CUM SA-TI PIERZI ONOAREA SI MANTUIREA

Ati auzit cu totii de fapta vrednica de plans a Mitropolitului Nicolae Corneanu ce s-a savarsit duminica trecuta in Timisoara. Am fost intrebat de unii ce cred despre aceasta. Pai ce-ar mai fi de spus? Va marturisesc, totusi, ca nu ma asteptam la asa ceva, in ciuda „personalitatii” acestui Mitropolit apostat si in ciuda declaratiilor sale ecumeniste, pe care le-am considerat doar simple declaratii facute cu diverse ocazii. Totusi, din cate se pare, nu putem face o distinctie clara intre declaratiile protocolare si ideea in sine pe care o au in minte ierarhii nostri. Unii sunt ortodocsi si-n fapta si-n cuvant, altii sunt duplicitari, mai ales in ce le iese pe gura, iar altii, acum avem dovada, sunt apostati, caci cum altfel poate fi catalogata fapta IPS-ului Corneanu?

Asadar, ce-ar mai fi de spus? Pai ar fi ceva, daca stau si ma gandesc:

– A cui e vina? Trebuie tras la raspundere doar IPS Corneanu? Sigur, el este autorul in sine, dar vina, in sens mai larg, apartine intregului Sinod. Da, pentru ca, pe de o parte intregul Sinod al BOR a luat decizia – contrar celorlalte Biserici Surori de a se implica in miscarea ecumenista si de a considera VALIDE EREZIILE altor „Biserici”. Unii s-au lasat purtati de val asa cum este cazul si aici. Sa fi fost inconstienta din partea IPS Nicolae? Eu cred ca a fost si putina obraznicie si sfidare, stiind ca nu are cine – dintre oameni – sa-l traga la raspundere. Probabil ca IPS Corneanu nu va fi sanctionat decat verbal, iar altii ca el vor continua nestingheriti sa ne acuze pe noi de extremism si de campanii indraznete, asta in timp ce ei insisi sunt in afara comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, in afara Duhului Sfintilor Parinti, in afara Sfintelor Canoane, in afara Ortodoxiei. Pe de alta parte, vocile „traditionaliste” din Sfantul Sinod se tem – de ce oare, nu ma pricep – sa ridice glasul in apararea Adevarului pentru a nu fi la randu-le catalogati drept fundamentalisti, sau ca au pactizat cu tabara taliban-schismatica. In afara de Mitropolitul Clujului si PS Galaction, toti ceilalti membrii ai Sinodului tac chitic. Nu cumva sa supere pe cineva, nu cumva sa faca sminteala… Sprijina mai mult din umbra. De aceea, fara a suferi nici o impotrivire, gasca ecumenista din Sinod – da, putem vorbi de o gasca pentru ca se comporta ca atare: umbla cu amenintari, cu viclesuguri, cu sicanari, deci lucruri nedemne de un simplu crestin dapai cand vine vorba de ranguri inalte – se impune.

– Avem confirmata – din nefericire – grija exprimata in campania Pastrati Curata Biserica. Constatam cu stupoare ca aceia care ar trebuie sa reprezinte Ortodoxia, care ar trebui sa urmeze Sfintilor Apostoli, pazind si ingrijind turma cea duhovniceasca, sunt de fapt lupi si furi. Ne doare sa vedem ca ierarhi sus pusi, care mai au putin si trec in lumea celor drepti, unde vor da raspuns in fata Dreptului Judecator, in loc sa se pocaiasca, sa-si mai rascumepere din pacate, aleg sa-si desavarseasca lasitatea, ticalosia si apostazia. Asta denota faptul ca nu au nimic in comun cu Ortodoxia decat haina neagra de pe dansii, pe care o percep mai mult ca o uniforma.

