CU PASI REPEZI SPRE PECETLUIRE

Miercuri, Senatul Romaniei a supus votului delicata problema a pasapoartelor electronice/biometrice. Cum era de asteptat, votul a fost impotriva celor ce au protestat cu privire la obligativitatea acceptarii unor asemenea acte. Tot astazi Monahul Filoteu de la Petru Voda a fost prezent in Parlament pentru a lamuri pe domnii senatori de ce protestam. Si nu a avut sorti de izbanda. Asta nu datorita persoanei sale ci pentru ca oamenii din ziua de astazi sunt cam tari la cerbice. Cei care mai frecventeaza biserica si care se mai roaga acasa mau au o sansa in a intelege clar situatia, restul datorita patimilor in care zac si care le intuneca mintea, nu pricep pericolul acceptarii cipului. Pentru ei, religiosii sunt niste fanatici care asteapta sfarsitul lumii, ca prostii.

Senatul este locul unde misuna alesii neamului. Aaaah poate ar fi mai potrivit sa spun alesii poporului ca notiunea de neam e cam discutabila in zilele noastre. Dar oricum e un termen prea fin pentru unii, asa ca merg cu gloata si zic boboru’. Si in Senat sunt multi politicieni, iar politichia in zilele noastre e la fel ca in satirele lui Caragiale, adica plina de mizerii de tot soiul. Sa ma ierte cei care au intrat in politica cu gand bun, acestia nu intra in caracterizare, vorbesc la general. Si cum era de asteptat, aceasta stransura de oameni care-si vad propriile interese si-si maresc pensiile prin OUG care expira dupa ce a functionat cel mai minim termen care poate functiona, n-au cum sa decida ceva in folosul obstii. Unde mai pui ca Sinodul actual, in mare parta alta stransura de mizerabili si comunisti care si-au facut cariera pe spatele unor bieti oameni ce-au putrezit pe la marginea unor orase, in gropi comune, ei bine, acest Sinod asupra caruia Duhul Sfant pluteste ca o ceata, dar nu indrazneste sa se coboare, a decis ce? Pai ce sa decida decat tot ce s-a hotarat de sus, ca deh! in Biserica se face ascultare si trebuie sa executi ordinele fara cracneala.

Ba, ca in fabulele lui Alexandrescu, sau ca in Ferma Animalelor (toate animalele sunt egale intre ele, dar unele sunt mai egale) tot ei au iesit in fata si au acuzat un oarecare ONG de impunerea unei dictaturi in Biserica, de manipularea multimii, de mitinguri si atitudini extremiste si anti-ortodoxe. Acest individ Stoica, care-si pune pe el sutana in fiecare zi de sarbatoare, o cam uitat pe ce lume traieste si ce reprezinta. La fel si unii din Sinod, s-au dezis de decizia Sinodului local de la Cluj si auhotarat in unanimitate ce-au hotarat. Unii zic ca lipsind IPS Bartolomeu de la intrunire, Sinodul e necanonic si ca nu se poate vorbi de unanimitate. Pai cum nu? Unanimitatea presupune lipsa exceptiei, adica toti. Pai si nu-s toti? Cei care au participat efectiv + IPS Bartolomeu care a lipsit, nu e tot Sinodu’? Deci, unanimitate!

Senatul a asteptat decizia Sinodului de unde intelegem noi ca daca Sinodul ar fi impartasit pozitia asupata de grupul de la Cluj, atunci senatorii s-ar fi facut macar ca-l baga-n seama pe Parintele Filoteu. Dar cum suntem in Romania anului 2009 si nimic bun nu se poate intampla, Sinodul a decis cum a inteles ca vrea puterea sa decida.

Ma intreb si eu cum de unii oameni sunt atat de incapatanati si nu pot dom’le sa priceapa ca acesta este inceputul sfarsitului. Poti fi ateu, poti fi necrestin sau putin credincios, totusi din punct de vedere stiintific s-a demonstart ca cipul ne imbolnaveste de cancer, ca poate fi hack-uit/piratat, ca atenteaza in mod sigur la libertatea de miscare si intimitatea noastra. Toti care neaga aceste aspecte nu le neaga de fapt pentru ca nu le pricep ci pentru ca sunt adeptii statului totalitar, politienesc si ca au interes in a urmari pe altii si a se debarasa de oricine care ii poate impiedica in planurile lor meschine. Vor sa ne corupa. Si asa cum s-a intamplat in inchisorile comuniste, aceast lucru se face intai prin distrugerea moralitatii si a personalitatii. Apoi prin diverse constrangeri.

Privita din alt punct de vedere, adica cel religios, care se adreseaza exclusiv crestinilor, mai ales a celor practicanti, deci si a ierarhilor, care ca si fariseii din vechime se intrebau cu mirare „cine ne tulbura noua linistea”, cipul este premergator pecetii din Apocalipsa. S-a demonstrat stiintific cum cifra 666 este continuta in codul de bare. Am aratat pe scurt aceasta pe situl http://despremasonerie.go.ro si am zis ca pe larg puteti consulta Apocalipsa 13 si La apusul libertatii. Lucrurile sunt clare, codul de bare este alcatuit pe sistemul 666. Faptul ca japonezii folosesc alt sistem de gestiune este o dovada ca sistemul EAN13 nu este singurul de acest gen si ca se doreste cu deadinsul folosirea lui. Dar daca cipurile din pasaport sau alte acte contin cifra 666 conteaza, poate, mai putin. CE este important este ca biocipul se va implanta in corpul uman exact unde a scris Sfantul Ioan, adica pe mana si pe frunte. Cercetari de milioane de dolari au demonstrat ca numai aceste doua locuri pot fi folosite in acest sens. Sa fie oare coincidenta? Categoric nu. Mai ales ca odata cu implantarea biocipului banii lichizi vor dispare. Deja in America 95% din banii care circula pe piata sunt in varianta electronica. Si daca cash-ul va dispare, atunci nimeni nu va putea/vinde decat cu cipul, prin tranzactii electronice, adica exact ce spune Sfantul Ioan in Apocalipsa. Sa fie si asta coincidenta? Iarasi, nu. Asa cum prin minunile si sfintii Bisericii Dumnezeu a dovedit ca este mai presus de lume si in afara de timp, acelasi Duh lucrator i-a descoperit si Sfantului Ioan si Sfintilor Parinti ale caror profetii le vedem implinindu-se, ce are sa fie.

Si totusi, se mai trezeste cate-un adormit care n-o pus mana pe-o carte religioasa sa spuna ca acest cip nu ne va impiedica sa facem fapte bune sau sa fim oameni buni. De parca acest lucru ar conta exclusiv la mantuirea noastra, faptul ca esti bun. Dumnezeu tine cont de bunatatea noastra dar nu este criteriu exclusiv pentru Imparatia Cerurilor. Daca ar fi fost asa de ce sfintii si dreptii Vechiului Testament se duceau in iad? Acestea sunt sofisme care nu fac decat sa compromita crestinismul, pentru ca cei care fac asemenea afirmatii copilaresti se declara crestini: si eu merg la biserica, si eu sunt ortodox, ce, numai voi sa va mantuiti?

