O NEDUMERITA CARE NU INTELEGE DE CE

Ziarul CURENTUL apare de astazi intr-o noua formula pe internet. Dar se pare ca nu numai designul s-a schimbat ci si atitudinea. Astfel, doamna Cornelia Popescu isi da cu parerea intr-un domeniu la care nu se pricepe. De altfel cu gura dumneaei recunoaste acest lucru. Nu prea intelege. Ce nu intelege? Religiozitatea romanilor, asta nu intelege. Adica de ce se calca romanii in picioare la Sfintele Moaste. Ce-i drept nici eu nu inteleg de ce se calca romanii in picioare in general – fie ca vorbim de intrarile la spectacole, sau pe stadion sau la evenimente religiose. Este, intr-adevar, un lucru constatat – romanului ii place sa calce si sa fie calcat in picioare. Dar asta-i alta mancare de peste… De fapt, doamna Cornelia nu intelege nici ce este crestinismul, nu numai religiozitatea romanilor si se intreaba retoric daca nu cumva e mai putin crestina daca nu merge la biserica. Dumneaei crede ca nu, raspunsul nostru este ca fara biserica nu exista mantuire, oricat te-ai ruga tu acasa. Poate faptul ca bunica ei nu da pe la biserica desi posteste si se roaga se datoreaza vreunui pacat pe care nu poate sa-l spovedeasca si crede ca in acest fel isi achita datoria. Sau poate e una din semintele Semanatorului…

Nu se putea scrie un articol pe aceasta tema fara a se pomeni de faptele reprobabile ale unor fete bisericesti si fara a insira lunga lista de lacune si defecte ale BOR. Iar colaborarea cu politicul este un subiect la moda, cum putea fi el omis?

Iar ultima fraza „Sper să mă ierte Dumnezeu, dar moaştele Cuvioasei Parascheva au fost detronate de tot sensul credincios tocmai de aceste manifestări care iau amploare.” pe langa faptul ca este exprimata bizar este si sofista: de unde stie dumneaei ca moastele au fost detronate de tot sensul credincios de vreme ce dumneaei nu pricepe religia, per ansamblu, mai ales Teologia Ortodoxa?

IATA ARTICOLUL DIN CURENTUL

Cică poporul român este un popor creştin. Păi şi dacă este aşa atunci de ce s-o fi dus acea campanie aprigă de interzicere a icoanelor în şcoli, nici acum nu pricep, însă asta este deja o altă chestiune pe care am abordat-o la momentul cu pricina. Recunosc faptul că atunci când eram copil îmi mai puneam aşa câte o dorinţă şi îl rugam pe Doamne-Doamne să pună o vorbă bună pentru mine. Până la urmă cred că este şi asta o formă de ritual creştin cu care am crescut. Poate că tratez eu superficial aceste ritualuri pe care alţii le marchează într-un mod cu totul religios. Şi fără să vreau îmi pun o întrebare, cred că firească. Ce este de fapt creştinismul? Nu cred că suntem mai puţin creştini dacă nu mergem la biserică din principiu sau nu am avut timp ori răbdare să citim Biblia.

O spun cu tot riscul. Multe din manifestările Bisericii lasă de dorit, iar comportamentul unora dintre preoţi este la limita moralei oricărei religii. Este deja cunoscut faptul că evenimentul religios de la Iaşi, vrednic de dumnezeire, adună în fiecare an multă lume. Aşa că moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva vor fi strâns laolaltă şi în acest an, mânate de credinţa în Dumnezeu şi de speranţa vindecării sau izbăvirii, mii de suflete. Dar până la a vorbi de evenimentul de la Iaşi, îmi îngădui să fac unele aprecieri.