– Imi aduc aminte de o vorba a unui Parinte care a spus la o conferinta, privitor la lasitatea din Biserica: „Or sa bata dracii la noi pana li s-or umfla pumnii si li s-or toci bocancii”. Mare adevar! E atata lasitate in Biserica noastra, dar lasitatea nu este specifica unui crestin. Am avut recent o confirmare in acest sens prin cele intamplate in Bucuresti, si ma refer atat la Marsul pentru normalitate cat si la cel pro-homo. Biserica s-a comportat de parca lucrurile se petreceau in Burkina Faso. Trist, foarte trist. Ierarhii nostri, ma refer in primul rand la cei considerati duhovnicesti, au alte preocupari mai „importante” si anume: sa statorniceasca superfoarte deasa Impartasanie in timp ce canonul de rugaciune este aproape inexistent; sa administreze superfoarte deasa Impartasanie la cei cu impediment, care trebuie spre binele lor, sa se abtina de la Trupul si Sangele Domnului ani buni; sa se ingrijeasca de manastiri cat mai frumos pictate dar fara a elabora o stratetige de catehizare pentru a fi sigur ca acele manastiri vor fi populate in viitor; sa organizeze tot soiul de conferinte si simpozioane pe diverse teme, dar fara a pune nimic in practica; sa inaugureze centre sau campanii de ajutorare a saracilor sau in cinstea celor mucenititi in Arderal (de catolicii cu care Mitropolitul Banatului s-a cuminecat) dar fara a spune lucrurilor pe nume; toate acestea fiind doar campanii pe hartie, sau la o cafea pe durata unui simpozion, etc. Prin urmare, majoritatea ierarhilor sunt in inselare. Unii de la diavol, in mod direct, prin ce le sufla la urechea stanga, iar altii tot de la el, dar prin mandrie si falsa smerenie despre care Tutea spunea ca se confunda deseori cu prostia. Dar sa vedem si noi niste ierarhi care se tin de duhovnicii tarii acesteia, de linia monahismului romanesc.. Fratilor, daca stiti de vreunul, dati-mi si mie de stire, ca eu n-am aflat. Tot ce-aud vine fie de la greci fie de la rusi, de la noi nu-i nimic bun. Doar in cazurile cand ai necazuri, ispite. Atunci e bun si Iustin Parvu, atunci e bun si Arsenie Papacioc si Parintii din Sihastria, toti is buni. Pana atunci, in vremuri „de pace” sunt niste batrani senili sau niste extremisti care nu merita a fi bagati in seama. Atata timp cate ne vom conduce dupa mintea noastra si vom promova drept „duhovnici” oameni care ne raspund pe placul nostru, nu vom ajunge prea departe chiar daca ne dam drept duhovnicesti. Nu suntem, doar ni se pare, iar in Ziua Judecatii vom avea parte de o mare surpriza: ce-am crezut noi ca facem bine nu e chiar bine in ochii lui Dumnezeu.

– Prin actul savarsit acum o saptamana, IPS Corneanu si-a pierdut demnitatea si statutul de ortodox. A pus in practica ceea ce a declarat prin diverse ziare, iar acum nu mai poate reprezenta ortodoxia. Comunicatul Patriarhiei, care se face ca nu pricepe ce s-a petrecut la Timisoara, este PENIBIL. Sau, cum spunea cinevea, jenibil. IPS Nicolae are potirul la gura, iar Patriarhia se-ntreaba ce-o fi: strut sau camila? Pai ce sa fie do’n parinte Consilier Stoica? Ce-ar putea fi? Greco-catolicii jubileaza ca un astfel de moment nu s-a mai petrecut de la 1700 si noi ne intrebam ce-ar putea fi. Am si eu o intrebare/nedumerire: n-ati facut publica vreo adresa unde sa va putem trimite variantele noastre de raspuns? Le concepem noi sau sunt pre-stabilite, numai cat s-alegem litera corespunzatoare? Mitropolitul banatean ar trebui ASPRU sanctionat, pe langa faptul c-o sa-i inghete oasele in Tartarul cel mai de jos alaturi de Iuda. Este necesara o sanctionara dura, pentru a transmite un mesaj tuturor celor in acelasi duh cu Nicolae (IN)Corneanu. De asemenea, numai printr-o sanctionare aspra, putem spala imaginea BOR pe plan international, imagine catastrofal zugravita prin vizita papei si compromisuri ecumeniste nemaiintalnite. Si numai asa vom risipi confuzia din randul mirenilor, doar asa vom stabili un exemplu pentru cei care s-ar putea lasa atrasi de mirajul Occidentului apostat.

– In rest, toti cei care nu pricep de ce suntem noi ortodocsii asa porniti, sau cei care ortodocsi fiind li se pare ca au si altii dreptate, le (re)amintim ca Biserica este o comuniune de credinta. Noi ortodcsii, in Biserica Ortodoxa, ne-am adunat si stam datorita crezului ortodox si nu vad de ce este asa un act de mare eroism sa pretinzi pastrarea nealterata a acestui crez, mai ales de cei care ar trebui sa ne reprezinte? De ce trebuie sa fim mmereu cu ochii in 14 si sa analizam si sa despicam problema in fel si chip? Cine nu se simte ortodox n-are decat sa paraseasca Biserica Ortodoxa si sa se afilieze altei grupari religioase catre care se simte atras. Este de-a dreptul stupid ca un ierarh ortodox sa puna problema: da’ voi de ce sunteti ortodocsi? Da’ voi chiar vreti sa fiti ortodocsi? pentru ca unii asa gandesc.

Frate, Parinte, ce-i fi, nu te simti ortodox, ai indoieli? Lasa locul la altii mai statornici in credinta. De ce sa te chinui si tu si ne chinui si pe noi. Mergi cu Domnul in alta parte. N-am mai auzit de episcopi sau mitropoliti tinuti cu forta pe scaun. Ei tin cat pot de scaun, dar au sa se coboare in iad cu tot cu fotoliu.

Din pacate, nici lumea nu mai are o atitudine critica sa discearna neghina de grau. Suntem caldicei, nu-L iubim pe Hristos din toata inima, ci doar din superstitie. Nu ne intereseaza ce se petrece in Biserica, desi suntem madulare ale ei si ne afecteaza in mod direct. Cine are urechi de auzit, sa auda! Ramane de vazut daca se va mai confirma dictonul „Azi in Timisoara, maine-n toata tara!” Sa nu fie!