un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

ASCULTARE, CUI?

De la cei mai de jos functionari ai statului, pana la mass-media care ne-arata zilnic ce ponoase trag cei care nu-i dau ascultatre, suntem indemnati sa ne supunem si sa fim cuminti, daca nu vrem sa ne atragem un control, o amenda, o ancheta penala, sau chiar ani grei, in puscarie.

Fireste, toate aceste amenintari, sunt indreptate impotriva noastra, a oamenilor obisnuiti, care nu avem averi de milioane de euro, apartenenta la vre-o loja oculta satanica sau la serviciile secrete si influenta politica pe care acestea le confera, intr-un sistem nereprezentativ si corupt.

Suntem fortati sa jucam un joc ale carui reguli strambe, sunt indreptate impotriva noastra, facand frumos, unor mici si mai mari ticalosi, de dragul de-a ne intoarce acasa in sanul familei, pentru a-i injura la un pahar, pe cei care ne fac viata amara.

Suntem dispusi sa toleram incalcari si abuzuri intolerabile, pentru a ne conforma idioatei si ticaloasei expresii: “capul plecat, sabia nu-l taie”.

Astfel, rabdam cozi pentru a plati taxe oneroase, ghisee la care ne inclinam din mijloc, oameni ai legii a caror singura lege este faradelegea, aratand respect cel putin pe fata, unor lichele securiste si progeniturilor lor, indivizi a caror unica pretentie la respectabilitate o constituie largimea pungii, inaltimea vilei si latimea limuzinelor din goana carora ne stropesc, sau calca.

Acestia sunt cei care in loc de a tremura de frica noastra, asa cum au facut-o in ‘89-’90, uitand de-atunci de ea, au acumulat prin manipulare, jaf si vanzarea averii nationale, adevarate comori. Prin controlul pozitiilor cheie, ei se asigura ca tot ce misca-n tara asta, se face daca nu in folosul lor vadit, cel putin astfel incat sa nu ii deranjeze. A venit vremea sa le fie iarasi frica.

In fond, nu noi le datoram ascultare celor ale caror salarii, le platim, ci invers. Intr-un interval de timp neasteptat de scurt, servitorul public, face iarasi pe seful cu stapanii sai, mai arogant si dispretuitor decat ii sade bine chiar si unui stapan adevarat.

La nivelul de sus, ne tradeaza unui imperiu strain si ostil, la cel mijlociu, fac temenele celor mai mari, pe cand celor de jos, nu le ramane decat sa le slujeasca, asuprindu-ne pe noi.

In fond, ce poate fi mai important, decat pastrarea serviciului, chiar si asa ingrat, cum este?

In tot acest timp, suntem bombardati intr-o adevarata campanie de denigrare a tot ceea ce ne face pe noi Romani, cu initiative si diatribe virulente lansate impotriva Celui Caruia Ii datoram intreaga noastra ascultare si a slujitorilor Lui.

De la campania impotriva icoanelor in scoli, la neincetatele atacuri ale unui CNSAS devenit politie politica, la veritabilele linsaje mediatice pe care niste proteveuri si antene impanzite cu alogeni, le-au lansat impotriva Bisericii noastre strabune, cu toate traditiile ei minunate..

Cand ati urmarit ultima oara o “stire”, in care un mare hram, sa nu fi fost raportat ca o “imbulzeala” a unor superstitiosi ridicoli ? Cand ati vazut un credincios cult, inteligent si bine imbracat, intervievat la fata locului ? Nu-i vaneaza cumva reporterii pe cei care avand credinta curata, nu o pot exprima in chip coerent? De ce se infig camerele de luat vederi si frumuselele, dar nestiutoarele reporterite, numai ca sa prezinte multimile binecredinciosilor ca gloate necivilizate, cuviosenia fata de sfinti si moastele lor, ca obscurantism si asteptarile la aghiazma mare si agapa frateasca de la sfarsit, ca o adunatura care da din coate ca sa ajunga ?

I-ar duce capul pe unii botezati in credinta sa faca asta, daca nu l-i s-ar impune de undeva, de sus ?

Printr-un conglomerat de televiziuni, ziare si posturi radio, a caror adevarati stapani se afla inafara, liantul natiunii noastre, este diluat, esenta noastra otravita, iar fiinta Romanului, indepartata de adevarul care l-a creat.

Cum se compara “Eu sunt calea, adevarul si viata”, cu “valorile UE, alianta NATO, si spatiul Schengen ?

Cum se face ca pentru a le dobandi pe astea din urma, suntem fortati sa renuntam la Cel dintai?

De cand au devenit guvernantii nostri, niste lachei ai unora care ne vrajmasesc de moarte, in loc de a ne reprezenta pe noi – De ce ii toleram?

Cand cei care pretind ca ne reprezinta, s-au dus cu arme si bagaje, la dusmanii nostri, cui se cuvine sa dam ascultare ? Cand legile pamantesti sunt date de un parlament pus pe capatuiala, semnate de un presedinte tradator si aplicate de niste functionari corupti, se cade oare sa ne conformam, sau firesc ar fi sa le comparam legilor ceresti, respingandu-le pe cele care nu sunt modelate dupa ele ?

Datoram noi supunere unor nemernici care ne tradeaza, sfideaza si batjocoresc, sau Celui care ne-a facut, ne iubeste si ne doreste intru imparatia Lui ?

Normal ar fi ca cei pe care ii alegem, sa oglindeasca poporul care i-a ales, dar anormalul a devenit noua stare de lucruri, pe care noi o acceptam, din inertie si indiferenta.

Daca nu vrem sa devenim un biet ingredient in supa scarboasa a globalizarii masonice, este imperativ sa ne regasim carma si impreuna cu ea, carmaciul.

Mesajul este scris in inimile fiecaruia dintre noi, cei ce-am fost botezati in numele Lui.

De ce-am permite ca el sa fie sters, de niste lozinci ordinare, scornite de unii care urandu-L pe El, ne urasc si pe noi, fiii Lui ?

Nu avem noi mai multa minte de-atat? S-au ispravit barbatii care sa-si apere neamul cu sabia si s-au istovit femeile lor intr-atat, de nu mai pot da nastere pruncilor, pe care sa-si bazeze neamul si familia, viitorul ?

Au devenit puii de vulturi niste ciori nenorocite, numai prin repetitia unor mesaje otravite, scrise-n limba noastra?

Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta, la care sa se-nchine, barbarii tai dusmani”.

Articol scrise de Domnul Nicolae

Ianuarie 31, 2009 Posted by | ATITUDINI, MASONERIE, POLITICA | , , , , , , , , | 4 comentarii

BEST OF

Am avut ceva timp liber si am zis sa adun cateva din cele mai interesante titluri de pe blog. Din pacate n-am reusit sa anexez si o mica descriere in dreptul fiecarui link…

***

HOMEOPATIA – FORMA MODERNA DE VRAJITORIE

CE-AI FACUT, PREA CUCERNICE?

UN ALT INCIDENT CU MILITIENI

DOSARIADA

CUM NE OTRAVESC AMERICANII CU URANIU

DE CE SE TOT IA CURENTUL

E OFICIAL, AVEM DOVADA

DUMNEZEU A FOST DAT IN JUDECATA DE UN… SENATOR

RAPORT INDEPENDENT PRIVIND MOARTEA IRINEI CORNICI

CAZUL TANACU

SEFII EUROPEI CHEMATI LA TRIBUNAL, DE O BACAUANCA/

“ISUS PURTA OCHELARI DE SOARE”

SE CONFIRMA BUSH ARE MINTEA CAT O ALUNA

SCRISOARE DESCHISA PENTRU PASTRAREA RUGACIUNII “TATAL NOSTRU” IN PROGRAMUL RADIOULUI PUBLIC

IATA UNDE DUCE LEPADAREA DE DUMNEZEU!

AMERICANII – CEI DINTAI TERORISTI

SOCANT! CANCERUL ARE LEAC SI ESTE LA INDEMANA TUTUROR !!!

***

INITIERE IN VRAJITORIE – CURS

BRUSCATI IN TIMP CE MARSALUIAU PASNIC

STUDENT TORTURAT PENTRU CA A PUS O INTREBARE INCOMODA

MARGARINA PARALIZEAZA IMUNITATEA

CREATIONISMUL ESTE CONDAMNAT DE UE

INCENDIU LA CASA ALBA!

HEY, MR. BUSH! WHAT’S MY NAME? CAN YOU PRONOUNCE IT?

SE CONFIRMA! INTERVENTIA DIN IRAK = O MARE ABUREALA. E OFICIAL!

INDOSARIATI DE FBI

TRIST DAR ADEVARAT. UN SONDAJ GALLUP

NANCY PELOSI RECUNOASTE CA SUA APLICA TORTURA

LUPTA IDEOLOGICA

TACI, FRAIERE! FI-TI-AR DEMOCRATIA!

ADUNAREA ERETICA DE LA SIBIU, PE BANII CUI?

