DILEMA LUI IXULITEL – O INTERPRETARE MODERNA A ISPITIRII MANTUITORULUI

 

Stand de vorba cu cineva, sa-i zicem Ixulitel, care si-a ales un loc de munca ce presupune activitate si duminica, fiind un pic mai bine platit, dar, avand in vedere si alte comentarii de pe internet, care aduceau in prim plan petrecerea unor vacante in locuri mereu insorite, gandul m-a dus instant intr-un loc nu numai insorit dar si cu semnificatii aparte pentru crestini, anume Tara Sfanta. Poate nu intamplator, avand in vedere  perioada in care ne aflam. Insa, n-am calatorit cu gandul la mormantul Domnului, ci la micul destert de langa Ierihon, unde a avut loc o confruntare interesanta.

In contextul unui post de mai multe zile pe care Mantuitorul si l-a asumat, deci in contextul unor lipsuri mai ales de natura alimentara, diavolul vine si-i ofera variante salvatoare. Prima data il ispiteste cu paine: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia să se faca paine.”

Apoi, ii promite „ intr-o clipa toate imparatiile pamantului” pentru ca „mie imi este dată si o dau oricui voiesc”. Dupa care, il invita amabil sa se arunce din inaltime si sa fie convins ca daca este placut lui Dumnezeu, Acesta Il va trimite pe ingerul Sau si-L va salva: „El va porunci ingerilor Lui sa Te pazeasca”.

Vazand ca nu reuseste nimic, abandoneaza.

Evenimentul in sine poarta conotatii simbolice. Mantuitorul tocmai primise botezul in Iordan si isi incepe activitatea misionara, anii de dinaintea crucificarii. Retras in acel pustiu, se confrunta cu lipsuri si ispite. Duhul Sfant il intareste. La fel si omul, dupa ce primeste Botezul crestin, infrunta ispitele lumii.

Ixulitel trece printr-o perioada grea, vrand nevrand, lipsa celor materiale l-au impins la un post din care a ales varianta pomenita. Deci, a cedat si a  poruncit pietrei sa se prefaca in paine. Si pentru ca atatea griji cer si nevoia unei vacante, desi tanar, Ixulitel s-a vaccinat. Ca doar, credincios fiind, Dumnezeu va trimite inger si-l va feri de efectele secundare ale serului inca insuficient testat, cu celule dezvoltate pe tesut fetal. Oricum, Ixulitel nu se teme de moarte, pentru ca si-asa murim si intr-un fel sau altul, tot ai Domnului vom fi. Doar n-o sa se lase de munca in corporatie si sa traiasca in saracie! Doar nu si-o lipsi copiii de educatie, sa ajunga fii de tamplari, sau mai rau, pescari.

Dar ce spune Mantuitorul la prima provocare? „Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”. Nu stie Dumnezeu ca avem nevoie de paine? Nu avea El sa inmulteasca painile si pestii pentru a hrani multimea? Stia, dar a vrut sa sublinieze ca ascultarea de porunca creatorului sau este mai hranitoare decat hrana obtinuta prin neascultare si cadere. Minte Dumnezeu cand spune ca nici un par din capul nostru nu va cadea fara stirea Lui si ca daca vom fi cum trebuie, „toate vi se vor adauga voua”? Nu, dar asta presupune credinta si cunoasterea lui Dumnezeu. Altfel, daca n-ar fi vrut sa sublinieze, pentru de-al de Ixulitel, ca neascultarea de cuvantul Domnului inseamna moarte, de a formulat-o asa extins, cand putea sa spuna doar prima parte?

Dar la a doua ispita, orizontul nesfarsit de putere, ce raspunde Iisus? „Inapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.’” Acceptarea unui vaccin din alte motive decat cele medicale, pentru a-ti pastra locul de munca sau pentru a putea calatori, este clar ceva dubios si o slujire Mamonei, in dauna lui Dumnezeu. Daca acest vaccin asigura protectie celui ce se vaccineaza, de ce exista aceasta presiune, ca toti sa fie vaccinati? Si de ce santajul cu anumite restrictii? Acceptarea bunatatilor acestora lumesti, presupune si inchinarea domnului care le stapaneste. Ori, stapanitorul lumii acesteia poate el oferi locuri mai placute si bucurii mai profunde decat Dumnezeu? Intr-atat incat sa-ti risti sanatatea cu un vaccin experimental? Acceptand cele desarte ale lumii, ne inchinam stapanului ei, pentru ca nu putem sluji la doi domni, iar Mantuitorul spune clar ca lumea Il uraste pentru ca nu este din aceasta lume, el este in razboi cu lumea, iar ucenicii Lui vor fi la fel, daca vor sa se considere adevarati ucenici.

