. Inaintea acestor icoane ale heruvimilor se cantau lui Dumnezeu cantari de lauda si de preamarire (Ps. 137, 1).

13. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preotii le tamaiau cu mare cinste, dupa porunca lui Dumnezeu si iudeii le venerau si se inchinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).

14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce erau in templu – niciodata nu a fost dezaprobata de Hristos sau de Sfintii Apostoli.

15. Atat Mantuitorul cat si Sfintii Apostoli au cinstit si s-au inchinat in templu inaintea acestor chipuri facute de maini omenesti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 s.a.).

16. In Testamentul Nou inchinarea la idoli este oprita cu anatema, iar inchinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o inchipuire, a carei cinste trece la chipul cel dintai, adica la cel zugravit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfant.

17. Istoria Sfintei Traditii si practica dintotdeauna a Bisericii si pana azi, sfintele icoane au fost cinstite si venerate.

18. Icoanelor si sfintilor se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.

19. In fata icoanelor ceri mijlocire si ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rostesti: „Miluieste-ma, caci tu esti dumnezeul meu.”

CINSTIREA SFINTILOR

1. Si în Vechiul Testament trupurilor celor drepti si sfinti li se dadea deosebita cinste (Vezi: Fac. 50, 1-14; les. 13, 19, IV Regi 23, 18; Sir. 49, 11 s.a.).

2. Trupurile sfintilor sunt biserici si lacasuri ale Duhului Sfânt (I Cor. 3, 16-17).

3. Dumnezeu se proslaveste si în trupul si în sufletul celor sfinti, care sunt ale lui Dumnezeu (I Cor. 6, 19-20).

4. Trupurile celor sfinti sunt vase de cinste ale lui Dumnezeu, sfintite, potrivite pentru tot lucrul bun (II Tim 2, 21).

5. Trupurile unor sfinti, dupa moarte, sunt înzestrate de Dumnezeu cu puteri minunate, precum: fac minuni, vindeca boli, nu putrezesc, raspândesc buna mireasma s.a. (Matei 27, 52-53)

6. Trupurile sfintilor, uneori, înca fiind ei în viata, faceau minuni (Fapte 19, 11-12; 5, 15).

7. Trupul Sfântului Prooroc Elisei, la un an de zile dupa moartea sa, a înviat un mort (IV Regi 13, 20-21; Sir. 48, 14-15).

8. In Testamentul Nou, trupurile crestinilor morti nu mai sunt spurcate, caci ele sunt biserici si lacasuri ale Duhului (I Cor. 6, 19-20; 3, 16-17 s.a.).

9. In multe biserici crestine si azi se gasesc sfinte moaste ale sfintilor, care se pastreaza neputrezite de sute sau chiar mii de ani si prin care Dumnezeu lucreaza nenumarate minuni cu cei credinciosi.

10. Practica Bisericii – de la început si pâna azi – a pastrat aceasta traditie sfânta de a ne închina la sfintele moastele sfintilor.

11. Si îngerii cinstesc trupurile oamenilor sfinti (Iuda 1, 5-9).

12. Chiar si hainele oamenilor sfinti – care au acoperit trupurile lor – au facut minuni, cum au fost, de pilda, cojocul lui Ilie Proorocul (IV Regi 2, 14) sau mahramele Apostolului Pavel (Fapte 19, 11-13).

Parintele Ilie Cleopa, Calauza in credinta ortodoxa, editura Arhiepiscopiei Romanului, 2002

O NEDUMERITA CARE NU INTELEGE DE CE

Ziarul CURENTUL apare de astazi intr-o noua formula pe internet. Dar se pare ca nu numai designul s-a schimbat ci si atitudinea. Astfel, doamna Cornelia Popescu isi da cu parerea intr-un domeniu la care nu se pricepe. De altfel cu gura dumneaei recunoaste acest lucru. Nu prea intelege. Ce nu intelege? Religiozitatea romanilor, asta nu intelege. Adica de ce se calca romanii in picioare la Sfintele Moaste. Ce-i drept nici eu nu inteleg de ce se calca romanii in picioare in general – fie ca vorbim de intrarile la spectacole, sau pe stadion sau la evenimente religiose. Este, intr-adevar, un lucru constatat – romanului ii place sa calce si sa fie calcat in picioare. Dar asta-i alta mancare de peste… De fapt, doamna Cornelia nu intelege nici ce este crestinismul, nu numai religiozitatea romanilor si se intreaba retoric daca nu cumva e mai putin crestina daca nu merge la biserica. Dumneaei crede ca nu, raspunsul nostru este ca fara biserica nu exista mantuire, oricat te-ai ruga tu acasa. Poate faptul ca bunica ei nu da pe la biserica desi posteste si se roaga se datoreaza vreunui pacat pe care nu poate sa-l spovedeasca si crede ca in acest fel isi achita datoria. Sau poate e una din semintele Semanatorului…

Nu se putea scrie un articol pe aceasta tema fara a se pomeni de faptele reprobabile ale unor fete bisericesti si fara a insira lunga lista de lacune si defecte ale BOR. Iar colaborarea cu politicul este un subiect la moda, cum putea fi el omis?