Mai demult, cand inca nu erau atatea carti cu profetii despre vremurile de pe urma, am auzit de un parinte care a zis ca in vremurile noastre numele diavolului va fi pe toate gardurile. Si acum vedem ca pe langa celelalte profetii care se implinesc sub ochii nostri, si aceasta prinde contur. Pe atunci nu pricepeam de ce lumea si-ar vinde sufletul diavolului. Intelegeam cele zise despre desfranare, despre necredinta, despre rautatea lumii, dar pe aceasta nu o intelegeam. Iar acum mi se descopera: bauturi si dulciuri marca Hell, sisteme electronice, softuri cu aluzii de acest fel (Windows Longhorn, diferite jocuri cu personaje dracesti, diferite embleme cu diavolul, cum e aceea de pe site-ul antivirului Clam, „demonii” cu ajutorul carora ruleaza Linux-ul, sau diferite alte produse, cum ar fi praful Diavolina, care se arunca in centralele cu incalzire pe lemne, pentru a arde depunerile).

Iar lovitura de gratie, biocipul, prin care toti se vor boteza in numele diavolului, pentru ca acceptarea implantului echivaleaza cu botezul in crestinism. Fratilor, acesta este inceputul sfarsitului, inceputul durerilor. Protestati! Protestati dar nu fiti naivi! Prin inregistrarea de partide, prin orice actiune neduhovniceasca nu facem nimic. Venirea Antihristului nu poate fi impiedicata prin ordonante de urgenta sau legi omenesti. Protestati dar nu ca anarhisti ci ca marturisitori. Marturisit in fata oamenilor si Fiul Omului va marturisi pentru voi in fata ingerilor. Nu va fie teama de cei care va ironizeaza, mantuirea nu este obligatorie, Dumnezeu primeste numai pe cel care alearga la El, atunci EL iesa in intampinarea lui. Asadar, intariti-va sufleteste, in primul rand.

Aduceti-va aminte ca mai intai de toate lumea L-a urat pe Hristos, si daca asa a facut cu lemnul verde, cu cel uscat ce va face? Aduceti-va aminte ca oricine va ucide pe crestin va crede ca aduce jertfa bine primita lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte de vorba Sfantului Antonie care a zis ca in vremurile de pe urma, nebunii vor spune despre ei insisi ca-s sanatosi, si ca bolnavi sunt de fapt ceilalti.

Circula mai ales pe internet, si nu fara motiv, diverse materiale alarmiste. Tot soiul de documentare si noutati apar din vreme in vreme. Cine nu este intarit duhovniceste isi poate pierde usor mintile. Cine nu-si pune nadejdea in Dumnezeu si cine nu-si da seama ca si acestea se petrec tot din pronia Sa, va innebuni. Acela este stranepotul celor care cred in Mesia ca un salvator pamantesc. A fost cu ei, a trait printre ei, a facut minuni intre ei si a iesit despre El ca e indracit. L-au rastignit pentru ca ochii lor erau atintiti la imparatia pamanteasca si nu puteau sa vada cerurile deschise deasupra lor.

Sa invatam din erorile trecutului, sa vedem acum in aceste remuri, asa cum spunea si Parintele Iustin, un mijloc de mantuire. Sa vedem ca istoria se repeta si ca sistemul totalitar comunist s-a reincarnat in Vest si vine sa recucereasca teritorii si inimi care nu i-au apartinut niciodata.

Vremuri grele au mai fost si in trecut. Fiecare generatie a suferit, in feluri diferite. Cosmarul incepe cand deschizi ochii, iar acesta, fratilor este cosmarul nostru. Dar sa indraznim, in numele lui Hristos, Care a biruit lumea, si iadul si moartea.

Cu noi este Dumnezeu, intelegeti, cu noi este Dumnezeu si nimeni impotriva noastra!

F.O.R.-UL CONTESTA ACTELE BIOMETRICE

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preşedintele României,

Parlament,

Guvern

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

N O T E:

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

2. http://www.forul.ro/

3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

SA NU FIM CALDICEI, E VREMEA PENTRU ATITUDINI FERME

Ei, era de asteptat ca apostazia celor doi ierarhi sa incinga discutiile, atat inainte cat si dupa. Lasitatea si fatarnicia de care au dat dovada Sinodalii nostri aduc mari prejudicii Ortodoxiei, si primejduiesc sufletele tuturor. Daca celelalte Biserici Surori vor rupe comuniunea va fi trist. Dar mai trista este declaratia PF Daniel care este de parere ca ar trebui sa redefinim dogmele, deoarece in contextul international… De parca ne doare pe noi capul de ce-o sa zica UE. Si totusi, Pr. Savatie, pe blogul sau accentueaza faptul trebuie sa evitam un posibil razboi cu UE, din motive politice si de alta natura, numai mantuitoare nu. Parintele Savatie uita ca niciodata n-a fost pace intre Stat si Biserica, poate doar pe vremea imperiului Bizantin, dar nici atunci. Indemnul Mantuitorului de a da Cezarului ce este al Cezarului iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu reprezinta un contraargument pentru temerile Parintelui Savatie. Ramanand la aceeasi idee – blogul Parintelui – am gasit acolo un comentariu foarte bun al cuiva care s-a semnat Aron: „Ce s-a hotarat ieri in Sinod a fost acoperirea bubei infectate cu un pansament imaculat. Poate daca mai apare alta buba, pe aceea o supunem rezectiei. Numai ca rana de sub pansament risca sa intinda boala si sa genereze septicemie. Cu smerenie si rabdare, astept incurajatoarele sfaturi ale Sfintiei voastre, pentru ca eu, un mirean de rand, sa pot sa mai ostoiesc durerea din suflet provocata de ‘strategica decizie'”.

Parintele Savatie nu e singurul care considera sedinta recent incheiata a Sinodului, un succes. Dar a fost oare un succes? Aparent, pentru cei cu vederi inguste, da, a fost un veritabil succes. Pentru cine are ochi sa vada in perspectiva, a fost un esec, un factor care va adanci criza si mai tare si care, repet, desi nu o fac cu bucurie, poate duce chiar la schisma. Tabara din care fac parte acesti superficiali si caldicei frati de-ai nostri, sustine cu bucurie faptul ca, prin decizia prea-luminatului Sinod, s-a evitat defapt, schisma, ceea ce nu poate fi mai fals. Din contra Sinodul a decis impotriva Ortodoxiei, dand apa la moara vrajmasilor dreptei credinte, care acum vor scrie si mai ironic si sarcastic la adresa noastra, a celor „extremisti” si care isi vor inteti campania murdara, de denigrare a IPS Bartolomeu, SINGURUL IERARH CU DEMNITATE la ora actuala. Asadar, pe langa decizia iresponsabila, care nu face decat sa amplifice confuzia in randul tuturor – ii pomenim, deci, pe acesti ierarhi la Liturghie, pastram comuniunea cu ei, asa cum zice Sinodul, dar potrivnic Canoanelor? – Sinodul mai face o gafa monumentala, care poate candida cu brio la premiile IgNobel, atunci cand interzice comuniunea cu heter-ortodocsii si cumincecarea cu ei. Cu alte cuvinte, ca sa-l citez pe Laurentiu Dumitru, gata!, de-acuma ne facem credinciosi. Este incredibil cat de aiurea au putut Sinodalii nostri sa trateze acest moment de cumpana! Sa avem in vedere ca IPS Corneanu si Drincec nu s-au pocait pentru faptele lor! Nici macar in urma Sinodului! Ei nu sunt convinsi ca au gresit, din contra par mai mult a fi „montati” de colegii lor ierarhi, pentru a fi salvati de caterisire: ziceti, mah asa, nu fiti fraieri, ca altfel o sfecliti! Cam asa par ca stau lucrurile, mai ales daca luam in considerare cuvantul PF Daniel cu reinterpretarea dogmelor…