Si Ixulitel si altii spun ca se lasa in voia lui Dumnezeu, ca ei nu au provocat aceasta situatie, doar sunt constransi. Pai bine, dar daca ar fi navalit paganii cum era odinioara in Principate, cand te trezeai cu otomanii care, daca nu te converteai, iti taiau capul, sau, daca te trezeai cu armata rosie, comunista, care te vroia ateu, atunci nu e o situatie similara? Orice martiraj presupune o durere, o lepadare de confort si de voia proprie. Cele ce trebuie facute, trebuie facute. Martirii din trecut, au ales ei sa traiasca in vreme de marturisire? Au ales ei cand sa se confrunte cu provocarea. Ce raspunde Hristos cand este indemnat sa se arunce de pe cladire fiind convins ca Dumnezeu ii poarta de grija? „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”. Dac-as fi avut o moneda de 10 bani pentru fiecare data cand am auzit pe unul pe altul aruncandu-se cu capul inainte intr-o situatie, punandu-si fals increderea in Dumnezeu, chipurile din smerenie si ascultare… Asa de des am vazut oameni naivi si fuduli care-si puneau increderea orbeste si provocator in Dumnezeu, incat sigur inaintea Lui au fost socotiti ispititori. A avea incredere in Dumnezeu nu inseamna sa fii iresponsabil si nici sa fii super-corect. Dar este greu sa deosebim falsa smerenie de smerenia cea curata.

Cunoasterea vremurilor a fost mereu o provocare pentru crestini, din toate timpurile. Sa se amestece sau nu in viata cetatii. Sa faca sau sa nu faca un lucru. Sa ia sau nu atitudine. Acum? Mai tarziu?

Cert este ca suntem trecatori pe acest pamant. Parcurgem durata nisipului care se scurge in clepsidra fara drept de apel, in contra cronometru si nu avem de ales. Am fost aruncati intr-o cadere in care nu facem decat sa avansam. La sfarsit, ajungem de unde am pornit, adica in bratele lui Dumnezeu. Il vom privi stingher sau cu familiaritate?

Pana la urma a fi crestin ce presupune? Duplicitatea si ipocrizia nu sunt criterii valabile, Ixulicilor. N-am zis ca e usor, doar ca slujind Mamonei, nu suntem cu Dumnezeu.

Daca Mantuitorul n-ar fi biruit aceste ispite, ar fi cazut si nu Si-ar fi implinit menirea. Asta poate da nastere unei alte discutii teologice, pe care nu vreau s-o pornesc. Ce vreau, insa, este sa subliniez cele trei cai de pierzare care se desprind din aceasta intamplare:

1 – neascultarea sau implinirea voii proprii. Cuvantul lui Dumnezeu este facator si datator de viata. La inceput a fost Cuvantul… Lumea prin cuvant s-a facut. A ignora sau interpreta in nota proprie Cuvantul lui Dumnezeu este totuna cu a-l nega sau a te razvrati. Ceea ce inseamna moarte.

2 – goana dupa cele lumesti. Sunt o gramada de crestini (zic crestini, nu oameni in general, pentru ca ma refer la cei care merg la biserica si practica fie si un pic credinta) care, in rutina cotidiana, nu dau importanta cuvenita aspectelor spirituale. Astfel, li se pare firesc sa se trezeasca dimineata, li se pare firesc sa mearga la munca sau la scoala, sa alerge incoace si incolo. Necultivandu-si partea spirituala, ajung robi ai acestei lumi. Isi pierd empatia. Necitind, ravna se raceste, pierd reperele. Nepunand in practica legea evangheliei, inima se impietreste. Si ajung duminica sa aprinda lui Dumnezeu lumanari, dar de luni pana sambata slujesc mamonei. Sfatul parintelui Paisie: „Simplificati-va viata!”, nu e pentru ei. Ei o urmaresc in toata complexitatea. Lipseste doar pecetea stapanitorului acestei lumi, care vine din ce in ce mai amenintator, insa ei nu mai sunt in stare s-o vada, pentru ca deja au acceptat-o, in mod spiritual, nevazut prin atitudinea adoptata!

3 – mandria. Acest pacat care intuneca mintea prezinta multe nuante. Exista semetie, exista trufie, exista fudulie, dar exista si falsa smerenie. Toata vin la pachet cu aroganta. Mantuitorul este indemnat sa se arunce din inaltime. Dar ce rost are treaba asta? Mai degraba ar fi avut sens celelalte, care prezentau o recompensa ademenitoare: mancare, astampararea foamei, bogatii lumesti, lux, vacante, desfatare. Dar asta? Sa se arunce ca sa ce? Doar pentru a nu se lovi si a fi prins inainte de a lua contactul cu pamantul? Ce mare alinare? Ce mare trofeu? „Eh, io m-am vaccinat cu Faizr, pf!”. Si care-i diferenta? Tot in cap ajungi!