Iar ultima fraza „Sper să mă ierte Dumnezeu, dar moaştele Cuvioasei Parascheva au fost detronate de tot sensul credincios tocmai de aceste manifestări care iau amploare.” pe langa faptul ca este exprimata bizar este si sofista: de unde stie dumneaei ca moastele au fost detronate de tot sensul credincios de vreme ce dumneaei nu pricepe religia, per ansamblu, mai ales Teologia Ortodoxa?

IATA ARTICOLUL DIN CURENTUL

Cică poporul român este un popor creştin. Păi şi dacă este aşa atunci de ce s-o fi dus acea campanie aprigă de interzicere a icoanelor în şcoli, nici acum nu pricep, însă asta este deja o altă chestiune pe care am abordat-o la momentul cu pricina. Recunosc faptul că atunci când eram copil îmi mai puneam aşa câte o dorinţă şi îl rugam pe Doamne-Doamne să pună o vorbă bună pentru mine. Până la urmă cred că este şi asta o formă de ritual creştin cu care am crescut. Poate că tratez eu superficial aceste ritualuri pe care alţii le marchează într-un mod cu totul religios. Şi fără să vreau îmi pun o întrebare, cred că firească. Ce este de fapt creştinismul? Nu cred că suntem mai puţin creştini dacă nu mergem la biserică din principiu sau nu am avut timp ori răbdare să citim Biblia.

O spun cu tot riscul. Multe din manifestările Bisericii lasă de dorit, iar comportamentul unora dintre preoţi este la limita moralei oricărei religii. Este deja cunoscut faptul că evenimentul religios de la Iaşi, vrednic de dumnezeire, adună în fiecare an multă lume. Aşa că moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva vor fi strâns laolaltă şi în acest an, mânate de credinţa în Dumnezeu şi de speranţa vindecării sau izbăvirii, mii de suflete. Dar până la a vorbi de evenimentul de la Iaşi, îmi îngădui să fac unele aprecieri.

Mama mea nu este un om bisericos, însă are frică de Dumnezeu. Asta este un lucru clar. Ţine, de când o ştiu, posturile atât cât poate ea, iar uneori rosteşte, în şoaptă, câteva rugăcini şi nu uită ca atunci când merge la culcare să îşi mai îndrepte câteva gânduri spre Cel de Sus. Deşi nu am vorbit în mod expres despre asta niciodată, convingerea mamei mele este că Dumnezeu se uită măcar din când în când şi spre ea şi îi acordă atenţia cuvenită pentru că este o credincioasă. Poate mult prea credincioasă în comparaţie cu mine care nu pricep rostul mătăniilor şi crucilor pe care şi le fac semenii mei dimineaţa când aleargă disperaţi către locurile de muncă şi le iese în drum câte o Biserică. Nu zic nu atunci când este de mers la Biserică de Paşti sau de Crăciun, dar de aici şi până la ceea ce fac mulţi creştini de ani buni încoace atunci când vine vorba de vreo raclă, mi se pare deja habotnicie. Mi se face şi milă de sutele de enoriaşi pe care îi văd la televizor că îndură drumurile lungi, frigul, dorm pe iarbă, doar pentru a atinge în fugă racla Sfintei sau a Sfântului. Apoi nu pot să văd legătura cu faptul că sutele şi poate chiar miile de oameni care se adună an de an la Iaşi şi în alte părţi ale ţării unde se organizează astfel de pomeni electorale se îmbulzesc şi se calcă în picioare pentru a atinge chiar şi hainele prezidenţiale sau cele ale aleşilor care deja şi-au început campania pentru europarlamentare şi vor profita de acum înainte de orice Sfânt. În fiecare an, când creştinii ortodocşi sărbătoresc Sf. Parascheva, la Mitropolia Iaşilor se adună mii de pelerini, care se înghesuie, se calcă în picioare, îşi dau coate în speranţa că vor ajunge la locul unde este expusă racla cu moaştele sfintei. Nu pot să înţeleg actul de pioşenie, de rugă amestecat cu înghesuiala exasperantă, cu vorbele grele aruncate unii altora. Ce se petrece în aceste zile ale anului la Iaşi nu este nici pe departe o manifestare a credinţei. Mai degrabă este un act comercial, practicat de biserică la vedere. Şi spun asta deoarece de fiecare dată, mai-marii statului intră pe uşa din dos să atingă moaştele, că de, ei au o agendă încărcată, iar gloata se calcă în picioare. Şi atunci nu mă pot abţine să mă întreb, de ce şi feţele bisericeşti fac politică. Pentru că, să-mi fie cu iertare, dar nu mi se pare firesc şi credincios să se aplice un tratament diferenţiat chiar şi în faţa lui Dumnezeu. Cred că s-ar putea găsi o altă formă de organizare ca toţi cei ce doresc să se roage moaştelor s-o poată face în linişte sufletească şi nu în zbucium fizic şi psihic.

Sper să mă ierte Dumnezeu, dar moaştele Cuvioasei Parascheva au fost detronate de tot sensul credincios tocmai de aceste manifestări care iau amploare.