DILEMA LUI IXULITEL – O INTERPRETARE MODERNA A ISPITIRII MANTUITORULUI

 

Stand de vorba cu cineva, sa-i zicem Ixulitel, care si-a ales un loc de munca ce presupune activitate si duminica, fiind un pic mai bine platit, dar, avand in vedere si alte comentarii de pe internet, care aduceau in prim plan petrecerea unor vacante in locuri mereu insorite, gandul m-a dus instant intr-un loc nu numai insorit dar si cu semnificatii aparte pentru crestini, anume Tara Sfanta. Poate nu intamplator, avand in vedere  perioada in care ne aflam. Insa, n-am calatorit cu gandul la mormantul Domnului, ci la micul destert de langa Ierihon, unde a avut loc o confruntare interesanta.

In contextul unui post de mai multe zile pe care Mantuitorul si l-a asumat, deci in contextul unor lipsuri mai ales de natura alimentara, diavolul vine si-i ofera variante salvatoare. Prima data il ispiteste cu paine: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia să se faca paine.”

Apoi, ii promite „ intr-o clipa toate imparatiile pamantului” pentru ca „mie imi este dată si o dau oricui voiesc”. Dupa care, il invita amabil sa se arunce din inaltime si sa fie convins ca daca este placut lui Dumnezeu, Acesta Il va trimite pe ingerul Sau si-L va salva: „El va porunci ingerilor Lui sa Te pazeasca”.

Vazand ca nu reuseste nimic, abandoneaza.

Evenimentul in sine poarta conotatii simbolice. Mantuitorul tocmai primise botezul in Iordan si isi incepe activitatea misionara, anii de dinaintea crucificarii. Retras in acel pustiu, se confrunta cu lipsuri si ispite. Duhul Sfant il intareste. La fel si omul, dupa ce primeste Botezul crestin, infrunta ispitele lumii.

Ixulitel trece printr-o perioada grea, vrand nevrand, lipsa celor materiale l-au impins la un post din care a ales varianta pomenita. Deci, a cedat si a  poruncit pietrei sa se prefaca in paine. Si pentru ca atatea griji cer si nevoia unei vacante, desi tanar, Ixulitel s-a vaccinat. Ca doar, credincios fiind, Dumnezeu va trimite inger si-l va feri de efectele secundare ale serului inca insuficient testat, cu celule dezvoltate pe tesut fetal. Oricum, Ixulitel nu se teme de moarte, pentru ca si-asa murim si intr-un fel sau altul, tot ai Domnului vom fi. Doar n-o sa se lase de munca in corporatie si sa traiasca in saracie! Doar nu si-o lipsi copiii de educatie, sa ajunga fii de tamplari, sau mai rau, pescari.

Dar ce spune Mantuitorul la prima provocare? „Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”. Nu stie Dumnezeu ca avem nevoie de paine? Nu avea El sa inmulteasca painile si pestii pentru a hrani multimea? Stia, dar a vrut sa sublinieze ca ascultarea de porunca creatorului sau este mai hranitoare decat hrana obtinuta prin neascultare si cadere. Minte Dumnezeu cand spune ca nici un par din capul nostru nu va cadea fara stirea Lui si ca daca vom fi cum trebuie, „toate vi se vor adauga voua”? Nu, dar asta presupune credinta si cunoasterea lui Dumnezeu. Altfel, daca n-ar fi vrut sa sublinieze, pentru de-al de Ixulitel, ca neascultarea de cuvantul Domnului inseamna moarte, de a formulat-o asa extins, cand putea sa spuna doar prima parte?

Dar la a doua ispita, orizontul nesfarsit de putere, ce raspunde Iisus? „Inapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.’” Acceptarea unui vaccin din alte motive decat cele medicale, pentru a-ti pastra locul de munca sau pentru a putea calatori, este clar ceva dubios si o slujire Mamonei, in dauna lui Dumnezeu. Daca acest vaccin asigura protectie celui ce se vaccineaza, de ce exista aceasta presiune, ca toti sa fie vaccinati? Si de ce santajul cu anumite restrictii? Acceptarea bunatatilor acestora lumesti, presupune si inchinarea domnului care le stapaneste. Ori, stapanitorul lumii acesteia poate el oferi locuri mai placute si bucurii mai profunde decat Dumnezeu? Intr-atat incat sa-ti risti sanatatea cu un vaccin experimental? Acceptand cele desarte ale lumii, ne inchinam stapanului ei, pentru ca nu putem sluji la doi domni, iar Mantuitorul spune clar ca lumea Il uraste pentru ca nu este din aceasta lume, el este in razboi cu lumea, iar ucenicii Lui vor fi la fel, daca vor sa se considere adevarati ucenici.

