un blogger SCEPTIK

un blog sceptic

DEZMEMBRAREA IUGOSLAVIEI

Republica Socialista Federala Yugoslavia a fost creata dupa Primul Razboi Mondial si era alcatuita din Bosnia si Hertegovina, Croatia, Macedonia, Muntenegru, Serbia si Slovenia.

In 1980, dictatorul iugoslav Iosip Broz Tito a murit lasand in urma lui o lupta apriga pentru putere. Pana in 1982, datoria Iugoslaviei atingea 20 de miliarde de dolari, incat ambasadorul american din Belgrad, Lauwrence Eagleburger, a infiintat un grup numit „Prietenii Iugoslaviei” care au mijlocit „imprumuturi salvatoare” din partea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale [1]. Dar in acelasi an, FMI SI Banca Mondiala au stabilit termenii unui nou imprumut, numit „Structural Adjustement Programs” (SAPs), care a cedat in mainile acestoru Foruri economia tarii, influentand multe decizii politice. Efectul SAPs-ului a fost acela ca a „condus la haos economic si politic… Criza economica afecta stabilitatea politica… ameninta, de asemenea, sa agraveze tensiunile etnice” [2].

In 1989, Slobodan Milosevici ajunge presedintele Serbiei, cea mai mare si mai puternica republica iugoslava. Tot in 1989, prim-ministrul iugoslav calatorea in America pentru a se intalni cu George Bus Sr., pentru a discuta posibilitatea acordarii unui nou ajutor financiar. In 1990 incepe derulalrea programului FMI/Banca Mondiala, iar balanta cheltuielilor Iugoslaviei inclina spre minus. Ca rezultat, au fost abandonate programele sociale, moneda s-a devalorizat, salariile au ramas aceleasi, dar preturile au crescut. „Reformele au alimentat tendintele secesioniste care se hraneau atat de pe urma factorilor economici cat si a diviziunilor etnice, asigurand practic secesiunea de facto a republicii”, culminand cu independenta Croatiei si Sloveniei, in 1991.

In 1990, Serviciile Secrete Americane au emis o nota estimativa in care preziceau dezmembrarea Iugoslaviei, razboaie civile, aratand cu degetul spre Milosevic [4].

Germania a fost prima tara care a recunoscut independenta Sloveniei si Croatiei, exercitand presiuni, prin aceasta, si asupra altor tari [5]. Acest lucru a condus la Razboiul de 10 Zile din Slovenia, cand armata iugoslava a patruns pe teritoriul acesteia, la sfarsitul lui iunie 1991. Dupa Razboi, Comunitatea Europeana a recunoscut independenta Sloveniei, pe 15 ianuarie 1992, Natiunile Unite pe 22 mai, iar Slovenia adera la Uniunea Europeana in 2004.

In 1991 izbucneste un conflict intre Iugoslavia si Croatia, cand si aceasta isi declara independenta. Incetarea focului s-a infaptuit in 1992. Cu toate acestea, Croatia a continuat operatiuni militare de mica amploare pana in 1995, participand activ si la razboiul din Bosnia. In 1995, Croatia interprinde Operatiunea Furtuna, cu scopul de a cuceri regiunea Krajina. Un general croat a fost acuzat de catre Tribunalul din Haga pentru crime de razboi, in timp ce batalia a fost esentiala pentru „cimentarea independentei croate”. Statele Unite au sprijinit Operatiunea, iar CIA a oferit informatii militare croatilor, care au „scapat” de aproape 200 000 de sarbi, mai ales prin crime, jefuiri, incendierea satelor, intr-un cuvant, prin genocid [6].Armata croata a fost sprijinita de americani, iar generalul croat judecat la Haga a fost sprijint de CIA in mod personal [7].

In 1992 a inceput razboiul in Bosnia, care a durat pana in 1995. In 1990 Alija Izetbegovic, musulman fanatic si fost colaborator nazist, este ales presedintele Bosniei [8]. In 1992, Secretarul de Stat in administratia Bush Sr. este nimeni altul decat Lawrence Eagleburger, care l-a avertizat pe Milosevic despre posibilitatea deteriorarii relatiilor cu SUA, in urma acestor actiuni. Acest avertisment a fost dat la un an de la trimiterea in Bosnia, la presedintele Izetbegovic, a ambasadorului Warren Zimmerman, pentru a-l incuraja pe acesta sa renunte la orice intelegere „care ar putea impiedica dezmembrarea Iugoslaviei” [10].