Mama mea nu este un om bisericos, însă are frică de Dumnezeu. Asta este un lucru clar. Ţine, de când o ştiu, posturile atât cât poate ea, iar uneori rosteşte, în şoaptă, câteva rugăcini şi nu uită ca atunci când merge la culcare să îşi mai îndrepte câteva gânduri spre Cel de Sus. Deşi nu am vorbit în mod expres despre asta niciodată, convingerea mamei mele este că Dumnezeu se uită măcar din când în când şi spre ea şi îi acordă atenţia cuvenită pentru că este o credincioasă. Poate mult prea credincioasă în comparaţie cu mine care nu pricep rostul mătăniilor şi crucilor pe care şi le fac semenii mei dimineaţa când aleargă disperaţi către locurile de muncă şi le iese în drum câte o Biserică. Nu zic nu atunci când este de mers la Biserică de Paşti sau de Crăciun, dar de aici şi până la ceea ce fac mulţi creştini de ani buni încoace atunci când vine vorba de vreo raclă, mi se pare deja habotnicie. Mi se face şi milă de sutele de enoriaşi pe care îi văd la televizor că îndură drumurile lungi, frigul, dorm pe iarbă, doar pentru a atinge în fugă racla Sfintei sau a Sfântului. Apoi nu pot să văd legătura cu faptul că sutele şi poate chiar miile de oameni care se adună an de an la Iaşi şi în alte părţi ale ţării unde se organizează astfel de pomeni electorale se îmbulzesc şi se calcă în picioare pentru a atinge chiar şi hainele prezidenţiale sau cele ale aleşilor care deja şi-au început campania pentru europarlamentare şi vor profita de acum înainte de orice Sfânt. În fiecare an, când creştinii ortodocşi sărbătoresc Sf. Parascheva, la Mitropolia Iaşilor se adună mii de pelerini, care se înghesuie, se calcă în picioare, îşi dau coate în speranţa că vor ajunge la locul unde este expusă racla cu moaştele sfintei. Nu pot să înţeleg actul de pioşenie, de rugă amestecat cu înghesuiala exasperantă, cu vorbele grele aruncate unii altora. Ce se petrece în aceste zile ale anului la Iaşi nu este nici pe departe o manifestare a credinţei. Mai degrabă este un act comercial, practicat de biserică la vedere. Şi spun asta deoarece de fiecare dată, mai-marii statului intră pe uşa din dos să atingă moaştele, că de, ei au o agendă încărcată, iar gloata se calcă în picioare. Şi atunci nu mă pot abţine să mă întreb, de ce şi feţele bisericeşti fac politică. Pentru că, să-mi fie cu iertare, dar nu mi se pare firesc şi credincios să se aplice un tratament diferenţiat chiar şi în faţa lui Dumnezeu. Cred că s-ar putea găsi o altă formă de organizare ca toţi cei ce doresc să se roage moaştelor s-o poată face în linişte sufletească şi nu în zbucium fizic şi psihic.

Sper să mă ierte Dumnezeu, dar moaştele Cuvioasei Parascheva au fost detronate de tot sensul credincios tocmai de aceste manifestări care iau amploare.

TRIST DAR ADEVARAT! UN SONDAJ GALLUP

Un studiu foarte interesant si binevenit realizat de Gallup Romania ar trebui sa ne faca pe toti deopotriva, monahi/mireni sa reflectam la situatia in care ne aflam. Se stie faptul ca regimul comunist de ocupatie a bagat in puscarii elita neamului nostru. Preoti, intelectuali, simpli cetateni au fost stransi de pe strada, bagati in dube si incarcerati. Nu vom insista asupra acestui episod, deoarece oricat s-ar scrie, de la Mlastina Disperarii a lui Dumitru Bordeianu, care vorbeste de reeducarea de la noi, pana la Oranki-ul Parintelui Dimitrie Bejan care povesteste despre gulagul sovietic, nu ar fi deajuns pentru a zugravi sumbra imagine a acelei perioade. Trebuie insa subliniat faptul ca desi au trecut, iata, aproape 2 decenii de cand am schimbat macazul, ne tavalim in acelasi noroi, in aceeasi mocirla ca si mai inainte. Da, fratilor, partidul comunist a iesit oficial de la putere, dar continua prin noi. Inconstient si involuntar NOI suntem continuatorii comunismului prin atitudinea pe care o adoptam si afisam fata de simbolurile noastre.

Nu ne-am trezit inca! Avem nevoie de un dus rece? Reeducarea/spalarea pe creier continua. Oare cand ne vom da seama? Iata, acest sondaj releva faptul ca inca suntem superficiali in credinta! Spunem sus si tare ca suntem crestini.

Spunem sus tare ca suntem ortodocsi. Ne mandrim cu dreapta credinta, dar faptele noastre sunt zero. Am ajuns precum fariseii! Multumesc Tie Doamne ca nu-s ca vamesul asta… Nu voi lua in calcul raspunsurile celor de alte credinte decat cea ortodoxa, macar ca sunt de-a valma calculate. Ceea ce vreau sa fac este sa evidentiez niste lucruri pentru noi, ortodocsii.

