un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

DISPUTA INCHEIATA LA SCOR DE RUGBY: 47-1.

„Meciul” dintre tabara securist-ecumenist-apostat-masonica si cea ortodoxa s-a incheiat cu un scor de rugby: 47 – 1. La acest scor au dus si evolutiile slabe, sub orice critica, a unora din tabara „traditionalista” care, dintr-o falsa smerenie, o credinta fatarnica si o interpretare mai mult emotionala decat rationala a Canoanelor, au inscris in propria poarta. Dar „meciul” este departe de a se fi incheiat, tabara „traditionalista” dorind revansa. Ramane de pus la punct urmatoarea „intalnire”, dar sunt asteptati „suporteri” si din afara, care se vor alatura miilor din tara. Inca dinainte cu cateva zile, atmosfera a fost foarte incinsa… Pe masura ce se apropia ziua disputei, „blatul” a fost tot mai evident.

Prin aceasta decizie, atacurile la adresa IPS Bartolomeu, la adresa BOR si a intregii Ortodoxii, capata puteri sporite si… suport tehnico-juridic. Au fost iertati 2 apostati, doua Iude, care au tradat Ortodoxia, dar nu numai ca au fost iertati, ci si incurajati. Asta in timp ce adevaratii duhovnici, adevaratii ortodocsi, adevaratii marturisitori – Pr Calistrat, Pr Eftimie, Pr Iustin, Pr Arsenie, Pr Amfilohie, Pr Antim, etc., sunt prigoniti, denigrati, si opriti (unii dintre ei) de la slujire. Care a fost vina celor din urma? Scrierile impotriva ecumenismului, masoneriei si apostaziei. Care a fost vina celor dintai? Am zis: apostazie, sfidare, tradare. Pedepsele? Aplicate taman invers…

Distrugerea vine acum din interior, iar noi nu stim sa extirpam tumoarea. Pacat.

Anunțuri

Iulie 10, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, MASONERIE, NEW-AGE, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , | 1 comentariu

MULT ZGOMOT, PENTRU NIMIC?!

„Chiar daca faptele sint rigide, adevarul este flexibil” spune o lege a lui Murphy… Ceea ce am anticipat s-a adeverit. Cu cateva zile inainte de intrunirea Sinodului, cu totii emiteam diverse ipoteze, insa pe masura ce se apropia ziua judecarii celor doi a inceput sa se contureze decizia: mai intai Mitropolitul Corneanu este incurajat si promovat prin numirea in fruntea Comisiei de dialog ecumenic si interreligios a BOR, apoi IPS Teofan si Andrei se desolidarizeza de propunerea IPS Bartolomeu de caterisire, PS Justinian se razgandeste si el, iar 21 dintre ierarhi (ingrijorator de multi !!) aleg sa voteze cu PS Vincentiu in lupta pentru Oltenia, castigata la un vot diferenta de PS Irineu…

Ce va urma? Pai se va adanci criza, ajungandu-se, mai devreme sau mai tarziu, la SCHISMA! In mod sigur celelalte Biserici Surori vor lua atitudine, vor refuza comuniunea cu cei doi ierarhi apostati, toti romanii ortodocsi vor avea de suferit, rusii, dupa cum stim au refuzat intrarea romanilor ortodocsi in manastirile lor, ca semn de protest, probabil si romanii din Athos vor avea de suferit, imputandu-se lor vina celor doi apostati, si asa mai departe, vom asista la un sir de consecinte. GRAVE!!

Cum spunea si Pr Iustin odata, in Romania este inflatie de smerenie, iar IPS Teofan si Andrei, daca se confirma ca s-au „lepadat” de IPS Bartolomeu, confirma super-evlavia si super-smerenia bolnavicioasa si ca, pe de o parte intaresc spusa lui Petre Tutea, conform caruia unii confunda cumsecadenia cu prostia, iar pe de alta parte, intaresc faptul ca Deasa Impartasanie duce sigur la intunecarea mintii daca este administrata cu nevrednicie, in duh fals de smerenie si duhovnicie!

Si, ca sa inchei tot in spiritul lui Murphy: „Mai bine sa ai un sfirsit de cosmar, decit un cosmar fara de sfirsit”. Prilej pentru saltimbaci sa salte…

Iulie 9, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, MASONERIE, NEW-AGE, ORTODOXIE, STIRI | , , , , | 19 comentarii

DENIGRARE VICLEANA

Campania Vaticanului de prozelitism care a inceput de acum secole continua perfid – scopul scuza mijloacele – si in zilele noastre. Dupa ce Documentul de la Balamand a recunoscut ca „uniatismul a fost o greseala”, Vaticanul a incurajat pe mai departe uniatia, vazand un mijloc de dezbinare si apoi cucerire a ortodoxiei.