Este logic de presupus ca dupa 1989, cand razboiul afgano-sovietic a luat sfarsit, iar mai apoi cel din Golf (1991), Al-Qaeda nu mai avea nici o legatura cu guvernul american. Totusi, in 1991, Osama bin Laden a sprijinit crearea unui front de caritate in Croatia. Ramura din Brooklyn a forntului, cunoscuta ca Al-Kifah, avea legaturi extinse cu ramura croata [11]. In 1990, CIA ii acorda visa liderului jihadului egiptean Omar Abdel Rahman, pentru a veni in Brooklyn si a conduce centrul Al-Kifah [12]. In 1992, un oficial al armatei americane s-a intalnit cu un oficial Al-Kifah „pentru a-l ajuta intr-o operatiune de sprijinire a musulmanilor din Bosnia” [13].

Serviciul secret German (BND) a oferit bani si arme musulmanilor bosniaci [14]. In 2002, interogarea unui oficial german, a relevat ca serviciile secrete din Iran, Turcia si SUA au organizat vaste operatiuni de contrabanda cu arme spre Bosnia, sprijiniti financiar si de Arabia Saudita, arme care vor fi ajuns in mainile grupurilor extremistilor musulmani. Pentagonul a fost foarte mult implicat in aceasta afacere [15].

Liderul croat din 1988, Franjo Tudjman, s-a intalnit in secret cu cancelarul german Helmut kohl, pentru a cadea de acord „asupra unei politici comune pentru dezmembrarea Iugoslaviei”, Croatia si Slovenia fiind aduse in „sfera de influenta a economiei Germane”. Ofiteri ai armatei americane au fost repartizati in Croatia, Bosnia, Albania si Macedonia, drept „consilieri”, aducand cu ei si trupe speciale de interventie pentru a-i ajuta [16]. Pe timpul razboiului din Bosnia, SUA antrena armatele croata si bosniaca, organizand si masive livrari de arme in regiune. Pe timpul celor 9 luni de incetare a focului, 6 generali americani s-au intalnit cu liderii armatei bosniace pentru a pune la punct ofensiva ce va intrerupe acordul pentru incetarea focului [17].

Dupa semnarea Acordului de la Dayton din 1995, care a insemnat sfarsitul Razboiului din Bosnia, Fondul Monetar International si Banca Mondiala au venit cu un plan pentru un nou ajutor financiar, „proaspetele state independente, dandu-si pe deplin concursul” [19].

In 1996, Mafia albaneza, in colaborare cu Armata Pentru Liberare din Kosovo (ALK) a preluat controlul traficului de droguri din Balcani. Armatae Eliberare din Kosovo a avut legaturi si cu mujahedinii afgani, inclusiv cu Osama bin Laden [19].

In 1997, ALK a inceput lupta impotriva fortelor sarbe [20] si in 1998 Departamentul de Stat american a sters-o de pe lista organizatiilor teroriste [21]. Inainte dar si dupa 1998 ALK a primit arme, sprijin si consiliere din partea SUA si NATO, Secretarul de Stat in administratia Clinton, Madeline Albricht, fiind apropiata cu liderul ALK Hashim Thaci [22]. Madeline Albricht care a avut un rol criminal in genocidul din Rwanda [23], l-a ales pe Hashim Thaci sa joace un rol important „din partea Washingtonului” la negocierile esuate de la Rambouillet din 1998 [24].

