VECERNIA

Vecernia

Sfârşitul zilei şi apropierea serii sunt momente de popas important în viaţa noastră întrucât încă o zi trăită înseamnă apropierea de sfârşitul vieţii. Creştinii se simt datori să aducă mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru o zi care a mai trecut prin grija Lui şi care ne-a adus mai aproape de El. De aceea seara se fac meditaţii asupra zilei ce a trecut, asupra viitorului, asupra mântuirii şi a milei lui Dumnezeu. Acest ritual este foarte vechi. Gasim mentiuni si in Vechiul Testament. Întunericul nopţii ce se apropie semnifică clipele pe care Hristos le-a petrecut în iad, reprezintă întoarcerea noastră spre Dumnezeu care a eliberat pe cei care erau ţinuţi în întunericul necunoştinţei. Vecernia este jertfa de seară care este un prinos de laudă şi de rugăciuni adus lui Dumnezeu; aminteşte de răstignirea lui Hristos şi de patimile Sale, care au avut loc spre seară. Hristos este lumina cea de seară, aşa cum ne spune vechiul imn creştin Lumină lină, este lumina care linişteşte în prag de seară, lumina blândă a apusului.

La începutul vecerniei uşile împărăteşti stau închise şi se trage numai dvera, ceea ce simbolizează perioada în care oamenii trăiau în amintirea paradisului pierdut prin păcatul primordial. Această perioadă este caracterizată de o cunoaştere a lui Dumnezeu prin amintirea Revelaţiei primordiale fiind nedesluşită şi neclară. Preotul dă binecuvântarea din altar, simbolizand starea omului din Eden. Psalmul 103 exprimă frumuseţea creaţiei şi ni-L descoperă pe Dumnezeu ca fiind Cel care ţine toate lucrurile în armonie. Providenţa Sa este invocată la vecernie pentru a se poate face vizibilă puterea Sa în momentul de repaos al serii în rugăciune. Cu acest psalm care vorbeşte de creaţie se începe în Biserică ziua liturgică. El este primul psalm al zilei. Ieşirea preotului din altar semnifică alungarea primilor oameni din rai şi intrarea oamenilor în întunericul necunoştinţei. Acum se citesc rugăciunile luminii prin care este invocată mila lui Dumnezeu cerandu-se calauzirea pasilor nostri in intunericul lumii. Psalmul cântat Doamne strigat-am către tine, este un psalm al durerii care provine din părăsirea de către oameni a lui Dumnezeu si exprimă prin melodia duiosă starea omului păcătos şi plin de deznădejde, care cere mila lui Dumnezeu. Este un imn de pocăinţă în care se aduce jertfă de tămâie, inchipuind rugăciunile noastre care se înalţă către El. Deschiderea uşilor împărăteşti înainte de ieşirea la cădit a preotului echivaleaza cu redeschiderea uşilor raiului şi întoarcerea lui Dumnezeu către oameni, iar preotul iesind din altar îl simbolizează pe Hristos care S-a întrupat şi a venit între oameni.

Imnul Lumină lină are caracter trinitar şi hristologic şi este unul dintre cele mai vechi imne ale Bisericii. Este adresat Sfintei Treimi şi lui Hristos. Importanţa acestui moment este reliefată de cele rostite de preot prin Înţelepciune drepţi.

Rugăciunea dreptului Simeon Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, este de origine biblică, şi este exclamaţia dreptului Simeon în momentul în care El ţine pe Iisus în braţe. Este o expresie a liniştii lumii în care este cufundata prin venirea lui Iisus. Acest imn reprezintă sfîrşitul epocii Vechiului Testament şi începutul celui Nou. Dreptul Simeon face parte atât din Vechiul Testament, cât şi din cel Nou. Cântarea de mulţumire a lui Simeon este liniştea împlinirii unei promisiuni făcute de Dumnezeu şi anume cea a venirii unui Mântuitor. Somnul ne este mai uşor stiind că Hristos este lumina care destramă întunericul.

Vecernia simbolizează sfârşitul legii vechi, şi de aceea la sfârşitul acestei slujbe sunt pomeniţi drepţii Ioachim şi Ana.

Articol de TUDOR C.

CELE 7 LAUDE BISERICESTI

CELE 7 LAUDE BISERICEŞTI

Cele 7 laude bisericeşti ale cultului creştin ortodox sunt: Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia, Ceasul I, III, VI, IX. Utrenia şi ceasul I se socotesc de fapt ca fiind o singură laudă, astfel ajungîndu-se la numărul de 7 laude. Trebuie menţionat faptul că Sfînta Liturghie nu face parte din cele 7 laude deoarece ea este însuşi izvorul lor. Numărul 7 al laudelor ne aduce aminte de zilele creaţiei, de cele 7 zile ale săptămânii (liturghia este slujba eshatologică este slujba zilei a 8-a, celei care nu are sfârşit în împărăţia lui Dumnezeu), de cele 7 daruri ale Duhului Sfânt.

Vecernia se aduce ca o mulţumirela sfârşitul zilei, pentru că am ajuns cu bine la apusul soarelui şi că am adăugat încă o zi la vârsta noastră. Ea ne mai aduce aminte şi de răstignirea Domnului care a avut loc spre seară.

Pavecerniţa este slujba prin care cerem de la Dumnezeu ajutor şi pază pentru trecerea în pace a nopţii care începe, rugându-l să ne dea odihnă netulburată şi să ocrotească somnul nostru de primejdii, de năluciri şi de ispitele păcatelor, care ne pândesc mai ales noaptea, din întuneric. Ea ne duce cu gândul la moarte care este închipuită prin întunericul nopţii şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a o întâmpina pregătiţi şi fără teamă. Ne mai aduce aminte de coborârea la iad a lui Hristos spre a-i elibera pe cei legaţi.

Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii este expresia nevoinţei monahale şi pustniceşti a privegherii şi totodată simbol şi imitaţie a laudei necurmate pe care îngerii o aduc pururea lui Dumnezeu în ceruri. Ea ne aduce aminte de prinderea lui Iisus în grădina Ghetsimani şi de Învierea Sa din morţi.

Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă.

Ceasurile de rugăciune (I, III, VI, IX) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai de seamă ale zilei, simbolizând lauda necurmată pe care Puterile cereşti o aduc lui Dumnezeu tot timpul.