SYMANTEC SI COMCAST SE TIN DE PROSTII

AU SI EI COLABORATORII LOR

ARNOLD ISI UMFLA MUSCHII DAR INTAMPINA REZISTENTA

CUM NE OTRAVESC AMERICANII CU URANIU – PARTEA II

ORWELL, 1984 – UPDATE

ROMANIA SI PROBLEMA KOSOVO

HARRY POTTER – PROMOVEAZA HOMOSEXUALITATEA

PREMIILE IGNOBEL

GENOCIDUL DIN KOSOVO

CATEVA DATE COMPARATIVE

CATEVA IDEI DESPRE OCULTISM

***

TRADITIE VERSUS SECULARIZARE

PROSTUL NU-I PROST DESTUL DACA NU E SI FUDUL

DOUA CUVINTE DE FOLOS DUHOVNICESC

NOUA DICTATURA BOR

METAMORFOZA POLITICA

CHINEZII MANANCA FETUSI!

***

ADEVARUL DESPRE UNIATIE

CAPELA IN MALL – DESACRALIZAREA CONTINUA

***

CAND M-AM TREZIT LA REALITATE!

STRESUL

LEGATURA DINTRE VACCINUL CONTRA POLIOMELITEI SI SIDA

SUNTEM CHEMATI LA MARTURISIRE

DIN SERIA “MINCIUNI A LA NASA”

***

LEFIGARO SI PROSTIA EUROPENEASCA

PARIS, JETEM!

SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI DESPRE EUROPA

DIN NOU DESPRE INDEPENDENTA KOSOVO

ATAC VICLEAN LA CREDINTA

MORMANTUL SFANTULUI PETRU DESCOPERIT LA IERUSALIM

SUA, PE PRIMUL LOC LA EXPORTUL DE DURERE SI AMARACIUNE

GALCEAVA EUROPEI CU HRISTOS

NOUL STAT TERORIST KOSOVO

TRAIND LA LIMITA

UN INSELAT – CEL MAI MARE SFANT CATOLIC

NATO & COMP. SPRIJINA MAFIA DIN KOSOVO

DESPRE CURENTUL EMO

CUM A GRESIT EUROPA FATA DE HRISTOS?

KOSOVO, MONEDA DE SCHIMB

MINUNEA DIN SIRIA

RUSII UMBLA CU CIOARA VOPSITA

ROMANII, ALATURI DE SERRBIA

HILLARY CLINTON SUCCESOAREA LUI GEORGE BUSH

OBICEIURILE PROASTE MOR GREU

CAMPANIA “PASTRATI CURATA BISERICA”

PATRIARHIA SE JOACA DE-A MANIPULAREA

CUM SE FREACA CORECT CHIBRITUL?

***

STRATEGIA KOSOVO

VACCINUL CARE TE IMBOLNAVESTE… MORTAL!

PENTRU CEI BATRANI IN ALE CALCULATOARELOR

***

SFIDARE SI ANORMALITATE

LEUL SI BEBELUSUL

CUM SA-TI PIERZI ONOAREA SI MANTUIREA

***

ORTODOXIA – INTRE PRO SI CONTRA

IERARHII (NOSTRI) DE AZI, FARISEII DE IERI

PRETUL COMPROMISULUI: SMINTEALA

PARINTELE IUSTIN CREDE CA NU TREBUIE SA GANDIM SUPERFICIAL

SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU

ORB PE ORB CALAUZESTE

SPALARE PE CREIER “POLITIC CORECTA”

SE CAUTA HOMEOPATI CARE SA-SI SUSTINA TEZA

RECORD DE AVORTURI LA FETE PANA IN 14 ANI

HOW STUPID CAN YOU GET?

CRISTIAN BADILITA, PROASPAT IESIT DE LA REEDUCARE

CRISTIAN BADILITA, CORIGENT LA BUN-SIMT

***

ATENTIE LA DIVERSIUNE!

LAICATUL IA ATITUDINE

O IUDA, DOUA IUDE

TORTURA, COMUNISM, CALEA AMERICANA

CRIZA SUSTINUTA A PETROLULUI SI CONTROLUL POPULATIEI

INAINTEMERGATORII ANTIHRISTULUI SUNA GOARNA APOCALIPSEI!

JOHN BOLTON: RECUNOASTEREA KOSOVO A FOST O GRESEALA

DENIGRARE VICLEANA

SA NU FIM CALDICEI, E VREMEA PENTRU ATITUDINI FERME

DISPUTA INCHEIATA LA SCOR DE RUGBY: 47-1

BANC TEOLOGIC

***

INDUCERE DELIBERATA IN EROARE

O NOUA OFENSIVA ASUPRA ORTODOXIEI

CONCERTE ROCK CU BLAGOSLOVENIA IERARHIEI

PADRE PIO NEPUTREZIT – NU VA LASATI ATRASI DE INSELARE!

***

CADEREA BISERICII PRIN SLUJITORII EI

SCUZE POSTMORTEM ADRESATE LUI CHARLES DARWIN

***

GANDURI DESPRE MILA CRESTINA

MANAGEMENT INTERNATIONAL

CUM ISI RASPLATESTE HRISTOS MARTURISITORII

AMAREALA DIN INDULCITOARELE ARTIFICIALE

DIN TEMNITE SPRE SINAXARE: SANDU TUDOR

NU FASCISMULUI, DAR SI UITARII

***

ROMANIE, NU TE-AI SATURAT?

AU VOPSIT TRANDAFIRII!!

RELIGIOZITATEA LA AMERICANI

PRIMITI CU COLINDUL?

DEZMEMBRAREA IUGOSLAVIEI

INTERVIURI:

INTERVIU CU TEOLOGUL SI JURNALISTUL FABIAN SEICHE

INTERVIU DESPRE MANIPULARE

CATEVA INTREBARI SI RASPUNSURI CU PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI

INTERVIU CU UN AMERICAN INTORS ACASA

Decembrie 22, 2008 Posted by | ALANDALA, ATITUDINI, STIRI | , , , | 1 comentariu

UN NOU SITE: DESPRE MANTUIRE

Semnalez aparitia unui nou site ce trateaza problema mantuirii, in lumina Sfintilor Parinti. In zilele de astazi, cand multi se fac pe sine povatuitori si calauzitori, cuvintele pline de duh ale Sfintilor care au batatorit calea spre Rai inaintea noastra, vin sa desparta lumina de intuneric. Sa urmam asadar caii batatorite de ei si sa ne regasim cu totii in Imparatia lui Dumnezeu! Amin.

Sfintii Parinti, Despre Mantuire

Septembrie 29, 2008 Posted by | ATITUDINI, BLOGROLL, ORTODOXIE, STIRI | , , , , | 1 comentariu

PARINTELE IUSTIN CREDE CA NU TREBUIE SA GANDIM SUPERFICIAL

“Ortodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale creştinismului şi de atunci ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită binecredincioşilor noştri voievozi şi tuturor mărturisitorilor şi rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna conştienţi că aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva. Datorită faptului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum.

Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fiii fiilor noştri, de noi depinde mântuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, învăţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată când a fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii ortodoxiei năvăleau asupra credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă – trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost şi rămân schismatici, afurisiţi de Biserica Ortodoxă.

Vedeţi dumneavoastră acum? Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că ei acum încearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politiceşti, să ne ştirbim credinţa, unindu-ne ca într-o hora unirii cu toate credinţele eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decât să cadă în plasa papistaşilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de lucrul acesta. Nu avem nimic cu bieţii greco-catolici, îi lăsăm să se roage liniştiţi în bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile şi credinţa noastră. Noi îi respectăm pe toţi, noi nu am purtat niciodată un prozelitism aşa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forţa credinţa noastră, nimănui.

Cu toţii ştim cât au suferit ortodocşii noştri din Ardeal în timpul uniaţiei. Câte falsuri, câtă mişelie, câtă necinste! Acestea au fost dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce încredere putem avea noi în ei? Ce unire şi amestec să avem noi cu ei? Nu vedeţi unde a dus tot acest ecumenism? Am ajuns să pătăm faţa ortodoxiei prin acest act necanonic al Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere şi suferinţă au adus papistaşii neamului nostru. Duşmanii adevărului vor cu orice preţ să ne compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca în alte vremuri, ci vin cu viclenie, cu înşelătorie. De aceea şi Mântuitorul ne spune să ne păzim de lupii cei în piei de oi şi că vor veni învăţători mincinoşi. Ce încredere să avem noi în acest ecumenism, când, aşa cum spune şi Părintele Stăniloae, romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de târguială confesională? Pe ei prea puţin îi interesează să fie în adevăr, la ei primează supremaţia papei. Toate încercările de unire din istoria Bisericii nu au făcut altceva decât să agraveze şi mai mult neînţelegerile dintre Apus şi Răsărit; au dus şi la mai mari neînţelegeri şi politice şi economice şi militare. Au căutat permanent să se extindă aşa după cum au obiceiul şi până astăzi, căci papalitatea nu este altceva decât coroana marelui imperiu roman, aşa cum spuneau ei că papa este soarele, iar împăratul este luna.