Si Ixulitel si altii spun ca se lasa in voia lui Dumnezeu, ca ei nu au provocat aceasta situatie, doar sunt constransi. Pai bine, dar daca ar fi navalit paganii cum era odinioara in Principate, cand te trezeai cu otomanii care, daca nu te converteai, iti taiau capul, sau, daca te trezeai cu armata rosie, comunista, care te vroia ateu, atunci nu e o situatie similara? Orice martiraj presupune o durere, o lepadare de confort si de voia proprie. Cele ce trebuie facute, trebuie facute. Martirii din trecut, au ales ei sa traiasca in vreme de marturisire? Au ales ei cand sa se confrunte cu provocarea. Ce raspunde Hristos cand este indemnat sa se arunce de pe cladire fiind convins ca Dumnezeu ii poarta de grija? „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”. Dac-as fi avut o moneda de 10 bani pentru fiecare data cand am auzit pe unul pe altul aruncandu-se cu capul inainte intr-o situatie, punandu-si fals increderea in Dumnezeu, chipurile din smerenie si ascultare… Asa de des am vazut oameni naivi si fuduli care-si puneau increderea orbeste si provocator in Dumnezeu, incat sigur inaintea Lui au fost socotiti ispititori. A avea incredere in Dumnezeu nu inseamna sa fii iresponsabil si nici sa fii super-corect. Dar este greu sa deosebim falsa smerenie de smerenia cea curata.

Cunoasterea vremurilor a fost mereu o provocare pentru crestini, din toate timpurile. Sa se amestece sau nu in viata cetatii. Sa faca sau sa nu faca un lucru. Sa ia sau nu atitudine. Acum? Mai tarziu?

Cert este ca suntem trecatori pe acest pamant. Parcurgem durata nisipului care se scurge in clepsidra fara drept de apel, in contra cronometru si nu avem de ales. Am fost aruncati intr-o cadere in care nu facem decat sa avansam. La sfarsit, ajungem de unde am pornit, adica in bratele lui Dumnezeu. Il vom privi stingher sau cu familiaritate?

Pana la urma a fi crestin ce presupune? Duplicitatea si ipocrizia nu sunt criterii valabile, Ixulicilor. N-am zis ca e usor, doar ca slujind Mamonei, nu suntem cu Dumnezeu.

Daca Mantuitorul n-ar fi biruit aceste ispite, ar fi cazut si nu Si-ar fi implinit menirea. Asta poate da nastere unei alte discutii teologice, pe care nu vreau s-o pornesc. Ce vreau, insa, este sa subliniez cele trei cai de pierzare care se desprind din aceasta intamplare:

1 – neascultarea sau implinirea voii proprii. Cuvantul lui Dumnezeu este facator si datator de viata. La inceput a fost Cuvantul… Lumea prin cuvant s-a facut. A ignora sau interpreta in nota proprie Cuvantul lui Dumnezeu este totuna cu a-l nega sau a te razvrati. Ceea ce inseamna moarte.

2 – goana dupa cele lumesti. Sunt o gramada de crestini (zic crestini, nu oameni in general, pentru ca ma refer la cei care merg la biserica si practica fie si un pic credinta) care, in rutina cotidiana, nu dau importanta cuvenita aspectelor spirituale. Astfel, li se pare firesc sa se trezeasca dimineata, li se pare firesc sa mearga la munca sau la scoala, sa alerge incoace si incolo. Necultivandu-si partea spirituala, ajung robi ai acestei lumi. Isi pierd empatia. Necitind, ravna se raceste, pierd reperele. Nepunand in practica legea evangheliei, inima se impietreste. Si ajung duminica sa aprinda lui Dumnezeu lumanari, dar de luni pana sambata slujesc mamonei. Sfatul parintelui Paisie: „Simplificati-va viata!”, nu e pentru ei. Ei o urmaresc in toata complexitatea. Lipseste doar pecetea stapanitorului acestei lumi, care vine din ce in ce mai amenintator, insa ei nu mai sunt in stare s-o vada, pentru ca deja au acceptat-o, in mod spiritual, nevazut prin atitudinea adoptata!