Compromisul nu este niciodata o solutie! Sa luam de pilda comunismul. Biserica a facut compromis cu Statul, iar acum culegem roadele: nu mai scapam nici de comunisti, dar mai ales, mult mai grav, nici de mentalitatea comunista! Cativa oameni au ales sa infrunte compromisul, sa marturiseasca pe Hristos si au ajuns intemnitati, fiind prigoniti chiar de Biserica ce ar fi trebuit sa-i apere. Acesti marturisitori acum au moaste, daca nu toti, atunci o buna parte din ei. A fost bun compromisul atunci? Daca nu, de ce ar fi bun acuma?

Pe zi ce trece mai bifam un pas spre Apocalipsa si spre Judecata finala. Nu stim cand va fi, dar dupa cum suna goarna inaintemergatorii Antihristului nu suntem departe. Poate ar fi cazul sa nu mai fim caldicei si sa nu mai umblam cu jumatati de masura! Tocmai de aceea nu luam atitudine cum trebuie si nu stim cum sa actionam, pentru ca folosim jumatatile de masura.

Sinodul a stiut sa pedepseasca pe multi care au luat atitudine in spirit ortodox; pe acestia a stiut sa-i denigreze, sa-i prigoneasca si sa-i opreasca de la slujbe. In schimb, in privinta cazurilor clare de apostazie, Sinodul afirma cu falsa smerenie ca „Biserica nu taie capete”. Au uitat bietii Sinodali ca: “Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã… Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei” (Sf. Teodor Studitul) ?

Totusi, intr-adevar, la aceasta sedinta a Sinonului s-a repurtat o victorie, o mare victorie, datatoare speranta si model de cum sa-ti pastrezi demnitatea si onoarea chiar si in cele mai grele situatii. Aceasta victorie apartine TUTUROR semnatarilor Memoriilor si Scrisorilor de protest, care au ajunsa pe masa participantilor la Sinod, dar de care nimeni nu a pomenit nimic. La aceasta victorie au contribuit monahi, preoti si mireni si tare ne-ar pare rau sa vedem pornita o prigoana impotriva lor/noastra. Asadar, toti cei care ati luat atitudine, bucurati-va, de trei ori bucurati-va, numele voastre/noastre sunt scrise in Cartea Vietii! Cinste voua si rusine Sinodului talharesc!

DISPUTA INCHEIATA LA SCOR DE RUGBY: 47-1.

„Meciul” dintre tabara securist-ecumenist-apostat-masonica si cea ortodoxa s-a incheiat cu un scor de rugby: 47 – 1. La acest scor au dus si evolutiile slabe, sub orice critica, a unora din tabara „traditionalista” care, dintr-o falsa smerenie, o credinta fatarnica si o interpretare mai mult emotionala decat rationala a Canoanelor, au inscris in propria poarta. Dar „meciul” este departe de a se fi incheiat, tabara „traditionalista” dorind revansa. Ramane de pus la punct urmatoarea „intalnire”, dar sunt asteptati „suporteri” si din afara, care se vor alatura miilor din tara. Inca dinainte cu cateva zile, atmosfera a fost foarte incinsa… Pe masura ce se apropia ziua disputei, „blatul” a fost tot mai evident.

Prin aceasta decizie, atacurile la adresa IPS Bartolomeu, la adresa BOR si a intregii Ortodoxii, capata puteri sporite si… suport tehnico-juridic. Au fost iertati 2 apostati, doua Iude, care au tradat Ortodoxia, dar nu numai ca au fost iertati, ci si incurajati. Asta in timp ce adevaratii duhovnici, adevaratii ortodocsi, adevaratii marturisitori – Pr Calistrat, Pr Eftimie, Pr Iustin, Pr Arsenie, Pr Amfilohie, Pr Antim, etc., sunt prigoniti, denigrati, si opriti (unii dintre ei) de la slujire. Care a fost vina celor din urma? Scrierile impotriva ecumenismului, masoneriei si apostaziei. Care a fost vina celor dintai? Am zis: apostazie, sfidare, tradare. Pedepsele? Aplicate taman invers…

Distrugerea vine acum din interior, iar noi nu stim sa extirpam tumoarea. Pacat.

IETE DRACOVENIE

Buuuun, ne aflam in fata unui moment foarte important din viata Bisericii noastr Ortodoxe. Atat de important incat intreaga lume ortodoxa e cu ochii pe noi. Sfanta Chinotita a trimis un Memoriu Patriarhiei Romane prin care isi arata ingrijorarea. De asemenea, Memorii atat din tara cat si din afara (Rusia) au ajuns pe masa Sinodalilor. IPS Bartolomeu singurul care are demnitatea sa spuna lucrurilor pe nume a cerut caterisirea celor 2 ierarhi apostati. Ideea IPS Sale este dupa Canoane. Si marii duhovnici Iustin Parvu si Arsenie Papacioc s-au desprins un pic din linistea vietii monahale pentru a sustine propunerea IPS Bartolomeu de caterisire. Sunt si unii, tributarii gandirii laxiste care bantuie ca un strigoi prin tarisoara noastra, daca nu prin toata lumea, care sustin o idee mai „moale”, „impaciuitorista”. Si, de parca n-ar fi fost deajuns cate s-au scris despre acest subiect,cat au scris ortodocsii, cat au scris anti-ortodocsii, iata ca, vorba aia, belelele curg, noi sa fim sanatosi. Desi IPS Bartolomeu a anuntat ruperea comuniunii cu cei 2 ierarhi, iar intreaga lume ortodoxa ameninta ca va face la fel daca nu vor fi caterisiti, Sinodul ce face? Il aseaza pe neica Corneanu in fruntea unei comisii. Si nu oricare, ci in fruntea „Comisiei pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase”. Mai mare prostie si infantilism nici ca se putea. E ca-n bancurile alea despre diverse „culmi” – culmea prostiei, culmea atletismului, culmea ignorantei, etc.. Cu alte cuvinte SFANTUL SINOD NICI N-ARE DE GAND SA-L CATERISEASCA PE MITROPOLITUL CORNEANU, DIN CONTRA IL INCURAJEAZA, IL SUSTINE SI IL PROMOVEAZA. GESTUL CARE A REVOLTAT INTREAGA LUME ORTODOXA, DE LA VLADICA LA OPINCA, ESTE INCURAJAT DE IERARHII NOSTRI!! Si atunci, de la cine sa vina izbavirea? De unde dreptatea. De la Dumnezeu frate, ca de la om desarta este izbavirea. Mai putem spune ceva? Eu personal am ramas perplex cand am citit. Nu stiu ce-ar mai fi de spus…

În cadrul şedinţei de astăzi, 8 iulie 2008, a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ierarhii prezenţi precum şi membrii Administraţiei Patriarhale s-au întrunit pe comisii de lucru. Cele patru comisii sinodale sunt: Pastorală, monahală şi socială; Teologică, liturgică şi didactică; Canonică, juridică şi pentru disciplină; şi Comisia pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase.