In aceasta idee, doar 25 % merg la Biserica macar Duminica, restul doar de Pasti, Craciun, si alte evenimente fata de care nu se pot sustrage: nunti, botezuri, inmormantari. Cu alte cuvinte, 75% dintre cei care se declara ortodocsi si buni crestini merg nu de voie ci de nevoie la biserica. Trist, foarte trist pentru ca de acolo vine mantuirea, de la biserica: acolo este jertfa cea fara de sange care curata pacatele, acolo este rugaciunea de obste, Casa Domnului. Acest lucru nu-i de mirare si va spun si de ce: nu mai citim material religios! O spune sondajul. Nici nu citim, nici nu ascultam. Pur si simplu NU ne intereseaza. Si, cu toate acestea, suntem… credinciosi. Pai cum sa mearga omu’ la biserica daca el nu stie ce se petrece acolo? Fiecare moment al Sfintei Liturghii semnifica un lucru din viata Mantuitorului. Fiecare accesoriu din vesmantul preotului are o incarcatura spirituala. Dar noua nu ne prea pasa… Aproape 70% dintre romani declara ca Dumnezeu ocupa un loc foarte important in viata lor. Cu toate acestea NU merg la Biserica, NU se roaga acasa si mai ingrijorator NU cred in viata dupa moarte. Atunci in ce dumnezeu crezi frate? Cu siguranta NU in Iisus Hristos. N-o spune Sfantul Apostol Pavel? Daca nu este Inviere, credinta noastra este zadarnica! Inseamna ca de fapt romanul de rand crede intr-un dumnezeu impersonal, alta concluzie nu gasesc, desi se amageste si este ferm convins ca Hristos este cu el. Suntem superficiali in credinta si asta vine tot din nepasarea fata de Scrierile Sfinte. Mai mult, 75% NU cred ca trebuiesc respectate cele 10 porunci !! Si tot trei sferturi considera ca fiecare credinta are dreptate in felul ei. NO COMMENT! Numai 13% dintre cei intervievati sustin ca se roaga si in afara serviciiilor religioase. Cu alte cuvinte – asa inteleg eu – isi fac canonul dat de duhovnic. La ei este speranta! Inmultiti-va fratilor. In voi este toata nadejdea! Bravo voua! O sa va mantuiti sufletul. Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Revenind… Acest sondaj arata neputina BOR de a face misiune. La capitolul misiune stam foarte prost. Si acest fapt nu va ramane o constatare pe blogul meu: acest fapt este consemnat si in dipticele Sfintilor Ingeri si vom da seama, nu va amagiti! Cert este si faptul ca nici omul de rand nu-i interesat de progresul sau spiritual. Nu-i place sa citeasca, sa inteleaga, sa aprofundeze. Ii place sa stea asa ca leguma. Interesul pentru filosofie, ca sa folosesc un termen mai larg, sau pentru citit ceva serios, este foarte scazut. In schimb proaspatul Dictionar SEXplicativ Roman s-a vandut in doar jumatate de ora. In Bacau. Asa sustin cei de la Diverta, asa au scris ziarele. In aceste conditii, nu exista decat o singura solutie: un dus rece. Asta daca se va milostivi Dumnezeu de noi sa ne trezeasca, ca nu-i obligat. Ne poate lasa asa cum suntem. Nu aflam din Apocalipsa ca noi, acestia, caldiceii, suntem cei mai de lepadat in fata Domnului?

Prilej pentru protestanti si neo-protestanti de a ridica glasul. Prilej – ne-am facut noi – de sminteala. Ne indreptam cu pasi repezi spre globalizare, spre new-age spre… indracire. Sa stiti ca indracirea nu se manifesta neaparat prin crize. NU! Si intunecarea mintii este tot o stare de indracire. Si impietrirea inimii este tot o star de indracire. Racirea dragostei, ura, vrajba, astea ce credeti ca sunt? Roadele Duhului Sfant? Nu, roadele Duhului Sfant sunt altele: intelepciunea, infranarea, bunatatea, si mai ales, mai ales discernamantul!

Nu cred ca avem nevoie ca evanghelicii sa vina sa ne indrume cum sa ne interiorizam mai mult sau cum sa ne conformam viata Duhului Scripturistic. Avem rugaciunea inimii si Vietile Sfintilor. Avem Sfanta Liturghie si Sfintele Taine. Problema este ca pur si simplu nu mai dam doi bani pe ele. Avem nevoie de o redescoperire a Ortodoxiei dar o redescoperire care nu inseamna adaptarea la monden, aggiornamentarea noastra ci reintoarcerea la valorile din trecut, la valorile si trairea din Biserica Primara. O viata axata pe Liturghie si marturisire. Oare mai avem puterea launtrica de… a renaste?

Iar in final as vrea sa ridic alta problema: de ce s-a ales studiul populatiei din mediul urban in problema religiozitatii? Pentru ca omul de la tara in general e mai necajit, mai superstitios, mai simplu. Insa omul de la oras ar trebui sa se ridice la un nivel mai inalt, avand acces liber si neingradit la tot felul de materiale si experiente. Lucru care, insa nu este confirmat. Ramane de vazut, pe viitor, cum vor evolua lucrurile. Sau mai bine zis cum vor involua! Daca in momentul de fata suntem la pamant, cu viitoarea globalizare, vom fi si mai…

Dumnezeu sa aiba mila de acest popor abrutizat si indobitocit! Pentru rugaciunile Sfintilor Voievozi Romani, ctitori de biserici si viata sfanta!