3 – mandria. Acest pacat care intuneca mintea prezinta multe nuante. Exista semetie, exista trufie, exista fudulie, dar exista si falsa smerenie. Toata vin la pachet cu aroganta. Mantuitorul este indemnat sa se arunce din inaltime. Dar ce rost are treaba asta? Mai degraba ar fi avut sens celelalte, care prezentau o recompensa ademenitoare: mancare, astampararea foamei, bogatii lumesti, lux, vacante, desfatare. Dar asta? Sa se arunce ca sa ce? Doar pentru a nu se lovi si a fi prins inainte de a lua contactul cu pamantul? Ce mare alinare? Ce mare trofeu? „Eh, io m-am vaccinat cu Faizr, pf!”. Si care-i diferenta? Tot in cap ajungi!

LIPSA DE CARACTER A OMULUI NOU

Imi zice cineva vizavi de atitudinea Dianei Iovanovici Sosoaca in Senat, cu privire la educatia sexuala si libertatile romanilor, ca ce mare lucru rezolva la urma urmei, in afara de faptul ca trece drept mahalagioaica. Nu stiu ce-ar putea reusi un partid cu 10% in conditiile in care sunt si cam singuri impotriva tuturor, e-adevarat. Insa interlocutorul meu care se regaseste si in alte persoane, a scos in evidenta, mai mult nevrand decat vrand, un fapt cat se poate de real. Dar cat se poate de real!! Anume ca Dumnezeu are un plan cu fiecare din noi. Nu in sensul de predestinare, ci in sensul ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Iar gandurile Lui nu sunt ca gandurile noastre.

Desigur si puterea raului se manifesta tot prin oameni. Prin libera vointa si manifestarea ei alegem implicit o tabara. Cu alte cuvinte, sau altfel spus, in functie de ce atitudine alegi esti fie pe potriva planului Lui, fie impotriva.

Binele biruieste in final fie si numai pentru ca raul se destrama singur. Dar, cateodata, mai castiga si raul. A adopta o pozitie de partea Binelui este intotdeauna onorant pentru persoana respectiva. Si o datorie pentru toti. Insa cu atat mai mult a-ti mentine pozitia in conditii de adversitate, de amenintare sau de riscuri diverse (pierderea locului de munca, afectarea imaginii, pierderea sprijinului familiei, prietenilor, samd) este mai onorant. Si mai admirabil. La urma urmei, principial vorbind, omul se cunoaste cu adevarat numai in anumite situatii.

Ma uit la Diana si vad o femeie. O femeie obisnuita, cu copii, o femeie care face o munca enorma (care presupune timp, efort si cum am zis, riscuri) pentru binele comun. Asta denota tarie de caracter!

In acelasi timp vad o serie de barbati care-si lustruiesc muschii la sala, cu potential intelectual si spirit de observatie dar care aleg sa remarce in baza acestor virtuti detalii stupide, care nici macar nu-s reale: ca AUR e sprijinit de Putin, ca fac jocurile ocultei, ca sunt extremisti, ca tralala. Si, prin urmare, aleg sa stea deoparte. Sa comenteze pe unde apuca si sa se vaite ca desi sunt in rahat pana in gat si nu le place, totusi parca mana intinsa de AUR nu e chiar curata, iar ei, in imensa lor desteptaciune, s-ar compromite si mai abitir dac-ar apuca-o. Asadar, aleg sa ramana in rahat, ba chiar ii indeamna si pe altii s-o faca, ca nu cumva salvandu-se din mizeria in primul rand spirituala, sa nu sufere vreo dezamagire ca salvarea lor din latrina s-a produs de brate straine si inselatoare. De parca cei care i-au bagat in mizerie le-au dorit binele, au fost oameni educati, curati si romani neaosi!