Întrunirea Comisiei teologică, liturgică şi didactică a fost prezidată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cea a Comisiei pastorale, monahale şi sociale de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Discuţiile Comisiei canonice, juridice şi pentru disciplină s-au defăşurat sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei iar cele ale Comisiei pentru comunităţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase, sub preşedinţia Înaltpresfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului.

PARINTELE IUSTIN CREDE CA NU TREBUIE SA GANDIM SUPERFICIAL

“Ortodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale creştinismului şi de atunci ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită binecredincioşilor noştri voievozi şi tuturor mărturisitorilor şi rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna conştienţi că aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva. Datorită faptului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum.

Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fiii fiilor noştri, de noi depinde mântuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, învăţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată când a fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii ortodoxiei năvăleau asupra credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă – trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost şi rămân schismatici, afurisiţi de Biserica Ortodoxă.

Vedeţi dumneavoastră acum? Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că ei acum încearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politiceşti, să ne ştirbim credinţa, unindu-ne ca într-o hora unirii cu toate credinţele eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decât să cadă în plasa papistaşilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de lucrul acesta. Nu avem nimic cu bieţii greco-catolici, îi lăsăm să se roage liniştiţi în bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile şi credinţa noastră. Noi îi respectăm pe toţi, noi nu am purtat niciodată un prozelitism aşa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forţa credinţa noastră, nimănui.

Cu toţii ştim cât au suferit ortodocşii noştri din Ardeal în timpul uniaţiei. Câte falsuri, câtă mişelie, câtă necinste! Acestea au fost dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce încredere putem avea noi în ei? Ce unire şi amestec să avem noi cu ei? Nu vedeţi unde a dus tot acest ecumenism? Am ajuns să pătăm faţa ortodoxiei prin acest act necanonic al Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere şi suferinţă au adus papistaşii neamului nostru. Duşmanii adevărului vor cu orice preţ să ne compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca în alte vremuri, ci vin cu viclenie, cu înşelătorie. De aceea şi Mântuitorul ne spune să ne păzim de lupii cei în piei de oi şi că vor veni învăţători mincinoşi. Ce încredere să avem noi în acest ecumenism, când, aşa cum spune şi Părintele Stăniloae, romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de târguială confesională? Pe ei prea puţin îi interesează să fie în adevăr, la ei primează supremaţia papei. Toate încercările de unire din istoria Bisericii nu au făcut altceva decât să agraveze şi mai mult neînţelegerile dintre Apus şi Răsărit; au dus şi la mai mari neînţelegeri şi politice şi economice şi militare. Au căutat permanent să se extindă aşa după cum au obiceiul şi până astăzi, căci papalitatea nu este altceva decât coroana marelui imperiu roman, aşa cum spuneau ei că papa este soarele, iar împăratul este luna.

Câte suferinţe şi umilinţe au răbdat bieţii români ardeleni, pentru că nu erau lăsaţi să-şi săvârşească în linişte cultul lor, liturghia lor. Dar nu au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfinţii Visarion, Sofronie şi Oprea. Aceştia să fie pildă pentru noi. Iată câtă durere şi curaj în acelaşi timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:

„Iată noi, ţăranii din principat, facem de ştire Măriilor Voastre, anume din acest judeţ al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, împreună cu scaunele cele mai îndepărtate, despre acest lucru, că noi aşa poftim de la cel mai mare, până la cel mai mic… Toate neamurile îşi au legea lor, şi au pace în legea lor. Şi proorocul Moise a dat legea jidovilor şi ei o ţin în pace, iar noi suntem prigoniţi neîncetat pentru legea noastră. De ce nu ne daţi pace ca să ne odihnim? De ce să dăm uniţilor bisericile, pe care bieţii de noi le-am zidit, cu cheltuiala şi cu mâinile noastre? Nu, niciodată până ce suntem vii! Dar să fim scurţi, cinstiţi domni: când va sosi episcopul şi stăpânul legii noastre şi va face judecată asupra bisericilor, care să se dea uniţilor, le vom da; până atunci însă nu. Căci e păcat mare să rămână bisericile închise în acest post. Nu-i cu cuviinţă, nici Dumnezeu nu vrea şi nici românii nu o îngăduie. Căci prea de ajuns ne-am rugat cu toată cuviinţa, şi n-am primit nici un răspuns, ca şi când niciodată nu ne-am fi rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica noastră. Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămână goale, şi nici noi nu ne vom mai închina în grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugăm acolo şi ca să nu rămână goale“.

Vedeţi cum a supravieţuit ortodoxia? Prin dârza rezistenţă a poporului, a clerului şi a monahilor. De la început ei s-au folosit de conducători slabi, de ierarhi slabi, pe care i-au momit cu făgăduinţe zadarnice, dar credincioşii au stat în picioare. Şi ca să vedeţi viclenia şi perfidia lor, ascultaţi ce spune într-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril Kapy – superiorul „Misiunii de propagandă catolică în Dacia” către cardinalul Leopold Kollonits:

„Eu cred că acum va fi de ajuns să ne mulţumim cu primirea unirii în principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să înlăturăm toate obiceiurile cele rele ale Românilor. De aceea va fi de ajuns, ca episcopul şi ceilalţi dintre ei, când vor face în viitor mărturisirea credinţei şi a unirii, să promită în general, că voiesc să depindă de biserica catolică şi de oficianţii substituiţi şi că voiesc să trăiască după ritul grecesc aprobat de biserica catolică şi în alte ţinuturi. Va fi apoi datoria noastră pe viitor, să schimbăm încetul cu încetul multe din obiceiurile lor, şi anume să le schimbăm chiar şi liturghia şi forma cultului divin spunându-le, că obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia şi neştiinţa preoţilor lor din ţările acestea.” Acestea au fost adevăratele intenţii ale iezuiţilor.

La sinodul de la Ferrara Florenţa (1438-1439), mulţi ierarhi au căzut, dar s-au pocăit şi vedeau această cădere mai rea decât oricare. De ce să repetăm greşelile lor, când putem să învăţăm din greşelile lor?

Catolicii au folosit foarte mult politica în viaţa bisericească. Ea este lipsită de curăţie, foloseşte necinstea şi fariseismul politic. Din pricina catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă în mâinile lor fără nici un drept, în sfârşit, de apel, până în zilele noastre; astăzi noi nu mai suntem în măsură să stăpânim ţara aceasta a noastră. Ei încearcă să ne cotropească pe toate căile: şi pe cale religioasă, şi pe cale comercială, şi pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găseşti nici un indicator în limba română, iar terenurile şi întinderile mari pe care le cumpără grofii ăştia din Ardeal sunt în mâinile lor.

Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul Atanasie Anghel, care căzuse în ispita uniatismului şi care îl mustră aşa: „Chir Atanasie, adu-ţi aminte că ai venit în Ţara Românească şi ai cerut să te fac mitropolit în părţile acelea, adu-ţi aminte cum te-am înţeles că eşti om rău şi că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu şi a trecut atâta vreme şi înconjurai drumurile şi apoi cu făgăduielile tale şi cu înfricoşatele-ţi jurăminte ne-ai mişcat şi pe noi şi pe ceilalţi de te-au ales arhiereu şi la urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste şi ai fost socotit de toţi mai presus decât ţi se cădea. Ai mărturisit înaintea îngerilor, a arhanghelilor şi a lui Dumnezeu, că vei avea credinţă în Sfinţii Părinţi şi a lui Dumnezeu Biserică. Apoi a venit aici un tânăr şi ne-a spus că te-a văzut la Viena şi ai liturghisit cu cardinalul şi alţi popi frânceşti şi de două ori în acea liturghie frâncească te-ai lepădat de Sfânta biserică a toată lumea. Ai mărturisit Biserica Romei, ceea ce înseamnă: schismatică şi eretică. În sfârşit am auzit că te-ai întors în Ardeal şi erai pe căruţă cu şase cai şi înaintea ta au aprins făclii, că ai strâns preoţi şi le-ai făgăduit iertare de dăjdii şi alte lucruri lumeşti, numai să fie uniţi, ceea ce e totuna ca şi a fi despărţiţi de Dumnezeu (…) şi astfel te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile ţi le iei din stâna lui Hristos şi le răpeşti în gura diavolului… Ci eu îţi spun: fiule Atanasie, pe care iarăşi te plâng până ce Hristos va lua chip în tine, vino-ţi în simţire, nu te teme de jurăminţile ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut când te-ai hirotonisit arhiereu. Nu eşti copil mic, gândeşte-te că ale latinilor sunt îndoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt înşelăciune, sunt străine de Sfânta Evanghelie şi de Sfinţii Părinţi“.

Aşadar să nu ne facem părtaşi la erezie, ci mai bine să murim muceniceşte pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune şi troparul: „Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele nostre“.

Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri.

Manastirea Petru-Voda,

8 iunie 2008, Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul Intai Ecumenic”

PRELUAT DE PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT

ORTODOXIA – INTRE PRO SI CONTRA

Toata lumea vorbeste acum despre „fapta” Mitropolitului Nicolae. Toata lumea ortodoxa. Si poate ca nu numai, pentru ca ceea ce va decide Sfantul Sinod vis-a-vis de Mitropolitul Banatului va fi si un raspuns asteptat pe plan extern atat de Vatican cat si de celelalte Biserici Surori, mai ales a Rusiei sau a Greciei care au cerut socoteala Sinodului, Sinod care se va intruni – daca se va intruni – numai la presiunea societatii nicidecum din alte motive, stati voi linistiti…

Dar, paradoxal (sau poate nu, de vreme ce toate se intampla din voia Domnului), isprava IPS Nicolae aduce si ceva bun. Zic eu.

– In primul rand, „forteaza” Sinodul sa stabileasca mai clar ce si cum in materie de ecumenism si Miscarea ECUMENISTA (nu ecumenica – sa fim bine intelesi, da)?

– In al doilea rand, se confirma temerile noastre, ale celor ce prevedeam cumva acest lucru, mai ales, poate, dupa „isprava” PS Sofronie, alta poveste cu final nefericit. Iata ca noi cei extremisti, fundamentalisti, paranoici, panicari, etc am avut dreptate. La fel cum dreptate au avut si monahii athoniti care au reactionat in urma vizitei papei la Bucuresti, sau Patriarhia Rusiei (dimpreuna cu altele) care condamnau deschiderea prea larga fata de aceasta miscare sincretist-eretica. Si, coincidenta sau nu (?!) toate acestea, adica atat isprava IPS Nicolae cat si cea a PS Sofronie, se intampla in vremea de carmuire a PF Daniel, la randu-i un personaj controversat.

– In al treilea rand, se vede clar pozitia poporului, a gloatei cum zice unii, care crede ca prostimea nu stie ce e cu bisericile astea de-L inteapa pe Dumnezeu la talpi. Iata ca mirenii nu-s chiar asa de naivi sa inghita gogosile ecumeniste, ba din comentariile ce le-am citit pe diverse site-uri, mirenii au ajuns sa dea dovada de mai mult curaj si discernamant decat o parte a clerului, care desconsidera consecintele negative (pe diverse planuri) a cuminecarii de la Timisoara. Bravo tuturor celor ce au reactionat dupa putere fata de aceasta fapta rusinoasa si ticaloseasca a Mitropolitului Banatului. Au dat dovada ca, desi se fac presiuni si propaganda, constiinta lor e inca treaza!

Cu toate acestea, asa cum spuneam anterior, sunt si unii care (personal nu stiu sa zic daca o fac din convingere sau doar ca sa fie un Gica-contra) nu sustin atitudinea noastra, atitudine care, asa cum aveam sa remarcam un pic mai tarziu, este confirmata de Parintii Iustin Parvu si Arsenie Papacioc. Exista printre noi si altii mai motzati, cu creasta mai mare si diplome mai multe, carora li se pare ca duhovnicia echivaleaza cu teancul de hartie reciclabila sau cu titulatura de 3 randuri de pe ecusonul din chept.

E greu sa faci o analiza unor asemenea texte. Si, la urma urmei, fiecare are dreptul lui de a gandi cum ii trece prin cap, sau altfel spus, cat il duce capul.

Asadar, dupa mintile luminate de atata rugaciune intens(a)iva, „reactionistii”, in frunte cu Pr. Iustin si Pr. Arsenie, suntem demn de… izolare. Suntem primitivi, deci inapoiati; suntem extremisti, fundamentalisti, deci un posibil pericol pentru Biserica si societate; n-avem doctorate, deci nu intrunim criteriile necesare pentru a ne pronunta asupra problemei, suntem prea prosti pentru o lume atat de (dez)informata; ne simtim aparatori ai Ortodoxiei, deci suntem epileptici/in inselare. Cum o dai, cum o sucesti, tot de rau iesa. De bine n-are cum pentru noi ca am ajuns prea tarziu. Harurile si virtutile s-au impartit de mult iar cele ce au ramas sunt consacrate anumitor „elite”. Noi – pleava!

Un asemenea exemplu de iluminat este si Pr Dorin Piciorus, care a lasat deoparte molitfelnicul si psaltirea pentru a putea face lumina in discutiile despre ierarhie. Cunosc blogul Parintelui de mai demult, unele articole au fost chiar bune si nu ma asteptam la o asemenea pozitie. Insa, asa cum ziceam anterior, urmarile faptei comise de IPS Corneanu au si parti bune.

Ca sa rezum ce gandeste Pr Dorin despre acest episod este destul de greu, articolul fiind destul de bine redactat si consistent in idei. Pacat ca sunt eronate. Va invit sa cititi (cu picoarele in apa rece): http://bastrix.wordpress.com/2008/06/03/afisul-unei-mentalitati .