Câte suferinţe şi umilinţe au răbdat bieţii români ardeleni, pentru că nu erau lăsaţi să-şi săvârşească în linişte cultul lor, liturghia lor. Dar nu au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfinţii Visarion, Sofronie şi Oprea. Aceştia să fie pildă pentru noi. Iată câtă durere şi curaj în acelaşi timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:

„Iată noi, ţăranii din principat, facem de ştire Măriilor Voastre, anume din acest judeţ al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, împreună cu scaunele cele mai îndepărtate, despre acest lucru, că noi aşa poftim de la cel mai mare, până la cel mai mic… Toate neamurile îşi au legea lor, şi au pace în legea lor. Şi proorocul Moise a dat legea jidovilor şi ei o ţin în pace, iar noi suntem prigoniţi neîncetat pentru legea noastră. De ce nu ne daţi pace ca să ne odihnim? De ce să dăm uniţilor bisericile, pe care bieţii de noi le-am zidit, cu cheltuiala şi cu mâinile noastre? Nu, niciodată până ce suntem vii! Dar să fim scurţi, cinstiţi domni: când va sosi episcopul şi stăpânul legii noastre şi va face judecată asupra bisericilor, care să se dea uniţilor, le vom da; până atunci însă nu. Căci e păcat mare să rămână bisericile închise în acest post. Nu-i cu cuviinţă, nici Dumnezeu nu vrea şi nici românii nu o îngăduie. Căci prea de ajuns ne-am rugat cu toată cuviinţa, şi n-am primit nici un răspuns, ca şi când niciodată nu ne-am fi rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica noastră. Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămână goale, şi nici noi nu ne vom mai închina în grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugăm acolo şi ca să nu rămână goale“.

Vedeţi cum a supravieţuit ortodoxia? Prin dârza rezistenţă a poporului, a clerului şi a monahilor. De la început ei s-au folosit de conducători slabi, de ierarhi slabi, pe care i-au momit cu făgăduinţe zadarnice, dar credincioşii au stat în picioare. Şi ca să vedeţi viclenia şi perfidia lor, ascultaţi ce spune într-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril Kapy – superiorul „Misiunii de propagandă catolică în Dacia” către cardinalul Leopold Kollonits:

„Eu cred că acum va fi de ajuns să ne mulţumim cu primirea unirii în principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să înlăturăm toate obiceiurile cele rele ale Românilor. De aceea va fi de ajuns, ca episcopul şi ceilalţi dintre ei, când vor face în viitor mărturisirea credinţei şi a unirii, să promită în general, că voiesc să depindă de biserica catolică şi de oficianţii substituiţi şi că voiesc să trăiască după ritul grecesc aprobat de biserica catolică şi în alte ţinuturi. Va fi apoi datoria noastră pe viitor, să schimbăm încetul cu încetul multe din obiceiurile lor, şi anume să le schimbăm chiar şi liturghia şi forma cultului divin spunându-le, că obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia şi neştiinţa preoţilor lor din ţările acestea.” Acestea au fost adevăratele intenţii ale iezuiţilor.

La sinodul de la Ferrara Florenţa (1438-1439), mulţi ierarhi au căzut, dar s-au pocăit şi vedeau această cădere mai rea decât oricare. De ce să repetăm greşelile lor, când putem să învăţăm din greşelile lor?

Catolicii au folosit foarte mult politica în viaţa bisericească. Ea este lipsită de curăţie, foloseşte necinstea şi fariseismul politic. Din pricina catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă în mâinile lor fără nici un drept, în sfârşit, de apel, până în zilele noastre; astăzi noi nu mai suntem în măsură să stăpânim ţara aceasta a noastră. Ei încearcă să ne cotropească pe toate căile: şi pe cale religioasă, şi pe cale comercială, şi pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găseşti nici un indicator în limba română, iar terenurile şi întinderile mari pe care le cumpără grofii ăştia din Ardeal sunt în mâinile lor.

Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul Atanasie Anghel, care căzuse în ispita uniatismului şi care îl mustră aşa: „Chir Atanasie, adu-ţi aminte că ai venit în Ţara Românească şi ai cerut să te fac mitropolit în părţile acelea, adu-ţi aminte cum te-am înţeles că eşti om rău şi că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu şi a trecut atâta vreme şi înconjurai drumurile şi apoi cu făgăduielile tale şi cu înfricoşatele-ţi jurăminte ne-ai mişcat şi pe noi şi pe ceilalţi de te-au ales arhiereu şi la urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste şi ai fost socotit de toţi mai presus decât ţi se cădea. Ai mărturisit înaintea îngerilor, a arhanghelilor şi a lui Dumnezeu, că vei avea credinţă în Sfinţii Părinţi şi a lui Dumnezeu Biserică. Apoi a venit aici un tânăr şi ne-a spus că te-a văzut la Viena şi ai liturghisit cu cardinalul şi alţi popi frânceşti şi de două ori în acea liturghie frâncească te-ai lepădat de Sfânta biserică a toată lumea. Ai mărturisit Biserica Romei, ceea ce înseamnă: schismatică şi eretică. În sfârşit am auzit că te-ai întors în Ardeal şi erai pe căruţă cu şase cai şi înaintea ta au aprins făclii, că ai strâns preoţi şi le-ai făgăduit iertare de dăjdii şi alte lucruri lumeşti, numai să fie uniţi, ceea ce e totuna ca şi a fi despărţiţi de Dumnezeu (…) şi astfel te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile ţi le iei din stâna lui Hristos şi le răpeşti în gura diavolului… Ci eu îţi spun: fiule Atanasie, pe care iarăşi te plâng până ce Hristos va lua chip în tine, vino-ţi în simţire, nu te teme de jurăminţile ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut când te-ai hirotonisit arhiereu. Nu eşti copil mic, gândeşte-te că ale latinilor sunt îndoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt înşelăciune, sunt străine de Sfânta Evanghelie şi de Sfinţii Părinţi“.

Aşadar să nu ne facem părtaşi la erezie, ci mai bine să murim muceniceşte pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune şi troparul: „Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele nostre“.

Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri.

Manastirea Petru-Voda,

8 iunie 2008, Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul Intai Ecumenic”

PRELUAT DE PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT

Iunie 10, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , | 1 comentariu

SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU

Preafericite Parinte Patriarh,
Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,
Preasfintiti Parinti Episcopi si Episcopi Vicari,

La indepartatele Chilii din Sfantul Munte Athos, unde din mila Maicii Domnului ne petrecem viata calugareasca, au ajuns vesti grozav de triste pentru Sfanta noastra Ortodoxie.

Bucuria acestor zile ale Penticostarului, cea mai luminoasa perioada a anului liturgic, ne-a fost adanc innegurata de aflarea celor petrecute la Timisoara, oras mitropolitan, in prima duminica dupa Injumatatirea praznicului Invierii. Impartasirea mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu cu cei care l-au rastignit pe Hristos in urma cu 300 de ani si continua sa-L rastigneasca, punand la grea incercare sufletele si vietile romanilor ortodocsi din Ardeal, reprezinta un fapt fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, si, dupa cum reiese din Sfintele Canoane ale Bisericii si din scrierile Sfintilor Parinti, constituie un act de cea mai mare gravitate, asemanat adesea de Sfintii Parinti cu vanzarea lui Hristos.

Nu am fi purces la scrierea acestor randuri daca in aceste zile mahnirea nu ne-ar fi fost si mai mult sporita de tulburarea pe care o constatam la multi dintre inchinatorii romani ai Sfantului Munte, care cu neliniste ne cer ajutorul in rugaciune si sfatul. Unii preoti se intreaba: in ce masura, ierarhul cel apostat de la Credinta mai poate fi pomenit la sfintele slujbe, calcandu-si constiinta care-l indeamna sa urmeze Canoanelor Sfintelor Sinoade ale Bisericii; ceilalti, mirenii, se intreaba daca le este ingaduit sa se mai impartaseasca de la preotii care raman in comuniune cu mitropolitul, care s-a lepadat mai mult decat simbolic de propria turma, de Trupul lui Hristos.

Sfantul Atanasie cel Mare porunceste ca nu numai sa nu avem nicio partasie cu ereticii, dar nici macar cu cei ce au partasie cu cei raucredinciosi. Cu ce inima poate primi un crestin dreptslavitor vestea ca mitropolitul Nicolae Corneanu, la varsta sa inaintata, care se cuvenea a fi cea a desavarsirii intelepciunii si discernamantului duhovnicesc, s-a impartasit de „painea otravitoare a celor ce se leapada de Hristos”?

Ne-a venit greu sa credem ca asa ceva s-a putut intampla in Biserica Ortodoxa Romana, iar Comunicatul oficial din 26 mai a.c. al Unitilor din Romania, refuzul mitropolitului de a dezminti cele afirmate de acestia, precum si fotografiile care au ajuns pana la noi ne-au incredintat realitatea celor petrecute. Poate ca acest deznodamant se putea anticipa atunci cand mitropolitul Banatului afirma ca papa este, de drept, capul Bisericii si va trebui sa-l recunoastem cu totii ca atare sau cand ceda cu multa solicitudine greco-catolicilor – de parca erau proprietatile sale – bisericile zidite cu sudoarea si jertfa stramosilor celor care au revenit in secolul trecut la Ortodoxie. Ce ar mai putea urma?

Nu gasim nicio explicatie rationala gesturilor Mitropolitului Banatului. Oare acesta a uitat ca este mai inainte de toate pazitorul Dreptei Credinte in cadrul mitropoliei pe care i-a incredintat-o Biserica spre pastorire?

