CRISTIAN BADILITA, PROASPAT IESIT DE LA REEDUCARE

Cristian Badilita ia la rost Biserica Ortodoxa Romana. De ce n-ar face-o? Adica, are calitati intelectuale? Are! Are veleitati artistice? Are! Are talent oratoric, jurnalistic? Are! E membru al Bisericii? Este! Inca un punct bifat. Sau cel putin i se pare ca are si este. Pentru ca nu poti sa spui ca ai si ca esti daca nu demonstrezi. Pardon, iata demonstratia.

Si ca sa vedeti cat de bine stapaneste situatia dl. Badilita sa vedem cateva din declaratiile Mitropolitului Corneanu, care, in viziunea acestuia este „curajos si cu frica de Dumnezeu”. Iata „cinstea” de care aminteste Cristian Badilita ca i s-ar cuveni acestui om care printr-un concurs de imprejurari a ajuns sa imbrace haina neagra a monahismului. Si domnul Badilita il vede pe acest gunoi, aceasta lepadatura, care este o rusine pentru specia umana in primul rand, apoi pentru Biserica, dumnealui vede un om cinstit, moral, cu frica de Dumnezeu, pus la zid si executat de o „ceata” ortodoxa, de „preoti talibanizati” care in curand vor alcatui „armata” suflarii ortodoxe.

„Nu înteleg campania contra avortului”

Referitor la condamnarea Martorilor lui lehova: într-adevar, doctrinar nu pot fi acceptati. Reprezinta o aIta comunitate decât cea careia îi apartinem noi. Dar a-i condamna e un lucru pe care eu nu l-am înteles si care nu l-am putut accepta. Se produc astazi foarte multe reactii împotriva diferitelor grupuri neoprotestante. Mai deunazi, la Pantelimon , am vazut la televiziune o ma­nifestatie foarte dura la adresa unui grup de cinci sau sase baptisti care voiau sa-si construiasca o casa de rugaciune si noi, ma refer la ortodocsi, n-am fost de acord. Probabil ca ati vazut manifestatia care s-a transmis la televiziune: amenintari cu pumni ridicati, cu cruci în mîini… Nu mai spun de celelalte manifestatii anticatolice, antigreco-catolice, culminînd cu refuzul de a ne alatura invitatiei ce i-a fost adresata papei de a vizita România. Nu înteleg astfel de lucruri. De aseme­nea, poate ca ma veti condamna, nu înteleg condamnarea homosexualilor, desi probabil ca în Parlament se va insista în continuare. Nu înteleg combaterea lor cu Codul Penal. Înteleg sa explicam oamenilor credin­ciosi de ce nu poate fi acceptata homosexualitatea sau de ce e o boala, în fond. Dar boala fizica, si spirituala, n-o tratezi cu închisoarea. Dupa cum, sin­cer va spun, poate parintele Marchis ma va condam­na, nu înteleg aceasta teribila campanie contra avortului. Sigur nu pot accepta crima, dar e o problema atît de intima a femeii, încît daca pot, ca Biserica, ca sluji­tor al bisericii, sa lamuresc pacatul care se savîrseste prin avort, voi face tot ce-mi sta în putinta ca sa explic în ce consta. Dar, sa vin din nou cu condamnari care sa mearga pîna la pedepse penale, nu cred ca e nor­mal. Nu vreau sa-l combat pe parintele Moisin care a propus în Senat un proiect de lege cu pedepsirea avortului. E nevoie de a ne apropia unii de altii si de a ne explica unii altora pozitiile pe care le adoptam. Fara ura, mînie sau porniri belicoase. S-a pomenit mai înainte cuvîntul mondialism. Si ma gîndeam: oare nu vom începe – unii, cel putin, desi vrem sa intram în Europa sau în NATO – sa condamnam europenismul, euro-atlantismul? Atitudinile acestea dure împotriva celor care au alte idei decît ale noastre, personal, si pun aceasta pe seama momentului decembrie 1989, nu le mai consider valabile la ora actuala.

Din punct de vedere teoretic, Bise­rica Romano-Catolica condamna fara drept de apel avortul. însa, curios, Biserica Ortodoxa, care deseori adopta atitudini fundamentaliste, din punct de vedere teologic, în problema avortului, nu a exprimat o doctri­na sau un punct de vedere oficial. Teologic vorbind, nu exista o pozitie oficiala a Bisericii Ortodoxe, care sa condamne avortul în felul în care este condamnat prin mijloace penale. E foarte important sa subliniem acest lucru, si e o calitate a ortodoxiei, nu a ortodoxismului. E dreptul viitoarei mame sau posibilei mame sa hotarasca împreuna cu sotul ei, daca e vorba de o sarcina în cadrul familiei. Dar nu vine un for din afara sa impieteze asupra constiintei mamei.

