un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

INDUCERE DELIBERATA IN EROARE

În Ziarul de Iaşi, ediţia de vineri, 15 august 2008, sub titlul „Scandal naţional cu acuzaţii de legionarism pornit de la o expoziţie din Iaşi” şi sub semnătura dnei Ioana Popa, a fost publicat un articol alarmist, care induce în eroare opinia publică şi provoacă prejudicii de imagine Asociaţiei ROST, pe care o conduc. Drept pentru care ţin să fac unele precizări, pornind de la afirmaţiile din textul amintit mai sus.

1. Autoarea articolului scrie: „…Asociaţia ROST, considerată de unii istorici de extremă dreapta, filolegionară, personajele cheie ale expoziţiei fiind, spun acuzatorii, alese în consecinţă”.

Referitor la prima parte a frazei „acuzatorii” (aşa, ne întoarcem în anii ’50) trebuie să producă un argument cât de firav în sprijinul acestei alegaţii. Asociaţia ROST este o organizaţie neguvernamentală înregistrată legal în România, organizaţie culturală şi educativă, neimplicată politic în nici un fel. Numai în regimul comunist se punea semnul de egalitate între fascism/legionarism şi cei care promovau o cultură creştină şi naţională. ROST promovează valori naţionale, nu „idei şi oameni care au activat în mişcarea legionară”. Se întîmplă ca un Mircea Eliade, un Constantin Noica, un Petre Ţuţea, un Radu Gyr sau un Ernest Bernea (ca mai toată elita interbelică) să fi avut o legătură cu mişcarea legionară, dar ce să facem, să nu-i mai pomenim, în ciuda uriaşului lor aport la cultura naţională, de teamă să nu fim acuzaţi de legionarism? Asta ar fi numai contraproductiv pentru o cultură care, să recunoaştem, nu dă pe dinafară de valori, ci şi o prostie ideologică pe care nu o putem asuma.

În paginile revistei ROST, pe care o editează asociaţia omonimă, veţi găsi însă articole relevante şi despre persoane care chiar nu pot fi acuzate de aderenţă la mişcarea legionară, doar dacă nu cumva orbirea ideologică v-ar îndemna să vadeţi legionari sângeroşi în Ştefan cel Mare, Eminescu, N. Steinhardt, N. Iorga, Ioan Alexandru, Pr. Sofian Boghiu, Mitropolitul Nicolae Colan, sau Vasile Voiculescu.

În a doua parte a frazei, „acuzatorii” susţin că „personajele cheie”, recte Părintele Arsenie Boca, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Daniil (Sandu) Tudor, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Valeriu Gafencu şi Ioan Ioanolide, ar fi fost alese să fie evocate în expoziţie pentru că au fost legionari. Întâi, sunt dovezi clare că Pr. Arsenie Boca şi Sandu Tudor nu au avut de-a face cu mişcarea legionară, ultimul fiind chiar un adversar redutabil al ei, ca publicist. Doi, Gheorghe Calciu, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide au fost membri ai „Frăţiei de Cruce”, nu ai mişcării legionare, şi, după cum s-ar cuveni să ştie istoricii ale căror păreri apar în acest articol, „Frăţia de Cruce” era o organizaţie de educaţie pentru elevi, fără acţiuni politice propriu-zise. Acum, dacă dl Dorin Dobrincu şi dl Adrian Cioflâncă au fost pionieri în timpul comunismului, înseamnă că ei sunt şi astăzi nişte comunişti feroce?

Le amintesc şi dumnealor, ca şi altor suferinzi de „corectitudine politică” pe bani, că Părintele Calciu a fost închis de comunişti în anul 1979 pentru că a protestat contra dărâmării bisericilor din România (a fost singurul preot care a ridicat glas în public în această problemă), că a fost scos din închisoare în anii ’80 la intervenţia SUA, că a devenit cetăţean de onoare al SUA (unde a emigrat), că a fost primit cu onoruri de doi preşedinţi americani, Ronald Reagan şi George Bush (sn.) – or fi fost şi aceştia promotori ai extremei drepte?

Iar Părintele Daniil (Sandu Tudor) a avut moarte martirică, la Aiud, unde a fost bătut până la ultima suflare. El şi Valeriu Gafencu sunt propuşi pentru canonizare.

Părintele Arsenie Papacioc este singurul care a făcut parte din mişcarea legionară, dar de câteva zeci de ani s-a dedicat exclusiv slujirii lui Dumnezeu, iar astăzi este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ortodocşi români în viaţă. Apropo, frumos cadou a primit, prin acest atac, de ziua sfinţiei sale (a împlinit 94 de ani la 13 august a.c.).

2. Autoarea articolului redă următoarea declaraţie a dlui Dorin Dobrincu: „Este vorba despre o manipulare directă. Aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate. Au fost închise pentru un crez politic, şi nu unul religios.”

Prin această expoziţie, organizatorii nu au pus în discuţie opţiunile politice a celor evocaţi şi nu le apreciază calităţile democratice, ci s-au oprit doar la mărturisirea lor de credinţă. Pentru că toţi se află în Martirologiul întocmit de o comisie mixtă a Bisericii Ortodoxe Române şi a principalelor denominaţiuni creştine de la noi.

3. „Pe de altă parte, însuşi conţinutul acestei expoziţii este unul pe care noi îl privim cu consternare. A face imagine unor persoane care au activat în extrema dreaptă românească este un lucru de neacceptat”, a declarat, la rându-i, fără să fi văzut expoziţia, dl Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România.