Acum, vazandu-se deconspirati, dupa ce planul unor ierarhi apostati din sanul BOR care planuiau sa se cuminece mai multi, laolalta (pentru a inchide gura unor eventuale comentarii „extremiste”), cu greco-catolicii, a esuat, Mitropolitul Corneanu fiind cel care a naruit totul, au tabarat toti pe IPS Bartolomeu, ducand o campanie de denigrare a lui, acest lucru fiind ultimul care le-a mai ramas ca optiune viabila. Astfel, IPS Bartolomeu este pe rand securist, legionar, tortionar si… extremist. De fapt asta si urmaresc: sa provoace o schisma, sa-i traga pe dreapta pe cei „traditionalisti” si sa arate, apoi, cu degetul inspre ei, acuzandu-i ca sunt fanatici, schismatici, etc, pentru a pacali gloata si a o supune.

In acest sens, site-ul Greco Catolicilor rascoleste prin arhive si scoate la iveala fel si fel de articole negative asupra IPS Bartolomeu. Asta este o arma moderna si eficienta. Argumentele unui om compromis nu mai conteaza, nu mai sunt bagate in seama chiar daca sunt pertinente sau obiective. De aceea, e mai usor sa-l scoti din joc pe unul ca Bartolomeu, denigrandu-l, decat sa-l confrunti direct. Acestia vorbesc de IPS Bartolomeu de parca ei ar fi mai curati. Ei n-au colaborat cu Securitatea? Ei n-au bube-n cap? Unde e dosarul PF Daniel? A disparut subit. Este ars? De prea multe „fapte bune” ce contine, de aia si nu de altceva!

Sa luam cazul IPS Andrei. CNSAS a zis ca a colaborat cu Securitatea, pana la urma s-a dovedit ca nu, insa dupa ce s-a dus o ampla campanie de improscare cu noroi in Biserica si in Sfintia Sa, reabilitarea Consiliului n-a prea mai contat, lumea fiind in continuare cuplata pe ideea colaborationismului. Virus mediatic? Cu siguranta. pe de alta parte, IPS Corneanu a recunoscut public colaborarea cu Securitatea, ceea ce l-a impins pe Badilita sa-l faca „sfant”, „erou”. Insa, IPS Corneanu nu si-a asumat si raspunderea in urma acestei colaborari, tot asa cum acum desi a zis ca-si asuma gestul, totusi nu-l regreta. Iata situatii diametral opuse. Si in acest moment imi aduc aminte de Epistola Sfantului Iacob, unde scrie ca si dracul recunoaste existenta lui Dumnezeu, dar nu se caieste, de aceea nu este destul sa spui doar ca crezi in Dumnezeu ci trebuie sa si dovedesti, sa pui in practica, sa te caiesti. Adica ceea ce IPS Corneanu nu face. De unde rezulta ca acesta, impreuna cu grupul de sustinatori sunt un fel de draci: cred, dar nu se pocaiesc!

Sunt mai multe etape, principial vorbind, pentru a dobandi iertarea. In primul rand trebuie sa-ti para rau pentru ce ai facut (nu doar sa recunosti ca ai facut ci sa si regreti). Apoi trebuie sa te opresti din raul pe care il faci. Dar nu este de ajuns. Pasul final, fara de care nu se poate primi iertarea este rascumpararea raului. Cu alte cuvinte, un om pacatos care vrea sa se mantuiasca, indiferent de sumedenia de pacate, trebuie sa se pocaiasca si sa doreasca indreptarea, sa se marturiseasca si sa-si rascumpere faptele rele prin fapte bune.

Mitropolitul Corneanu nu a implinit nici macar primul pas. A ramas in stadiul in care recunoaste dar nu se pocaieste. Pe de alta parte, cu toate bubele de care sufera, IPS Bartolomeu este aproape de mantuire si poate si mai mult. IPS Bartolomeu este acum la a treia treapta, la rascumpararea greselilor, si o face cu brio! Iar dac-o tine tot asa va fi si marturisitor si chiar apostol, adica pe o treapta mai mare decat ce aduce simpla rascumparare a greselii. IPS Bartolomeu a trecut nu numai de la minus la 0 ci chiar merge pe plus! In timp ce mascaricii care isi schimba diversele masti cu care vor sa mascheze dragostea, toleranta, smerenia, ascultarea, duhovnicia, vor fi vaditi ca ipocriti la Judecata cea Mare. Acolo nu exista Sinod mitarnic, ci Insusi Dumnezeu.

Campania de denigrare a unora, fie ca vorbim de IPS-isti fie ca de Cuviosi ca Pr Iustin sau Pr Arsenie, va continua. Va continua si pentru noi, cei „mici”, fiind catalogati drept „fanatici” sau „fundamentalisti”, „primitivi” sau „intoleranti”… Insa la un moment dar va cadea cortina, si teatrul se va sfarsi. Vai de actorii negativi, pentru ei, osanda va fi vesnica. Sa luam aminte!