Nu a auzit oare niciodata mitropolitul Corneanu cuvintele Apostolului neamurilor care spune: „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu Trupul lui Hristos? Ca in paine [cea una], un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o singura paine” (I Cor, 10:16,17). Iar cum Hristos are numai un singur Trup, nu inseamna oare ca, daca ne impartasim din painea celor care nu sunt in comuniune cu Biserica, ne lepadam de Insusi Hristos, Il tradam asa cum mai inainte de toti a facut Iuda? Aceasta este talcuirea pe care Sfintii Parinti o dau cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: „Iata a aratat aici lumina lumii ca partasia este participare si nu este cineva intreg la minte care sa nu spuna ca participarea este impartasire. Dupa cum dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc ortodocsii ii face pe toti cei ce se impartasesc de ea un singur Trup, tot asa si painea ereticeasca ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos”.

In zilele noastre, cand in societate domneste confuzia, poate mai mult decat oricand, faptul ia dimensiuni tragice. Spunem aceasta gandindu-ne la multi dintre credinciosii evlaviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care, smintiti de astfel de gesturi, cedeaza propagandei gruparilor schismatice si eretice ce s-au inmultit in ultimii ani. Impartasirea cu eterodocsii a lui Nicolae Corneanu, unul dintre mitropolitii Bisericii Ortodoxe Romane, aflat in comuniune cu Sfantul Sinod, nu ofera oare sprijin si justificare celor care, sub falsul chip al dreptei Credinte, isi fac tot mai multi prozeliti din madularele Trupului lui Hristos? Ce constiinta ortodoxa se mai poate pretinde de la credinciosii ortodocsi de rand, care, in majoritate, nu au o solida cultura teologica, cand chiar un arhipastor dovedeste indiferenta fata de Adevarul Hristos si se alatura turmei condusa de erezia infailibilitatii papale?

Si mai multa durere ne provoaca gestul mitropolitului Corneanu in contextul in care acesta a fost apreciat de comunitatea greco-catolica din Romania (vezi comunicatul) precum si de presa catolica din strainatate ca o minune, ca o reintoarcere a romanilor la comuniunea cu Roma, eveniment comparat cu cel petrecut la anul 1700. Acest an nu este insa pentru poporul roman unul de aniversare si bucurie, ci el semnifica tradarea Ortodoxiei, singura Credinta adevarata, si a neamului romanesc. Semnarea de catre Atanasie Anghel a unirii cu Roma a fost inceputul a sute de ani de suferinte si prigoana a credinciosilor ortodocsi din Transilvania. Rana deschisa atunci nu s-a vindecat nici pana astazi.

Se pare ca acela care ar fi trebuit sa fie arhipastorul ortodocsilor din Banat a uitat de zecile de mii de ortodocsi ardeleni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, casele si bruma de agoniseala pentru a trece muntii in Moldova si Tara Romaneasca, unde-si puteau pastra Credinta Ortodoxa.

A uitat de multimea celor care cu sfasietoare durere priveau neputinciosi bisericutele de lemn, arzand, si manastirile daramate cu tunul (mai multe de 240 la numar) de cei care astazi se lauda ca au adus Ardealul la „dreapta credinta” catolica.

A dat uitarii pe sfintii care au mucenicit pentru apararea Credintei Ortodoxe, pe cei care au „ales mai bine a patimi pentru Hristos“, decat sa se cuminece „cu impartasania eretica ce desparte de Hristos“, caci aceea era impartasania celor care in numele lui Dumnezeu schingiuiau si omorau pe ortodocsii ce nu voiau sa li se supuna si sa se inchine papei.

Dupa sute de ani de la aceste evenimente, Biserica Ortodoxa, „Maica duhovniceasca a poporului roman“, ii inscrie in calendar cu vrednica cinstire pe Sfintii Marturisitori ai Ardealului, pe luptatorii pentru apararea dreptei credinte.

Oare asa intelege Nicolae Corneanu sa cinsteasca pe mucenicul Atanasie Tudoran, Sfant roman trecut in calendarul Bisericii Ortodoxe cu numai doua saptamani inaintea gestului apostat, Mucenic martirizat de stramosii celor cu care astazi mitropolitul ortodox al Banatului se infrateste in credinta prin impartasire?

Dupa cum stim, cele doua dimensiuni ale Bisericii, cea luptatoare si cea triumfatoare, se afla intr-o permanenta comuniune, manifestata in mod deplin in Dumnezeiasca Taina a Dumnezeiestii Liturghii. Mai poate mitropolitul Corneanu sa ramana in comuniune cu mucenicul Nicolae Oprea, cu marturisitorii Visarion si Sofronie, cu mitropolitul Iosif, cu preotul Ioan din Gales, cata vreme ei s-au sfintit tocmai pentru ca au marturisit Credinta Ortodoxa, opunandu-se catolicizarii romanilor din Ardeal, iar el se impartaseste cu cei care se revendica urmasii ucigasilor lor? Iar daca nu se mai poate afla in comuniune cu ei cum va putea sa ramana in comuniune cu Trupul Bisericii care-i cinsteste ca Sfinti, cu Mantuitorul Hristos care i-a preaslavit in Imparatia Sa?

Dupa smerita noastra cugetare, daca nu se iau masuri urgente, lucrurile pot sa conduca la o grava criza bisericeasca. Judecand dupa „usuratatea de minte” cu care a actionat pana acum, mitropolitul Corneanu ar putea fi in stare – lucru sugerat si de comunicatul comunitatii unite din Romania din data de 26 mai – sa se rupa de BOR si sa incerce sa treaca, cu turma cu tot, la cei uniti cu catolicii. Si vor fi cele de pe urma ale sale mai rele decat cele dintai.

Prin impartasirea din painea celor care cu ura nesfarsita s-au luptat impotriva dreptei Credinte, facand Bisericii lui Hristos din Ardeal si de pretutindeni mai mult rau decat paganii si turcii oarecand, mitropolitul Corneanu isi afirma, din pacate, o noua identitate, ne da de inteles ca se uneste cu cei care sunt in afara Bisericii stramosesti. Asumarea acestei pozitii nu este insa compatibila cu cinstea de intaistatator al Mitropoliei Banatului, ce se cuvine sa fie faclie a adevarului si aparator al credintei ortodocsilor romani de pe acele meleaguri.

Avand in vedere toate acestea, in numele tuturor monahilor romani din Sfantul Munte care se simt solidari in comuniunea de rugaciune cu Biserica si neamul in care s-au nascut trupeste si duhovniceste, va rugam sa indepartati cat se poate de curand confuzia si pericolul pe care actul mitropolitului Corneanu le face sa planeze asupra credinciosilor Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Ne rugam Parintelui Ceresc ca Sfantul Duh sa nu intarzie sa se arate si acum ajutator. Datoria noastra ca fii ai Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de a ne arata vrednici urmatori ai Sfintilor Parinti prin pazirea invataturii Evangheliei Domnului si a Sfintelor Canoane, care ne sunt straja si calauza nemincinoasa pe calea mantuirii in Hristos. Avem toata nadejdea ca nu veti pregeta sa veghjeati la linistea si pacea Bisericii Ortodoxe Romane.

Avand acestea in minte, cerem Inalta binecuvantare a Arhieriilor Voastre. Cu adanca smerenie si cu tot respectul cuvenit.

23 mai/5 iunie 2008

Praznicul „Inaltarea Domnului”.

Schitul „Sfantul Dimitrie” – Lacu

PRELUAT DE PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT.

Iunie 10, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE | , , , , , , , | Comentarii închise la SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU

ORTODOXIA – INTRE PRO SI CONTRA

Toata lumea vorbeste acum despre „fapta” Mitropolitului Nicolae. Toata lumea ortodoxa. Si poate ca nu numai, pentru ca ceea ce va decide Sfantul Sinod vis-a-vis de Mitropolitul Banatului va fi si un raspuns asteptat pe plan extern atat de Vatican cat si de celelalte Biserici Surori, mai ales a Rusiei sau a Greciei care au cerut socoteala Sinodului, Sinod care se va intruni – daca se va intruni – numai la presiunea societatii nicidecum din alte motive, stati voi linistiti…

Dar, paradoxal (sau poate nu, de vreme ce toate se intampla din voia Domnului), isprava IPS Nicolae aduce si ceva bun. Zic eu.

– In primul rand, „forteaza” Sinodul sa stabileasca mai clar ce si cum in materie de ecumenism si Miscarea ECUMENISTA (nu ecumenica – sa fim bine intelesi, da)?

– In al doilea rand, se confirma temerile noastre, ale celor ce prevedeam cumva acest lucru, mai ales, poate, dupa „isprava” PS Sofronie, alta poveste cu final nefericit. Iata ca noi cei extremisti, fundamentalisti, paranoici, panicari, etc am avut dreptate. La fel cum dreptate au avut si monahii athoniti care au reactionat in urma vizitei papei la Bucuresti, sau Patriarhia Rusiei (dimpreuna cu altele) care condamnau deschiderea prea larga fata de aceasta miscare sincretist-eretica. Si, coincidenta sau nu (?!) toate acestea, adica atat isprava IPS Nicolae cat si cea a PS Sofronie, se intampla in vremea de carmuire a PF Daniel, la randu-i un personaj controversat.