La drept vorbind, cum n-am înţeles de ce are a se pronunţa în chestiune dl Dobrincu, aşa n-am priceput nici în baza cărei competenţe se pronunţă şeful unui institut de cercetare a holocaustului evreiesc cu privire la câteva victime emblematice ale holocaustului comunist din România. Dar, să trecem…

Expoziţia nu a încercat să reliefeze implicarea politică a celor şase persoane, ci: A. să sublinieze metodele de urmărire şi încadrare informativă a Securităţii, şi B. să reflecte concepţii şi idei spirituale ale celor evocaţi, din care se vede, între altele, că nu se încadrau în extremismele epocii. Cu alte cuvinte, expoziţia se referă la şase conştiinţe teologice, la şase trăitori ai credinţei ortodoxe, urmăriţi de Securitate şi prigoniţi pentru credinţă, nu la şase exponenţi ai unui curent politic.

În final, unele explicaţii tehnice, pentru a spulbera orice dubiu şi orice temere.

Expoziţia „Destine de martiri” , aflată până pe 10 septembrie la Iaşi, a fost iniţiată şi alcătuită de către Muzeul Judeţean Ialomiţa, care are dreptul să-şi aleagă colaboratorii. CNSAS şi Asociaţia ROST, prezentaţi drept co-organizatori, au pus la dispoziţia Muzeului Judeţean Ialomiţa materialele necesare: documente despre, fotografii cu şi lucruri care au aparţinut celor evocaţi. Organizarea propriu-zisă, selecţia materialelor, confecţionarea panourilor, parteneriatul cu alte muzee locale, stabilirea traseului prin ţară au căzut în sarcina Muzeului Judeţean Ialomiţa, care s-a achitat foarte bine, după cum se vede.

Dl Virgiliu Ţârău, vicepreşedinte al Colegiului CNSAS, nu poate pretinde că instituţia pe care o reprezintă nu ştia cu cine este asociată în această manifestare culturală şi că expoziţia este itinerantă. CNSAS a aprobat o cerere de colaborare a Muzeului Judeţean Ialomiţa, document în care sunt informaţiile esenţiale. Iar expoziţia a fost deschisă în preajma Paştelui din acest an la Slobozia, apoi, a fost vernisată la Vaslui, de fiecare dată cu participarea unui reprezentant al CNSAS.

În nici unul dintre materialele de prezentare a expoziţiei nu există nici un rând de propagandă legionară. Vă invit să verificaţi în acest sens pliantele, broşurile şi afişele distribuite. Cât priveşte culoarea afişelor, mă mir că ne-aţi acuzat de propagandă islamică sau maghiară. V-aţi gândit că verdele poate însemna şi altceva decât legionarism, de pildă renaştere (spirituală)?

Expoziţia „Destine de martiri” nu este singulară. În anul 2006, Muzeul Judeţean Ialomiţa a organizat expoziţia „Patru biografii de cărturari/Patru destine de martiri”, care a cuprins documente, fotografii şi obiecte aparţinând lui Nicu Steinhardt, Radu Gyr, Vasile Voiculescu şi Mircea Vulcănescu. Şi acea expoziţie a fost vernisată în mai multe oraşe. Nici presa, nici oficialităţile nu s-au arătat atunci oripilate de prezenţa în expoziţie a unui fost comandant legionar, Radu Gyr, poate şi pentru că manifestarea era una axată pe valoarea culturală şi pe mărturisirea de credinţă a celor patru prigoniţi de comunişti, nu pe opţiunile lor politice.

Prin afirmaţii mincinoase şi lipsite de responsabilitate, dl Dorin Dobrincu & Co nu fac decât să perpetueze obsesiile şi stereotipurile Securităţii comuniste – aşa cum reies ele inclusiv din expoziţia „Destine de martiri”. Şi nu din neştiinţă, ci mânaţi de frustrări şi conflicte personale, sau din dorinţa de a se face „utili” cercurilor care inventează extremişti verzi pe pereţi pentru a-şi justifica sinecurile primite în „lupta” contra extremismului.

În legătură cu declaraţiile d-nilor Dobrincu şi Florian, Asociaţia ROST îşi rezervă dreptul de a-şi apăra reputaţia în instanţă.

În final, le mulţumesc tuturor celor care au făcut publicitate expoziţiei de la Iaşi prin această furtună într-un pahar cu apă şi îi invit pe oamenii de bună credinţă să se convingă cu ochii lor dacă „Destine de martiri” face apologia extremei drepte sau nu.

Cu nădejdea că m-am făcut înţeles şi că nu veţi ignora ideologic acest drept la replică,

Al dvs.
Claudiu Târziu,
preşedinte al Asociaţiei ROST

preluat de pe blogul lui Claudiu Tarziu

august 15, 2008 Posted by | ATITUDINI, MASONERIE, NEW-AGE, OCULTISM, ORTODOXIE, POLITICA, STIRI | , , | Un comentariu

INTERVIU DESPRE MANIPULARE

Intr-o societate din ce in ce mai turmentata, ca sa nu zic indracita, este greu sa tii drumul cel drept, „cararea Imparatiei”. Ispitele, minciuna, demagogia, si nu in ultimul rand manipularea sunt atat de intense incat si „cei alesi” pot fi amagiti. Unul dintre noi – Fratele Ioan, cu mult curaj si stoicism, a ales sa spuna lucrurilor pe nume, sa deschida ochii celor mai sceptici decat mine :), care cu siguranta vor fi socati cand vor afla ce se petrece in jurul lor. Fratele Ioan – bacauan la origine, ca si Claudiu Tarziu, Ioan Enache sau Mugur Vasiliu, alti apologeti ai zilelor noastre – a acceptat sa raspunda la cateva intrebari cu privire la manipulare, Societati Secrete sau Masonerie. Blogul lui: http://manipularea.blogspot.com. Sa vedem ce are de spus.

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

Fratele Ioan – Persoana mea nu cred ca intereseaza sau conteaza. Ce trebuie sa se stie este ca sunt un om normal, obisnuit, crestin ortodox.

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FI – Da, de la bun inceput.

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist/blogger?

