SI-A ANGAJAT PATRIARHIA DJ?

La sfarsitul lunii martie, a avut loc in Capitala un alt protest impotriva actelor biometrice. Patriarhia Romana a luat act de aceasta demonstratie si a emis un Comunicat. Avand in vedere ca tonul este mai moderat, dar ca totusi, in esenta este acelasi lucru, inclin sa cred ca Patriarhia a angajat un DJ sa remixeze cuvintele parintelui Stoica. Este rezonabila atitudinea de a nu reactiona sub presiune, dar Patriarhia se contrazice singura cand zice ca: „Biserica Ortodoxă Română nu reacţionează automat şi fără discernământ la presiunile şi manifestaţiile stradale ale unor asociaţii şi organizaţii, care – fără o consultare prealabilă cu Patriarhia Română – folosesc Dealul Mitropoliei ca loc de desfăşurare a mişcărilor protestatare”. Invitatia la dialog fost facuta in repetate randuri, dar reprezentantii Patriarhiei au inteles sa participe la acest dialog pur si simplu prezentand pozitia Patriarhiei, comentand ambiguu luarile de atitudine iar apoi ridicandu-se de la masa, in semn de protest fata de… lipsa de dialog. Biserica ar trebui sa reprezinte interesele credinciosilor si sa avertizeze si sa condamne tot ce poate atenta la mantuirea sufletelor acestora. Acest lucru este o datorie, o obligatie din partea ierarhiei si un drept pentru credinciosi, instituite chiar de Domnul Hristos. Prin lepadarea de problemele cu care se confrunta credinciosii, Ierarhii devin furi si isi pierd imputernicirea de a pastori enoriasii. Biserica este un factor de mentinere a pacii sociale in cadrul societatii, dar este ultimul lucru pe care trebuie sa-l faca in relatia cu Statul ateu/necrestin. Hristos n-a venit sa aduca pace ci „sabie”, si a condamnat atitudinea fariseilor. E drept ca a zis dati Cezarului ce este al Cezarului, dar ascultarea aceasta merge pana la pacat, deoarece cezarul este stapan pe bunurile pamantesti nu si pe cele sufletesti. Statul are dreptul sa-si tina evidenta cetatenilor, dar nu sa transforme cetateanul intr-un obiect si sa-i ingradeasca libertatea. Chiar daca acum este vorba de cipuri in pasapoarte, mass-media internationala a aratat ca in Occident aceste cipuri se implanteaza sub piele, iar experti in domeniul IT au demonstrat ca datele din acele cipuri nu sunt deloc sigure, putand fi usor manipulate/falsificate. Istoria recenta a demonstrat ca totul este folosit impotriva omului, pentru instaurarea dictaturii si a controlului total. Chiar si astazi, in vremurile asa zis democratice, asistam la transformarea treptata, dar din ce in ce mai vizibila, a lumii intr-un sistem socialist, mai comunist decat cel comunist simtit pe propria piele. Mai mult, zeci de documentare si informatii au dezvaluit adevarul despre presupusii teroristi si falsele atentate, nu numai din America, dar si din Spania, Marea Britanie sau alte parti ale lumii. Argumentarea cu securizarea datelor nu „tine” deoarece, cipurile pot fi hacuite, iar in al doilea rand, „teroristii” au fost agenti ai diverselor servicii secrete, insarcinate cu efectuare de operatiuni pentru instaurarea Guvernului Mondial. Este de-a dreptul uimitor sa vezi cum o problema asa de serioasa este ridiculizata de cei care ar trebui sa o condamne si cu cata usurinta purtatorul de cuvant al Patriarhiei a declarat ca va fi primul care-si va lua cip.