STRUTII UMANOIZI, MUTATIA GENETICA A EREI NOASTRE

Recentele dezbateri despre biocipuri care au tinut prima pagina a ziarelor si au ridicat audientele televiziunilor in aceste vremuri (cu adevarat grele pentru ele, cand criza financiara – bau-bau-ul zilelor noastre – a determinat daca nu inchiderea, cel putin restructurarea unor mari ziare) au fost pentru multi „caldicei” un dus rece. Destui s-au trezit brusc in fata problemei care s-a dezbatut „pe la colturi” de ani buni: traim vremuri pre-apocaliptice. Pentru cei de buna credinta care s-au mai dumirit ce e cu apocalipsa asta li se pare normal sa cerceteze si sa aprofundeze subiectul. Altii, insa, au ales metoda strutului, cu deosebirea ca strutul, cand baga capul in pamant, nu bombane, in timp ce „strutii” umanoizi, da. Ii stiti si voi: sunt semnatarii articoleleor zeflemitoare la adresa Parintelui Iustin si cei care au ironizat (ironizeaza si vor ironiza) aceste demersuri pentru intarzierea legilor de tip big-brother. Naivitatea, slugarnicia, fatarnicia, sentimentalismul ieftin si argumentarile sofiste se impletesc de minune pentru a crea personalitatea, profilul psihologic al acestor struti umanoizi. Lipsa de atitudine, mai ales cand acestia sunt obligati (macar de profesie daca nu de constiinta) este direct proportionala cu muntele de grasime pe care si-l poarta tot timpul cu ei si care pentru acestia este cel mai pretios bun, singura implinire. Ei au replica la orice, argumentele tale nu-i indupleca pentru simplul motiv ca nu se sinchisesc sa le inteleaga. Ei STIU.

Dar acesti struti umanoizi au si pastori, pastori care pentru a-i tine mai din scurt, trag din cand in cand cu pistolul in sus, iar bietele animale repede baga capul in pamant de frica. Frica este fireasca in momentele cand esti incoltit, problema se pune insa: de ce sa stai sub stapanirea unui smenar care iti da de mancare (si aia plina de e-uri) doar pentru a-ti vine ouale?

Alex Jones si multi altii au aratat clar cum ca pentru a manipula turma (de struti) se pot face multe actiuni care sa bage frica in ei si sa-i faca sa creada ca este cineva care le vrea raul, iar ei, stapanii lumii, promit sa faca un tarc maaaaare, mare, mare, in care sa adune struti si sa aiba grija de ei ca nimic sa nu-i ameninte. Camere de luat vederi vor fi amplasate peste tot, ca nimeni sa nu-i talhareasca, mancarea va fi atent controlata, ca nimeni sa nu-i otraveasca. In schimb, strutii se angajeaza sa nu faca mai mult de un baby-strut/pe cuplu, pentru a nu strica productia de oua necesare pentru asigurarea „bunastarii obstesti” adica a bunastarii „protectorilor”.

Si strutii se bucura, nevazand viclenia baronilor si multi oameni vor suferi mutatii din om in strut umanoid. Pentru ca scopul pare nobil in sine, dar mai departe se ascut cutitele.

Ei, Prikoke, de ce nu pricepi?

DEZVINOVATIRE: ORICE ASEMENARE CU REALITATEA SI FAPTE REALE NU ESTE INTAMPLATOARE. SE ADMINISTREAZA IN DOZE BINE PORTIONATE, CATE UN DOCUMENTAR PE SAPTAMANA, NEAPARAT DUPA MASA, INSOTI DE RUGACIUNE, DE 3 ORI PE ZI. LA PRIMELE SEMNE DE IRITARE MARITI DOZA – ESTE PRAGUL PSIHOLOGIC PESTE CARE DACA TRECETI, VA VINDECATI. DACA APAR ALTE MANIFESTARI NEPLACUTE CONSULTATI DUHOVNICUL.

CU PASI REPEZI SPRE PECETLUIRE

Miercuri, Senatul Romaniei a supus votului delicata problema a pasapoartelor electronice/biometrice. Cum era de asteptat, votul a fost impotriva celor ce au protestat cu privire la obligativitatea acceptarii unor asemenea acte. Tot astazi Monahul Filoteu de la Petru Voda a fost prezent in Parlament pentru a lamuri pe domnii senatori de ce protestam. Si nu a avut sorti de izbanda. Asta nu datorita persoanei sale ci pentru ca oamenii din ziua de astazi sunt cam tari la cerbice. Cei care mai frecventeaza biserica si care se mai roaga acasa mau au o sansa in a intelege clar situatia, restul datorita patimilor in care zac si care le intuneca mintea, nu pricep pericolul acceptarii cipului. Pentru ei, religiosii sunt niste fanatici care asteapta sfarsitul lumii, ca prostii.