Pe scurt, Prea Cucernicia Sa, considera ca episodul de la Timisoara a reactivat fundamentalismul ortodox, care a suferit o oarecare amorteala (adica a stat in-stand by). Prin urmare, de la discutiile „este mason, nu este mason” privitoare la PF Daniel, s-a pastrat tematica discutiei, dar s-a schimbat personajul. Cu alte cuvinte, suntem un fel de devoratori care asteptam ivirea unor noi „suflete”, noi stiind inainte ce vom zice. Pr. Dorin este ingrijorat si de faptul ca vorbim (ne ia gura pe dinainte care va sa zica) fara a avea o traire aferenta. Tiii, ma, sa-i zica cineva si Parintelui Iustin asta, sau Parintelui Arsenie, ori celorlalti din „tabara” noastra carora le straluceste chipul! Si mai ales sa-i trimita cineva vorba si Sfantului Teodor Studitul care spune: „Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?” sau ca „Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane” (Migne, PG Epistola II.81). Stie oare ce vorbeste Pr. Dorin & comp.?

Pr. Dorin incearca sa abordeze problema dezbaterii actului IPS Corneanu. Pune niste intrebari valide, dar nu ramane la ele ci prin tonul mesajului, titlu si concluzii, vrea sa spuna ca aceia care s-ar pronunta despre problema sunt aproape sigur „ingeri din cer care invata o alta smerenie, oameni cu o adudienta globala”. Pr. Dorin intuieste si un mesaj pe care organizatorii conferintei l-ar promova subliminal: „Noi v-am spus ca tot Sinodul este vândut. Aceasta e dovada! Si dovada …este gestul ÎPS Corneanu”. Nu, parinte, dovada sunt dovezile, ca e mai multe. Si nu e doar o parere personala: este o parere formulata de mai multi Batrani cu viata sfanta (deci care au si traire, pe langa vorbe) si acesti Batrani, sunt atat din interior (Romania) cat si din exterior (Rusia si Grecia). Daca Prea Cucernicia voastra n-ati prea stat de vorba cu asemenea Parinti harismatici, asta inseamna ca nu sunteti informat, nicidecum altceva. Pentru ca nu stiti nimic in acest sens, de aceea vi se pare ca stiti. Dar, ma rog, asta e alta discutie… Sa revenim…

Daca Sfintiei voastre vi se pare „ingurgitabil” atitudinea participantilor/sustinatorilor Conferintei nu inseamna ca trebuie sa si generalizati. Sunt si teologi care au „inghitit-o”. Altii chiar pe de-a’ntregu, fiind chiar participanti (sic!). In fine, parintele continua cu o idee subtila, ca nu raportul ecumenism/fanatism ar fi subiectul discutiei ci „episodul Timisoara”. Ca, de fapt, organizatorii conferintei, care sunt dintre cei care „injura Sinodul”, VOR SANGE! Ii reamintesc parintelui ca „episodul Timisoara” are loc dupa „episodul Oradea”, episoade dintr-un „serial” inaugurat la alegerea PF Daniel. Ca daca stau bine sa ma gandesc, „episodul Timisoara” este de fapt un serial in sine, nu?

De asemenea, parintele Dorin se arata intrigat de atitudinea organizatorilor si sustinatorilor (morali, evident) ai conferintei: „Adica nu prinde la acesti oameni linistea, smerenia, ascultarea, cumpanirea, discernamântul, ce se întâmpla dupa ce noi cerem depunerea din treapta a mitropolitului Corneanu…ci conteaza numai o aliniere grabita, imediata la niste standarde imaginate de infuzatorii acestei mentalitati”. Oare ar trebui sa-i (re)amintim pr. Dorin ca si altor prea cucernici si prea cuviosi anumite Canoane, vechi de pe vremea Apostolilor care interzic slujirea in comun?

Punctul 3 al eseului Pr. Dorin e asa plin de sofisme incat nu merita osteneala de a fi comentat. Noi suntem tributari unei atitudini de opozitie inca de pe vremea comunistilor, atitudinea noastra (impreuna cu a Pr Iustin sau Arsenie) este lacunara, neavand suficiente cunostinte pentru a intelege caderea altora, etc.. Dar, argumentarea nr. 3 poate provoca mici zambete (desi intregul eseu lasa un gust amar). Fundamentalismul nostru exista si datorita faptului ca „e un trend actual al vietii seculare mentalitatea de a demasca, de a deconspira, de a te rafui…si ei copie comportamentul secular”. I-auzi!

Pr Dorin atinge apogeul la punctul 4, unde isi propune sa ne scoata nimic altceva decat… NEBUNI, conspirationisti, paranoici. Toti participantii la conferinta, toti cei ce „injura Sinodul” sunt si ANTI-SISTEM. Adica, scriem despre UE, NATO, etc numai in varianta neagra, cu alte cuvinte numai negativ. De parca s-ar putea scrie si in varianta „light” cum o numeste autorul. Imi aduc aminte de niste interviuri realizate de Sorin Dumitrescu vrednicului de pomenire Ioanichie Balan, smerit calugar moldovean, din Sihastria. Se pare ca Pr. Ioanichie era la randu-i anti-sistem, ca si Pr Iustin si altii.

„Pentru conferentiarii de astazi…mitropolitul nostru este un pacatos incurabil, de care Biserica trebuie sa se dezica imediat, neaparat… Pentru acest lucru vor pleda în aceasta seara. Si vor pleda cu gândul ca toata Biserica a cazut, ca toata Biserica s-a smintit deodata si ei sunt…Marele Fotie al Constantinopolului într-o ipostaza dallesiana” zice prea cucernicia sa la punctul 5. NO COMMENT, zic eu. Dupa fapte ii veti cunoaste. Sinodul si-a facut cunoscute faptele. In afara de cativa pe care ii numeri pe degetele unei singure maini, toti sunt fosti comunisti care n-au de-a face cu Ortodoxia (asa cum este si IPS Corneanu) sau simpatizanti ai masoneriei.

Concluziile nu-s nici ele mai breze… „Avem nevoie de o Biserica Ortodoxa extremista, ghetoizata, cu accente antilegislative si care sa ne propuna o viata ideologizata? Cu alte cuvinte, e bine sa ne raliem cu mentalitatea de tip afis, reductionista, care ne face sa ne fie teama de tot ce misca si rasufla sau vrem o Biserica Ortodoxa cu oameni realisti, atenti, adaptati timpului lor?”.

Mda, cam asta ar fi interventia de trista amintire a Pr Dorin. Desigur, dumnealui si-a spus punctul de vedere, e liber s-o faca. Si tot dumnealui, in finalul eseului, ne indeamna sa alegem. Acelasi indemn il reproduc si eu aici, la finele comentariului meu: alegeti fratilor, e vremea cernerii. Trebuie sa alegem pentru ca la randul nostru vom fi alesi.