Pe de alta parte, trebuie maxima prudenta in expunerea cauzei, pentru ca foarte usor se pot oferi argumente partii adverse, prin atitudini exagerate, prin exces de zel, cuvinte spuse la „cald” si per ansamblu fara o sfatuire cu duhovnicul. Asa cum am aratat si in alt articol, campania de protete impotriva cipurilor trebuie sa se desfasoare sub semnul MARTURISIRII dreptei credinte si nu sub semnul fanatismului sau anarhiei, asa cum am remarcat in vreo doua cazuri pana acum. DECLAR IN MOD PUBLIC, PE ACEST BLOG, CA SA FIE CLAR PENTRU TOTI: SUSTIN CAMPANIA IMPOTRIVA CIPURILOR, PORNITA IN URMA LUARII DE POZITIE A PARINTELUI IUSTIN, DAR MA DELIMITEZ DE ORICE ACTIUNE EXAGERATA, NESABUITA SI NEDUHOVNICEASCA A UNORA CARE, PARCA FARA SA GANDEASCA, FAC AFIRMATII PUERILE, HAZARDATE SI PANICANTE.

Fiecare reactioneaza dupa cum ii este firea, unii pe un ton mai domol, altii pe un ton mai aspru, insa in tot cazul nu trebuie sa lipseasca argumentarea ideii. N-as vrea, pentru ca ma exprim mai acid, sa fiu incadrat in acest tavalug care observ ca inghite pe tot mai multi, mai ales din cei care protesteaza dar sunt in afara Bisericii. Atitudinea prompta, ferma, nu trebuie confundata cu „perlele” scoade de unii sau altii in diverse locuri si circumstante. Duhul marturisirii nu are de-a face cu anarhismul si dezordinea in care se zbat unele suflete framantate, pe drept cuvant, de aceasta problema. Singura vina pentru toata poveste o au Patriarhia si Sinodul, deoarece nu iese fum fara foc si tot efectul are si o cauza. Iata cateva din atitudinile lamentabile sesizate doar in ultima vreme in exprimarile Patriarhiei:

– refuza dialogul

– condamna reactiile firesti la stimulii din societate, cand ea insasi trebuie sa fie prima care sa reactioneze

– este total lipsita de atitudine in unele privinte, cum ar fi marsul homosexualilor, coruptia din societate, globalizarea, avorturile, ecumenismul sau conflictul din Kosovo

– acuza total aiurea pe unii ca vor sa se substituie Sinodului, interpretand rautacios unele afirmatii, exagerand si cautand nod in papura. Nu este in stare sa formuleze replici pertinente la acuzele care i se aduc.

– acuza pe altii de extremism si lipsa de dialog cand insasi refuza dialogul si practica metoda pumnului in gura, dupa principii staliniste, bine stiute si studiate

– emite comunicate jignitoare, penibile chiar pentru un asemenea nivel si fara argumentare temeinca, logica sau scripturistica si sustine actiuni care lezeaza demnitatea si integritatea morala, desi vehiculeaza cuvinte ca „Scriptura”, „Hristos”, „morala crestina”, „invatatura de credinta”

– sprijina actiunile politice si necrestine ale Statului, desi condamna implicarea in politica, uitand unde a dus compromisul cu sistemul ateu-comunist.

– nu da dovada de transparenta, ameninta cu diverse sanctiuni pe cei ce indraznesc sa se impotriveasca pumnului de fier al patriarhului Daniel, fara a preciza pe ce temei sunt fondate acestea

– intretine o stare de tensiune in Biserica, prin jignirea si „prigonirea” unora ca Parintele Iustin, macar ca sunt unii care in numele Parintelui actioneaza subminand insasi cauza pentru care lupta. Acuza pe toti cei care-i aduc reprosuri, de schisma, cand ea insasi intretine fermentii acestei (viitoare??) actiuni

– se ghideaza dupa norme proprii, interne, facand abstractie de ce se intampla in celelalte Biserici Ortodoxe, adevaratele Biserici Surori. Sinodalitatea si NU dictatura au lamurit dreapta credinta de inselaciuni, intotdeauna.