Iulie 9, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, MASONERIE, NEW-AGE, ORTODOXIE, POLITICA, STIRI | , , , , , , , , , | 1 comentariu

ORB PE ORB CALAUZESTE

Mare miting, mare! La Timisoara. Sute de credinciosi de mai multe (dez)orientari religioase s-au prins de maini, intr-o tentativa de solidaritate cu Mitropolitul apostat Nicolae Corneanu. Ei au tinut in maini o lumanare alba si s-au rugat cu „Tatal nostru” (in latina? – sic!). La aceasta adunare ad-hoc au luat parte si vreo 4 „ucenici” de-ai mitropolitului, preoti de mir.

Patriarhia a dat un comunicat ametitor dupa structura gramaticala in care spune ca „Patriarhia Română s-a simţit datoare să facă o recomandare în legătură cu anunţatul miting. Noi nu trimitem ultimatumuri, cine nu voia să ţină cont de apelul nostru putea să nu o facă“. ?!!. Iata cum, prin tergiversarea acestui caz, Patriarhia insasi favorizeaza manifestarile „emo”, „siropoase”, care n-au de-a face cu cele duhovnicesti. Cazul Mitropolitului se judeca de forurile bisericesti nu de oamenii de pe strada.

Aceste capete seci care s-au strans laolalta in centrul Timisoarei nu pricep un lucru, la mintea gainei: noi suntem ortodocsi pentru ca vrem sa fim ortodocsi. Acest lucru presupune o organizare interna, o ierarhie, precum si niste drepturi si obligatii, de ambele parti! Cine nu se simte ortodox, n-are decat sa-si schimbe confesiunea dupa bunul plac. Oamenii vin la Biserica, nu Biserica se da dupa oameni. Daca s-ar schimba lucrurile in Biserica dupa bunul plac al unora, unde am ajunge? Noi suntem urmasii Apostolilor si ai crestinilor din Biserica primelor veacuri, adica am primit o mostenire de credinta pe care ne-am asumat-o si ne-am angajat s-o respectam. Cu toate ca suntem pacatosi, dar vrem sa fim fiii adevaratei Biserici al carei cap este Hristos. Ne recunoastem slabiciunile si incercam sa le rezolvam, insa lepadarea de credinta este cu totul altceva. Una este neputinta si alta sfidarea.

Cei care au participat la acest miting sunt inculti din punct de vedere teologic. Habar nu au ce inseamna erezia, pun pariu ca nici n-au citit Scriptura macar o singura data. Este trist ca asistam la asemenea mase de manevra, asa cum a fost si in cazul IPS Laurentiu Streza care a strans niste babe si le-a dus la Bucuresti pentru a arata ca lumea nu primeste scindarea Mitropoliei Ardealului. Din interviurile realizate de diversi jurnalisti acelor oameni a reiesit ca li s-a spus ca merg la Bucuresti… in pelerinaj!!! nicidecum ca merg pentru a prostesta fata de ceva. Cu alte cuvinte nu stiau pe ce lume traiesc, au fost fraieriti. Aceeasi naivitate o gasim si in cazul manifestantilor timisoreni, care s-au strans pentru a arata ei intregii lumi ortodoxe ce vor ei. Trufie, egoism si multa… naivitate in randul acestor oameni care fara sa stie isi atrag osanda in loc de binecuvantare, fiind partasi la erezia viitorului ex-mitropolit.

Trebuie subliniat ca prin actul sau „sincer” si „de mare curaj” cum il numeau unii, mitropolitul Corneanu si-a pierdut calitatea de a fi cleric ortodox dar si mai mult, chiar si pe aceea de simplu mirean ortodox. Gestul comis de acesta este apostazie si de vreme ce Sfintia Sa a fost ales pentru a reprezenta crezul ortodox nu poate fi judecat altfel decat ca atare. Mai mult, prin impartasirea din potirul ereticilor, MITROPOLITUL NICOLAE CORNEANU INTRA SUB ANATEMELE SFINTILOR PARINTI !!! Iar acesti ucenici fideli care il aplauda, intra si ei in clubul celor afurisiti! Nu poti fi ortodox daca nu gandesti ortodox. Iar daca nu vrei sa fii ortodox, de ce incerci sa schimbi ortodoxia? Paraseste corabia cea mantuitoare si intra in cea a furilor si ciorditorilor, a tradatorilor si inchizitorilor, n-ai decat, e problema ta, noi dorim in continuare sa fim ortodocsi.

Este trist ca sinodalii nostri au ales sa amane termenul de judecata fata de Nicolae Corneanu, cazul fiind foarte clar si destul de mediatizat. Si nu stiu de ce, am o presimtire ca mitropolitul va fi doar scos la pensie, nu caterisit asa cum prevad canoanele, fapt ce ar incuraja pe viitor astfel de comportamente, el avand dreptul de a sluji si spovedi. Cat priveste gloata adunata in semn de solidaritate, ignoranta si indiferenta s-au facut pierzatoare de suflet. Oare cand, Doamne, se va lamuri odata si problema asta a ecumenismului? Oare vom ramane o „turma mica” iar celelalte „oi” vor fi mancate de lupii si furii imbracati in blana de oaie? Ce s-o fi intamplat cu pastorii care trebuie sa ingrijeasca de „turma”?