Astea se intampla cand, asa cum spunea si Pr Dorin, vorbim fara a avea o traire aferenta si fara a avea o legatura cu marii duhovnici, cand stafeta a fost smulsa cu de-a sila, nu predata de la Batran la ucenic. Desigur, Pr Dorin, cand spunea acestea, se referea la noi, eu preiau ideea si spun ca se potriveste de minune „partidei” sale. Iar ca argument, aduc pozitiile adoptate de cei 2 mari duhovnici ai nostri. Nu si-ar fi putut vedeai ei linistit de batranetea lor, chiar era de trebuinta sa-si mai faca „prieteni”?

Alegeti, fratilor, alegeti, e vremea cernerii! Alegeti, dar.

IERARHII (NOSTRI) DE AZI, FARISEII DE IERI

Vindecarea orbului din naştere a dat mult de gândit fariseilor contemporani Lui Iisus, dar şi celor contemporani nouă. Deodată, fariseii de atunci s-au trezit in faţă cu un om pe care il dispreţuiau – un cerşetor – dar care fusese atent la predicile lor şi, la momentul potrivit, le-a intors cuvântul: “Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.”

In faţa acestui argument, fairiseii cei mult cuvântători au rămas fără replică. Nici un cuvânt nu putea să stea in faţa acestei logici care era predicată chiar de ei. Atunci au apelat la singura armă care le rămăsese, care de fapt le rămâne fariseilor din toate timpurile când sunt puşi la “colţ”, atacul la persoană! În păcate te.ai născut tot, şi vii să ne înveţi pe noi?! Nu conta minunea, nu conta argumnetele biblice si logice, ci doar orgoliul rănit. Urmarea ? L-au scos afară. Spectacolul, din păcate, nu s-a încheiat atunci, ci continua si astăzi. Tendinta “vârfurilor” ecleziastice este ecumenismul. Nu contează argumentele impotriva aduse, biblice, canonice, istorice, logice, nimic nu are valoare in faţa lor. Insă neavând cuvânt de răspuns, se folosesc de aceeasi arma ca si vechii farisei: fundamentaliştilor, ignoranţilor, problematicilor, în păcate v-ati născut şi ne contraziceti pe noi !? Si sunt gata să declare pe oricine nu primeşte invăţătura lor că sunt in afară de Biserică. Vindecatul orb din Evanghelie ne vine insă în ajutor: Atunci când oamenii ne scot din “sinagoga lor” avem pe Hristos care ni se descoperă ca Fiu al Lui Dumnezeu, ne primeşte in Biserica Sa pe care porţile iadului nu o pot birui. Ne mai invaţă fostul orb că mărturisirea credinţei poate aduce necazuri, dar ne arată ca plata ei este bucuria de a fi găsit de Hristos, nu aiurea ci în templu, arătându-ne că nu despărtirea de Biserică este soluţia luptei de astăzi împotriva ereziei ecumeniste ci apărarea Adevărului ÎN Biserică.

preluat de la http://preugen.wordpress.com/2008/06/02/orb-plin-de-lumina

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SE ALATURA PARINTELUI IUSTIN

Parintele Iustin nu este singurul care reactioneaza in cazul IPS Nicolae. Iata ce spune si Parintle Arsenie Papacioc:

„Gestul Mitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci este demonstrativ. Ma exprim si ceva mai mult: nici macar nu recunoaste, dupa ce a fost fotografiat, de unde se vede ca el insusi se considera vinovat. Consider ca este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu! Habar nu are ca este ortodox! A fost comunist – si nu orice fel de comunist, ci unul vandut comunistilor! Este si ramane o capetenie comunista. Referitor la apostazia sa, am primit vesti si din Grecia. Grecii astia, domnule, le stiu pe toate, sunt foarte atenti. Sinodul B.O.R. insa nu a dat niciun raspuns; Sinodul nostru tace. Ar fi cazul sa se trezeasca si sa ia o masura! (…) Personal, il consider un alintat, nici macar un copil – pentru ca unui copil ii poti gasi o scuza. (…) Sinodul trebuie sa ia o masura, dar, din pacate, Sinodul nostru doarme. Ma astept totusi sa aiba o reactie ferma, inteleapta. Pana la urma, oricum adevarul va birui, iar sinodalii care acum se tem sa ia o masura vor ramane niste lasi, de nicaieri”.

CUM SA-TI PIERZI ONOAREA SI MANTUIREA

Ati auzit cu totii de fapta vrednica de plans a Mitropolitului Nicolae Corneanu ce s-a savarsit duminica trecuta in Timisoara. Am fost intrebat de unii ce cred despre aceasta. Pai ce-ar mai fi de spus? Va marturisesc, totusi, ca nu ma asteptam la asa ceva, in ciuda „personalitatii” acestui Mitropolit apostat si in ciuda declaratiilor sale ecumeniste, pe care le-am considerat doar simple declaratii facute cu diverse ocazii. Totusi, din cate se pare, nu putem face o distinctie clara intre declaratiile protocolare si ideea in sine pe care o au in minte ierarhii nostri. Unii sunt ortodocsi si-n fapta si-n cuvant, altii sunt duplicitari, mai ales in ce le iese pe gura, iar altii, acum avem dovada, sunt apostati, caci cum altfel poate fi catalogata fapta IPS-ului Corneanu?

Asadar, ce-ar mai fi de spus? Pai ar fi ceva, daca stau si ma gandesc:

– A cui e vina? Trebuie tras la raspundere doar IPS Corneanu? Sigur, el este autorul in sine, dar vina, in sens mai larg, apartine intregului Sinod. Da, pentru ca, pe de o parte intregul Sinod al BOR a luat decizia – contrar celorlalte Biserici Surori de a se implica in miscarea ecumenista si de a considera VALIDE EREZIILE altor „Biserici”. Unii s-au lasat purtati de val asa cum este cazul si aici. Sa fi fost inconstienta din partea IPS Nicolae? Eu cred ca a fost si putina obraznicie si sfidare, stiind ca nu are cine – dintre oameni – sa-l traga la raspundere. Probabil ca IPS Corneanu nu va fi sanctionat decat verbal, iar altii ca el vor continua nestingheriti sa ne acuze pe noi de extremism si de campanii indraznete, asta in timp ce ei insisi sunt in afara comuniunii cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, in afara Duhului Sfintilor Parinti, in afara Sfintelor Canoane, in afara Ortodoxiei. Pe de alta parte, vocile „traditionaliste” din Sfantul Sinod se tem – de ce oare, nu ma pricep – sa ridice glasul in apararea Adevarului pentru a nu fi la randu-le catalogati drept fundamentalisti, sau ca au pactizat cu tabara taliban-schismatica. In afara de Mitropolitul Clujului si PS Galaction, toti ceilalti membrii ai Sinodului tac chitic. Nu cumva sa supere pe cineva, nu cumva sa faca sminteala… Sprijina mai mult din umbra. De aceea, fara a suferi nici o impotrivire, gasca ecumenista din Sinod – da, putem vorbi de o gasca pentru ca se comporta ca atare: umbla cu amenintari, cu viclesuguri, cu sicanari, deci lucruri nedemne de un simplu crestin dapai cand vine vorba de ranguri inalte – se impune.