– alte probleme care ar trebui rezolvate CITITI AICI

Imi exprim in continuare durerea ca Patriarhia ne impinge incet dar sigur spre schisma si ca dialogul este impiedicat de unii ce se cred mai mult decat sunt. Induhovnicirea ramane in continuare principalul scop in viata si preocuparea esentiala pentru orice crestin. Sunt unii, din pacate, care cred ca impiedicand sau amanand decizia de „stantare” isi pot vedea nestingheriti de viata caldicica de pana acuma. Acestia sunt dintre cei care exagereaza in ton si in idei, cei neduhovnicesti, putin dati pe la biserica. Mersul pe la biserica si trecutul pe sub epitrahilul duhovnicului sunt cele 2 criterii prin care recunoastem un marturisitor de un anarhist. Clar sau nu?

TITULATURA NOUA: PATRIARHIA SEMIORTODOXA ROMANA

„Cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni” spune psalmistul David. Afirmatie perfect valabila.

Ce citim in Evenimentul Zilei de azi? Ca un anumit preot de la o biserica din Bucuresti, Pr. Nicolae Burlan, a indemnat enoriasii sa participe la un miting organizat in fata Parlamentului, impotriva actelor cu cip. Bravo lui, un preot vrednic, macar din punct de vedere al marturisirii credintei, ca altii nici atata lucru nu fac. Nu-l cunosc pe acest parinte, am citit in EVZ de dansul, dar pare un parinte curajos, cum se cade tot crestinului sa fie. Patriarhia a si sarit sa condamne atitudinea lui, „mai ales ca suntem in Post”.

Acest purtator de cuvant al patriarhiei, Stoica, incepe sa ne calce pe nervi tot mai apasat, in timp ce Prea Fericitul ne arunca in schisma. Deja relatiile din Sinod sunt foarte tensionate, tot datorita acestuia din urma, care-si impune propria dictatura. Patriarhia se inseala amarnic de crede ca noi o sa rabdam mult timp aceste umilinte la care suntem supusi tocmai de catre niste oameni care ar trebui sa fie reprezentativi pentru Biserica. Acest lup in blana de oaie, C. Stoica, a adunat numai bile negre de cand a ajuns la putere PF Daniel si lasa impresia ca slujeste la 2 domni: lui Dumnezeu cand isi arunca pe el haina preoteasca, si Mamonei cand o da jos, a se citi o leapada, ca parca odata cu lepdarea hainei isi leapada si credinta. Cel putin asa da impresia…

Nu stim de unde tupeul asta, nemaiintalnit la oamenii sfinti de odinioara, de a pune pumnul in gura, de a ascunde voit adevarul, de a jongla cu termeni cu dublu inteles, totodata acuzand pe altii tocmai de ce sufera ei: de manipularea maselor, de subminarea credintei si de… extremism.

Acest parinte din Bucuresti a fost luat in vizor si, mai mult ca sigur, asa cum da de inteles Evenimentul Zilei, va fi judecat in Consistoriu. Asta dupa ce si Pr. Valica, autor al unei pozitii pur si simplu lamuritoare asupra Comunicatului Parintelui Iustin, a fost la randu-i luat in vizor. Sa vedem ce va fi si pana unde va merge obraznicia si provocarea acestor lupi in blana de oaie, tradatori de neam si credinta.

Biserica nu este o institutie, Biserica este o comunitate a celor ce impartasesc acelasi crez. Noi suntem trecatori pe acest pamant, de drept, cetateni ai Cerului. Ne supunem stapanirii pamantesti si dam cezarului ce este al cezarului, dupa porunca dumnezeiasca, dar ascultarea merge pana la pacat!

Domnul parinte Stoica nu face el legile, si nici Inalt Prea Fericitul. Legile Bisericii sunt Canoanele Sfintilor Parinti si asa cum un judecator pune in aplicare legea si nu o face el, tot asa, judecata in Biserica se face dupa niste Canoane, care nu se elaboreaza in cerc restrans, in mai stiu eu ce chilie.