Iunie 15, 2008 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA, ECUMENISM, MASONERIE, ORTODOXIE, STIRI | , , , , | 3 comentarii

SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU

Preafericite Parinte Patriarh,
Inalt Preasfintiti Parinti Mitropoliti si Arhiepiscopi,
Preasfintiti Parinti Episcopi si Episcopi Vicari,

La indepartatele Chilii din Sfantul Munte Athos, unde din mila Maicii Domnului ne petrecem viata calugareasca, au ajuns vesti grozav de triste pentru Sfanta noastra Ortodoxie.

Bucuria acestor zile ale Penticostarului, cea mai luminoasa perioada a anului liturgic, ne-a fost adanc innegurata de aflarea celor petrecute la Timisoara, oras mitropolitan, in prima duminica dupa Injumatatirea praznicului Invierii. Impartasirea mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu cu cei care l-au rastignit pe Hristos in urma cu 300 de ani si continua sa-L rastigneasca, punand la grea incercare sufletele si vietile romanilor ortodocsi din Ardeal, reprezinta un fapt fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane, si, dupa cum reiese din Sfintele Canoane ale Bisericii si din scrierile Sfintilor Parinti, constituie un act de cea mai mare gravitate, asemanat adesea de Sfintii Parinti cu vanzarea lui Hristos.

Nu am fi purces la scrierea acestor randuri daca in aceste zile mahnirea nu ne-ar fi fost si mai mult sporita de tulburarea pe care o constatam la multi dintre inchinatorii romani ai Sfantului Munte, care cu neliniste ne cer ajutorul in rugaciune si sfatul. Unii preoti se intreaba: in ce masura, ierarhul cel apostat de la Credinta mai poate fi pomenit la sfintele slujbe, calcandu-si constiinta care-l indeamna sa urmeze Canoanelor Sfintelor Sinoade ale Bisericii; ceilalti, mirenii, se intreaba daca le este ingaduit sa se mai impartaseasca de la preotii care raman in comuniune cu mitropolitul, care s-a lepadat mai mult decat simbolic de propria turma, de Trupul lui Hristos.

Sfantul Atanasie cel Mare porunceste ca nu numai sa nu avem nicio partasie cu ereticii, dar nici macar cu cei ce au partasie cu cei raucredinciosi. Cu ce inima poate primi un crestin dreptslavitor vestea ca mitropolitul Nicolae Corneanu, la varsta sa inaintata, care se cuvenea a fi cea a desavarsirii intelepciunii si discernamantului duhovnicesc, s-a impartasit de „painea otravitoare a celor ce se leapada de Hristos”?

Ne-a venit greu sa credem ca asa ceva s-a putut intampla in Biserica Ortodoxa Romana, iar Comunicatul oficial din 26 mai a.c. al Unitilor din Romania, refuzul mitropolitului de a dezminti cele afirmate de acestia, precum si fotografiile care au ajuns pana la noi ne-au incredintat realitatea celor petrecute. Poate ca acest deznodamant se putea anticipa atunci cand mitropolitul Banatului afirma ca papa este, de drept, capul Bisericii si va trebui sa-l recunoastem cu totii ca atare sau cand ceda cu multa solicitudine greco-catolicilor – de parca erau proprietatile sale – bisericile zidite cu sudoarea si jertfa stramosilor celor care au revenit in secolul trecut la Ortodoxie. Ce ar mai putea urma?

Nu gasim nicio explicatie rationala gesturilor Mitropolitului Banatului. Oare acesta a uitat ca este mai inainte de toate pazitorul Dreptei Credinte in cadrul mitropoliei pe care i-a incredintat-o Biserica spre pastorire?

Nu a auzit oare niciodata mitropolitul Corneanu cuvintele Apostolului neamurilor care spune: „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu Sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu Trupul lui Hristos? Ca in paine [cea una], un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o singura paine” (I Cor, 10:16,17). Iar cum Hristos are numai un singur Trup, nu inseamna oare ca, daca ne impartasim din painea celor care nu sunt in comuniune cu Biserica, ne lepadam de Insusi Hristos, Il tradam asa cum mai inainte de toti a facut Iuda? Aceasta este talcuirea pe care Sfintii Parinti o dau cuvintelor Sfantului Apostol Pavel: „Iata a aratat aici lumina lumii ca partasia este participare si nu este cineva intreg la minte care sa nu spuna ca participarea este impartasire. Dupa cum dumnezeiasca Paine cu care se impartasesc ortodocsii ii face pe toti cei ce se impartasesc de ea un singur Trup, tot asa si painea ereticeasca ii face partasi unii cu altii pe cei ce se impartasesc de ea si ii infatiseaza un singur trup potrivnic lui Hristos”.