Senatul este locul unde misuna alesii neamului. Aaaah poate ar fi mai potrivit sa spun alesii poporului ca notiunea de neam e cam discutabila in zilele noastre. Dar oricum e un termen prea fin pentru unii, asa ca merg cu gloata si zic boboru’. Si in Senat sunt multi politicieni, iar politichia in zilele noastre e la fel ca in satirele lui Caragiale, adica plina de mizerii de tot soiul. Sa ma ierte cei care au intrat in politica cu gand bun, acestia nu intra in caracterizare, vorbesc la general. Si cum era de asteptat, aceasta stransura de oameni care-si vad propriile interese si-si maresc pensiile prin OUG care expira dupa ce a functionat cel mai minim termen care poate functiona, n-au cum sa decida ceva in folosul obstii. Unde mai pui ca Sinodul actual, in mare parta alta stransura de mizerabili si comunisti care si-au facut cariera pe spatele unor bieti oameni ce-au putrezit pe la marginea unor orase, in gropi comune, ei bine, acest Sinod asupra caruia Duhul Sfant pluteste ca o ceata, dar nu indrazneste sa se coboare, a decis ce? Pai ce sa decida decat tot ce s-a hotarat de sus, ca deh! in Biserica se face ascultare si trebuie sa executi ordinele fara cracneala.

Ba, ca in fabulele lui Alexandrescu, sau ca in Ferma Animalelor (toate animalele sunt egale intre ele, dar unele sunt mai egale) tot ei au iesit in fata si au acuzat un oarecare ONG de impunerea unei dictaturi in Biserica, de manipularea multimii, de mitinguri si atitudini extremiste si anti-ortodoxe. Acest individ Stoica, care-si pune pe el sutana in fiecare zi de sarbatoare, o cam uitat pe ce lume traieste si ce reprezinta. La fel si unii din Sinod, s-au dezis de decizia Sinodului local de la Cluj si auhotarat in unanimitate ce-au hotarat. Unii zic ca lipsind IPS Bartolomeu de la intrunire, Sinodul e necanonic si ca nu se poate vorbi de unanimitate. Pai cum nu? Unanimitatea presupune lipsa exceptiei, adica toti. Pai si nu-s toti? Cei care au participat efectiv + IPS Bartolomeu care a lipsit, nu e tot Sinodu’? Deci, unanimitate!

Senatul a asteptat decizia Sinodului de unde intelegem noi ca daca Sinodul ar fi impartasit pozitia asupata de grupul de la Cluj, atunci senatorii s-ar fi facut macar ca-l baga-n seama pe Parintele Filoteu. Dar cum suntem in Romania anului 2009 si nimic bun nu se poate intampla, Sinodul a decis cum a inteles ca vrea puterea sa decida.

Ma intreb si eu cum de unii oameni sunt atat de incapatanati si nu pot dom’le sa priceapa ca acesta este inceputul sfarsitului. Poti fi ateu, poti fi necrestin sau putin credincios, totusi din punct de vedere stiintific s-a demonstart ca cipul ne imbolnaveste de cancer, ca poate fi hack-uit/piratat, ca atenteaza in mod sigur la libertatea de miscare si intimitatea noastra. Toti care neaga aceste aspecte nu le neaga de fapt pentru ca nu le pricep ci pentru ca sunt adeptii statului totalitar, politienesc si ca au interes in a urmari pe altii si a se debarasa de oricine care ii poate impiedica in planurile lor meschine. Vor sa ne corupa. Si asa cum s-a intamplat in inchisorile comuniste, aceast lucru se face intai prin distrugerea moralitatii si a personalitatii. Apoi prin diverse constrangeri.

Privita din alt punct de vedere, adica cel religios, care se adreseaza exclusiv crestinilor, mai ales a celor practicanti, deci si a ierarhilor, care ca si fariseii din vechime se intrebau cu mirare „cine ne tulbura noua linistea”, cipul este premergator pecetii din Apocalipsa. S-a demonstrat stiintific cum cifra 666 este continuta in codul de bare. Am aratat pe scurt aceasta pe situl http://despremasonerie.go.ro si am zis ca pe larg puteti consulta Apocalipsa 13 si La apusul libertatii. Lucrurile sunt clare, codul de bare este alcatuit pe sistemul 666. Faptul ca japonezii folosesc alt sistem de gestiune este o dovada ca sistemul EAN13 nu este singurul de acest gen si ca se doreste cu deadinsul folosirea lui. Dar daca cipurile din pasaport sau alte acte contin cifra 666 conteaza, poate, mai putin. CE este important este ca biocipul se va implanta in corpul uman exact unde a scris Sfantul Ioan, adica pe mana si pe frunte. Cercetari de milioane de dolari au demonstrat ca numai aceste doua locuri pot fi folosite in acest sens. Sa fie oare coincidenta? Categoric nu. Mai ales ca odata cu implantarea biocipului banii lichizi vor dispare. Deja in America 95% din banii care circula pe piata sunt in varianta electronica. Si daca cash-ul va dispare, atunci nimeni nu va putea/vinde decat cu cipul, prin tranzactii electronice, adica exact ce spune Sfantul Ioan in Apocalipsa. Sa fie si asta coincidenta? Iarasi, nu. Asa cum prin minunile si sfintii Bisericii Dumnezeu a dovedit ca este mai presus de lume si in afara de timp, acelasi Duh lucrator i-a descoperit si Sfantului Ioan si Sfintilor Parinti ale caror profetii le vedem implinindu-se, ce are sa fie.