FI – Nu ma consider jurnalist…

BM – Ce anume din experienta pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FI – Eu cred ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, toate la timpul lor. Un lucru pe care l-am dobandit si pe care il pretuiesc este rabdarea.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul despre Manipulare? Ce v-a determinat sa luati atitudine?

FI Stalin spunea “dati-mi un copil de 3 ani si va fi bolsevic toata viata”. Iata ca regimurile totalitare – stalinismul, nazismul – care uneori ni se par absurde (desi ele sunt recente in istorie si ar trebui sa ne fie proaspete in memorie, deoarece nu intelegem cum au putut fi posibile), au inteles foarte bine un aspect de profunzime al fiintei umane, si anume faptul ca mintea omului, chiar si sufletul lui, sunt extrem de manevrabile. Omul e o suma de determinari – sociale, psihologice, biologice, genetice, afective, etc. La toate nivelurile si pe toate planurile, fiinta umana e rodul experientelor, al culturii vizuale, afective, intelectuale si artistice. Modul nostru de a privi si intelege lucrurile, pana la cele mai intime si profunde atitudini si moduri de viata este determinat de contextele exterioare, pe fondul zestrei noastre genetice si biologice. Astfel se naste diversitatea opiniilor si atitudinilor in societate. Sociologia trateaza cel mai bine aceste aspecte, si aceste aspecte sociologice au fost foarte bine exploatate de catre regimurile totalitare, care si-au mentinut statutul printr-un instrument extrem de pretios – propaganda. Aceasta a avut un loc de cinste, caruia conducatorii ii acordau o mare atentie, mergand foarte departe in eforturile de modificare si modelare a mintii umane. Sunt foarte multe exemple si foarte multe lucruri de spus aici. Pe blog, am incercat sa redau cateva dintre aceste aspecte. Ne amagim daca credem ca am scapat de totalitarism, ca traim intr-o societate libera. Daca regimurile care se declarau totalitare greseau prin controlul si privarea efectiva de libertate a oamenilor (jug de sub care este firesc ca, la un moment dat, popoarele sa se elibereze), regimurile pretins democratice de astazi practica un mod mult mai eficient, prin subtilitatea lui, de control al populatiei – controlul constiintei. Propaganda nu a disparut, ci a luat o forma mai placuta, o forma ce creeaza iluzia libertatii. Propaganda acestui nou regim totalitar o putem vedea zilnic in mass-media (cu privire la sexualitate, la noile modele sociale – “actual, activ, atractiv”, sef de birou (manager), cu masina, casa si vacante in strainatate, proactiv, comunicativ… – si comportamentale – fii ecologist, fii tolerant (dand un sens gresit tolerantei – a fi tolerant nu inseamna a crede ca e normal sa fii homosexual, ci inseamna a nu arunca cu pietre in omul care greseste) si a mers atat de departe incat a schimbat in profunzime modul de a intelege lumea si de a se raporta la ea al oamenilor chiar si in societatile traditionale. Mass-media este instrumentul principal al acestui experiment de modificare a constiintei la nivel mondial, si e foarte eficienta prin iluzia de libertate si diversitate. Ea e instrumentul principal prin care viciile au devenit virtuti pe plan universal (vezi revolutia sexuala, pe care numai mass-media a putut sa o faca posibila). Aceasta tendinta exista inca din Renastere – Petre Tutea spunea ca nicicand nu a avut Dumnezeu mai mult de furca cu dracul decat in spatiul Italiei Umaniste, Renascentiste – insa atunci se rezuma la anumite cercuri de artisti, intelectuali, si nu cobora la omul de rand. Sigur ca oamenii au fost viciosi in toate epocile, insa viciul a fost intotdeauna blamat, chiar daca in mod ipocrit. Ne-am putea intreba de ce ar mai fi necesara o scara de valori, daca oricum omul nu se poate sustrage viciului? Pentru ca omul mereu trebuie sa fie insotit de ideal, si, daca nu renunta la el, va reusi sa fie macar pe jumatatea lui, insa daca nu are ideal, unde sa ajunga? Se misca prin lume intre util si placut, irosindu-si viata. Omul nu e doar un animal rational. El e dator sa se cunosca pe sine insusi, si, prin el, lumea, altfel se rezuma la stadiul de animal, care isi foloseste ratiunea sau instinctele, strict in scopuri util-placute (procurarea hranei, a sentimentului de securitatea si, ca un plus fata de animale, pentru o estetizare vana a universului sau restrans). Deci, in numele cunoasterii de sine si a lumii in care traim, pentru a ne sustrage blocajului intelectual si spiritual la care ne supune societatea, am realizat un blog despre manipulare, blog care nu este destinat consideratiilor mele personale, pentru ca ele nu pot modifica constiinta nimanui, ci este destinat unor exemple si informatii care ar trebui sa ne puna constiinta in miscare, in urma carora sa ne punem intrebari cu privire la cine suntem, de ce suntem intr-un anume fel, de ce gandim intr-un anume fel, care e rolul nostru si cine, si in ce masura ne conduce? Desi postarile constau in niste simple informatii, ele ar putea sta la baza unui demers filozofic si spiritual de cunoastere a sinelui si a lumii in care traim. Imi doresc asta pentru ca, iata, nu stiu daca ai observat, dar oamenii nu comunica toti la acelasi nivel. Un calugar ii poate spune unui om cuvinte pline de duh, care ajung la sufletul omului si il fac sa se schimbe, si aceleasi cuvinte pentru altul pot sa nu insemne nimic. Unui om care e atat de obisnuit cu societatea in care traieste, i se va parea ciudat si exagerat sa-i spun eu ca e condus in multe aspecte ale chiar constiintei lui, cand el vede ca e liber sa aleaga intre 100 de canale tv, 100 de tipuri de distractie, 100 de feluri de a fi, 100 de trenduri si asa mai departe.

