un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

HORIA

de Aron Cotrus

de jos
te-ai ridicat drept, pietros, viforos,
pentru moti,
pentru cei sãraci si goi, pentru toti…
si-ai despicat în douã istoria,
tãran de cremene
cum n’a fost altul sã-ti semene,
Horia!…
te-ai desprins aspru din gloatã,
cu-obraji supti,
cu ochi crunti,
sã lupti
sã ‘nfrunti
din sãlbatecii-ti munti:
ostile craiului, temnitã, roatã…
vrut-ai sã spinteci pe munti, pe vãi,
largi, netede, slobode cãi
pentru-ai tãi
cei mâncati de strãini, despuiati
de biruri, de sbiri,
de rele-orânduiri…
si uitati
de regi si’mpãrati…
pân’la Bãlgrad pe roatã,
uimind cãlãi, nemesi, gloatã,
ti-a bãtut neschimbat sub tundra sãracã
aceeasi mare, ne’nfricatã inimã romano-dacã…
duhul trãeste încã treaz în munti
si va trãi dârz cât vor domni peste moti
sbiri crunti
si miselnici despoti…
urias domn
pe-al adâncurilor noastre sfâsiat somn,
pe-al rãzmeritelor rosu praznic, –
mai rosi-vei oare vreodat, nãpraznic,
acestui neam, viata si istoria, –
tu,
munte
al vrerilor noastre celor mai crunte.
Horia?!…

ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII ANONIME DIN TEMNITE | , | Comentarii închise la HORIA

HORIA

Sfarama-v-as lanturi grele,
Cu belciug cumplit
Ati zdrobit mainile mele
Si le-ati tintuit.
Darama-v-as ziduri groase,
Ziduri de-nchisori,
Ca-mi bagati pana in oase
Moartea cu fiori
Face-v0as mici bucatele
Porti cu drugul greu
Ca sa pot razbi prin ele
La tot neamul meu.
Sa cunoasca toti odata
Greu-n care zac
Eu, cel poreclit de gloata
Horia din Albac.

Sapte fratii romani ce-avura
Sufletul proclet
Viclenitu-m-au cu ura
Colo-n Sorocet.
Mi-a fost codru cu priinta
M-a acoperit,
Mi-a dat painea spre fiinta
Si m-a odihnit.
Dar miseleasca tradare
Viata mi-a surpat,
Cum se surpa cu topoare
Un stajar rotat.
Va blestem in vesnicie
Nemesilor voi,
Care-ati supt la lacomie
Maduva din noi.
Striga aurul cu care
M-ati pretaluit
Striga aspra razbunare
Neamul oropsit.
Ma asteapta chinul rotii,
Chinu-i indoit,
Visul ce-l visam cu totii
Nu s-a implinit.
Petele-mi fierbinti de sange
Neaua vor topi
Inimile se vor frange
Si se vor boci
Nu mi-i inima fricoasa
Ca maine am sa mor
Ci mi-e dragostea miloasa
Fata de popor.
Nu mi-e jale de viata
Ca maine am s-o las
Si ca lupta mea mareata
Vana a ramas.

Visul meu de slobozenie
Pentru care mor
Sa-l plineasca cu sfintenie
Veacul viitor
Mostenire de la mine
Neamului meu las:
Sa se lupte pana vine
Al rasplatii ceas.

ianuarie 18, 2008 Posted by | POEZII ZORICA LATCU TEODOSIA | , | Comentarii închise la HORIA