In Biserica stau laolalta cei facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Onoarea, demnitatea, marturisirea sunt virtuti dumnezeiesti si de capatai. Nici o lege pamanteasca nu le poate aboli. Mai mult, Declaratia Drepturilor Omului sprijina aceste drepturi dumnezeiesti recunoscandu-le si in statul laic. Nerecunoasterea lor inseamna totalitarism si abuz. Ei bine,  daca datorita unor vanitati omenesti aceste virtuti ajung sa fie nesocotite, iar chipul cel dumnezeiesc al omului, stalcit, asa cum a fost si in comunism, acest comportament este de condamnat in Biserica lui Hristos!

Ori parintele Stoica traieste in dimensiuni paralele si timpul domniei sale trece mai greu, ramanand captiv in era comunista, ori ne indreptam, asa cum am spus mai sus, spre o schisma, care NU ESTE DE DORIT.

Mi-e si sila deja, sa citesc comunicatele Patriarhiei care numai ortodoxe nu prea mai e. Sa nu uite cei de acolo, ca nici un mormant nu-i prea adanc, in care sa nu patrunda in el blestemul si mania lui Dumnezeu (de la Iorga citire!) si ca Dumnezeu e milostiv judecator cu pacatosul de rand si aspru judecator cu cei carora le-a incredintat pastorirea turmei castigata cu scump Sangele Sau! Sa nu indrazneasca cineva sa-l mustre (pe linie bisericeasca) pe acesti parinti, c-o vom lua-o in nume personal si sa vezi atuncea mitinguri!

PS! Nu sunt cleric.

F.O.R.-UL CONTESTA ACTELE BIOMETRICE

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preşedintele României,

Parlament,

Guvern

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

N O T E:

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

2. http://www.forul.ro/

3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

BANC TEOLOGIC

INTREBARE LA RADIO TRINITAS: Care este singura lumina care nu lumineaza?

RASPUNS: Lumina (ziarul) Patriarhiei.

BAD BOY RONCEA. VICTOR RONCEA.

Patriarhia Romana vegheaza asupra presei ca nu cumva sa se strecoare ceva nedogmatic, neblagoslovit, mai ales cand blagoslovenia e inteleasa mai mult pe linie – sa zicem politica? – neduhovniceasca. Ultima jertfa: Victor Roncea, ziaristul. Cu ce-a gresit domnul Roncea fata de Patriarhie? Pai a gresit criticandu-l pe PF Daniel, daca asta poate fi considerata greseala. A vorbit despre ceata care inconjoara moartea fostului patriarh Teoctist, a facut niste dezvaluiri deranjante, iar mai nou, a comentat faimosul articol S din noul statut, precum si faptele celor doi ierarhi care ar trebui caterisiti – conform canoanelor – Nicolae Corneanu si Sofronie Drincec. De asemenea domnul Victor Roncea a gresit clar, grav si indubitabil si cand a scris pozitiv despre Parintele Iustin Parvu. Asa ca una peste alta, cum spune si dumnealui, te pomeni ca Patriarhia l-o afurisi pe el inaintea celor doi ierarhi.

Acuma, ce treaba avem noi cu domnul Roncea va intrebati, asa-i? Pai avem, pentru ca Patriarhia, de cand cu PF Daniel in fruncea-i a inceput o serie de comunicate de-a dreptul penibilie, iar cand cineva sanctioneaza modul deficitar in care Patriarhia intelege sa-si faca auzit punctul de vedere, repede se emite un comunicat cu privire la acea persoana. N-am vazut sa se emita comunicate pe alte teme mai importante cum ar fi marsul pro-homo sau despre codul familiei, sau de ce nu, chiar despre fapta Mitropolitului Corneanu. Ah, da imi amintesc, despre fapta de la Timisoara, Patriarhia a zis ca nu-i ferm convinsa… Auzi… Bine, si pe langa astea, ar mai fi si alte lucruri, nu vreau sa ma pronunt, le stiti si voi la fel de bine, se vede si din avion.