BM – Ce parere aveti despre recentele arestari de bloggeri din SUA? Credeti ca in viitor vor exista si la noi? Am inteles ca UE doreste sa controleze blogurile…

FISUA demonstreaza din nou cat de falsa si esuata este democratia americana. Insa asemenea arestari au aut loc si in Marea Britanie si Franta, pentru luari de atitudine cu privire la corupþia guvernamentalã, abuzurile la adresa drepturilor omului sau informaþii despre înãbuºirea acþiunilor de protest, tocmai lucruri cu privire la care ar trebui sa ia pozitie societatea civila in democratie. Poate e bine ca se intampla, pentru ca tot mai multi sa deschida ochii. In Romania cu siguranta se va intampla (atunci cand fenomenul va lua amploare,deoarece deocamdata aceste bloguri nu reprezinta o amenintare reala pentru autoritati) si, din pacate, la noi va fi o situatie foarte trista. Am putut vedea la summitul NATO cu cata grosolanie trateaza autoritatile romane problema dreptului la libera exprimare, si cel mai grav e ca, la noi, nimeni nu se prea scandalizeaza, asa ca abuzurile vor trece neobservate.

BM – Care este scopul final al blogului dvs.? Ce credeti sa obtineti prin publicarea acelor articole?

FIAs dori ca tot mai multi oameni sa aiba o constiinta mai activa, sa paraseasca aceasta pasivitate, comoditate mentala care e foarte nociva pe plan social si spiritual. In acelasi timp, mi-as dori sa se creeze o legatura mai profunda intre oameni din toate categoriile sociale si profesionale, din toate tagmele aritstice sau intelectuale, sa realizeze ca aceste impartiri in diferite optiuni muzicale, fotbalistice, intre artisti, intelectuali,manageri sau oameni de serviciu sunt false, ele nu trebuie sa stea la baza unei separari reale intre oameni, pentru ca toti facem parte din aceeasi societate si suntem in fata unor probleme care ar trebui sa ne uneasca. Trebuie sa ia fiinta o societate civila activa, constienta. Dar mai ales mi-as dori sa inlaturam acest tabu impus religiei, aceasta convingere a oamenilor ca gandurile, sentimentele sau atitudinea religioasa sunt pentru batrani, saraci si sectanti. Religia nu e ceva ciudat, ci e reperul nostru, punctul de sprijin, si izvor de intelepciune si adevar, si trebuie sa reincepem sa ne raportam la ea, deoarece societatea e saracita fara impactul religios in constiinta si viata de zi cu zi a oamenilor.

BM – Sunt bloggerii o „problema”? Au impact asupra lumii de rand?

FI – Sincer, nu stiu, dar e mare lucru si daca reusesti sa comunici cu o singura persoana, sa deschizi ochii cu privire la anumite aspecte macar unei singure persoane, pentru ca un singur om inseamna mult, informatiile, ideile circula, iar societatea o construim prin discurs, de orice fel. Treptat, discursul blogurilor intra in atentia publica tot mai mult. Acest fenomen al puterii cuvantului scris sau rostit, al circulatiei ideilor e foarte interesant si complex.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FI – Nu.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FIPetre Tutea spunea “Libertatea eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te porti urca pe ea la cer, sau poti sa cobori in intuneric ”. Libertatea, asa cum e ea inteleasa astazi e acea libertate care te duce spre iad, adica o falsa libertate, o libertate a trupului, care te inrobeste, iti creeaza dependente. Libertatea contemporana e sub “duhul lumesc”, deci o libertate in lucrurile lumesti, care nu duce nicaieri si se afla in contradictie cu libertatea spiritului. Astazi suntem liberi sa fim dependenti de televizor, mobil, laptop, masina, cumparaturile zilnice, de guma de mestecat, de gelul de par, de pantofii cu toc sau fustele scurte, de toate nimicurile care ne ridica in ochii celorlalti. Cea mai grava dependenta, si cea care ne este cel mai mult exploatata este aceea de confort – material, moral, intelectual. Viata autentica a A FOST INLOCUITA practic de o viata a lancezelii, a cautarii neincetate a confortului, pe toate planurile. Aproape ca nici nu putem concepe existenta in afara confortului maxim, viata ni se pare ca nu merita traita. Omul trebuie sa fie deasupra trupului sau, deasupra patimilor sale, si nu sclavul placerilor si al confortului. Acest principiu se regaseste nu numai in crestinism, ci in toate religiile. Nu exista nicio religie si nici un principiu filosofic sau religios care sa spuna ca e bine sa traim ca niste animale, satisfacandu-ne orgoliile si placerile. Societatea in care traim e una prin excelenta hedonista – in alte epoci oamenii credeau in martiriu, in post, in suferinta, nu se fereau de greutatile vietii pentru ca acestea ii eliberau spiritual. “Suferinta purifica” e o absurditate in zilele noastre, cand suntem indemnati prin toate mijloacele posibile sa ne satisfacem toate placerile, si ni se creeaza chiar altele noi. Poate ca unei femei dintr-un sat din Moldova, de acum cincizeci de ani nu i-ar fi facut placere sa se catere pe tocuri si sa-si acopere zi de zi fata cu o masca (make-up), ci acestea ar fi incurcat-o, insa pentru femeia de astazi aceste aspecte, ridicole la urma urmei sunt un “must” (un musai, n.r.), pentru ca asa o invata revistele si televiziunea. Este aceasta din urma oare mai libera? Libertatile sexuale, libertatile oferite de liberalismul economic sunt, de fapt, cai spre nefericire, spre inrobire a spiritului prin aplecarea exclusiva asupra nevoilor trupului. Spiritul capitalist – de vesnica cautare a dobandirii de capital, nu pentru vreun folos, ci pentru a-l reinvesti – e o inchisoare, omul contemporan traieste o continua cautare a ceva ce nu exista (pentru ca satisfacerea nevoilor trupesti si a patimilor, cum e vanitatea, nu au limita, ci mereu nevoile acestea cresc, fara sa duca insa la nimic decat la autodistrugere spirituala si vesnica nemultumire).