Atat CIA cat si BND au sprijinit teroristii ALK in Iugoslavia, si inainte cat si dupa bombardarea de catre NATO din 1999. BND avea legaturi cu ALK inca de la inceputul anilor 1990, cand ALK isi stabilea legaturile cu Al-Qaeda [25]. Membrii ALK au fost antrenati de Osama bin Laden in tabere din Afganistan. Pana si ONU a recunoscut ca majoritatea actelor de violenta au venit din partea membrilor ALK, mai ales din partea celor apropiati cu Hashim Thaci [26]. Alte servicii secrete care au fost implicate in antrenarea si intr-armarea armatei teroriste albaneze ALK au fost: Serviciul Britanic (MI6), Agentia pentru Aparare (DIA), Fortele Speciale Britanice (SAS) si „cele 3 companii private pentru securitate din America si Marea Britanie” [27].

Bombardarea de catre NATO din martie 1999 s-a facut sub pretextul opririi genocidului asupra poporului albanez, de catre sarbi. Administratia Bush a estimat ca 100 000 de albanezi sunt dati disparuti si ca „au putut fi omorati” de sarbi [28]. Insusi presedintele Clinton a comparat situatia albanezilor din Serbia cu cea a evreilor de pe timpul Holocaustului [29]. Ulterior cifra a crescut de la 100 000 la 500 000 [30], pentru ca in final sa se estimeze la 10 000, in timp ce datele oficiale, in urma investigatiilor au prezentat o cifra si mai mica, de numai 2 500 albanezi, presupunand a fi ucisi de sarbi [31]. Pe timpul bombardamentelor NATO, intre 400 si 1500 de civili sarbi au fost ucisi, NATO comitand crime de razboi, inclusiv bombardrea unui post TV sarb si a unui spital [32].

Cat despre Milosevic, i-a fost refuzat dreptul de a se apara singur, din motive medicale. Fostul ambasador canadian in Iugoslavia, James Bisset, a negat acest lucru, sustinand ca din transcrierea discutiilor reiese clar cum Milosevici „distruge” acuzatiile procurorilor, ca a fost doar un proces politic, si ca „vina lui consta in stabilirea faptului daca nemtii si americanii, care au jucat un rol esential in aceste varsari de sange si a violentelor din Balcani, vor fi lasati sa scape cu asta” [33].

La Tribunal, un general rus a marturisit ca a auzit-o pe Madeline Albricht „incurajandu-l pe liderul ALK, Hashim Thaci, sa incite la rascoala in Kosovo” [34].

In 2006, Milosevic moare in celula. Avocatul sau a afirmat ca Milosevic i-a fi spus ca ar fi fost otravit [35] si ca Milosevic ar fi trimis o scrisoare Guvernului rus in care spune ca este otravit cu un medicament foarte puternic, folosit in tratarea leprei si tuberculozei. Substanta, rifampicin, a fost gasita in sangele lui Milosevic, cu doua luni inainte de moartea, dar Tribunalul de la Haga a tinut acest lucru secret [37]. Cauza oficiala a mortii: atac de cord.

In februarie 2008, Kosovo si-a declarat independenta fata de Serbia, recunoscut la foarte scut timp de UE si SUA. Primul ministru este Hashim Thaci, fostul lider al teroristilor ALK, implicat in contrabanda cu arme si droguri, precum si in activitati criminale. In 2000, Madelaine Albricht i-a „ordonat” sefului procurorilor de la Haga, Carla del Ponte, sa-l stearga pe Thaci de pe lista suspectilor pentru crime de razboi [38]. Carla del Ponte a marturisit mai tarziu, denuntand crimele ALK si a liderilor ei, care n-au fost facute public, pentru ca „daca s-ar fi cunoscut crimele albanezilor, nimeni n-ar mai fi recunoscut independenta Kosovo” [39].

Adevaratul motiv al dezmembrarii Iugoslaviei? In 2000, Departamentul de Stat American, in colaborare cu American Enterprise Institute (AEI) au tinut o conferinta in Slovacia pe tema integrarii euro-atlantice. Printre participanti, lideri ai multor state si diverse oficialitati de prim rang [40]. O nota de corespondenta dintre un politician german si cancelarul german a dezvalui adevaratul motiv al campaniei NATO din Kosovo. N-a fost pentru impiedicare niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minoritati oprimate, ci pentru largirea NATO ca opozitie fata de Rusia, precum si motivul incontestabil al prezentei trupelor NATO in regiune, prezenta justificata de ei prin „instabilitatea” zonei.