Dar am si eu o intrebare (atentie! – e retorica, nu va apucati sa raspundeti 🙂 ): in comunicatele emise vis-a-vis de domnul Roncea sau domnul Ciachir, sau cati or mai fi fost, suntem si noi inclusi nu? Ca daca suntem in acelasi duh, automat intram sub incidenta organelor de justitie, nu? Chiar daca nu suntem nominalizati, ar trebui sa ne simtim inclusi… Si inca o chestie: poate cei de la Relatii cu Presa din cadrul Patriarhiei ar vrea sa-si revizuiasca modul de actiune (sau este impus de PF Daniel?) si sa-si pastreze energia pentru evenimente cu adevarat importante. Pesemne de aia nu prea reactioneaza sau daca o fac, o fac slab, ca nu le mai ramane destula vlaga. Poate ca ar fi bine sa dea dovada de maturitate – maturitatea este o virtute duhovniceasca.

Si ca sa raspund si celor dintre noi care ne acuza de fanatism/extremism/etc, le amintesc faptul ca noi suntem doar EFECTUL. Cauza trebuie cautata in alta parte. Dar ati vazut voi, vorba aia, vreo imparatie care sa se destrame pe sine?

Pana la urmatorul comunicat, va doresc toate cele bune.

PS! Nu vad de unde amanarea deciziei privitoare la IPS Corneanu, asta in conditiile in care, dupa cum am inteles, nici un cleric nu mai are voie sa puna piciorul pe pamant rusesc. Iar acest gest al rusilor este o sanctionare aspra pentru Sinodalii nostri. Oare ei pricep ceva din toate acestea? Dupa lentoarea cu care actioneaza, as zice ca nu. Vremuri grele, monser, caldura mare…

PATRIARHUL TARII, TOVARASUL DANIEL

Profesorii teologi care il doreau cu atata ardoare la Bucuresti pe PF Daniel au ajuns sa aleaga intre calitatea de dascal si aceea de paroh, sau au fost pusi la contributie: sa verse Patriarhiei sume de bani din contul parohiei.

Pentru a li se lua membrilor adunarilor eparhale dreptul de-a alege nemijlocit ierarhi, a fost modificat, asadar, Statutul Bisericii. Asta s-a facut pe fata, cu concursul majoritatii sinodale (exceptii: IPS Bartolomeu, IPS Pimen, IPS Nicolae si inca doi ierarhi tineri). Prerogativa patriarhului de-a infiinta stavropighii s-a facut pe sub mana. Ea ii loveste pe toti ierarhii – nu exista episcop eparhiot in Romania care sa nu aiba manastiri de calugari si de maici in eparhie, multe infiintate cu greutate si intretinute cu truda. Parte dintre ele sunt emblematice pentru arhiepiscopia sau episcopia respectiva. Episcopii sunt ingrijorati.

Este propriu naturilor dictatoriale sa se debaraseze fara complexe de cei care i-au ajutat sa vina la putere, cum au facut Carol al II-lea sau Ceausescu. Iar cand fostii sprijinitori inteleg faptul acesta este prea tarziu. Primul episod din patriarhatul Prea Fericitului Daniel ne-a amintit de Miron Cristea; ma refer la decorarea PF Sale de catre presedintele Traian Basescu. Asta se intampla cand nu se uscase bine cerneala de pe capitolul „Regimul comunist si cultele religioase”, text care mintea si improsca cu noroi Sfanta noastra Biserica, indeosebi pe ierarhii si patriarhii care i-au succedat Prea Fericitului Daniel. Linistit dinspre partea politica, noul patriarh putea sa isi exercite stilul autoritar. Adaosul la articolul 26 din Statutul bisericii sugereaza un fel de papalizare a PF Sale.

