un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

VECERNIA

Vecernia

Sfârşitul zilei şi apropierea serii sunt momente de popas important în viaţa noastră întrucât încă o zi trăită înseamnă apropierea de sfârşitul vieţii. Creştinii se simt datori să aducă mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru o zi care a mai trecut prin grija Lui şi care ne-a adus mai aproape de El. De aceea seara se fac meditaţii asupra zilei ce a trecut, asupra viitorului, asupra mântuirii şi a milei lui Dumnezeu. Acest ritual este foarte vechi. Gasim mentiuni si in Vechiul Testament. Întunericul nopţii ce se apropie semnifică clipele pe care Hristos le-a petrecut în iad, reprezintă întoarcerea noastră spre Dumnezeu care a eliberat pe cei care erau ţinuţi în întunericul necunoştinţei. Vecernia este jertfa de seară care este un prinos de laudă şi de rugăciuni adus lui Dumnezeu; aminteşte de răstignirea lui Hristos şi de patimile Sale, care au avut loc spre seară. Hristos este lumina cea de seară, aşa cum ne spune vechiul imn creştin Lumină lină, este lumina care linişteşte în prag de seară, lumina blândă a apusului.

La începutul vecerniei uşile împărăteşti stau închise şi se trage numai dvera, ceea ce simbolizează perioada în care oamenii trăiau în amintirea paradisului pierdut prin păcatul primordial. Această perioadă este caracterizată de o cunoaştere a lui Dumnezeu prin amintirea Revelaţiei primordiale fiind nedesluşită şi neclară. Preotul dă binecuvântarea din altar, simbolizand starea omului din Eden. Psalmul 103 exprimă frumuseţea creaţiei şi ni-L descoperă pe Dumnezeu ca fiind Cel care ţine toate lucrurile în armonie. Providenţa Sa este invocată la vecernie pentru a se poate face vizibilă puterea Sa în momentul de repaos al serii în rugăciune. Cu acest psalm care vorbeşte de creaţie se începe în Biserică ziua liturgică. El este primul psalm al zilei. Ieşirea preotului din altar semnifică alungarea primilor oameni din rai şi intrarea oamenilor în întunericul necunoştinţei. Acum se citesc rugăciunile luminii prin care este invocată mila lui Dumnezeu cerandu-se calauzirea pasilor nostri in intunericul lumii. Psalmul cântat Doamne strigat-am către tine, este un psalm al durerii care provine din părăsirea de către oameni a lui Dumnezeu si exprimă prin melodia duiosă starea omului păcătos şi plin de deznădejde, care cere mila lui Dumnezeu. Este un imn de pocăinţă în care se aduce jertfă de tămâie, inchipuind rugăciunile noastre care se înalţă către El. Deschiderea uşilor împărăteşti înainte de ieşirea la cădit a preotului echivaleaza cu redeschiderea uşilor raiului şi întoarcerea lui Dumnezeu către oameni, iar preotul iesind din altar îl simbolizează pe Hristos care S-a întrupat şi a venit între oameni.

Imnul Lumină lină are caracter trinitar şi hristologic şi este unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii. Este adresat Sfintei Treimi şi lui Hristos. Importanţa acestui moment este reliefată de cele rostite de preot prin Înţelepciune drepţi.

Rugăciunea dreptului Simeon Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, este de origine biblică, şi este exclamaţia dreptului Simeon în momentul în care El ţine pe Iisus în braţe. Este o expresie a liniştii lumii în care este cufundata prin venirea lui Iisus. Acest imn reprezintă sfîrşitul epocii Vechiului Testament şi începutul celui Nou. Dreptul Simeon face parte atât din Vechiul Testament, cât şi din cel Nou. Cântarea de mulţumire a lui Simeon este liniştea împlinirii unei promisiuni făcute de Dumnezeu şi anume cea a venirii unui Mântuitor. Somnul ne este mai uşor stiind că Hristos este lumina care destramă întunericul.

Vecernia simbolizează sfârşitul legii vechi, şi de aceea la sfârşitul acestei slujbe sunt pomeniţi drepţii Ioachim şi Ana.

Articol de TUDOR C.

Octombrie 25, 2008 - Posted by | ORTODOXIE | , , ,

Sorry, the comment form is closed at this time.

%d blogeri au apreciat asta: