DIN NOU DESPRE IMPARTASIREA CU NEVREDNICIE

Mare durere ar trebui sa ne cuprinda sufletul si foarte mult ar trebui sa scriem împotriva unei stari de lucru foarte grave din Biserica noastra Dreptslavitoare. Este vorba de faptul ca, pe zi ce trece, majoritatea crestinilor ortodocsi nu mai ţin deloc seama de cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfinţilor Parinţi, cu privire la pregatirea pentru Spovedanie si Sfanta Împartasanie. Foarte puţini dintre ei, mai stiu sa faca diferenţa, dintre pacatele opritoare de la Sfanta Împartasanie si cele neopritoare de la primirea acesteia.

De la începuturile crestinismului si pana în zilele noastre, Sfinţii Parinţi au facut foarte limpede diferenţa dintre cele doua feluri de pacate sau sa zicem nevrednicii pentru primirea Sfintei Impartasanii. Este foarte necesar a se citi în acest sens Pidalionul, Carte foarte folositoare de suflet de Sfantul Nicodim Aghioritul sau scrierile si poeziile Sfantului Ioan Iacob… Asa se face ca atunci cand era vorba de pacate usoare Sfinţii Parinţi cereau celor ce le aveau, sa se spovedeasca cu parere de rau si sa se împartaseasca. În acest sens Sfantul Nicodim Aghioritul citandu-l pe Sfantul Atanasie al Antiohiei zice: „Asadar, daca vom cadea în oarecare lucruri mici, omenesti si usor de iertat, de exemplu fiind furaţi de limba, de auz sau de ochi, de slava desarta, întristare si irascibilitate sau de ceva din unele ca acestea, atunci facandu-ne reprosuri noua însine si marturisindu-ne lui Dumnezeu, asa sa ne împartasim din Sfintele Taine, crezand ca Împartasirea dumnezeiestilor Taine se face spre curaţirea unora ca acestea, adica de aceste pacate mici, nu însa de cele grele si necurate pe care le-am fi facut”.

Însa cand era vorba de pacate grele precum lepadarea de credinţa, uciderile, avorturile (azi si cele facute prin folosirea pilulelor anticoncepţionale si steriletelor de care unii nu stiu), desfranarea (preadesfranarea, perversiunile sexuale – sodomie, gomorie), alergarea pe la vrajitori … Sfinţii Parinţi, cereau în chip hotarat, ca cei ce le faceau, sa nu se împartaseasca un mare numar de ani. Mai apoi Sfantul Ioan Postnicul (secolul VI), a micsorat numarul anilor de oprire de la Sfanta Împartasanie, dar le-a cerut si mai mari nevoinţe trupesti si duhovnicesti . Sfantul Nicodim Aghioritul în Carte foarte folositoare de suflet arata ca Biserica în decursul timpului, a primit acest fel de canonisire (al Sfantului Ioan Postnicul) si ca este bine a fi folosit în continuare.

Cum stau lucrurile în privinţa împartasirii cu Sfintele Taine în zilele noastre?! Este o mare confuzie. Toţi crestinii sunt îndemnaţi sa se împartaseasca si înca foarte des. Susţinatorii împartasirii dese, aduc marturii de la Sfinţii Parinţi în sensul acesta. Nu spun nimic însa de faptul ca scrierile acestora, erau adresate unor crestini care în majoritatea lor nu aveau pacate opritoare de la primirea Sfintei Împartasanii, însa erau indiferenţi în ceea ce priveste primirea acesteia, iar unii nu o primeau dintr-o falsa evlavie sau smerenie. De asemenea nu fac nici o nota cat de mica la astfel de scrieri, despre faptul ca peste tot unde Sfinţii Parinţi spun ca trebuie exclusi de la Sfanta Împartasanie cei opriţi de sfintele canoane, este vorba de cei cu pacate grele, de care se fac vinovaţi majoritatea celor ce se împartasesc astazi si unii înca foarte des. Nici nu dau macar cateva canoane care hotarasc anii ce trebuie sa stea opriţi de la Sfanta Împartasanie cei cu pacate grele si din care sa se vada ce nevoinţa trebuie sa faca în acest sens.