– In al treilea rand, se vede clar pozitia poporului, a gloatei cum zice unii, care crede ca prostimea nu stie ce e cu bisericile astea de-L inteapa pe Dumnezeu la talpi. Iata ca mirenii nu-s chiar asa de naivi sa inghita gogosile ecumeniste, ba din comentariile ce le-am citit pe diverse site-uri, mirenii au ajuns sa dea dovada de mai mult curaj si discernamant decat o parte a clerului, care desconsidera consecintele negative (pe diverse planuri) a cuminecarii de la Timisoara. Bravo tuturor celor ce au reactionat dupa putere fata de aceasta fapta rusinoasa si ticaloseasca a Mitropolitului Banatului. Au dat dovada ca, desi se fac presiuni si propaganda, constiinta lor e inca treaza!

Cu toate acestea, asa cum spuneam anterior, sunt si unii care (personal nu stiu sa zic daca o fac din convingere sau doar ca sa fie un Gica-contra) nu sustin atitudinea noastra, atitudine care, asa cum aveam sa remarcam un pic mai tarziu, este confirmata de Parintii Iustin Parvu si Arsenie Papacioc. Exista printre noi si altii mai motzati, cu creasta mai mare si diplome mai multe, carora li se pare ca duhovnicia echivaleaza cu teancul de hartie reciclabila sau cu titulatura de 3 randuri de pe ecusonul din chept.

E greu sa faci o analiza unor asemenea texte. Si, la urma urmei, fiecare are dreptul lui de a gandi cum ii trece prin cap, sau altfel spus, cat il duce capul.

Asadar, dupa mintile luminate de atata rugaciune intens(a)iva, „reactionistii”, in frunte cu Pr. Iustin si Pr. Arsenie, suntem demn de… izolare. Suntem primitivi, deci inapoiati; suntem extremisti, fundamentalisti, deci un posibil pericol pentru Biserica si societate; n-avem doctorate, deci nu intrunim criteriile necesare pentru a ne pronunta asupra problemei, suntem prea prosti pentru o lume atat de (dez)informata; ne simtim aparatori ai Ortodoxiei, deci suntem epileptici/in inselare. Cum o dai, cum o sucesti, tot de rau iesa. De bine n-are cum pentru noi ca am ajuns prea tarziu. Harurile si virtutile s-au impartit de mult iar cele ce au ramas sunt consacrate anumitor „elite”. Noi – pleava!

Un asemenea exemplu de iluminat este si Pr Dorin Piciorus, care a lasat deoparte molitfelnicul si psaltirea pentru a putea face lumina in discutiile despre ierarhie. Cunosc blogul Parintelui de mai demult, unele articole au fost chiar bune si nu ma asteptam la o asemenea pozitie. Insa, asa cum ziceam anterior, urmarile faptei comise de IPS Corneanu au si parti bune.

Ca sa rezum ce gandeste Pr Dorin despre acest episod este destul de greu, articolul fiind destul de bine redactat si consistent in idei. Pacat ca sunt eronate. Va invit sa cititi (cu picoarele in apa rece): http://bastrix.wordpress.com/2008/06/03/afisul-unei-mentalitati .

Pe scurt, Prea Cucernicia Sa, considera ca episodul de la Timisoara a reactivat fundamentalismul ortodox, care a suferit o oarecare amorteala (adica a stat in-stand by). Prin urmare, de la discutiile „este mason, nu este mason” privitoare la PF Daniel, s-a pastrat tematica discutiei, dar s-a schimbat personajul. Cu alte cuvinte, suntem un fel de devoratori care asteptam ivirea unor noi „suflete”, noi stiind inainte ce vom zice. Pr. Dorin este ingrijorat si de faptul ca vorbim (ne ia gura pe dinainte care va sa zica) fara a avea o traire aferenta. Tiii, ma, sa-i zica cineva si Parintelui Iustin asta, sau Parintelui Arsenie, ori celorlalti din „tabara” noastra carora le straluceste chipul! Si mai ales sa-i trimita cineva vorba si Sfantului Teodor Studitul care spune: „Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?” sau ca „Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane” (Migne, PG Epistola II.81). Stie oare ce vorbeste Pr. Dorin & comp.?

Pr. Dorin incearca sa abordeze problema dezbaterii actului IPS Corneanu. Pune niste intrebari valide, dar nu ramane la ele ci prin tonul mesajului, titlu si concluzii, vrea sa spuna ca aceia care s-ar pronunta despre problema sunt aproape sigur „ingeri din cer care invata o alta smerenie, oameni cu o adudienta globala”. Pr. Dorin intuieste si un mesaj pe care organizatorii conferintei l-ar promova subliminal: „Noi v-am spus ca tot Sinodul este vândut. Aceasta e dovada! Si dovada …este gestul ÎPS Corneanu”. Nu, parinte, dovada sunt dovezile, ca e mai multe. Si nu e doar o parere personala: este o parere formulata de mai multi Batrani cu viata sfanta (deci care au si traire, pe langa vorbe) si acesti Batrani, sunt atat din interior (Romania) cat si din exterior (Rusia si Grecia). Daca Prea Cucernicia voastra n-ati prea stat de vorba cu asemenea Parinti harismatici, asta inseamna ca nu sunteti informat, nicidecum altceva. Pentru ca nu stiti nimic in acest sens, de aceea vi se pare ca stiti. Dar, ma rog, asta e alta discutie… Sa revenim…

Daca Sfintiei voastre vi se pare „ingurgitabil” atitudinea participantilor/sustinatorilor Conferintei nu inseamna ca trebuie sa si generalizati. Sunt si teologi care au „inghitit-o”. Altii chiar pe de-a’ntregu, fiind chiar participanti (sic!). In fine, parintele continua cu o idee subtila, ca nu raportul ecumenism/fanatism ar fi subiectul discutiei ci „episodul Timisoara”. Ca, de fapt, organizatorii conferintei, care sunt dintre cei care „injura Sinodul”, VOR SANGE! Ii reamintesc parintelui ca „episodul Timisoara” are loc dupa „episodul Oradea”, episoade dintr-un „serial” inaugurat la alegerea PF Daniel. Ca daca stau bine sa ma gandesc, „episodul Timisoara” este de fapt un serial in sine, nu?

De asemenea, parintele Dorin se arata intrigat de atitudinea organizatorilor si sustinatorilor (morali, evident) ai conferintei: „Adica nu prinde la acesti oameni linistea, smerenia, ascultarea, cumpanirea, discernamântul, ce se întâmpla dupa ce noi cerem depunerea din treapta a mitropolitului Corneanu…ci conteaza numai o aliniere grabita, imediata la niste standarde imaginate de infuzatorii acestei mentalitati”. Oare ar trebui sa-i (re)amintim pr. Dorin ca si altor prea cucernici si prea cuviosi anumite Canoane, vechi de pe vremea Apostolilor care interzic slujirea in comun?

Punctul 3 al eseului Pr. Dorin e asa plin de sofisme incat nu merita osteneala de a fi comentat. Noi suntem tributari unei atitudini de opozitie inca de pe vremea comunistilor, atitudinea noastra (impreuna cu a Pr Iustin sau Arsenie) este lacunara, neavand suficiente cunostinte pentru a intelege caderea altora, etc.. Dar, argumentarea nr. 3 poate provoca mici zambete (desi intregul eseu lasa un gust amar). Fundamentalismul nostru exista si datorita faptului ca „e un trend actual al vietii seculare mentalitatea de a demasca, de a deconspira, de a te rafui…si ei copie comportamentul secular”. I-auzi!

Pr Dorin atinge apogeul la punctul 4, unde isi propune sa ne scoata nimic altceva decat… NEBUNI, conspirationisti, paranoici. Toti participantii la conferinta, toti cei ce „injura Sinodul” sunt si ANTI-SISTEM. Adica, scriem despre UE, NATO, etc numai in varianta neagra, cu alte cuvinte numai negativ. De parca s-ar putea scrie si in varianta „light” cum o numeste autorul. Imi aduc aminte de niste interviuri realizate de Sorin Dumitrescu vrednicului de pomenire Ioanichie Balan, smerit calugar moldovean, din Sihastria. Se pare ca Pr. Ioanichie era la randu-i anti-sistem, ca si Pr Iustin si altii.

„Pentru conferentiarii de astazi…mitropolitul nostru este un pacatos incurabil, de care Biserica trebuie sa se dezica imediat, neaparat… Pentru acest lucru vor pleda în aceasta seara. Si vor pleda cu gândul ca toata Biserica a cazut, ca toata Biserica s-a smintit deodata si ei sunt…Marele Fotie al Constantinopolului într-o ipostaza dallesiana” zice prea cucernicia sa la punctul 5. NO COMMENT, zic eu. Dupa fapte ii veti cunoaste. Sinodul si-a facut cunoscute faptele. In afara de cativa pe care ii numeri pe degetele unei singure maini, toti sunt fosti comunisti care n-au de-a face cu Ortodoxia (asa cum este si IPS Corneanu) sau simpatizanti ai masoneriei.

Concluziile nu-s nici ele mai breze… „Avem nevoie de o Biserica Ortodoxa extremista, ghetoizata, cu accente antilegislative si care sa ne propuna o viata ideologizata? Cu alte cuvinte, e bine sa ne raliem cu mentalitatea de tip afis, reductionista, care ne face sa ne fie teama de tot ce misca si rasufla sau vrem o Biserica Ortodoxa cu oameni realisti, atenti, adaptati timpului lor?”.