Si totusi, se mai trezeste cate-un adormit care n-o pus mana pe-o carte religioasa sa spuna ca acest cip nu ne va impiedica sa facem fapte bune sau sa fim oameni buni. De parca acest lucru ar conta exclusiv la mantuirea noastra, faptul ca esti bun. Dumnezeu tine cont de bunatatea noastra dar nu este criteriu exclusiv pentru Imparatia Cerurilor. Daca ar fi fost asa de ce sfintii si dreptii Vechiului Testament se duceau in iad? Acestea sunt sofisme care nu fac decat sa compromita crestinismul, pentru ca cei care fac asemenea afirmatii copilaresti se declara crestini: si eu merg la biserica, si eu sunt ortodox, ce, numai voi sa va mantuiti?

Mai demult, cand inca nu erau atatea carti cu profetii despre vremurile de pe urma, am auzit de un parinte care a zis ca in vremurile noastre numele diavolului va fi pe toate gardurile. Si acum vedem ca pe langa celelalte profetii care se implinesc sub ochii nostri, si aceasta prinde contur. Pe atunci nu pricepeam de ce lumea si-ar vinde sufletul diavolului. Intelegeam cele zise despre desfranare, despre necredinta, despre rautatea lumii, dar pe aceasta nu o intelegeam. Iar acum mi se descopera: bauturi si dulciuri marca Hell, sisteme electronice, softuri cu aluzii de acest fel (Windows Longhorn, diferite jocuri cu personaje dracesti, diferite embleme cu diavolul, cum e aceea de pe site-ul antivirului Clam, „demonii” cu ajutorul carora ruleaza Linux-ul, sau diferite alte produse, cum ar fi praful Diavolina, care se arunca in centralele cu incalzire pe lemne, pentru a arde depunerile).

Iar lovitura de gratie, biocipul, prin care toti se vor boteza in numele diavolului, pentru ca acceptarea implantului echivaleaza cu botezul in crestinism. Fratilor, acesta este inceputul sfarsitului, inceputul durerilor. Protestati! Protestati dar nu fiti naivi! Prin inregistrarea de partide, prin orice actiune neduhovniceasca nu facem nimic. Venirea Antihristului nu poate fi impiedicata prin ordonante de urgenta sau legi omenesti. Protestati dar nu ca anarhisti ci ca marturisitori. Marturisit in fata oamenilor si Fiul Omului va marturisi pentru voi in fata ingerilor. Nu va fie teama de cei care va ironizeaza, mantuirea nu este obligatorie, Dumnezeu primeste numai pe cel care alearga la El, atunci EL iesa in intampinarea lui. Asadar, intariti-va sufleteste, in primul rand.

Aduceti-va aminte ca mai intai de toate lumea L-a urat pe Hristos, si daca asa a facut cu lemnul verde, cu cel uscat ce va face? Aduceti-va aminte ca oricine va ucide pe crestin va crede ca aduce jertfa bine primita lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte de vorba Sfantului Antonie care a zis ca in vremurile de pe urma, nebunii vor spune despre ei insisi ca-s sanatosi, si ca bolnavi sunt de fapt ceilalti.

Circula mai ales pe internet, si nu fara motiv, diverse materiale alarmiste. Tot soiul de documentare si noutati apar din vreme in vreme. Cine nu este intarit duhovniceste isi poate pierde usor mintile. Cine nu-si pune nadejdea in Dumnezeu si cine nu-si da seama ca si acestea se petrec tot din pronia Sa, va innebuni. Acela este stranepotul celor care cred in Mesia ca un salvator pamantesc. A fost cu ei, a trait printre ei, a facut minuni intre ei si a iesit despre El ca e indracit. L-au rastignit pentru ca ochii lor erau atintiti la imparatia pamanteasca si nu puteau sa vada cerurile deschise deasupra lor.

Sa invatam din erorile trecutului, sa vedem acum in aceste remuri, asa cum spunea si Parintele Iustin, un mijloc de mantuire. Sa vedem ca istoria se repeta si ca sistemul totalitar comunist s-a reincarnat in Vest si vine sa recucereasca teritorii si inimi care nu i-au apartinut niciodata.