Cea mai acuta problema a drepturilor omului cu care s-au intalnit cei ce au incercat sa le formuleze si sa le impuna, a fost faptul ca acestea se contrazic intre ele – drepturile homosexualilor se contrazic cu dreptul la exprimare libera si la constiinta religioasa a societatilor traditional-crestine; dreptul femeii de a dispune de propriul corp (de intrerupere a sarcinii) contravine drepturilor copilului la viata (si, apropo de societatea hedonista, astazi lumea accepta plina de falsa compasiune uciderea copiilor care se vor naste in saracie, ca si cum viata in afara confortului material nici nu merita traita). Si acesta, dupa parerea mea, e rezultatul faptului ca in formularea Drepturilor Omului nu s-a tinut cont de legile Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne incalca nici un drept, si convingerea mea ferma e ca, daca formulam drepturile omului cu Biblia alaturi, vom gresi mai putin. Poate ca pare absurd astazi sa afirmi ca, spunandu-i unui homosexual ca nu e bine ceea ce face, e un pacat, un viciu care-i face rau, nu-i incalci niciun drept ci, dimpotriva, ii oferi sansa eliberarii. E absurd pentru ca oamenii nu mai au un punct de sprijin si sunt rataciti. Religia nu e limitare, ci punct de sprijin pentru eliberare, dar multi nu inteleg si se revolta. Comunicarea se realizeaza greu pentru ca revolta lor e condusa de orgoliu, ei vor sa-si asume pacatul, si nu sa lupte cu el, ba chiar sa se mandreasca si constiinta lor sa doarma linistita. Problemele omenesti sunt multe si imposibil de descurcat fara un reper cum este crestinismul.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui blogger.

FISocietate hedonista, contemplativ-pasiva, comoda mental si moral, lipsita de discernamant, tanara generatie debusolata, lipsita de valori. E o societate marcata de generalizarea si estetizarea, banalizarea raului, promovarea lui ca produs de marketing (si nu neaparat raul vazut din punct de vedere crestin, dar si perceptiile asupra raului care au existat in constiinta colectiva mereu, caci dihotomia Bine – Rau a marcat istoria faptelor si a mentalitatilor). Crestinismul e punctul de sprijin, e baza la care putem reveni, omul contemporan nu are radacini, nu mai are o disponibilitate de a gandi aspectele profunde ale vietii, si este netrezit spiritual, deoarece patimile pe care si le exploateaza zilnic, stimulat de mass-media ii intuneca spiritul si distorsioneaza adevarul .E o societate care traieste prea mult in concret, in prezent. Pe de o parte, e marcata de “spiritul mic, burghez”, si, pe de alta parte, de o lipsa de valori si idealuri in planurile artistic, politic, intelectual – adica ale elitelor. O societate aflata sub “duhul lumesc”.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FIIgnoranta si nepasarea, comoditatea si atasamentul oamenilor pentru confortul psihic si material pe care li-l ofera societatea contemporana, care are o atitudine foarte relaxata fata de pacat. Reticenta – oamenii sunt foarte atasati de ideile pe care si le insusesc sau le sunt imprimate de catre societate, si pe care, fara sa le judece sau sa le analizeze in profunzime, si le fixeaza drept „punctele lor de vedere”, pe care le apara apoi cu obstinatie, devenind foarte reticenti la alte tipuri de perspective.

„Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic se transforma intr-un punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!”

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari si daca vreti, comparativ cu ce ar trebui sa fie?

FIIn general destul de buna…insa trebuie privite lucrurile daca nu cu suspiciune, macar cu prudenta. In spatele multor organizatii antiglobalizare, grupari care trateaza problemele de acest gen se afla finantari si interese suspecte (si aici nu ma refer la cele mentionate mai sus, deoarece nu am cunostinte in acest sens). Adica atunci cand apare o miscare sociala influenta, apar multe parti interesate sa o foloseasca pentru propriile beneficii, prin delegitimarea miscarii prin instigare la manifestari de strada zgomotoase sau (cum s-a intamplat in mai multe cazuri) prin agenti secreti infiltrati care recurg la actiuni violente in numele miscarii, desi contrar acesteia – pentru denigrarea ei. Se incearca sa fie controlate politic si economic, de catre serviciile secrete si marile forte financiare, pentru a reduce orice forma de lupta impotriva sistemului si orice opozitie intelectuala fata de principiile neoliberalismului economic, gravate in marmura de Tratatul Constitutional European, de exemplu, respins de cetatenii Frantei si Olandei in 2005, care sta la baza Tratatului de la Lisabona, respins recent prin vot de cetatenii irlandezi, singurii cetateni europeni carora li s-a permis sa voteze (in celelalte state europene, ratificarea tratatului s-a facut prin votul Parlamentului). Aici se vede totusi diferenta intre opzitia, alternativa intelectuala din aceste state europene, si cea din Romania. Desigur, diferentele exista atat la nivelul mass-mediei alternative (la noi aceasta nu este suficient de bine reprezentata si de puternica, desi e foarte bine si important ca exista), dar si la nivelul gradului de informare si constientizare a popoarelor – francez, olandez, irlandez si, respectiv, roman.

Iata totusi ce se intampla atat in Romania, cat si in tarile cu democratii pretinse functionale: In Franta, „Le Monde Diplomatique”, principalul sustinator mediatic al adeptilor antiglobalizarii (a existat si varianta romaneasca a „le monde diplomatique”, care, desi acum nu se mai tipareste, este disponibila on-line), este condusa de interese financiare proglobalizare, dupa cum reiese din lista proprietarilor ei – detalii cunoscute, sunt publicate mai amanuntit pe blog. Sau, in Romania ONG-urile lui George Soros, destinate implementarii unor programe civice sau apararii drepturilor omului-SON, dintre membrii caruia, in 2004, au ajuns in Guvernul Romaniei. Despre George Soros se stie ca este un mare speculant financiar, ce intretine legaturi stranse cu familia Rotschild prin intermediul unor afaceri care nu au nimic de a face cu latura umanitara si liberala pretinsa a actiunilor finantate de el.

BM – Cum vedeti Ortodoxia romaneasca la ora actuala, raportata la celelalte tari? Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FIUite o defnitie clara si frumoasa a ortodoxiei rasaritene:

„- Parinte, spuneti de multe ori: cutare om vede cu lentila europeana si nu cu duh rasaritean. Ce intelegeti prin asta ?

– Cand spun ca omul a prins duhul rasaritean si l-a lasat pe cel european, vreau sa spun ca a lasat logica, rationalismul, si a prins simplitatea si evlavia, pentru ca acesta e duhul ortodox in care Se odihneste Hristos: simplitate si evlavie.” (Cuv. Paisie Agioratul, “Cu durere si dragoste pentru omul contemporan”). Deci comoara traditiei religioase rasaritene e simplitatea si evlavia (asta nu inteleg multi atunci cand se vorbeste despre valoarea traditiei romanesti, despre maretia taranului de altadata si spiritul lui deosebit), iar deosebirea fata de spriritul rationalist, umanist, european este foarte mare. Din pacate, acest spirit a cuprins si spatiile ortodoxiei rasaritene, si a reusit sa infranga intrucatva aceasta comoara spirituala.

“Secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc”. Desi pare greu de crezut, cred ca multi oameni se vor intoarce la credinta pe viitor si multi se vor departa si mai mult. Perioadele marcate de o netrezire spirituala au alternat mereu cu defulari, cu perioade in care spiritualitatea a redevenit punct de interes, intr-un mod mai mult sau mai putin apropiat de adevar. Problema societatii noastre sunt oamenii care nu mai cauta, oamenii multumiti, oamenii care s-au situat mult prea confortabil in aceasta falsa realitate a materiei si a constiintei. Acestia nu au framantari existentiale, de constiinta si de nici un fel, si atitudinea aceasta e periculoasa pentru ca e incurajata la maxim de mass-media, dar si pentru ca e greu sa-i faci pe asemenea oameni sa paraseasca realitatea cunoscuta si confortabila, sa mai aiba idealuri. Oamenii au renuntat treptat la idealuri pentru ca sufereau prea mult incercand sa le atinga. Astfel ca, pentru a fi mai impacati cu constiinta lor, le-au anulat. Insa idealul e important si nu trebuie sa lipseasca din nici o societate, deoarece, cu cat acesta e mai inalt, cu atat oamenii se vor ridica mai sus, chiar daca nu-l vor atinge. In masura in care oamenii isi vor reevalua prioritatile si vor intelege ca au nevoie de mai mult decat bunuri materiale, Biserica isi va recastiga importanta.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra, ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FI – Habar n-am cum e receptata munca mea…nimeni nu-mi reproseaza nimic…

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FITot in analizele sociologilor putem observa care este puterea cuvintelor. Exista cuvinte care fac epoca si care, prin puterea lor, schimba mentalitati. Exista cuvinte care apar intr-o anumita epoca si ajung sa o caracterizeze. E, de fapt, un proces de reciprocitate. Cateva astfel de cuvinte, proletar (cuvant despre care unii sociologi spun ca a avut viata de un secol, si a marcat secolul respectiv), socialism, democratie (ce putere enorma are acest cuvant in epoca noastra, fie ca el este inteles gresit sau corect), toleranta, extremism, fundamentalism, fanatism. Acesti termeni sunt promovati pentru a insoti un anumit inteles, o anumita idee. Pentru asta, sunt mentionati mereu in anumite contexte (negative sau pozitive), si creeaza mereu etichete. “Fundamentalist” de exemplu, a fost folosit tot mai des in raport cu noua amenintare creata – terorismul, ajungand ca acesti doi termeni sa fie asociati in mentalul colectiv; democratia ca mod de guvernare interna a unui stat – a fost asociata, in plan politic, cu pacea la nivel mondial – desi motivele izbucnirii conflictelor intre state tin mai putin, sau chiar deloc, de forma de guvernamant a statelor – deci, impunerea democratiei in statele mai slabe din punct de vedere economic, cu scopul declarat de a asigura pacea mondiala, porneste de la o premisa neadevarata, intrucat statele democratice pot intra in conflicte in aceeasi masura ca si cele nedemocratice. Un alt termen, pe care l-am mai mentionat este toleranta. Asa cum este ea astazi promovata si folosita, toleranta vine sa anuleze dihotomia Bine – Rau din constiinta oamenilor, dihotomie pe care s-a bazat viata interioara si organizarea sociala a oamenilor in toate epocile, chiar si cele precrestine. Toleranta astazi vine sa anuleze din constiinte viziunile cu privire la bine si rau pe care s-au chinuit atatea generatii anterioare sa le formuleze. Binele si raul nu mai au fundamente religioase, ci sunt strict legate de social. “Binele” se fundamenteaza pe civism, pe utilul social, iar “raul” pe ceea ce e antisocial. Cel mai grav astazi nu este sa fii un om viciat (viciul fiind transformat chiar, prin arta si moda, in virtute), ci un om intolerant. Sigur ca toleranta este o valoare in sine, promovata chiar de crestinism, insa astazi ea este folosita cu noi conotatii, periculoase pentru conceptia asupra normalitatii a societatii. Toleranta nu presupune anularea conceptelor de ”rau”, ”gresit” sau ”pacat”, asa cum se incearca. Daca eu consider ca homosexualitatea e un “pacat”, un “rau” atat pentru sufletul omului cat si pentru societate si un lucru “gresit” din punct de vedere al naturii – nu inseamna ca sunt intolerant! Intolerant as fi daca as avea un comportament discriminatoriu fata de persoanle homosexuale, in privinta drepturilor lor cetatenesti – de a beneficia de conditii egale pentru obtinerea unui loc de munca, etc. Granita e insa foarte subtire – probabil ca un cetatean care se declara homosexual nu va obtine prea curand, prin vot, vreo functie publica. Dar in acelasi timp, nici o persoana heterosexuala care vorbeste despre viata sa sexuala in public nu va avea prea multe sanse. Sub aspect moral, homosexualitatea trebuie condamnata, la un loc cu toate celelalte vicii pe care opinia publica le-a condamnat dintotdeauna, mai ales ca aceasta problema devine tot mai periculoasa, fiind un atentat la institutia familiei.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FIConspiratii la nivel politic au existat dintotdeauna si, daca stam sa analizam, conspiratiile sunt prezente si in vietile noastre de zi cu zi. Cu totii conspiram. Aceasta idee nu ar trebui sa ne socheze. Teoriile de politica internationala evita sa puna problema in acest fel, si formuleaza criterii si reguli dupa care sa explicam evenimentele istorice si tendintele din politica. Fara indoiala ca multe dintre ele ne sunt utile, pentru ca se bazeaza pe niste observatii empirice si, dupa cum stim , “istoria se repeta”. Insa politica externa e condusa si dirijata de oameni, care se pot supune sau nu regulilor si criteriilor formulate si observate de teoreticienii si analistii politici. De aceea, trebuie cercetati oamenii, pentru ca actiunile lor decurg din firea lor, iar istoria e intemeiata pe firea umana. Acumularea de informatii din acest domeniu, al conspiratiilor, ne va conduce cu siguranta la convingerea ca exista grupuri care conduc si dirijeaza anumite (tot mai multe) aspecte ale vietii politice, sociale, mediatice, chiar climatice (folosirea armelor climaterice) ale anumitor parti ale lumii – si asta in colaborare cu sefi de stat sau de guverne, lideri ai unor organizatii suprastatale, lideri ai unor grupari sau organizatii nonguvernamentale. De asemenea, vom putea observa tendinta de expansiune a acestor interese, favorizata de politica neoliberalismului economic, care conduce la aparitia unor noi actori pe plan international, in afara de state – companiile multinationale. Vom observa cum liderii acestor companii detin si alte companii care se infiltreaza in economiile tot mai multor state, cum acesti lideri sunt sau au relatii cu persoane din guvernele statelor, sau chiar cu sefi de state. Francmasoneria e o realitate istorica, despre care, insa, nu s-a vorbit suficient, creandu-se o aura de mister in jurul ei si devenind neplauzibila.

Exista totusi si o neputinta a noastra, pe care incercam sa o mascam sau nu, dar ea exista sub diferite forme – ignoranta, pasivitate, etc. si contribuie la ceea ce se intampla astazi. Altfel spus, 80% da, 20 % …

BM – Se vorbeste despre criza petrolului si criza energetica. Sunt aceste crize provocate, intretinute?

FISunt convins ca da, la fel ca si criza imobiliara, dar vom sti care a fost scopul dupa ce vom vedea efectele.

BM – Cat de influenta este Masoneria in ziua de astazi? Mai sunt valabile „eliminarile” persoanelor „care deranjeaza”?

FILa fel de influenta ca si in alte epoci. Intentiile ei sunt aceleasi – evenimentele istorice, multe dintre ele, au fost planificate si dirijate de francmasonerie. Astazi francmasoneria actioneaza foarte eficient in planul social si al mentalitatilor prin intermediul mass-mediei. In trecut, ideile noi circulau, insa rar ajungeau la omul de rand si faceau “epoca”. Tot mass-media faciliteaza procesul de comunicare in cadrul masoneriei, o comunicare mai buna in cadrul unei organizatii ducand, dupa cum se stie, la o realizare mai eficienta a planurilor si obiectivelor ei. Nu vad de ce eliminarile nu ar mai fi astazi valabile. Poate datorita presei, dar nici ea nu este libera. In orice caz, eliminarea fizica ar putea fi incomoda, deoarece au existat dintotdeauna si alte forme de eliminare – de exemplu prin discreditare (si aici avem chiar exemplul lui Eminescu, ale carui scrieri consider ca e necesar sa revina tinerii de astazi)

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FIMulti monahi din Biserica Ortodoxa sustin ca va fi o mare prigonire, ca se va incerca ruperea Bisericii Ortodoxe prin pericolul ecumenismului. Cei care se vor opune ecumenismului vor fi catalogati “fundamentalisti” si dati la o parte. Oamenii trebuie sa inteleaga ce reprezinta ecumenismul si de ce e o erezie, pentru ca altfel, ideea e chiar atractiva, pe fondul tolerantei ca valoare promovata universal (desi inteleasa prost).

BM – Este ecumenismul rodul unor intalniri secrete ale unor organizatii oculte? Este ecumenismul un sistem deliberat cu un scop anume?