Asadar motiv de natura imperialista, concretizat prin activitati criminale.

Tradus si adaptat de la: GeoPoliticalMonitor.com

––-

[1] Louis Sell, Slobodan Milosevic and the Destruction of Yugoslavia. Duke University Press, 2002: Page 28

[2-3] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[4] David Binder, Yugoslavia Seen Breaking Up Soon. The New York Times: November 28, 1990

[5] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[6] Ian Traynor, Croat general on trial for war crimes. The Guardian: March 12, 2008: http://www.guardian.co.uk/world/2008/mar/12/warcrimes.balkans

[7] Adam LeBor, Croat general Ante Gotovina stands trial for war crimes. The Times Online: March 11, 2008: http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article3522828.ece

[8] David Binder, Alija Izetbegovic, Muslim Who Led Bosnia, Dies at 78. New York Times: October 20, 2003.

[9] David Binder, Eagleburger Anguishes Over Yugoslav Upheaval. The New York Times: June 19, 1992: http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E0CE0DF113DF93AA25755C0A964958260&sec=&spon=&pagewanted=all

[10] History Commons, Bosnia and Herzegovina. Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_bosnia_and_herzegowina

[11] History Commons, Bosnia and Herzegovina: 1991: Al-Qaeda Begins Infiltrating Balkans Region Through Charity Front. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_bosnia_and_herzegowina

[12] Peter Dale Scott, The Road to 9/11: Wealth, Empire and the Future of America. University of California Press: 2007, page 141

[13] Ibid, page 149

[14] Tim Judah, German spies accused of arming Bosnian Muslims. The Sunday Telegraph: April 20, 1997: http://www.serbianlinks.freehosting.net/german.htm

[15] Richard J. Aldrich, America used Islamists to arm the Bosnian Muslims. The Guardian: April 22, 2002: http://www.guardian.co.uk/world/2002/apr/22/warcrimes.comment

[16] Gary Wilson, New reports show secret U.S. role in Balkan war. Workers World News Service: 1996: http://www.workers.org/ww/1997/bosnia.html

[17] IAC, The CIA Role in Bosnia. International Action Center: http://www.iacenter.org/bosnia/ciarole.htm

[18] Michel Chossudovsky, Dismantling Former Yugoslavia, Recolonizing Bosnia-Herzegovina. Global Research: February 19, 2002: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=370

[19] History Commons, Serbia and Montenegro: 1996-1999: Albanian Mafia and KLA Take Control of Balkan Heroin Trafficking Route. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[20] History Commons, Serbia and Montenegro: 1997: KLA Surfaces to Resist Serbian Persecution of Albanians. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[21] History Commons, Serbia and Montenegro: February 1998: State Department Removes KLA from Terrorism List. The Center for Cooperative Research: http://www.historycommons.org/topic.jsp?topic=country_serbia_and_montenegro

[22] Marcia Christoff Kurop, Al Qaeda’s Balkan Links. The Wall Street Journal: November 1, 2001: http://www.freerepublic.com/focus/fr/561291/posts

[23] Andrew G. Marshall, The Rwandan Genocide. Geopolitical Monitor: February 21, 2008: http://www.geopoliticalmonitor.com/content/backgrounders/2008-02-21/rwandan-genocide/

[24] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[25] Global Research, German Intelligence and the CIA supported Al Qaeda sponsored Terrorists in Yugoslavia. Global Research: February 20, 2005: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=431

[26] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[27] Michel Chossudovsky, Osamagate. Global Research: October 9, 2001:
http://www.globalresearch.ca/articles/CHO110A.html

[28] Tom Doggett, Cohen Fears 100,000 Kosovo Men Killed by Serbs. May 16, 1999: http://www.washingtonpost.com/wp-srv/inatl/longterm/balkans/stories/cohen051699.htm

[29] Wolf Blitzer, et al., Clinton: Serbs must be stopped now. CNN: March 23, 1999: http://www.cnn.com/US/9903/23/u.s.kosovo.04/

[30] Steven Erlanger and Christopher S. Wren, Early Count Hints at Fewer Kosovo Deaths. The New York Times: November 11, 1999: http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9D00E1DC1E3AF932A25752C1A96F958260&sec=&spon=&pagewanted=2

[31] Chris Marsden and Barry Grey, Investigations belie NATO claims of „ethnic genocide” in Kosovo. World Wide Socialist Website: November 9, 1999: http://www.wsws.org/articles/1999/nov1999/koso-n09.shtml

[32] Robert Fisk, Amnesty International: NATO Deliberately Attacked Civilians In Serbia. The Independent: June 7, 2000: http://www.commondreams.org/headlines/060700-02.htm

[33] James Bissett, The Milosevic Trial at the Hague Tribunal: Interview with former Canadian Ambassador to Yugoslavia. Global Research: September 30, 2004: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=591

[34] B92 Belgrade, US and NATO had Advanced Plans to Bomb Yugoslavia. Global Research: November 24, 2004: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=259

[35] Pierceland Herald, Milosevic feared he was being poisoned: lawyer. Global Research: March 11, 2006: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=2087

[36] CRG, Was Milosovic Poisoned? Global Research: March 14, 2006: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=2102

[37] Sara Flounders, Milosevic’s Death: A Political Assassination blamed on the Victim. International Action Center: March 16, 2006: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=2108

[38] Michel Chossudovsky, Kosovo: The US and the EU support a Political Process linked to Organized Crime. Global Research: February 12, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8055

[39] Elena Guskova, ”The Hunt: “Me and Military Criminals”. Global Research: June 22, 2008: http://globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=9418

[40] AEI, Is Euro-Atlantic Integration Still on Track? Participant List. American Enterprise Institute: April 28-30, 2000: http://www.aei.org/research/nai/events/pageID.440,projectID.11/default.asp

[41] Aleksandar Pavi?, Correspondence between German Politicians Reveals the Hidden Agenda behind Kosovo’s „Independence”. Global Research: March 12, 2008: http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=8304

decembrie 18, 2008 Posted by | ATITUDINI, ISTORIE, MASONERIE, NEW-AGE, OCULTISM, ORTODOXIE, POLITICA, STIRI | , , , , , , | Un comentariu

ATAC VICLEAN LA CREDINTA

Uniunea Europeana a stabilit niste masuri care contravin invataturii scripturistice. Nici o noutate, vor spune unii. Cam au dreptate insa atat Vechiul cat si Noul Testament condamna mancarea de carne in sange. Un editorial semnat de Ioan Enache, de la Credinta Ortodoxa, pe care l-am preluat si eu. Iata despre ce e vorba.