In zilele noastre, cand in societate domneste confuzia, poate mai mult decat oricand, faptul ia dimensiuni tragice. Spunem aceasta gandindu-ne la multi dintre credinciosii evlaviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane, care, smintiti de astfel de gesturi, cedeaza propagandei gruparilor schismatice si eretice ce s-au inmultit in ultimii ani. Impartasirea cu eterodocsii a lui Nicolae Corneanu, unul dintre mitropolitii Bisericii Ortodoxe Romane, aflat in comuniune cu Sfantul Sinod, nu ofera oare sprijin si justificare celor care, sub falsul chip al dreptei Credinte, isi fac tot mai multi prozeliti din madularele Trupului lui Hristos? Ce constiinta ortodoxa se mai poate pretinde de la credinciosii ortodocsi de rand, care, in majoritate, nu au o solida cultura teologica, cand chiar un arhipastor dovedeste indiferenta fata de Adevarul Hristos si se alatura turmei condusa de erezia infailibilitatii papale?

Si mai multa durere ne provoaca gestul mitropolitului Corneanu in contextul in care acesta a fost apreciat de comunitatea greco-catolica din Romania (vezi comunicatul) precum si de presa catolica din strainatate ca o minune, ca o reintoarcere a romanilor la comuniunea cu Roma, eveniment comparat cu cel petrecut la anul 1700. Acest an nu este insa pentru poporul roman unul de aniversare si bucurie, ci el semnifica tradarea Ortodoxiei, singura Credinta adevarata, si a neamului romanesc. Semnarea de catre Atanasie Anghel a unirii cu Roma a fost inceputul a sute de ani de suferinte si prigoana a credinciosilor ortodocsi din Transilvania. Rana deschisa atunci nu s-a vindecat nici pana astazi.

Se pare ca acela care ar fi trebuit sa fie arhipastorul ortodocsilor din Banat a uitat de zecile de mii de ortodocsi ardeleni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale, casele si bruma de agoniseala pentru a trece muntii in Moldova si Tara Romaneasca, unde-si puteau pastra Credinta Ortodoxa.

A uitat de multimea celor care cu sfasietoare durere priveau neputinciosi bisericutele de lemn, arzand, si manastirile daramate cu tunul (mai multe de 240 la numar) de cei care astazi se lauda ca au adus Ardealul la „dreapta credinta” catolica.

A dat uitarii pe sfintii care au mucenicit pentru apararea Credintei Ortodoxe, pe cei care au „ales mai bine a patimi pentru Hristos“, decat sa se cuminece „cu impartasania eretica ce desparte de Hristos“, caci aceea era impartasania celor care in numele lui Dumnezeu schingiuiau si omorau pe ortodocsii ce nu voiau sa li se supuna si sa se inchine papei.

Dupa sute de ani de la aceste evenimente, Biserica Ortodoxa, „Maica duhovniceasca a poporului roman“, ii inscrie in calendar cu vrednica cinstire pe Sfintii Marturisitori ai Ardealului, pe luptatorii pentru apararea dreptei credinte.

Oare asa intelege Nicolae Corneanu sa cinsteasca pe mucenicul Atanasie Tudoran, Sfant roman trecut in calendarul Bisericii Ortodoxe cu numai doua saptamani inaintea gestului apostat, Mucenic martirizat de stramosii celor cu care astazi mitropolitul ortodox al Banatului se infrateste in credinta prin impartasire?

Dupa cum stim, cele doua dimensiuni ale Bisericii, cea luptatoare si cea triumfatoare, se afla intr-o permanenta comuniune, manifestata in mod deplin in Dumnezeiasca Taina a Dumnezeiestii Liturghii. Mai poate mitropolitul Corneanu sa ramana in comuniune cu mucenicul Nicolae Oprea, cu marturisitorii Visarion si Sofronie, cu mitropolitul Iosif, cu preotul Ioan din Gales, cata vreme ei s-au sfintit tocmai pentru ca au marturisit Credinta Ortodoxa, opunandu-se catolicizarii romanilor din Ardeal, iar el se impartaseste cu cei care se revendica urmasii ucigasilor lor? Iar daca nu se mai poate afla in comuniune cu ei cum va putea sa ramana in comuniune cu Trupul Bisericii care-i cinsteste ca Sfinti, cu Mantuitorul Hristos care i-a preaslavit in Imparatia Sa?

Dupa smerita noastra cugetare, daca nu se iau masuri urgente, lucrurile pot sa conduca la o grava criza bisericeasca. Judecand dupa „usuratatea de minte” cu care a actionat pana acum, mitropolitul Corneanu ar putea fi in stare – lucru sugerat si de comunicatul comunitatii unite din Romania din data de 26 mai – sa se rupa de BOR si sa incerce sa treaca, cu turma cu tot, la cei uniti cu catolicii. Si vor fi cele de pe urma ale sale mai rele decat cele dintai.