Un alt reflex al aceste itendinte il reprezinta si faptul ca la sesiunea de saptamana viitoare, PF Daniel vrea sa treaca prin Sfantul Sinod 15 arhimandriti facuti cu hurta ca la regiment. Se cuvine sa ne amintim ca treapta de arhimandrit este cel mai inalt rang monahal si nu poate fi acordat oricum.

Ne-am fi aSteptat ca PF Daniel, cu talentul „managerial” recunoscut, sa se ilustreze ca atare mai intai la nivelul Arhiepiscopiei Bucurestilor, unde sunt atatea de infaptuit. Pentru ca inainte de toate este Arhiepiscopul Bucurestilor si nu papa peste colegii P.F. Sale – membrii Sfantului Sinod.

S-a intamplat in urma cu zece zile un fapt demn de relevat. PS Calinic Botosaneanul, fostul vicar de la Iasi al PF Daniel, a contestat alegerile preliminare pentru Mitropolia Moldovei, acuzand fraudarea lor. Nici atunci cand PF Daniel a incercat sa dreaga busuiocul, PS Calinic nu s-a lasat. Gestul sau de curaj si demnitate a fost intampinat cu simpatie generala. Nu a trecut neobservat nici Memoriul celor 500 de intelectuali ieseni in raspar cu intentiile Patriarhului. Acesta a prezidat, conform Statutului, alegerile preliminare de la Iasi. Cine le-o fi fraudat? Probabil tot cel ce a lungit articolul 26 din Statut cu o prerogativa patriarhala fara precedent.

In mod paradoxal, nu alegerile de ierarhi, ci aceasta prerogativa autoritarista, introdusa ilicit in Statutul Bisericii, va fi cel mai arzator subiect al Sesiunii sinodale de saptamana viitoare. Vor inghiti episcopii nostri lungirea si masluirea articolului 26? Daca da va fi spre rusinea lor si inseamna ca ne indreptam spre o dictatura patriarhala.

Dan Ciachir, ZIUA

UNDE DAI SI UNDE CRAPA

Lovitura de teatru in cazul recentei tulburari pricinuite de PF Daniel si acolitii sai. Daca la un moment dat, am fost tentati sa credem ca situatia se va rezolva si ca ceea ce eu am numit manipulare, iar Claudiu Tarziu furt pe fata, vor fi niste vorbe spuse „la cald”, iata ca Patriarhia prin noul Comunicat care parea ca limpezeste apele, nu face decat sa le tulbure si mai tare. Despre ce e vorba? IPS Bartolomeu a sesizat Patriarhia in legatura cu aceasta neregula dar nu a primit raspunsul decat la vreo 10 zile si asta datorita mediatizarii subiectului, ca altfel nici n-avea sa primeasca vreun raspuns… In replica Patriarhiei se sustinea faptul ca totul a fost pe bune, existand acordul membrilor Sinodului, care ulterior votarii Statutului au elaborat o Anexa. De ce s-o fi elaborat anexa asta cu completari la Statut imediat dupa votarea Statutului e un mare semn de intrebare, dar si mai surprinzator este faptul ca Patriarhia minte cu nerusinare cand spune ca 2 dintre membrii Sinodului, IPS Bartolomeu si Pimen, actualii contestatari ai articolului totalitarist, ar fi avut cunostinta de acest articolas, exprimandu-si chiar sustinerea pentru el! Cata nesimtire!

Acum, in recentul comunicat, Patriarhia afirma ca se vor efectua modificarile necesare. Insa, si aici e-aici, nu-i asa. Patriarhia vrea de fapt nu sa elimine articolul ci sa-l reglementeze prin Regulamentul de functionare al manastirilor. Ori Regulamentul este inferior Statutului, deci articolul ramane in vigoare. Cu alte cuvinte, Patriarhia ne da cu praf in ochi!