Spre deosebire de Diana si AUR, care macar incearca sa implineasca lucrarea Binelui, fitosii astia fac indirect lucrarea raului! Un prost arunca o piatra intr-o balta si zece intelepti cauta s-o descopere si s-o scoata. Numele inteleptilor se pierde intotdeauna in istorie, nu-i mai stie nimeni. Constienti de starea lor sunt doar ei. Si cu Dumnezeu din Cer. Pilda in acest sens este situatia detinutilor politici anticomunisti. Puteau iesi usor din inchisoare, puteau sa-si continue viata daca jurau credinta partidului. In schimb au ales suferinta. De ce? Pentru ca au avut caracter. Au avut un ideal si s-au tinut de el. N-au fost lasi, au fost curajosi, drepti, onesti cu ei si cu ceilalti.

Si ce mai fac fitosii mei educati, telectuali, avocati, doctori, profesori? Pai stau relaxati in conditiile in care se coace ditamai dictatura mondiala, fac reclama la vaccinuri dubioase, ca sa nu zic criminale si intind perdeaua de fum mai ales daca obtin si ceva foloase materiale.

De ce tac doctorii si nu spun ca exista remedii naturiste eficiente impotriva covid, facandu-se complici mortilor cu care suntem speriati? De ce inca pun in aplicare un protocol ineficient pentru bolnavii de covid? Pentru ca n-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca n-u credinta in Dumnezeu. In general, intelectualilor li se pare un lucru firesc sa se trezeasca dimineata si sa se imbarce spre locul liberei profesii. Nu-si pun problema ca au ajuns unde au ajuns datorita faptului ca Dumnezeu a ingaduit sa se nasca sanatosi si capabili sa inmagazineze informatii si iscusinta. Sau dibacie, dupa caz. Nu, ei iau totul de buna si se cred superiori prin propriile puteri. Dar daca te nasteai domnu doctor intr-o familie modesta de la tara si nu puteai trece prin scoala, macar sa fi avut intelect? Dar daca te nasteai domnu doctor pe timpul unui accident nuclear care te-ar fi marcat fizic? Decide cineva cand si unde se naste? Sau daca apuca dimineata ori sfarsitul de saptamana?

De ce se prostitueaza intelectual mari personalitati literare, filosofi, scriitori, nu dam nume, ii stim cu totii. Aia care promoveaza legebetismul si globalizarea sub emblema libertatii si egalitatii. Aia care au dileme mai vechi sau mai noi, sau care se considera humanisti. De ce in 30 de ani n-au participat la o demonstratie, de ce intrati in politica nu au facut mai mult, de ce ataca miseleste AUR si simpatizantii, dintr-un orgoliu debordant? Pentru ca n-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca pacatele intelectuale sunt mai mari decat pacatele trupesti. Nu suporta sa vina niste smeriti sa spuna lucrurilor pe nume intr-o maniera sincera si simpla. Chiar si daca Dumnezeu alege pe cele nepuntincioase si slabe ca sa faca de rusine pe cele mari. Daca nu se despica firu-n paispe si nu se face uz de cuvinte greu de pronuntat si citit, din categoria termenilor tehnici care se folosesc in 0,013% din conversatii si daca nu se aluneca deseori in abstract invocandu-se ce-ar fi putut fi daca-ar fi fost sa fie sau sa nu fie, atunci e clar ca discutia e submediocra pentru standardul lor. CS Lewis in Marea Despartire surprinde foarte bine aceste aspecte unde intelectuali ajunsi in Rai, refuza locul, nu pentru ca ar fi ceva urat sau de chin, ci pentru ca e altfel decat si l-au imaginat ei. E cu adevarat un soc sa constati ca, dupa ce ai dezbatut toata viata sexul ingerilor la modul in care ai fost atat de preocupat de treaba asta incat ai renuntat sa te implici si sa faci lumina in probleme practice si de interes general, ingerii nu au sex. Si ca de fapt, raiul este literalmente asa cum spune Biblia, iar explicatiile tale metaforice si plastice nu fac nici cat un mar stricat in fata realitatii evidente si mai ales, infinite si neschimbabile. Trist. Dar adevarat.