Prin impartasirea din painea celor care cu ura nesfarsita s-au luptat impotriva dreptei Credinte, facand Bisericii lui Hristos din Ardeal si de pretutindeni mai mult rau decat paganii si turcii oarecand, mitropolitul Corneanu isi afirma, din pacate, o noua identitate, ne da de inteles ca se uneste cu cei care sunt in afara Bisericii stramosesti. Asumarea acestei pozitii nu este insa compatibila cu cinstea de intaistatator al Mitropoliei Banatului, ce se cuvine sa fie faclie a adevarului si aparator al credintei ortodocsilor romani de pe acele meleaguri.

Avand in vedere toate acestea, in numele tuturor monahilor romani din Sfantul Munte care se simt solidari in comuniunea de rugaciune cu Biserica si neamul in care s-au nascut trupeste si duhovniceste, va rugam sa indepartati cat se poate de curand confuzia si pericolul pe care actul mitropolitului Corneanu le face sa planeze asupra credinciosilor Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Ne rugam Parintelui Ceresc ca Sfantul Duh sa nu intarzie sa se arate si acum ajutator. Datoria noastra ca fii ai Bisericii celei Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este de a ne arata vrednici urmatori ai Sfintilor Parinti prin pazirea invataturii Evangheliei Domnului si a Sfintelor Canoane, care ne sunt straja si calauza nemincinoasa pe calea mantuirii in Hristos. Avem toata nadejdea ca nu veti pregeta sa veghjeati la linistea si pacea Bisericii Ortodoxe Romane.

Avand acestea in minte, cerem Inalta binecuvantare a Arhieriilor Voastre. Cu adanca smerenie si cu tot respectul cuvenit.

23 mai/5 iunie 2008

Praznicul „Inaltarea Domnului”.

Schitul „Sfantul Dimitrie” – Lacu

PRELUAT DE PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT.

Iunie 10, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE | , , , , , , , | Comentarii închise la SCRISOAREA MONAHILOR ROMANI DIN MUNTELE ATHOS CU PRIVIRE LA FAPTA MITROPOLITULUI CORNEANU

IERARHII (NOSTRI) DE AZI, FARISEII DE IERI

Vindecarea orbului din naştere a dat mult de gândit fariseilor contemporani Lui Iisus, dar şi celor contemporani nouă. Deodată, fariseii de atunci s-au trezit in faţă cu un om pe care il dispreţuiau – un cerşetor – dar care fusese atent la predicile lor şi, la momentul potrivit, le-a intors cuvântul: “Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.”

In faţa acestui argument, fairiseii cei mult cuvântători au rămas fără replică. Nici un cuvânt nu putea să stea in faţa acestei logici care era predicată chiar de ei. Atunci au apelat la singura armă care le rămăsese, care de fapt le rămâne fariseilor din toate timpurile când sunt puşi la “colţ”, atacul la persoană! În păcate te.ai născut tot, şi vii să ne înveţi pe noi?! Nu conta minunea, nu conta argumnetele biblice si logice, ci doar orgoliul rănit. Urmarea ? L-au scos afară. Spectacolul, din păcate, nu s-a încheiat atunci, ci continua si astăzi. Tendinta “vârfurilor” ecleziastice este ecumenismul. Nu contează argumentele impotriva aduse, biblice, canonice, istorice, logice, nimic nu are valoare in faţa lor. Insă neavând cuvânt de răspuns, se folosesc de aceeasi arma ca si vechii farisei: fundamentaliştilor, ignoranţilor, problematicilor, în păcate v-ati născut şi ne contraziceti pe noi !? Si sunt gata să declare pe oricine nu primeşte invăţătura lor că sunt in afară de Biserică. Vindecatul orb din Evanghelie ne vine insă în ajutor: Atunci când oamenii ne scot din “sinagoga lor” avem pe Hristos care ni se descoperă ca Fiu al Lui Dumnezeu, ne primeşte in Biserica Sa pe care porţile iadului nu o pot birui. Ne mai invaţă fostul orb că mărturisirea credinţei poate aduce necazuri, dar ne arată ca plata ei este bucuria de a fi găsit de Hristos, nu aiurea ci în templu, arătându-ne că nu despărtirea de Biserică este soluţia luptei de astăzi împotriva ereziei ecumeniste ci apărarea Adevărului ÎN Biserică.

preluat de la http://preugen.wordpress.com/2008/06/02/orb-plin-de-lumina

Iunie 4, 2008 Posted by | ATITUDINI, ECUMENISM, ORTODOXIE, STIRI | , , , , , , , , | 1 comentariu

CUM SA-TI PIERZI ONOAREA SI MANTUIREA

Ati auzit cu totii de fapta vrednica de plans a Mitropolitului Nicolae Corneanu ce s-a savarsit duminica trecuta in Timisoara. Am fost intrebat de unii ce cred despre aceasta. Pai ce-ar mai fi de spus? Va marturisesc, totusi, ca nu ma asteptam la asa ceva, in ciuda „personalitatii” acestui Mitropolit apostat si in ciuda declaratiilor sale ecumeniste, pe care le-am considerat doar simple declaratii facute cu diverse ocazii. Totusi, din cate se pare, nu putem face o distinctie clara intre declaratiile protocolare si ideea in sine pe care o au in minte ierarhii nostri. Unii sunt ortodocsi si-n fapta si-n cuvant, altii sunt duplicitari, mai ales in ce le iese pe gura, iar altii, acum avem dovada, sunt apostati, caci cum altfel poate fi catalogata fapta IPS-ului Corneanu?