Mda, cam asta ar fi interventia de trista amintire a Pr Dorin. Desigur, dumnealui si-a spus punctul de vedere, e liber s-o faca. Si tot dumnealui, in finalul eseului, ne indeamna sa alegem. Acelasi indemn il reproduc si eu aici, la finele comentariului meu: alegeti fratilor, e vremea cernerii. Trebuie sa alegem pentru ca la randul nostru vom fi alesi.

Astea se intampla cand, asa cum spunea si Pr Dorin, vorbim fara a avea o traire aferenta si fara a avea o legatura cu marii duhovnici, cand stafeta a fost smulsa cu de-a sila, nu predata de la Batran la ucenic. Desigur, Pr Dorin, cand spunea acestea, se referea la noi, eu preiau ideea si spun ca se potriveste de minune „partidei” sale. Iar ca argument, aduc pozitiile adoptate de cei 2 mari duhovnici ai nostri. Nu si-ar fi putut vedeai ei linistit de batranetea lor, chiar era de trebuinta sa-si mai faca „prieteni”?

Alegeti, fratilor, alegeti, e vremea cernerii! Alegeti, dar.

Iunie 4, 2008 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA, ECUMENISM, NEW-AGE, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , | 7 comentarii

IERARHII (NOSTRI) DE AZI, FARISEII DE IERI

Vindecarea orbului din naştere a dat mult de gândit fariseilor contemporani Lui Iisus, dar şi celor contemporani nouă. Deodată, fariseii de atunci s-au trezit in faţă cu un om pe care il dispreţuiau – un cerşetor – dar care fusese atent la predicile lor şi, la momentul potrivit, le-a intors cuvântul: “Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.”

In faţa acestui argument, fairiseii cei mult cuvântători au rămas fără replică. Nici un cuvânt nu putea să stea in faţa acestei logici care era predicată chiar de ei. Atunci au apelat la singura armă care le rămăsese, care de fapt le rămâne fariseilor din toate timpurile când sunt puşi la “colţ”, atacul la persoană! În păcate te.ai născut tot, şi vii să ne înveţi pe noi?! Nu conta minunea, nu conta argumnetele biblice si logice, ci doar orgoliul rănit. Urmarea ? L-au scos afară. Spectacolul, din păcate, nu s-a încheiat atunci, ci continua si astăzi. Tendinta “vârfurilor” ecleziastice este ecumenismul. Nu contează argumentele impotriva aduse, biblice, canonice, istorice, logice, nimic nu are valoare in faţa lor. Insă neavând cuvânt de răspuns, se folosesc de aceeasi arma ca si vechii farisei: fundamentaliştilor, ignoranţilor, problematicilor, în păcate v-ati născut şi ne contraziceti pe noi !? Si sunt gata să declare pe oricine nu primeşte invăţătura lor că sunt in afară de Biserică. Vindecatul orb din Evanghelie ne vine insă în ajutor: Atunci când oamenii ne scot din “sinagoga lor” avem pe Hristos care ni se descoperă ca Fiu al Lui Dumnezeu, ne primeşte in Biserica Sa pe care porţile iadului nu o pot birui. Ne mai invaţă fostul orb că mărturisirea credinţei poate aduce necazuri, dar ne arată ca plata ei este bucuria de a fi găsit de Hristos, nu aiurea ci în templu, arătându-ne că nu despărtirea de Biserică este soluţia luptei de astăzi împotriva ereziei ecumeniste ci apărarea Adevărului ÎN Biserică.

preluat de la http://preugen.wordpress.com/2008/06/02/orb-plin-de-lumina

Iunie 4, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , , , | 1 comentariu

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SE ALATURA PARINTELUI IUSTIN

Parintele Iustin nu este singurul care reactioneaza in cazul IPS Nicolae. Iata ce spune si Parintle Arsenie Papacioc:

„Gestul Mitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci este demonstrativ. Ma exprim si ceva mai mult: nici macar nu recunoaste, dupa ce a fost fotografiat, de unde se vede ca el insusi se considera vinovat. Consider ca este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu! Habar nu are ca este ortodox! A fost comunist – si nu orice fel de comunist, ci unul vandut comunistilor! Este si ramane o capetenie comunista. Referitor la apostazia sa, am primit vesti si din Grecia. Grecii astia, domnule, le stiu pe toate, sunt foarte atenti. Sinodul B.O.R. insa nu a dat niciun raspuns; Sinodul nostru tace. Ar fi cazul sa se trezeasca si sa ia o masura! (…) Personal, il consider un alintat, nici macar un copil – pentru ca unui copil ii poti gasi o scuza. (…) Sinodul trebuie sa ia o masura, dar, din pacate, Sinodul nostru doarme. Ma astept totusi sa aiba o reactie ferma, inteleapta. Pana la urma, oricum adevarul va birui, iar sinodalii care acum se tem sa ia o masura vor ramane niste lasi, de nicaieri”.

Iunie 4, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , , , , , | Comentarii închise la PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SE ALATURA PARINTELUI IUSTIN

SCRISOARE CATRE SFANTUL SINOD

Preafericite Părinte Patriarh,

Cu fiască supunere dar şi cu adâncă îndurerare vă adresez această scrisoare eu, nevrednicul şi cel mai mic între slujitorii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.

Un fapt cutremurător a zguduit şi a derutat întreaga ortodoxie românească. Faţa ortodoxiei s-a pătat astăzi ruşinos, printr-un fapt unic în ultimii trei sute de ani de dăinuire a Sfintei noastre Biserici, prin gestul neortodox al fratelui nostru de suferinţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Şi dacă actul necanonic al uniaţiei din Transilvania de acum trei secole a îndurerat ortodoxia, acum şi mai mult, din moment ce atunci poporul nostru suferea greaua asuprire străină, iar acum – nesiliţi de nimeni – ne facem părtaşi ereziei papistaşe.

Preafericirea Voastră, nu sunt eu în măsură şi nu îndrăznesc să reamintesc unui întâistătător al Bisericii sfintele canoane şi predania sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Le cunoaşteţi şi vi le însuşiţi, de asemenea, prea-bine. Însă mă mustră cuvintele ferme ale marelui între sfinţii şi patriarhii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul a toată lumea, când spune: „Să nu fim părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă, mustraţi-le pe faţă” – şi nu pot să tac, văzând cum un înalt mitropolit al nostru, vechi de zile şi cu atâta experienţă, se împărtăşeşte cu cei ce au apostat de la dreapta credinţă. Aici, după cum bine-ştiţi, se încalcă grav canonul 46 apostolic, care spune clar: „Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” De asemenea, canonul 45, care spune: „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. Dar nu numai atât. Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc. Un astfel de gest al unui mitropolit ortodox nu face decât să reînvie această neagră pagină din istoria poporului nostru.

Poporul nostru, de-a lungul istoriei, a ştiut să convieţuiască paşnic cu toate religiile lumii, însă nu a acceptat niciodată ştirbirea propriei credinţe. Noi am nădăjduit că acest dialog ecumenic, pe care Biserica noastră îl poartă de la o vreme încoace, să fie rodnic, paşnic şi fără apostazii. Dar iată care sunt roadele lui acum. Acest gest nu face decât să ducă la scindare şi nicidecum la o unitate întemeiată în adevărul Sfinţilor Părinţi.

Dureros, Preafericirea Voastră, foarte dureros. În istoria Bisericii noastre au mai fost căderi ale clerului nostru, cum s-a întâmplat în perioada uniaţiei, când 80% din preoţi au acceptat compromisul, lepădându-şi sfânta lor credinţă. Să nu creăm ca şi atunci sminteală în rândul credincioşilor noştri.

Preafericirea Voastră, acum când neamul nostru este din nou ameninţat cu destrămarea, când Transilvania, Bucovina şi Basarabia sunt atât de râvnite de cei răuvoitori şi răucredincioşi, când peste ortodoxia noastră au năvălit fel şi fel de obiceiuri păgâne, cum ar fi homosexualitatea, avorturile, când sfintele icoane nu mai au loc în clasele copiilor noştri, vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, ca acest episcop să fie pedepsit, nu după părerea mea, ci în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, spre pocăinţă şi îndreptare şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre.

De aceea vă rog, Preafericirea Voastră, să supuneţi atenţiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această problemă, cât mai urgent, în cadrul discuţiilor ce vor avea loc în prima şedinţă a Sfântului Sinod. Această situaţie nu suferă amânare. Nu lăsaţi ca turma să se destrame şi mânia lui Dumnezeu să vină asupra acestui neam.

Cu plecăciune şi adânc respect,

Protos. Justin Pârvu

1 iunie 2008

Prăznuirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful

TEXT PRELUAT DE LA http://hristofor.wordpress.com/2008/06/03/sa-luam-aminte/

Iunie 3, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , , , | 4 comentarii

PACATUL SI CHINURILE SODOMITILOR

Motto: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalmi 48, 21).

„Cavalerii de Curlanda” de pe la noi şi de aiurea – că doar au şi ei invitaţii lor, nu? – au intrat in săptămâna desfrânaţilor, pregătind marşul lor, a pidosnicilor. În această perioadă se scrie, puţin şi fără vlagă, aşa cum au fost şi manifestaţiile organizate, anii trecuţi, şi anul acesta de oamenii normali din această ţară.