Vremuri grele au mai fost si in trecut. Fiecare generatie a suferit, in feluri diferite. Cosmarul incepe cand deschizi ochii, iar acesta, fratilor este cosmarul nostru. Dar sa indraznim, in numele lui Hristos, Care a biruit lumea, si iadul si moartea.

Cu noi este Dumnezeu, intelegeti, cu noi este Dumnezeu si nimeni impotriva noastra!

F.O.R.-UL CONTESTA ACTELE BIOMETRICE

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preşedintele României,

Parlament,

Guvern

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

N O T E:

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

2. http://www.forul.ro/

3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

PECETLUIREA CU NUMELE FIAREI

Cărţile de identitate cu cod de bare înseamnă, pecetluirea cu „numărul numelui fiarei” (Apoc. 13. 17)

Motto: „Dumnezeu este o persoană şi El caută persoana. Dumnezeu are un nume şi El îl cheamă pe om după numele său. Vrăjmaşul Său, fiara apocaliptică, dimpotrivă, nu are nici un nume, ci un număr: 666. Acesta este cel care schimbă numele în numere. Iar atunci când omul încetează de a mai fi partenerul dialogului personal cu Dumnezeu, el devine un număr, aşa cum sunt prizonierii din lagăre, puşcăriaşii din puşcării, personalul unei fabrici; omul devine o funcţie, precum maşinile pe care le construieşte. Omul este utilizat după numărul pe care îl poartă şi nu mai este chemat după numele său, ca o persoană cu voinţă proprie”. (Igazio Sanna ” Die Anthropologie der Postmoderne und das christliche Gewissen”, In Studia Moralia 40/ 2002, pag. 323)

Marea apostazie a vremurilor ce stau să vină şi pecetluirea cu numărul 666, semnul Antihristului, au darul de a provoca grave probleme de identitate şi conştiinţă religioasă creştinilor ortodocşi.

Ideea acreditată de către unii, cu ştiinţă sau din ignoranţă, că simbolul 666 reprezintă doar un banal număr, ca multe altele, fără nici un conţinut ascuns şi că eliberarea unor documente de identitate integrate, care să conţină atât actul de identitate, cât şi permisul auto, cadrul bancar, asigurarea medicală, etc. constituie un factor de stabilitate şi o mai facilă abordare a unor servicii sau oferte de piaţă, precum şi mesajul transmis cu insistenţă că noile cartele de identitate nu reprezintă nici un risc, nici în ceea ce priveşte libertatea individului, nici în ceea ce priveşte căderea acestuia din harul lui Dumnezeu, reprezintă o modalitate perfidă de a adormi conştiinţele creştinilor şi a-i categorisi pe cei ce trag un semnal de alarmă în privinţa ameninţărilor care planează asupra omenirii drept alarmişti, fanatici, sau în cel mai bun caz exaltaţi care dezvoltă diverse „teorii ale conspiraţiei”.

Cert este că guvernele naţionale acţionează în direcţia eliberării unor de identitate, într-un format impus pe plan internaţional, fără a ţine cont de protestele societăţii civile sau ale Bisericii (vezi cazul Greciei, Ukrainei, dar şi a SUA şi a altor state) promulgând legi care au un singur scop – pecetluirea cu „numărul numelui fiarei” (Apoc. 13. 17) şi transformarea omului într-un număr.

Pentru susţinerea acestor afirmaţii vă prezentăm un fragment din cartea ing. Mircea Vlad, Apocalipsa 13 – Sfârşitul libertăţii umane. Titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei (materialul a fost publicat „n Revista Gând şi Slovă Ortodoxe, nr. 1/2005, însă după cum se vede este mai actual acum decât atunci”)

„Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane”

„Numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti ,iar numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină.

„Se cuvine aici să facem o paranteză, explicând ce înseamnă pentru un creştin să aibă pe buletinul de identitate numărul 666.

După cum ştim, buletinul se eliberează în urma semnării lui de către posesor. Semnătura reprezintă totala acceptare de către acel individ a datelor înscrise, despre dânsul în document. Aşadar, eu certific prin semnătura mea faptul că informaţiile respective mă descriu în totalitate, mă reprezintă, iar numele care este trecut în buletin este numele meu real. De aceea semnez, căci mă identific întru totul cu cel descris prin datele buletinului.

Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Simpla menţionare a numelui reprezentă individul în totalitatea lui, trup şi suflet. De altfel, chiar numele are două componente care se raportează la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identităţii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sânge între generaţii.

In schimb prenumele îmi este dăruit la botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la botez, care este o adâncă taină a spiritualităţii creştine. De fapt, numele primit la botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice spirituale cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-l lungul vieţii. De aceea este greşit ca la botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupându-se astfel legătura unei tradiţii tainice.