Asadar, ce-ar mai fi de spus? Pai ar fi ceva, daca stau si ma gandesc:

– A cui e vina? Trebuie tras la raspundere doar IPS Corneanu? Sigur, el este autorul in sine, dar vina, in sens mai larg, apartine intregului Sinod. Da, pentru ca, pe de o parte intregul Sinod al BOR a luat decizia – contrar celorlalte Biserici Surori de a se implica in miscarea ecumenista si de a considera VALIDE EREZIILE altor „Biserici”. Unii s-au lasat purtati de val asa cum este cazul si aici. Sa fi fost inconstienta din partea IPS Nicolae? Eu cred ca a fost si putina obraznicie si sfidare, stiind ca nu are cine – dintre oameni – sa-l traga la raspundere. Probabil ca IPS Corneanu nu va fi sanctionat decat verbal, iar altii ca el vor continua nestingheriti sa ne acuze pe noi de extremism si de campanii indraznete, asta in timp ce ei insisi sunt in afara comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, in afara Duhului Sfintilor Parinti, in afara Sfintelor Canoane, in afara Ortodoxiei. Pe de alta parte, vocile „traditionaliste” din Sfantul Sinod se tem – de ce oare, nu ma pricep – sa ridice glasul in apararea Adevarului pentru a nu fi la randu-le catalogati drept fundamentalisti, sau ca au pactizat cu tabara taliban-schismatica. In afara de Mitropolitul Clujului si PS Galaction, toti ceilalti membrii ai Sinodului tac chitic. Nu cumva sa supere pe cineva, nu cumva sa faca sminteala… Sprijina mai mult din umbra. De aceea, fara a suferi nici o impotrivire, gasca ecumenista din Sinod – da, putem vorbi de o gasca pentru ca se comporta ca atare: umbla cu amenintari, cu viclesuguri, cu sicanari, deci lucruri nedemne de un simplu crestin dapai cand vine vorba de ranguri inalte – se impune.

– Avem confirmata – din nefericire – grija exprimata in campania Pastrati Curata Biserica. Constatam cu stupoare ca aceia care ar trebuie sa reprezinte Ortodoxia, care ar trebui sa urmeze Sfintilor Apostoli, pazind si ingrijind turma cea duhovniceasca, sunt de fapt lupi si furi. Ne doare sa vedem ca ierarhi sus pusi, care mai au putin si trec in lumea celor drepti, unde vor da raspuns in fata Dreptului Judecator, in loc sa se pocaiasca, sa-si mai rascumepere din pacate, aleg sa-si desavarseasca lasitatea, ticalosia si apostazia. Asta denota faptul ca nu au nimic in comun cu Ortodoxia decat haina neagra de pe dansii, pe care o percep mai mult ca o uniforma.

– Imi aduc aminte de o vorba a unui Parinte care a spus la o conferinta, privitor la lasitatea din Biserica: „Or sa bata dracii la noi pana li s-or umfla pumnii si li s-or toci bocancii”. Mare adevar! E atata lasitate in Biserica noastra, dar lasitatea nu este specifica unui crestin. Am avut recent o confirmare in acest sens prin cele intamplate in Bucuresti, si ma refer atat la Marsul pentru normalitate cat si la cel pro-homo. Biserica s-a comportat de parca lucrurile se petreceau in Burkina Faso. Trist, foarte trist. Ierarhii nostri, ma refer in primul rand la cei considerati duhovnicesti, au alte preocupari mai „importante” si anume: sa statorniceasca superfoarte deasa Impartasanie in timp ce canonul de rugaciune este aproape inexistent; sa administreze superfoarte deasa Impartasanie la cei cu impediment, care trebuie spre binele lor, sa se abtina de la Trupul si Sangele Domnului ani buni; sa se ingrijeasca de manastiri cat mai frumos pictate dar fara a elabora o stratetige de catehizare pentru a fi sigur ca acele manastiri vor fi populate in viitor; sa organizeze tot soiul de conferinte si simpozioane pe diverse teme, dar fara a pune nimic in practica; sa inaugureze centre sau campanii de ajutorare a saracilor sau in cinstea celor mucenititi in Arderal (de catolicii cu care Mitropolitul Banatului s-a cuminecat) dar fara a spune lucrurilor pe nume; toate acestea fiind doar campanii pe hartie, sau la o cafea pe durata unui simpozion, etc. Prin urmare, majoritatea ierarhilor sunt in inselare. Unii de la diavol, in mod direct, prin ce le sufla la urechea stanga, iar altii tot de la el, dar prin mandrie si falsa smerenie despre care Tutea spunea ca se confunda deseori cu prostia. Dar sa vedem si noi niste ierarhi care se tin de duhovnicii tarii acesteia, de linia monahismului romanesc.. Fratilor, daca stiti de vreunul, dati-mi si mie de stire, ca eu n-am aflat. Tot ce-aud vine fie de la greci fie de la rusi, de la noi nu-i nimic bun. Doar in cazurile cand ai necazuri, ispite. Atunci e bun si Iustin Parvu, atunci e bun si Arsenie Papacioc si Parintii din Sihastria, toti is buni. Pana atunci, in vremuri „de pace” sunt niste batrani senili sau niste extremisti care nu merita a fi bagati in seama. Atata timp cate ne vom conduce dupa mintea noastra si vom promova drept „duhovnici” oameni care ne raspund pe placul nostru, nu vom ajunge prea departe chiar daca ne dam drept duhovnicesti. Nu suntem, doar ni se pare, iar in Ziua Judecatii vom avea parte de o mare surpriza: ce-am crezut noi ca facem bine nu e chiar bine in ochii lui Dumnezeu.