Detalii la Claudiu Tarziu:

Avându-i alături pe călugării din eparhiile Clujului şi Sucevei, Mitropolitul Bartolomeu Anania a declarat pentru NewsIn că nu intenţionează să renunţe la cererea sa de radiere din statutul BOR a articolului care prevede înfiinţarea de mănăstiri direct subordonate patriarhului. Ca şi la Cluj, stareţii din eparhia păstorită de ÎPS Pimen au avut o adunare la Mănăstirea Putna prin care au cerut Sf. Sinod rectificarea acestui paragraf din noul statut al BOR.

„Regulamentul este inferior statutului. Nu statutul derivă din regulament, ci invers. Stavropighiile existente deja în România trebuie trecute în statutul BOR la capitolul legat de mănăstiri”, a subliniat ÎPS Bartolomeu cu privire la răspunsul Patriarhiei la sesizarea sa. Până atunci, Mitropolitul Bartolomeu Anania susţine că „statutul este suspendat, fiind inoperant”. ÎPS Bartolomeu Anania va pleda în proxima şedinţă a Sf. Sinod pentru „radierea articolului din noul Statut al BOR şi nu pentru varianta clarificarii prin regulament”.

PATRIARHIA SE JOACA DE-A MANIPULAREA

… si cu nervii nostri. Mult iubita noastra Patriarhie.ro a emis in urma presiunilor facute un Comunicat. In stilu-i caracteristic, zeflemisto-batjocoritor cu care ne-a obisnuit in ultima vreme. Claudiu Tarziu comenteaza foarte bine si nu gasesc nimic de adaugat, decat fraza lui de incheiere: „Nu e frumos si nici recomandabil sa ne insulte inteligenta”.

Patriarhia Romana a reactionat neasteptat de prompt la demersul public al IPS Bartolomeu si al staretilor de manastiri din eparhia sa privind infiintarea de stavropighii. Din textul comunicatului de presa al Patriarhiei, pe care il redau mai jos, reiese insa ca: 1. Modificarea din Statutul BOR s-a facut cu stirea Patriarhului Daniel; 2. Ingrijorarea IPS Bartolomeu este intemeiata.; 3. Patriarhia va modifica Statutul in sensul cerut de IPS Bartolomeu.

Sa le iau pe rind. Patriarhia sustine ca reactia IPS Bartolomeu nu este justificata si arata ca „dupa definitivarea textului întregului Statut au fost discutate şi adoptate un număr de alte 25 de amendamente la art.1-89 din Statut, definitivate în şedinţa sinodală anterioară din 23-24 octombrie 2007”. Constructia frazei este aiuritoare. Cum adica au fost adoptate amendamente dupa ce s-a finalizat textul Statutului?
Si, culmea, nici vladica Bartolomeu, nici vladica Pimen al Sucevei – care inteleg ca a reactionat la fel – nu-si mai amintesc despre acest amendament fundamental?

Pe urma, Patriarhia pretinde ca nu se anuleaza autonomia eparhiilor. Dar atunci cum se numeste actul de vointa unilaterala a Patrihului de a infiinta manastiri in subordinea sa fara acordul episcopului locului? Mai la vale, Patriarhia arata ca stavropighia e o realitate veche in Biserica si este intemeiata canonic. Este, sigur. Dar nu este canonica si infiintarea ei fara acordul ierarhului locului.

Adevarata informatie este insa plasata la finalul documentului, unde Patriarhia anunta ca va modifica Statutul din nou, „în sensul că decizia patriarhală de înfiinţare a unei stavropighii se va emite după ce s-a obţinut acordul scris al ierarhului eparhiot şi aprobarea Sfântului Sinod”.

Asadar, Patriarhia recunoaste ca este necesara aceasta precizare, care nu exista in Statut azi. Prin urmare, IPS nu a reactionat nici alarmist, nici nejustificat.

Una peste alta, comunicatul Patriarhiei este o mostra de manipulare din speta ignobila a „prostirii pe fata” sau a celei „crede ce-ti spun eu, nu ce vezi cu ochii tai”. Ar trebui ca oamenii „de imagine” ai PF Daniel, ca si Patriarhul insusi, sa dovedeasca mai mult respect pentru credinciosi si pentru ierarhi. Nu e frumos si nici recomandabil sa ne insulte inteligenta.