De ce tac avocatii, profesorii? N-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca au destui bani ca sa nu le pese de binele amaratilor si de libertatile noastre ale tuturor. Ei stiu sa lupte pentru libertatile lor la o adica. Pentru ce sa-si complice existenta?

De ce tac preotii, ierarhia, Biserica? Ba mai mult fac spoturi de promovare a vaccinarii? N-au caracter. De ce n-au caracter? Pentru ca n-au inteles cui slujesc. Sunt niste ratati.

Toti laolalta nu sunt decat urmasii (de ce nu si trupesti?) ai carturarilor si fariseilor din vechime, care L-au rastignit pe Hristos. Samanta raului s-a perpetuat in toti acestia, pentru ca in vietile lor au implinit lucrarea raului, s-au inchinat Banului si Bunastarii, iar acum zeul lor isi cere sacrificiile.

Toti care sunt lipsiti de caracter sunt inchinatori la idoli, la stricaciune si la moarte si se fac vinovati de pacate straine, deci se incarca atat pe ei cat si neamul lor cu blesteme grozave. Plata pacatelor lor va fi aproape imposibil de achitat pentru ca ramificatiile actiunilor lor se intind peste mase intregi de oameni. E una cand raspunzi doar pentru ale tale si diferit cand raspunzi de altii.

Prin urmare, cand cei care sunt in masura sa tipe, tac, atunci pietrele vor striga. Cand slujitorii lui Hristos aduc uraciunea pustiirii in locul cel sfant, cercetarea lui Dumnezeu este aproape.

Ma ingrozeste faptul ca multi chiar nu-si dau seama de aceasta si se amagesc facand compromisuri si agatandu-se in continuare de comoditatile acestei lumi, in masura in care moartea este un adevar tot mai des in zilele noastre. La ce-ti foloseste statutul social si traiul mai mult decat decent, daca traiesti intr-o lume decazuta si suferinda? La ce e bun progresul cand la capat te-asteapta moartea? Uneori, consecinta a acestui progres.

Multi aleg sa se vaccineze pentru a nu-si pierde locul de munca. Pai si daca te regasesti in randul celor care ajung incapacitati pe viata de la acest experiment, la ce-ti mai foloseste? Si daca nu ramai handicapat dupa vaccinare, dar indirect sustii ideea si o promovezi ca atare si raman altii handicapati, cu ce te foloseste? Si daca esti din HoReCa si dai reducere celor vaccinati si tu insuti de vaccinezi ca sa-ti redeschizi afacerea, cu ce-ti foloseste, cand ajuti la propagarea raului? Si, daca peste ani, se constata ca totul a fost o eroare si ca sunt consecinte drastice pe termen lung, cine poarta responsabilitatea morala? Va veti dezvinovati precum fariseii si carturarii, ca n-ati stiut? Ca Iuda poarta vina? Veti arunca pisica moarta in ograda fiecaruia ca doar fiecare a ales liber?

M-au disperat astia de la RRA, postul national de radio, care ar trebui sa slujeasca binelui comun. Si presa in general. Nu scapa o vorba despre un efect secundar, nu publica nici macar un comentariu in subsol, comentariu citit de mai nimeni. Toti au interesul sa ascunda adevarul, sa se promoveze numai stirea asa zis oficiala. Ei, nu sunteti ticalosi? Voi sunteti mahalagioacele si dezinformatorii. Manipulatorii de ev mediu si asasinii binelui, tradatorii si extremistii care refuzati dialogul, uratii si bubosii, incubatoare ambulante de virusi si idei virusate. Daca Hristos ar veni acum cu slava-I dumnezeiasca voi ati anunta ca totul e un mare fake-news pus la cale cel mai probabil de Dragnea si agenturi rusesti!

Vai de cei care si-au amagit constiinta in anii vietii lor. Care visati cu Mironov si Elonie la colonizarea planetelor si viata vesnica prin transumanism.

In toata pacla asta, se intrevad totusi niste straluciri finale, ultime zbateri inaintea marelui intuneric. Dumnezeu a aratat aceste licariri de speranta pentru ca urmasii Lui sa-si dea seama ca nu sunt singuri. Aceste straluciri sunt de aur, dar nu razbat intunericul mintilor multora. Semn al mizeriei in care zac!