– Prin actul savarsit acum o saptamana, IPS Corneanu si-a pierdut demnitatea si statutul de ortodox. A pus in practica ceea ce a declarat prin diverse ziare, iar acum nu mai poate reprezenta ortodoxia. Comunicatul Patriarhiei, care se face ca nu pricepe ce s-a petrecut la Timisoara, este PENIBIL. Sau, cum spunea cinevea, jenibil. IPS Nicolae are potirul la gura, iar Patriarhia se-ntreaba ce-o fi: strut sau camila? Pai ce sa fie do’n parinte Consilier Stoica? Ce-ar putea fi? Greco-catolicii jubileaza ca un astfel de moment nu s-a mai petrecut de la 1700 si noi ne intrebam ce-ar putea fi. Am si eu o intrebare/nedumerire: n-ati facut publica vreo adresa unde sa va putem trimite variantele noastre de raspuns? Le concepem noi sau sunt pre-stabilite, numai cat s-alegem litera corespunzatoare? Mitropolitul banatean ar trebui ASPRU sanctionat, pe langa faptul c-o sa-i inghete oasele in Tartarul cel mai de jos alaturi de Iuda. Este necesara o sanctionara dura, pentru a transmite un mesaj tuturor celor in acelasi duh cu Nicolae (IN)Corneanu. De asemenea, numai printr-o sanctionare aspra, putem spala imaginea BOR pe plan international, imagine catastrofal zugravita prin vizita papei si compromisuri ecumeniste nemaiintalnite. Si numai asa vom risipi confuzia din randul mirenilor, doar asa vom stabili un exemplu pentru cei care s-ar putea lasa atrasi de mirajul Occidentului apostat.

– In rest, toti cei care nu pricep de ce suntem noi ortodocsii asa porniti, sau cei care ortodocsi fiind li se pare ca au si altii dreptate, le (re)amintim ca Biserica este o comuniune de credinta. Noi ortodcsii, in Biserica Ortodoxa, ne-am adunat si stam datorita crezului ortodox si nu vad de ce este asa un act de mare eroism sa pretinzi pastrarea nealterata a acestui crez, mai ales de cei care ar trebui sa ne reprezinte? De ce trebuie sa fim mmereu cu ochii in 14 si sa analizam si sa despicam problema in fel si chip? Cine nu se simte ortodox n-are decat sa paraseasca Biserica Ortodoxa si sa se afilieze altei grupari religioase catre care se simte atras. Este de-a dreptul stupid ca un ierarh ortodox sa puna problema: da’ voi de ce sunteti ortodocsi? Da’ voi chiar vreti sa fiti ortodocsi? pentru ca unii asa gandesc.

Frate, Parinte, ce-i fi, nu te simti ortodox, ai indoieli? Lasa locul la altii mai statornici in credinta. De ce sa te chinui si tu si ne chinui si pe noi. Mergi cu Domnul in alta parte. N-am mai auzit de episcopi sau mitropoliti tinuti cu forta pe scaun. Ei tin cat pot de scaun, dar au sa se coboare in iad cu tot cu fotoliu.

Din pacate, nici lumea nu mai are o atitudine critica sa discearna neghina de grau. Suntem caldicei, nu-L iubim pe Hristos din toata inima, ci doar din superstitie. Nu ne intereseaza ce se petrece in Biserica, desi suntem madulare ale ei si ne afecteaza in mod direct. Cine are urechi de auzit, sa auda! Ramane de vazut daca se va mai confirma dictonul „Azi in Timisoara, maine-n toata tara!” Sa nu fie!

Mai 31, 2008 Posted by | ATITUDINI, DUSI CU PLUTA, ECUMENISM, MASONERIE, OCULTISM, ORTODOXIE, POLITICA, STIRI | , , , , , | 8 comentarii