Vremurile acestea, de rătăciri ruşinoase, au fost prevestite acum aproape 2000 de ani de Sfântul Apostol Pavel, care în epistola către Romani descrie cu maximă precizie evenimentele zilelor noastre, spunând că Dumnezeu i-a dat pe oameni unor patimi de ocară, în care femeile au schimbat rânduiala firească cu cea împotriva firii trăind unele cu altele, cum vedem că o fac lesbienele, iar bărbaţii s-au aprins de poftă trupească, unii după alţii, săvârşind lucruri de ruşine (cei generic numiţi homosexuali), urmând a primi pedeapsa pentru rătăcirea lor (cf. Romani 1, 26-27).

Tot Sfântul Apostol precizează şi de ce Dumnezeu i-a dat pe oameni unor astfel de „patimi de ocară”: pentru că deşi au cunoscut pe Dumnezeu – noi, românii, ne mai şi mândrim cu vechimea noastră ca popor creştin şi cu faptul că am fost încreştinaţi de Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat la apostolat”, dar care facem sau încuviinţăm toate faptele păgânilor – nu L-au slăvit, nici nu I-au mulţumit; rătăcind cu inima şi cu mintea am zis că suntem înţelepţi (cu toate că Dumnezeu ne-a avertizat că înţelepciunea acestei lumi este nebunie în faţa Lui) şi au schimbat slava Dumnezeului celui nestricăcios cu asemănarea omului celui stricăcios (cf. Rom. 1, 21-23), împlinind astfel proorociile psalmistului, care zice: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalmi 48, 21). Consecinţa: unii dintre semenii noştri au fost predaţi necurăţiei, ca să-şi pângărească trupurile lor – templul Duhului Sfânt – între ei (cf. Rom. 1, 24), Dumnezeu lăsându-i în mintea lor fără judecată, ca să facă cele ce nu se cuvine (cf. Rom. 1, 28). Plata faptelor lor o putem vedea citind cuvântul Sfântului Nil Athonitul, pe care îl redăm în continuare:

„Când necuraţii diavoli îndeamnă şi supără firea oamenilor spre lucrul cel păgânesc al sodomiei, şi mult se străduiesc până să-i aducă pe dânşii spre lucrarea acestui urât păcat, atunci se tem a sta înaintea lor în vremea lucrării păcatului. Că mai întâi seamănă gândurile cele spurcate şi aprind spre poftire, iar când aceia fac învoire şi vin spre lucrare, atunci întinaţii diavoli fug îndată de la sodomeni.

Că mai bine le este să se prăpădească de pe faţa pământului şi să se mistuiască în muncile iadului, decât să se afle înaintea lor când lucrează sodomia. De altceva nu se tem mai mult decât de cumplitul foc şi muncă a sodomitenilor. De ce? Fiindcă nici un om nu cunoaşte acea cumplită văpaie a sodomitenilor, ci numai diavolii o văd, se cutremură şi se înfricoşează, pentru că este mai cumplită decât orice altă muncă şi foc al iadului. De aceea fug să nu fie de faţă, ca nu cumva să-i urgisească Dumnezeu, ca cei ce sunt voitori şi îndemnători ai acestei lucrări a fărădelegii şi să se osândească mai înainte de vremea osândirii lor, acolo în focul osândirii sodomitenilor.

De trei lucruri se tem diavolii: Întâi, de spurcata faptă a sodomitenilor, al doilea de cea peste fire care se lucrează cu femei, a treia de malahia tăvălirii stricăciunilor (bărbat cu bărbat). De aceste trei fărădelegi se tem, căci pentru aceia care fac aceste păcate, s-a făcut acel foc deosebit (în iad). Pentru că atunci când săvârşesc ticăloşii oamenii aceste păcate – fărădelegi peste fire, fug departe ca să nu-i vadă când păcătuiesc şi să se osândească în acea cumplită şi mai înfricoşată decât toate muncile iadului, a celor ce peste fire păcătuiesc.

Diavolii se înfricoşează de această patimă, de frica focului aceluia (a iadului) iar pământul se cutremură de lucrarea cea peste fire a sodomiei. Cum îndrăzniţi să faceţi această înfricoşată fărădelege a sodomiei, întunecându-vă de nesimţirea voastră, nesocotind ce vor pătimi aceia care lucrează această cumplită fărădelege şi vă stricaţi curăţenia!”

Aşteptăm să vedem reacţia Patriarhiei, a Sfântului Sinod şi a preoţimii bucureştene, cu osebire, adică a celor care trebuie să fie în fruntea turmei, însă având în vedre experienţa anilor trecuţi nu cred că se vor implica cu ceva (poate afară de unele excepţii izolate), preferând să privească Parada gay de după perdeluţe. Cât despre noi mirenii, creştinii de rând nu putem decât să ne întrebăm, cum o face şi Ioan de la Cruce, în Cronica Antihristului, din Revista „Credinţa Ortodoxă”, din luna februarie 2008: „Şi, dacă privim uluiţi la toate acestea şi tăcem, oare cugetăm? Aşa, măcar în sinea noastră, cugetăm? Ori ne-am golit şi de cea mai elementară reacţie omenească şi creştină? Ce se întâmplă cu noi, oameni buni, dragi confraţi ortodocşi? Ne uscăm sufleteşte, devenim indiferenţi, poate înfricoşaţi, nu ne mai pasă cum ne manipulează şi ne spurcă euro-îndrăciţii de la Bucureşti? […] Iar dacă primim câte o atenţionare, ba ne ia torentul casa, ba ne moare vaca din senin, ba ne trezim cu maşina spartă ori lovită în parcare, ba ne îmbolnăvim, gata să dăm ortul popii, dar ne crucim prosteşte, ce-o fi având Stăpânul cu noi, că n-am făcut nimic. Ori am produs răul, ori am stat nesimţitori la rău – complici adicătelea – sunt fapte sortite bătăii. Dacă vom continua să ne încoronăm cu nesimţire şi neimplicare, în curând homosexualitatea va domina România şi nici nu vom avea unde să fugim ca Lot. Doamne fereşte!

Silviu Aronet, revista Gand si Slova Ortodoxe.

Mai 20, 2008 Posted by | ATITUDINI, ORTODOXIE | , , , , , | 24 comentarii

CATEVA IMPRESII DESPRE BISERICA, SCRISE DE UN MIREAN ANONIM

…preluat de pe blogul Razboi intru Cuvant

“(…) Dupa revolutie insa am trait dezamagirea ca cei mari, care nu mai aveau de infruntat o presiune din afara, au inceput sa nu se mai teama de nimic, sa nu aiba nici o frana in fata ambitiilor lor. Intr-un fel, daca ar fi sa nu luam in calcul sau sa nu afirmam raspicat dezlantuirea patimilor omenesti, aceasta “eliberare” a degenerat in coruptie la toate nivelurile. Si asta a generat, din pacate, si in interiorul aparatului administrativ al bisericii o atmosfera ciudata. Ca si cum comunismul, care era repudiat incet (cel putin la nivel volitional si declarativ) din societatea civila, isi gasea adapost si un front de actiune mult mai propice in biserica. Mai propice, pentru ca aici se face apel la ascultare; numai ca ea nu e una liber-consimtita, ci una impusa, de multe ori, cu brutalitate – desigur, din dorinta pastrarii comuniunii… (!) Dovada e modul in care e conceput noul Statut al Bisericii, unde accentul cade pe impunerea de sus in jos si institutionalizarea bisericii in toate aspectele. (Asa staretii nu mai sunt alesi de obste, precum e simtit un veritabil parinte, nici protopopii, nu se mai aude glasul comunitatii la alegerea episcopului – ceea ce imi arata ca noutatea pe care o cunoscuse legislatia bisericeasca romaneasca influentata de statutul bisericii transilvanene din timpul lui A. Saguna era mai aproape de mentalitatea nepolitizata a bisericii din vechime – care nici nu mai stie ca e intrebata despre calitatea pe care o are pastorul viitor, avand sa raspunda “Axios”).

Dar sa nu ne lansam in discutii grele, pentru ca ar trebui sa intreb: cand in Sinod se iau hotarari care privesc aspecte doctrinare, sau cand ierarhii delegati pe la te miri ce intruniri cu eterodocsii semneaza angajamente si politici de urmat, cum arata ca au acoperirea Bisericii ca sa se pronunte intr-un anumit fel? Sau Biserica e redusa la o turna ascultatoare si buna numai de muls? Chiar si asa, de ce ar mai trebui atunci sa se straduiasca intr-atat sa-i amageasca pe bietii crestini, intre care multi au o cunostinta superficiala in materie de credinta, evitand in mass-media cuvintele Sf Parinti cu care multe din sustinerile diplomatice (sa zicem) ale asa zisului dialog ecumenic sunt in flagranta contradictie? Se tem ca nu cumva sa inteleaga altfel, dar pe de alta parte ii exccepta de la orice contributie in lamurirea adevarului. Nu contine oare aceasta o doza de atmosfera comunista?

Si se propaga aceasta atmosfera nu numai la nivel de credinciosi, ci si la nivelul sinodului, intre pricipiile generale care au stat la baza intocmirii statutului afirmandu-se raspicat (pct.c) coordonarea ierarhica primatiala, care duce cu gandul la primat de autoritate (notiune draga dialogului din toamna de la Ravenna), in dauna celui ortodox autentic de primat onorific si egalitate sinodala, singura care poate feri de veleitati de impunere si stapanire (graitoare este problema stavropighiei, concept fara suport canonic, infiintat in istorie ca sansa de supravietuire pt patriarhiile stapanite de turci si care, chiar in asemenea conditii a generat si abuzuri si neoranduieli). Si ca sa fie si mai fina apropierea de Apus, caci le e mai drag probabil Hans Kung, care ofera papei ca suport conceptul cosmetic de primat de slujire, cosmetizeaza prin Statut notiunea de coordonare primatiala cu cea de primat “ca slujire si responsabilitate sporita” (asta la note specifice ale noului Statut), ca si cum episcopul eparhiot e mai putin responsabil decat cel ierarhic superior (ca si cum altcineva ar fi mai responsabil pentru copiii mei decat mine insumi!). Poate ca anumite expresii par inofensive; mie imi aduc temeri si se vede treaba ca nu sunt nejustificate, din moment ce au scandalizat pe multi”

Martie 6, 2008 Posted by | ATITUDINI, ORTODOXIE | , , , | 1 comentariu

MOMENTUL ADEVARULUI

Mare sedinta mare… A Sfantului Sinod… Care va trebui sa dezbata printre altele, articolul „s” ce confera PF Daniel drepturi sporite si problema alegerilor de la Iasi, unde apropiatii PS Calinic Botosaneanul sustin ca aceastuia i-au fost „furate” niste voturi. Iata ce scrie ZIUA:

 

Alegeri fraudate? (nb titlul meu)

Un raport intocmit de un jurist din structurile BOR, ce va fi supus atentiei Sfantului Sinod, confirma dezvaluirile ZIUA privind posibila fraudare a alegerilor preliminare de la Iasi pentru desemnarea candidatilor la scaunul de mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Peste 500 de intelectuali reclama faptul ca alegerile au fost masluite in favoarea PS Casian, episcopul Dunarii de Jos, un apropiat al PF Daniel, in detrimentul PS Calinic Botosaneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. Concret, acestia sustin ca alesul lor, PS Calinic, desemnat de Adunarea Eparhiala conform Statutului BOR, a fost eliminat de pe lista cu candidati trimisa la Bucuresti de Sinodul Mitropolitan de la Iasi. Dupa cum se stie, Sinodul Mitropolitan i-a desemnat drept candidati pe PS Casian si PS Ioan. Ulterior, Adunarea Eparhiala si-a desemnat la randul ei candidatul, in persoana lui PS Calinic. Numai ca Sinodul Mitropolitan a decis ca pe lista cu candidati ce a fost transmisa la Bucuresti sa figureaze doar PS Casian si PS Ioan, ignorand candidatul Adunarii Eparhiale. Raportul, aflat in posesia ziarului nostru si care va fi citit de unul dintre inaltii ierarhi care au semnalat la randul lor posibila frauda, confirma acuzatiile celor peste 500 de intelectuali. In raport, se arata ca la votarea primei liste de catre Sinodul Mitropolitan, de vineri 22 februarie a.c., au votat si alte persoane decat ierarhii care aveau acest drept. Mai precis, anumiti membri ai Sinodului Mitropolitan au absentat de la acea sedinta in locul lor votand persoane imputernicite prin mandat. In raport se atentioneaza ca „dreptul de vot este un drept personal si netransmisibil”. Prin urmare, se concluzioneaza ca „lipsa de la consultari si de la vot in cadrul Sinodului Mitropolitan nu se poate complini prin mandat de catre o alta persoana, fie el si episcop-vicar”. Analizand modul in care Sinodul Mitropolitan a dispus ignorarea candidatilor alesi de Adunarea Eparhiala, juristul BOR informeaza Sfantul Sinod ca „membrii clerici si mireni ai Adunarii Eparhiale au dreptul de a veni cu propriile propuneri, conform alin. 4 din art 129”.

Procedura nerespectata

Juristul mai consemneaza obligatia presedintelui sedintei „de a lua act de propunerile facute de reprezentantii Adunarii Eparhiale si va intocmi o lista, daca s-au facut una sau doua propuneri”. Cum Adunarea Eparhiala l-a propus pe PS Calinic, cu 22 de voturi, repectivul presedinte de sedinta trebuia sa tina cont de vointa acestor votanti, clerici si mireni. Ceea ce nu s-a intamplat. „Propunerile facute de participantii la Adunarea Eparhiala se adauga, pur si simplu, la propunerile Sinodului Mitropolitan, si lista de trei sau patru propuneri este inaintata direct Sfantului Sinod”. Concret, trebuia realizata urmatoarea procedura: lista intocmita vineri 22 februarie de Sinodul Mitropolitan, care cuprindea numele PS Ioan si PS Casian, trebuia completata, in ziua de sambata, 23 februarie, cu propunerea clericilor si mirenilor, PS Calinic. Lista de vineri a Sinodului Mitropolitan a fost supusa abuziv votului de catre Adunarea Eparhiala, sambata, cand pe buletinele de vot date mirenilor apareau pentru bifare, ca validare, numele PS Ioan (pozitia 1) si PS Casian (pozitia 2). „Nicaieri Statutul BOR nu confera particpantilor la sedinta speciala (n.r.- cea de sambata) dreptul de a valida cele doua propuneri ale Sinodului Mitropolitan sau de a exercita vreun drept de veto fata de candidatii deja desemnati de Sinodul Mitropolitan. In concluzie, reprezentantii Adunarii Eparhiale nu trebuiau sa mai voteze o data lista cu cei doi candidati desemnati de Sinodul Mitropolitan, pentru ca votul lor nu poate schimba cu nimic aceasta lista”, se mai arata in raport.

si

 

Sfidarea canoanelor

Patriarhul n-a gasit de cuviinta sa raspunda scrisorii Mitropolitului Bartolomeu. In schimb, Biroul de Presa al Patriarhiei a dat un comunicat care ocoleste intrebarea esentiala din scrisoare: cine si de ce a masluit articolul 26 prin introducerea paragrafului „s”? Textul comunicatului este si agramat: „Ne mira si ne uimeste aceasta reactie care, pe langa faptul ca nu este adevarata…” (O reactie nu poate fi adevarata sau falsa). Se amesteca deliberat Statutul Bisericii cu Regulamentul pentru functionarea vietii monahale, iar la sfarsit se spune ca „problema respectiva va fi inscrisa pe ordinea de zi a Sfantului Sinod din zilele de 5-7 martie…”

In „Ziua” din 29 februarie, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Parintele Constantin Stoica, declara privitor la prevederile din paragraful „s” al articolului 26: „Este vorba de o traditie canonica a Bisericii Ortodoxe Romane. Ele au existat mereu. Ba mai mult, au fost analizate, dezbatute si votate de Sfantul Sinod”. Cand si unde? La capitolul „Patriarhul”, volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane (cf. pp. 16-17), tiparit in anul 2003 la Editura Patriarhiei, nu pomeneste nimic despre prerogativa Patriarhului de a infiinta stavropighii.

Sa deschidem la pagina 353 volumul I din lucrarea parintelui profesor Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox – Legislatie si Administratie Bisericeasca, tiparit in 1990 la aceeasi editura patriarhiceasca, si sa citam: „Tot ca o expresie a jurisdictiei extraordinare a treptei celei mai inalte din ierarhia bisericeasca, a Patriarhatului, trebuie considerat si dreptul de stavropighie, care s-a introdus prin obicei si s-a practicat tot pe baza acestuia timp indelungat, nefiind totusi prevazut in canoane.” Asadar, e vorba de o cutuma. Las la o parte ca notiunea de canon si aceea de traditie se exclud reciproc…

Sa redeschidem aceeasi lucrare la pp. 526-527, unde se spune drastic de clar: „Astazi dreptul de stavropighie de orice fel nu se mai practica decat cu aprobarea sinoadelor patriarhale sau autocefale”. Asa incat prerogativa Patriarhului de-a infiinta si conduce stavropighii in termenii articolului 26 din versiunea apocrifa a Statutului Bisericii noastre este in afara si chiar in pofida canoanelor. Si tot ceea ce se abate de la lege devine ilegal. Bun si folositor lucru ar fi fost daca PF Daniel raspundea personal scrisorii Mitropolitului Bartolomeu in loc ca Biroul de Presa sa dea un comunicat care eludeaza fondul problemei si vorbeste de o „alarma falsa”.

Numai ca… gura pacatosului adevar graieste. In pomenitul comunicat se spune: „Prevederea stavropighiei in Statut, cu aprobarea Sfantului Sinod (?!), nu inseamna a rapi ceva, cuiva…”. C’etait le cri du coeur! Fiindca teama ierarhilor si groaza staretilor nu decurge din perspectiva ca PF Daniel ar putea infige Sfanta Cruce pe locuri neumblate si coclauri, infiintand acolo noi manastiri, ci din faptul ca a pus gand rau catorva manastiri mari din tara, pe care doreste sa le prefaca in stavropighii, schimbandu-le egumenii si dirijandu-le veniturile spre Bucuresti.

Dupa ce le va fi scos de sub ascultarea episcopilor eparhioti. Asa incat alarma nu este falsa, ci cat se poate de reala. Masluirea articolului 26 din Statutul Bisericii se discuta azi in Sinod. Vom vedea daca vor invinge sobornicitatea si canonicitatea.

Martie 4, 2008 Posted by | ATITUDINI, ORTODOXIE, STIRI | , , , | 1 comentariu