Numele de botez este, deci, identitatea sufletului meu. Când voi fi pomenit la rugăciune, la Sfânta Liturghie de pildă, preotul va şopti în taină doar numele meu de botez (şi în nici un caz codul numeric sau alte simboluri cifrice – n.red.), deoarece Biserica este o comunitate a sufletelor, iar Sfintele Taine lucrează prin har tocmai această mântuire a sufletului, asigurând trecerea în veşnicie.

In plus, primind la botez un nume, eu mă identific şi cu calitatea de creştin. Ce înseamnă creştin? Înseamnă, aşa cum spune molitfelnicul, a te lepăda de satana şi de toate lucrările lui, trăind o viaţă în Hristos şi având ca scop final tocmai această veşnică unire cu Hristos. Pentru aceasta ritualul botezului prevede, înainte de primirea numelui, lepădarea conştientă [1] de diavol şi acceptarea conştientă a lui Hristos ca Domn şi Stăpân la vieţii mele, eu devenindu-i supus şi, prin urmare, purtându-I pecetea: crucea, Sfânta Mirungere, un nume de creştin şi însăşi rânduirea mea în tagma creştinilor, a robilor lui Hristos. (…)

Oare câţi dintre noi suntem cu adevărat conştienţi de însemnătatea numelui nostru, având în vedere uşurinţa cu care ni-l punem pe tot felul de documente, garantând astfel cu însuşi sufletul nostru adevărul celor scrise în actele respective? Să nu uităm că vom avea de dat un răspuns pentru orice rea întrebuinţare a darului primit la botez.

„Ce înseamnă a avea numărul 666 pe buletin”

După cum se ştie, noile cartele de identitate nu vor purta numele scris în detaliu, ci codificat sub forma unui număr denumit Cod Numeric Matricol Unic (CNMU). Acest cod îmi este atribuit mie şi mă va însoţi toată viaţa. Are deci calitatea de nume. Aşadar , oriunde în lume, în momentul folosirii cartelei, scannerul va afişa codul meu personal (adică numele meu codificat, identitatea codificată a sufletului meu) şi comparând cu datele existente în memorie, mă va recunoaşte sub toate aspectele personalităţii mele. Însă acest cod numeric, CNMU, pentru a putea fi uşor citit de echipamentele electronice, este codificat în sistem bar code. Dintre toate tipurile de bar code, iniţiatorii programului de îndosariere au ales cel mai controversat, mai răspândit şi mai rău famat tip de codificare: EAN-13, cod care cuprinde invariabil în structura sa, indiferent de identitatea persoanei, numărul 666 [2].

Aşadar, noul meu cod va fi alcătuit din două părţi: una este codificarea identităţii mele, a numelui meu, deci a sufletului meu, iar celălalt este codificarea lui 666. Deschizând însă Cartea Apocalipsei, vedem la capitolul 13 că 666 este „un număr de om”, deci codificarea unui nume de om ” numele lui antihrist!

Totodată, Scriptura numeşte numărul 666 uneori „semnul fiarei”, alteori „numele fiarei”, iar alteori „numărul numelui fiarei”. Citind însă cu atenţie versetul 17, observăm fără dificultate că toate aceste calităţi sunt echivalente.

Numai cel ce are SEMNUL = adică NUMELE fiarei = sau NUMĂRUL NUMELUI fiarei” (Apoc. 13. 17).

Deci lucrurile sunt limpezi: 666 are valoare de NUME: numele lui antihrist! Se referă oare la arborele lui genealogic, fiind deci parte a numelui? Nu, deoarece Scriptura spune că va fi din seminţia lui Dan (Fac. 49. 16-17). Este oare un nume creştin? Fiind antihrist nu poate fi creştin, ci cu totul satanic. Aşadar, la identitatea sufletului meu (reprezentată de codul meu personal) este adăugată identitatea sufletească a unei fiinţe satanice, luptătoare împotriva Domnului şi Stăpânului meu. Este pecetluirea sufletului meu cu o pecete străină, de care mă lepădasem la botez, când primisem adevărata pecete: pecetea Duhului Sfânt.

Acum depinde de mine însumi ce pecete voi alege ca reprezentativă pentru sufletul meu. Că trebuie să aleg, nu există îndoială, căci „ce învoire este între Hristos şi veliar?” (II Cor. 6. 15). Deci, dacă eu încă mă consider creştin şi doresc mântuirea, va trebui să aleg. Astfel, dacă voi semna noul buletin şi-l voi accepta, înseamnă că voi accepta în sufletul meu, în identitatea mea, numele lui antihrist, mă voi identifica cu el şi deci voi primi în sufletul meu duhul lui! Iar aceasta este lepădare de Hristos!