Este foarte grav faptul ca sunt aduse în actualitate scrieri ale Sfinţilor Parinţi care vorbesc despre împartasirea deasa fara sa li se spune celor care o fac astazi împotriva sfintelor canoane, ca nu îi privesc pe ei îndemnurile Sfinţilor Parinţi, ci pe cei cu pacate usoare, dupa cum am vazut mai sus, în citatul dat de la Sfantul Nicodim Aghioritul. Atunci cand Sfinţii Parinţi îndemnau la împartasire deasa, era vorba deci de majoritatea crestinilor de atunci, care nu aveau pacate grele, opritoare de la aceasta, dar erau nepasatori si nestiutori cu privire la importanţa covarsitoare a primirii Sfintei Împartasanii. Cei cu pacate grele în timpurile de atunci erau puţini, o excepţie. Astazi situaţia este dimpotriva si scrieri care îndeamna la împartasirea deasa nu îsi au rostul. Ar trebui ca, crestinii zilelor noastre sa fie îndemnaţi sa citeasca scrierile amintite mai sus Pidalionul, Carte foarte folositoare se suflet si altele de felul acestora, pentru ca sa nu se împartaseasca cu nevrednicie.(Vezi si Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 11, versetele 27-31).

Sa luam aminte asadar pentru ca este vorba de doua stari duhovnicesti diferite, de doua nevrednicii diferite faţa de primirea Sfintei Împartasanii. Repetam, spre o mai buna înţelegere, ca este vorba de una care nu ne opreste de la primirea Sfintei Împartasanii (pacatele usoare), si o alta care ne opreste de la primirea ei, mai mulţi sau mai puţini ani, în funcţie de ce fel de canon mai aspru sau mai puţin aspru facem, datorita pacatelor grele pe care le-am facut. Altminteri nu se explica faptul ca Sfantul Nicodim Aghioritul în unele scrieri îndeamna la împartasire deasa, însa în altele arata clar ca sunt unii care nu pot sa se împartaseasca, decat dupa ce sunt opriţi de la Sfanta Împartasanie un timp si fac anumite nevoinţe, dupa cum vedem în notele extinse pe care le face la Pidalion sau în învaţaturile sale din Carte foarte folositoare de suflet.

Pe cei care suntem nedumeriţi de faptul ca desi sunt dezlegaţi de pacate atunci cand se spovedim, nu suntem lasaţi totusi sa se împartasim, Sfantul Nicodim Aghiorutul ne învaţa: „Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului – si deci de ce acestuia nu i se îngaduie sa se împartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si îndreptat? – acestuia îi raspundem în trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, însa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va împlini canonul si va sta departe de Sfanta Împartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, înainte de iertare, îi hotaraste canonul si lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, nu însa si pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte cuvinte canonul, în care se cuprinde si îndepartarea de la Sfanta Împartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu adevarat de Dumnezeu – cand Natan i-a spus: „Domnul a ridicat pacatul tau” – dar nu s-a iertat si pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost izgonit din împaraţia sa de catre fiul sau, Avesalom si sabia nu s-a îndepartat de casa lui si alte nenumarate rautaţi a patimit, dupa cum însusi Natan i le proorocise; 3) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus la încercare si, cu timpul, sa fie întarit în harul lui Dumnezeu.” (Carte foarte folositoare de suflet)

Credem ca ne este destul de limpede fiecaruia, date fiind marturiile de mai sus de la Sfinţii Parinţi, ca astazi nu mai avem mulţi crestini care sa se împartaseasca si înca foarte des. Majoritatea crestinilor din zilele noastre facem pacate opritoare de la Sfanta Împartasanie si nu putem sa ne împartasim, decat dupa ce împlinim canoanele date de Sfinţii Parinţi . Ar fi bine sa luam aminte cu toţii la cuvintele Sfantului Paisie de la Neamţ care zice: „Va spun si aceasta ca eu am cautat cu ravna în toate sfintele canoane, daca nu cumva se gasesc oarecare epitimii fara îndepartarea de la împartasirea cu Sfintele Taine, dar nu am putut gasi. Însa este prea înfricosata si înspaimantatoare certarea pusa asupra preoţilor care îndraznesc sa împartaseasca pe cei opriţi de sfintele canoane. Pe amandoi (preot si credincios n.n.) Biserica îi aseamana cu Iuda vanzatorul. ”

Ieromonah, Timotei de la Vaduri
articol publicat si in revista Gand si Slova Ortodoxe