FI Categoric da. Ecumenismul nu e nimic altceva decat Globalizare pe plan spiritual. El vizeaza dezradacinarea, pierderea identitatii popoarelor pe planul care, dupa parerea mea, le-a definit in mod decisiv: religia.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FI – Cu riscul de a ma repeta, daca oamenii sunt lipsiti de idealuri ei vor trai in lancezeala totala, pentru ca orice ar face, oricate bunuri materiale ar dobandi, oricata faima sau putere, nu le e de ajuns pentru a fi multumiti. Crestinismul e cel mai frumos si mai complet ideal care a punctat vreodata istoria. Singura care iti ofera multumire e credinta in Hristos, pentru ca e desavarsita, prezenta in Biserica, la Sfintele Taine. Aceasta lehamite a oamenilor si-au castigat-o singuri, prin despiritualizarea lumii. Cioran parca spune ca “plictiseala ne arata cata carne este in spirit”. Aceasta lehamite, pe care am putea-o asemana cu o plictiseala, cu o apatie, e rodul faptului ca ne-am ingropat sufleteste si spiritual in material. Criza de personalitate ce e decat lipsa modelelor? Oamenii trebuie sa-si regaseasca curajul de a crede si a visa cat mai sus, sa-si formuleze din nou idealuri.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FI – Daca doresc, da. Daca nu sunt controlate politic sau economic si daca nu sunt sabotate din interior, da. Si un singur om poate schimba cate ceva. Putin cate putin. Chiar daca ne propunem sa schimbam intreaga lume, trebuie sa pornim de la oameni. De oameni inca se mai tem guvernele, si cele nationale, si cele mondiale. In ziua in care nu se vor mai teme de oameni nu se va mai putea face mare lucru la nivel universal, ci doar individual. Asociatiile civice sunt foarte importante pentru ca redau oamenilor curajul si un oarecare ideal. Dar in Romania sunt total absente din viata publica.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FI – Sfaturi nu sunt in masura sa dau. Uite un citat care mi-a placut, si care e relevant pentru blogul meu, din J.J.Rousseau (1712-1778): „Spiritul isi are nevoile sale, dupa cum trupul le are pe ale sale. Acestea din urma constituie temeliile societatii, celelalte – agrementul ei. In timp ce guvernul si legile se ingrijesc de securitatea si bunastarea oamenilor adunati laolalta, stiintele, literele si artele, mai putin despotice si poate mai puternice, aseaza ghirlande de flori peste lanturile de fier ce-i incatuseaza, inabusa in ei simtamantul libertatii careia ii erau destinati, ii fac sa-si iubeasca sclavia, transformandu-i in ceea ce numim popoare civilizate”.

iulie 8, 2008 Posted by | INTERVIURI | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

LEUL SI BEBELUSUL

Leul si bebelusul.

de Hugh Lincoln

O poveste despre corectitudinea politica, sentimentul vinovatiei creat de aceasta si despre cum leii nu se schimba niciodata…

Într-o bună zi, un bărbat şi soţia lui stăteau în sufrageria lor când un leu african, scăpat de la Gradina Zoologică, dădu buzna în casă şi alergă spre camera unde se afla bebeluşul celor doi. Bărbatul i-a şoptit panicat soţiei sale:

– Trebuie să ne salvăm copilul! şi şi-a apucat puşca de vânătoare.

Dar femeia a sărit să-l oprească:

– Stai! De ce reacţionezi pe negândite?

– Ce vrei să spui? o întrebă bărbatul.

Femeia îl apostrofă cu degetul:

– De unde ştii că leul vrea răul copilului nostru?

– Păi nu ştiu sigur, îi răspunse bărbatul frecându-şi bărbia.

– Doar pentru că vezi lei violenţi la TV nu înseamnă că toţi sunt violenţi, îi spuse femeia. Bărbatul devenea însă tot mai agitat şi îşi încărcă puşca.

– Dar am învăţat la şcoală că leii ucid oameni, spuse acesta.
Femeia scutură din cap:

– Asta este o porcărie spusă de oamenii cărora le e frică de lei. De fapt, leii sunt nişte animale minunate, parte a naturii.
Omul îşi lăsă şovăind puşca.

– Cred ca ai dreptate. De fapt, nu prea sunt lei în cartierul nostru. Nu întâlnesc lei în fiecare zi, nu îi cunosc. Poate sunt iraţional şi am prejudecăţi. Să te arunci în raţionamente bazate pe stereotipuri e incorect.
Femeia începu să zâmbească.

–Da. Ai început să înţelegi. De ani de zile îi tratăm incorect pe lei, omorându-i doar pentru distracţie, punându-i în cuşti şi ţinându-i departe de locul unde locuim noi. Toate acestea sunt din cauza urii împotriva leilor. Jignim sentimentele leilor când facem asemenea lucruri. Trebuie să ne adresăm lor, să le dăm mâncare şi adăpost, să-i mângâiem pe cap şi pe spinare şi să le arătăm cât de mult îi iubim. Atunci nu va mai trebui să ne fie frică de ei. Vom putea trăi împreună în pace şi armonie. Bărbatul şi femeia au continuat să vorbească, bucuroşi de valul de iluminare care trecuse peste ei. Stăteau în fotoliile lor şi discutau despre modalităţi de a crea drepturi egale pentru lei, de a cere programe guvernamentale pentru a-i sprijini şi pentru a le crea o imagine pozitivă în mass-media.

Deodată bărbatul a sărit din fotoliul său:

– Ştii ce? În timp ce noi stăm aici şi discutăm, am ratat ocazia de a-i arăta leului afecţiunea noastră!

– Ai dreptate! îi spuse femeia. Putem începe chiar acum, aici, în casa noastră. Haide să mergem la el şi să-i arătăm că nu avem prejudecăţi.
Bărbatul şi femeia se luară de mâini şi porniră spre camera copilului. Au fost îngroziţi să vadă că leul le mâncase copilul şi că toată camera era plină de sânge. Leul plecase pe uşa din dosul casei…

– Este groaznic! spuse femeia. Singurul motiv pentru care leul ne-a mâncat copilul este pentru că străbunii noştri l-au urât, au fost intoleranţi şi l-au persecutat.
Bărbatul ridică mâna teatral şi rosteşte cuvintele:

– Da, ai putea spune că merităm ceea ce ni s-a întâmplat. Noi am creat această problemă. Pentru ceea ce am făcut, ar trebui să fim şi noi mâncaţi de leu!

Aşa că bărbatul şi femeia au plecat în căutarea leului, cu speranţa că acesta le va accepta scuzele şi îi va ierta…

Primit de la Eugen Serea.

mai 20, 2008 Posted by | ATITUDINI, POLITICA | , , | 2 comentarii