(FRAGMENTE DIN INTERVENTIA MITROPOLITULUI CORNEANU LA MASA ROTUNDA A GRUPULUI PENTRU DIALOG SOCIAL – GDS – GRUP CARE S-A DORIT CIVIC DAR A SFARSIT PRIN A FI ANTI-CRESTIN. ARTICOL PUBLICAT IN 1998, în revista „22”. DETALII LA VICTOR RONCEA ).

Mai zi ceva, daca mai ai ce! Din securist Badilita il face pe Corneanu om cu frica de Dumnezeu; din recunoasterea colaborarii cu Securitatea, Badilita il scoate om curajos; din acceptarea legalizarii si homosexualitatii, Badilita ni-l infatiseaza un om moral, incalecat pe-un cal alb. Ei bine, fratilor, se pare ca noi suntem prosti. Conform intelectualului Badilita. Si chiar suntem daca il credem. Mitropolitul apostat, tradatorul ortodoxiei, sprijinitorul poponarilor si sustinatorul avorturilor ne este prezentat pozitiv, in timp ce marii duhovncii, mari oameni de caracter cu o traire autentic ortodoxa ne sunt prezentati ca lichele, sau ca pseudocalugari. Cred ca aici dl. Badilita a incurcat paragrafele la tehnoredactare. Ar trebui sa revina cu scuze publice fata de toti care i-a jignit si nu in ultmiul rand si fata de noi, pentru ca ne considera imbecili, de vreme ce crede ca i-am putea accepta ideile caraghioase.

Ba, mai mult, sa vezi spalare pe creier la acest individ, cica „nu exista caz Corneanu, exista caz BOR, scos in evidenta de gestul mitropolitului de Banat”. Mai frate, daca n-am trai in 2008 as fi spus ca asta tocmai o fost eliberat din Pitesti si-acuma vrea sa reeduce intreaga suflare ortodoxa. Si tupeu, la un moment dat zice: „Fratilor, va rog sa va treziti macar o clipa si, daca nu va este rusine de voi insiva, de un mitropolit ortodox sau de un patrolog laic, atunci macar aveti frica de Hristos!”.

Desigur, „bufonul Badilita” se da in spectacol si cand face afirmatia cum ca „Semnul nebuniei este monopolizarea Duhului Sfant. Unde se va opri explozia aceasta de ura si abjectie? Cum e posibila o asemenea campanie, calificata drept „ortodoxa”, impotriva unui gest pe cat de firesc pe atat de sublim, precum impartasirea laolalta cu fratii crestini de alte confesiuni?”. Prin aceasta afirmatie, dar nu numai, Cristian badilita va intra irevocabil in istorie! Pe usa din dos… Semnul nebuniei noastre este fara indoiala dovada prostiei lui. Un mare ZERO la acest capitol, domnule Badilita, nici macar cu virgula… Se pare ca pana si el s-a saturat de propriile baliverne, iar acum incearca sa schimbe un pic placa: „Afirmatiile transante privitoare la „ereziile” catolice denota nu doar fundamentalism (asta ar fi un lucru pozitiv!), ci ignoranta crasa”. Ati inteles, nu se mai vorbeste de fundamentalism, acum suntem ignoranti.

„Frati ortodocsi, daca socotiti ca ignoranta, necinstea, ideologia, ura si tampenia agresiva constituie soclul unei discutii teologice, atunci ma vad obligat sa ma distantez categoric de secta voastra multimilenara si sa ma declar pur si simplu „crestin”.”

Frate neortodox, iti multumim ca ne lasi. Nichifor Crainic spunea ca Dumnezeu l-a facut pe om liber, iar Biserica il imbratiseaza pe om tocmai fiindca este liber. Daca fratia ta crede ca noi suntem prea inculti pentru tine si ca nu vrei sa te mai identifici cu noi, umilii si smeritii, nu putem decat sa ne bucuram ca ti-ai gasit drumul si ca nu ne tarai si pe noi alaturi de cale. Iti dorim mult succes si te rugam sa nu ne mai deranjezi decat daca ai ceva concret si „de bun simt” de afirmat. Decat sa scrii contra „talibanilor” ortodocsi de ce n-ai scrie elogios la adresa Papei? La urma urmei, fratia ta nu se identifica cu Ortodoxia, asa ca mai bine scrie despre noul tau drum, sa te cunoasca toata lumea cine esti. Iti multumim totusi ca nu ne uiti, chiar daca am vrea sa o faci, trebuie sa-ti multumim, pentru ca datorita tie ne dam seama mai bine si noi cine suntem. Ramai cu bine.