Nu ne vine să credem că un amănunt, aparent neimportant, şi un cuvânt asociat acestuia pot marca negativ viaţa duhovnicească a unui creştin şi pot avea urmări grele privind mântuirea. Amânuntul: tăierea unui animal sau a unei păsări în gospodărie pentru consumul de carne. Cuvântul asociat „amânuntului”: asomarea. De fapt, detaliul la care ne referim nu e sacrificarea propriu zisă a unui animal, ci modul cum aceasta se face. Din bătrâni există tradiţia că porcul sau viţelul se înjunghie în gât, i se secţionează artera care duce sângele spre cap, chiar ambele artere, iar pasării i se taie gâtul. Când sângerarea s-a terminat, atunci animalul este curăţat, tranşat şi preparat. (Până şi leii când vânează, după ce au prins animalul, îi înfig colţii în gât, repetând muşcătura, astfel încât sângerează abundent şi, după ce vânatul e mort, îl sfâşie şi îl mănâncă). Începând cu anul 2002, dar mai ales cu 2007, după intrarea României în UE, procedura, amănuntul de sacrificare, se schimbă. Animalul trebuie să fie mai întâi asomat (conform Ordinului nr. 425 din 19 septembrie 2002 al Ministerului Agriculturii, normă legală care decurge din pachetul de legi al UE). Ce înseamnă asomare? „Asomare – orice proces care atunci când este aplicat unui animal cauzează pierderea imediată a cunoştinţei până în momentul morţii animalului” (Art. 2, al. e, din Ordinul 425). Va să zică asomarea este o operaţiune dinaintea tăierii animalului prin care se obţine „pierderea cunoştinţei”, spune legea, „ameţirea”, zice DEX-ul. Cum se asomează porcul, mielul sau găina? Împuşcare cu glonţ captiv, lovire în cap, electronarcoza (mai exact o electrocutare, inclusiv în baie de apă) şi dioxidul de carbon (mai pe româneşte, gazare în toată regula). Mijloacele de ucidere sunt aceleaşi, numai că glonţul e liber, electrodul are o tensiune mai mare, gazul e mai dens, apare şi spaţiul vid, în care animalele se sufocă şi mor. De ce e nevoie de pierderea cunoştinţei înainte de ucidere? Pentru bunăstarea animalelor sacrificate. E un drept care decurge din Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, adoptată la UNESCO în 1978. De ce am insistat asupra acestor elemente mai mult tehnice? Pentru ca să putem prezenta în cunoştinţă de cauză cele care urmează. Complicaţia aceasta cu asomarea se dovedeşte, în fapt, o prefăcătorie, o mare minciună, pentru că mijloacele de liniştire sunt aceleaşi ca şi pentru ucidere. Dacă îi aplici o lovitură cu bara de fier în cap oii sau porcului, înseamnă că îi administrezi o porţie de bunăstare? Ce fel de bunăstare e aceea să-i tragi un glonţ în cap? Dacă îl gazezi ori dacă îl bagi într-o cameră vidă ori într-o baie conectată la priza electrică nu primeşte tot un şoc de moarte? Nu tot îl chinuieşti? Ba, poate că mai rău! Singura problemă e că aceste proceduri preliminare evită acţiunea directă a cuţitului. Anexa 4 la ordinul citat mai sus zice că, imediat după asomare, animalul trebuie incizat, ca să sângereze abundent. Bună treabă! Numai că funcţiile vitale sunt reduse într-atât, încât sângerarea este parţială. Ba, în dese cazuri, animalul e mort de-a binelea când i se taie artera. Şi dacă inima nu mai pompează, sângele stă pe unde l-a apucat moartea. Adică în tot corpul, care peste puţin timp devine carne de consum pentru oameni. Unii au observat repede acest detaliu esenţial: „Ţăranii spun că, odată asomat, din porc nu se mai scurge bine sângele, ceea ce face ca în unele zone ale corpului animalului să rămână cheaguri de sânge” (www.fabricadebani.ro). Aşadar, asomarea, sau omorârea înainte de înjunghiere, are un rost şi un sens. Se lucrează aşa cu scopul ca să rămână sângele în carne şi omul, creştin sau nu, să o mănânce. Şi ce e cu asta? Nu sunt creştini care comandă la restaurant o „friptură în sânge”? Nu există un fel de „carne a la tartar”, crudă şi cu multe condimente tari? Nu există locuri, mai ales în Asia, unde se consumă creier de maimuţă vie? (vezi O călătorie în China de Marin Preda). Nu există gospodării creştine unde se prepară, la tăierea porcului, sângerete? Sunt de toate şi încă multe altele numeroase. Toate vin din obiceiurile păgâne pe care le-am moştenit în gene. Sensul lor este călcarea poruncii lui Dumnezeu: „Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi” (Facere 9, 3-4).