Consecinţa? Îndată harul de la botez mă va părăsi, stingând în mine roadele Duhului Sfânt şi ştergându-mă automat din cartea vieţii veşnice. În schimb, voi putea , cu ajutorul cartelei, de toate facilităţile vieţii acesteia trupeşti, devenind rob de bună voie la „stăpânitorului lumii acesteia”. De altfel lucrurile devin foarte clare dacă ne gândim că, într-o lume în care controlul identităţii va deveni regulă generală singurul lucru pentru care nu voi putea întrebuinţa cartela este pomenirea mea de la Sfânta Liturghie. Aşadar Dumnezeu vrea să mă identific cu numele dăruit de El. în rest, diavolul mă vrea identificat cu el însuşi ori de câte ori voi întrebuinţa vreun lucru material al acestei lumi. În acest scop deja şi le-a ştampilat pe toate cu numele său (prin intermediul bar code), pentru ca să nu rămână numic material care să nu-i aparţină. Acum însă, prin eliberarea acestor buletine, va deveni stăpân şi pe sufletele noastre, cu liberul nostru consimţământ, punându-şi pecetea pe suflet prin intermediul reprezentării materiale a acestuia: numele, sau (codul matricol unic).

Să sperăm din tot sufletul că intervenţia aceasta să fie deplin înţeleasă de cititori, evitându-se astfel erori grave de genul: „eu voi primi buletinul cu 666, dar nu-mi pasă, ci fac o cruce pe el, merg la biserică şi-mi zic rugăciunea”. Trebuie înţeles clar că simpla acceptare (de bună voie) a numărului 666 („n orice reprezentare a sa!) pe identitatea proprie înseamnă lepădare de Hristos şi, implicit, moartea veşnică! Totul depinde de liberul nostru arbitru”.

(Ing. Mircea Vlad, Apocalipsa 13 – Sfârşitul libertăţii umane, Ed. Axioma Edit, Buc. 1999, pag. 37-40)

[1] La prunci lepădarea are loc prin mijlocirea naşului.

[2] Oare de ce slujitorii lui antihrist au ales tocmai numărul 666? Desigur, un motiv este faptul că 666 reprezintă codificarea numelui stăpânului lor (vezi Apoc. 13, 18). Un alt motiv este profunda însemnătate naţională religioasă a numărului 666 pentru evrei, fiind, încă din timpurile măreţe ale domniei lui Solomon un simbol al puterii şi al impunerii vasalităţii asupra altor popoare, inclusiv al supunerii lor economice: „Greutatea aurului care i se aduse lui Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur” (II Paralip. 9, 13).

Un articol mai vechi, dar actual in esenta, al fratelui Silviu Aronet, directorul revistei Gand si Slova Ortodoxe

DESPRE BIOCIPURI SI MARCAREA CU PECETEA SATANEI

Articole lamuritoare pe tema biocipurilor si a marcarii cu 666, pecetea satanei de care se aminteste si in Apocalipsa, gasiti pe: http://despremasonerie.go.ro

Linkuri directe:

http://despremasonerie.go.ro/marcare.html

http://despremasonerie.go.ro/acustic.html

http://despremasonerie.go.ro/lucid.html

http://despremasonerie.go.ro/biocipuri.html

BIOCIPURI IN ANGLIA

Englezii planuiesc implantarea de cipuri detinutilor. Ideea nu este originala, am mai auzit d-astea insa noutatea vine din modul de implantare al cipului adica nu sub forma unei bratari ci efectiv un implant sub piele. Primii pe lista sunt pedofilii, violatorii in general si cei arestati la domiciliu, in total peste 17 000 de indivizi. Aceasta masura, spun oficialii englezi, trebuie implementata din cauza ca peste 2000 de urmariti si-au rupt bratarile, scapand de sub controlul autoritatilor. Mai aflam ca liderul mondial in producerea de cipuri, VeriSign, a comercializat pana acum 7000 RFID-uri, dintre care 2000 au fost implementate oamenilor, la datele acestor 2000 de cipuri conectandu-se aproape 5000 de institutii, din diverse domenii. Mai multe la informationliberation.com .

S-A APROBAT PASAPORTUL CU CIP

EILEEN SULLIVAN, membru Associated Press, ne informeaza prin informationliberation.com de faptul ca Washingtonul a aprobat pasaportul cu cip, ceea ce permite citirea datelor de la cativa metri, nefiind necesara scanarea fizica. Au existat si proteste cum ar fi cel al lui Ari Scwartz de la Centrul pentru Democratie si Tehnologie, care a argumentat posibila violarea a datelor, interceptarea lor de catre persoane neautorizate. Initial, discutia pentru un astfel de pasaport a pornit in octombrie 2006 si stopata in ianuarie 2007, inregistrandu-se peste 4 000 de proteste, majoritatea privind siguranta datelor. Luna aceasta s-a hotarat adoptarea pasaportului cu cip, insa, din cate se pare, Congresul a declarat ca nu le va face obligatorii de anul acesta ci incepand cu ianuarie 2009. Producatorul acestui tip de pasaport urmeaza sa fie desemnat.

Incet, incet, profetiile Sfantului Ioan din cartea Apocalipsei prind contur…