– Avem confirmata – din nefericire – grija exprimata in campania Pastrati Curata Biserica. Constatam cu stupoare ca aceia care ar trebuie sa reprezinte Ortodoxia, care ar trebui sa urmeze Sfintilor Apostoli, pazind si ingrijind turma cea duhovniceasca, sunt de fapt lupi si furi. Ne doare sa vedem ca ierarhi sus pusi, care mai au putin si trec in lumea celor drepti, unde vor da raspuns in fata Dreptului Judecator, in loc sa se pocaiasca, sa-si mai rascumepere din pacate, aleg sa-si desavarseasca lasitatea, ticalosia si apostazia. Asta denota faptul ca nu au nimic in comun cu Ortodoxia decat haina neagra de pe dansii, pe care o percep mai mult ca o uniforma.

– Imi aduc aminte de o vorba a unui Parinte care a spus la o conferinta, privitor la lasitatea din Biserica: „Or sa bata dracii la noi pana li s-or umfla pumnii si li s-or toci bocancii”. Mare adevar! E atata lasitate in Biserica noastra, dar lasitatea nu este specifica unui crestin. Am avut recent o confirmare in acest sens prin cele intamplate in Bucuresti, si ma refer atat la Marsul pentru normalitate cat si la cel pro-homo. Biserica s-a comportat de parca lucrurile se petreceau in Burkina Faso. Trist, foarte trist. Ierarhii nostri, ma refer in primul rand la cei considerati duhovnicesti, au alte preocupari mai „importante” si anume: sa statorniceasca superfoarte deasa Impartasanie in timp ce canonul de rugaciune este aproape inexistent; sa administreze superfoarte deasa Impartasanie la cei cu impediment, care trebuie spre binele lor, sa se abtina de la Trupul si Sangele Domnului ani buni; sa se ingrijeasca de manastiri cat mai frumos pictate dar fara a elabora o stratetige de catehizare pentru a fi sigur ca acele manastiri vor fi populate in viitor; sa organizeze tot soiul de conferinte si simpozioane pe diverse teme, dar fara a pune nimic in practica; sa inaugureze centre sau campanii de ajutorare a saracilor sau in cinstea celor mucenititi in Arderal (de catolicii cu care Mitropolitul Banatului s-a cuminecat) dar fara a spune lucrurilor pe nume; toate acestea fiind doar campanii pe hartie, sau la o cafea pe durata unui simpozion, etc. Prin urmare, majoritatea ierarhilor sunt in inselare. Unii de la diavol, in mod direct, prin ce le sufla la urechea stanga, iar altii tot de la el, dar prin mandrie si falsa smerenie despre care Tutea spunea ca se confunda deseori cu prostia. Dar sa vedem si noi niste ierarhi care se tin de duhovnicii tarii acesteia, de linia monahismului romanesc.. Fratilor, daca stiti de vreunul, dati-mi si mie de stire, ca eu n-am aflat. Tot ce-aud vine fie de la greci fie de la rusi, de la noi nu-i nimic bun. Doar in cazurile cand ai necazuri, ispite. Atunci e bun si Iustin Parvu, atunci e bun si Arsenie Papacioc si Parintii din Sihastria, toti is buni. Pana atunci, in vremuri „de pace” sunt niste batrani senili sau niste extremisti care nu merita a fi bagati in seama. Atata timp cate ne vom conduce dupa mintea noastra si vom promova drept „duhovnici” oameni care ne raspund pe placul nostru, nu vom ajunge prea departe chiar daca ne dam drept duhovnicesti. Nu suntem, doar ni se pare, iar in Ziua Judecatii vom avea parte de o mare surpriza: ce-am crezut noi ca facem bine nu e chiar bine in ochii lui Dumnezeu.

– Prin actul savarsit acum o saptamana, IPS Corneanu si-a pierdut demnitatea si statutul de ortodox. A pus in practica ceea ce a declarat prin diverse ziare, iar acum nu mai poate reprezenta ortodoxia. Comunicatul Patriarhiei, care se face ca nu pricepe ce s-a petrecut la Timisoara, este PENIBIL. Sau, cum spunea cinevea, jenibil. IPS Nicolae are potirul la gura, iar Patriarhia se-ntreaba ce-o fi: strut sau camila? Pai ce sa fie do’n parinte Consilier Stoica? Ce-ar putea fi? Greco-catolicii jubileaza ca un astfel de moment nu s-a mai petrecut de la 1700 si noi ne intrebam ce-ar putea fi. Am si eu o intrebare/nedumerire: n-ati facut publica vreo adresa unde sa va putem trimite variantele noastre de raspuns? Le concepem noi sau sunt pre-stabilite, numai cat s-alegem litera corespunzatoare? Mitropolitul banatean ar trebui ASPRU sanctionat, pe langa faptul c-o sa-i inghete oasele in Tartarul cel mai de jos alaturi de Iuda. Este necesara o sanctionara dura, pentru a transmite un mesaj tuturor celor in acelasi duh cu Nicolae (IN)Corneanu. De asemenea, numai printr-o sanctionare aspra, putem spala imaginea BOR pe plan international, imagine catastrofal zugravita prin vizita papei si compromisuri ecumeniste nemaiintalnite. Si numai asa vom risipi confuzia din randul mirenilor, doar asa vom stabili un exemplu pentru cei care s-ar putea lasa atrasi de mirajul Occidentului apostat.

– In rest, toti cei care nu pricep de ce suntem noi ortodocsii asa porniti, sau cei care ortodocsi fiind li se pare ca au si altii dreptate, le (re)amintim ca Biserica este o comuniune de credinta. Noi ortodcsii, in Biserica Ortodoxa, ne-am adunat si stam datorita crezului ortodox si nu vad de ce este asa un act de mare eroism sa pretinzi pastrarea nealterata a acestui crez, mai ales de cei care ar trebui sa ne reprezinte? De ce trebuie sa fim mmereu cu ochii in 14 si sa analizam si sa despicam problema in fel si chip? Cine nu se simte ortodox n-are decat sa paraseasca Biserica Ortodoxa si sa se afilieze altei grupari religioase catre care se simte atras. Este de-a dreptul stupid ca un ierarh ortodox sa puna problema: da’ voi de ce sunteti ortodocsi? Da’ voi chiar vreti sa fiti ortodocsi? pentru ca unii asa gandesc.

Frate, Parinte, ce-i fi, nu te simti ortodox, ai indoieli? Lasa locul la altii mai statornici in credinta. De ce sa te chinui si tu si ne chinui si pe noi. Mergi cu Domnul in alta parte. N-am mai auzit de episcopi sau mitropoliti tinuti cu forta pe scaun. Ei tin cat pot de scaun, dar au sa se coboare in iad cu tot cu fotoliu.

Din pacate, nici lumea nu mai are o atitudine critica sa discearna neghina de grau. Suntem caldicei, nu-L iubim pe Hristos din toata inima, ci doar din superstitie. Nu ne intereseaza ce se petrece in Biserica, desi suntem madulare ale ei si ne afecteaza in mod direct. Cine are urechi de auzit, sa auda! Ramane de vazut daca se va mai confirma dictonul „Azi in Timisoara, maine-n toata tara!” Sa nu fie!