Unele popoare de pe pământ au rămas păgâne, fiindcă au refuzat creştinarea, păstrându-şi obiceiurile vechi de a consuma sânge. În neamurile creştine există, de asemenea, persoane care, tradiţional sau accidental, consumă carne cu sânge sau chiar numai sânge. Asomarea, însă, vine ca măsură vicleană, satanică, de generalizare a consumului de carne cu sânge. E lege, pentru noua ordine de pe pământ, ca toţi să mănânce sânge de animal, ca toţi, dar absolut toţi să intre sub incidenţa unui păcat îngrozitor, aspru pedepsit de Dumnezeu. Datini şi obiceiuri barbare străvechi, de a bea sânge de animal sau de om (vampirii au tradiţii de la sumerieni, de la egipteni, de la khazari, de la huni etc.), revin, dar nu oricum, ci sub forma obligativităţii decurgătoare din legiuire corectă politic, fărădelege întemeiată pe o falsă convenţie care vrea să asigure bunăstarea animalelor. Prin minciuna-şmecherie că trebuie să acordăm animalelor linişte şi fericire înainte de a fi ucise, ajungem toţi băutori de sânge („Fiii piericiunii cei băutori de sânge, întunecaţi fiind la minte de tatăl lor, satana…”, Acatistul Sfântului Arhidiacon Ştefan, condacul 9). Şi ce dacă, veţi zice, mie mi-e poftă de carne! Iată răspunsul: „Nici un fel de sânge să nu mâncaţi în toate cetăţile voastre, nici de păsări, nici de dobitoace. Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său” (Levitic 7, 26-27). Motivul: „Pentru că viaţa a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca să vă curăţiţi sufletele voastre, că sângele acesta curăţeşte sufletul” (Levitic 17, 11). Ehe, vor spune unii, poveste a vechiului legământ, depăşită de vremi! Greşit, fraţilor, e actuală, reînnoită, „este lege veşnică pentru toţi urmaşii voştri, în toate aşezările voastre… ca tot sângele să nu-l mâncaţi” (Levitic 3, 17). Atunci ce să faci cu sângele animal: „Oricine… va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup e în sângele lui” (Levitic 17, 13). De ce am zis că interdicţia dumnezeiască e perpetuă? „Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis scrisoare, hotărându-le să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de (animal) sugrumat şi de desfrâu” (Fapte 21, 25). Acum ar trebui să spunem animal asomat, în loc de sugrumat, că e acelaşi lucru. Cine le dă creştinilor această hotărâre? Sfinţii Apostoli. De ce? Pentru că legea rămâne veşnică, sângele este pentru curăţire duhovnicească, atâta doar că legea a fost înnoită de Jertfa pe Cruce a Domnului Iisus Hristos. Sângele Lui ne curăţeşte sufletele acum, prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei, jertfa nesângeroasă. Noi nu primim sângele de la jertfele idolilor, ci sângele Arhiereului celui Mare: „Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii” (Evrei 13, 12). Pentru neputinţele noastre e legea nouă aşa, ca trupul şi sângele Mântuitorului să ni le însuşim sub formă de pâine şi vin. Dar cum îl vom primi pe Răscumpărător, când noi bem sânge de animal (unii şi de om!, nu mai vorbim de ucigaşii de prunci dar şi de adulţi, peste tot în lume!)? Cum? „Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor” (I Cor. 10,21). E o neîmpăcare definitivă între cele două feluri de pahare, pe care o ştie bine şi Satana. De aceea a găsit cu cale, bizuindu-se pe păcatele şi patimile noastre, să insinueze această perfidă lege a asomării, care, aparent, favorizează animalele, dar în realitate ne transformă pe noi, pe toţi, în băutori de sânge, cu preciziune călcători ai poruncilor lui Dumnezeu. Toţi cei care consumăm carne de la supermarket, în special de acolo, cu etichetă daneză, germană, americană, ungară sau de oriunde de altundeva, inclusiv din abatoarele româneşti, care sunt obligate să asomeze animalele, după legea UE, cinăm, de fapt, cu Satana, bem paharul demonilor, alungându-L pe Hristos. Nu fiindcă vrea El, ci pentru că aşa este voia noastră. Şi nu putem spune că nu am ştiut: acum se vorbeşte mult pe această temă, se scrie, se publică şi la televizor iar în Sfânta Scriptură găsim lămurită problema, aşa precum am arătat mai sus. Nu vă îndemn să încălcaţi legile stăpânirii acestei lumi, dar şi acestea sunt de ascultat doar până când ne afectează credinţa şi mântuirea. Sfinţii Mucenici ne-au dat exemplul elocvent în acest sens: au refuzat să jertfească demonilor! Există doar două soluţii: fie renunţăm definitiv la carne, fie, pentru neputinţe, jertfim o pasăre sau un animal fără asomare. Nu de alta, dar Cina lui Hristos e mai de preţ decât însăşi viaţa noastră în trup, fiindcă reprezintă viaţa veşnică!

februarie 7, 2008 Posted by | ATITUDINI, ORTODOXIE, STIRI | , , , | 10 comentarii