JOCURI DE CULISE BLAGOSLOVITE

Cu mare tristete va supun atentiei fratiilor voastre aceste impresii. ZIUA scrie ca nominalizarile facute de sinodul mitropolitan intrunit la Iasi au fost fraudate in defavoarea PS Calinic Botosaneanul. 500 de intelectuali au redactat un protest, dar cui ii pasa? Nu trebuie ignorat nici faptul ca frauda de acest gen devine o moda in BOR mai ales -si as vrea sa gresesc aici- de cand cu PF Daniel la pupitrul tehnic. Asa s-a intamplat si la Sibiu, unde trebuia sa iasa PS Andrei ca Mitropolit al Ardealului insa a iesit preferatul PF Daniel, Laurentiu Streza. Prima data iesise PS Andrei dar PF Daniel a dispus renumararea voturilor. Cam ca acuma la Iasi, acelasi scenariu, alti actori… Deh… Se pare ca PS Andrei ar fi suferit un preinfarct in urma acestor jocuri de culise nedemne. Acum a fost pus la zid PS Calinic, om duhovnicesc si smerit. In locul acestor oameni sunt sprijiniti, ridicati, propulsati, cum vreti sa-i spuneti, oameni de nimic, neduhovnicesti, care mai mult fac rau Ortodoxiei, cu tot cu studiile lor.

Iata niste semne de intrebare, dar stati asa, circul continua. Dupa ce-si pune oamenii lui in locuri cheie, PF Daniel ajunge la level 2: infiintarea de manastiri sau chiar trecerea unora in directa lui subordonare, prin care lucru, Sfintele Canoane sunt incalcate. Claudiu Tarziu si Dumitru Manolache scriu despre aceasta. Mai nou, PF Daniel vrea in directa sa subordine manastirea de la Techirghiol, acolo unde ieromonah este Parintele Arsenie Papacioc.

Victor Roncea, de la Ziua, dupa asasinarea Patriarhului Teoctist, musamalizata de presa si de organele competente, a dezvaluit intr-un numar Ziua cum ca PF Daniel a cerut vicarilor de la Patriarhie sa tina sub tacere celelalte taieturi de pe trupul Parintelui Teoctist. De asemenea, PF Daniel il are sub aripa sa atot-protectoare si pe PS Sofronie care, dupa cum dezvaluie unele figuri din anturajul Prea Sfintiei Sale, are apucaturi cam mafiote: ameninta famiile calugarilor ce nu i se supun in privinta ideilor ecumeniste si anti-canonice, face shimbari pe-acolo dupa bunul plac, oare sa mai amintim de Boboteaza din acest an? Si inca un lucru: la o televiziune locala din Oradea sunt niste inregistrari cu ierarhul sus-numit, in care acesta, intrebat ce crede despre anti-ecumenisti ar fi afirmat ceva de genul: „Astia? Nu-i bagati in seama, sunt niste draci. Dar vor veni ingerii si le vor taia aripile cu sabia”. Cum adica Prea Sfintite, o sa incepeti sa ne linsati? Cum spunea si Claudiu Tarziu, ati inceput cumva vanatoarea de anti-ecumenisti? S-a deschis sezonul? Este vorba despre acelasi ierarh care a indraznit sa jigneasca pe un Iustin Parvu sau Arsenie Papacioc, etichetandu-i drept senili, extremisti, etc. Prea Sfintia Voastra, extremisul nu e altul decat insusi persoana Sfintiei Voastre. Cum altfel ar putea fi catalogata/interpretata slujba in comun cu prelatul greco-catolic, daca nu un act de extremism? Sau atitudinea totalitara pe care o aveti fata de supusii Sfintiei Voastre. N-aveti pic de respect nici fata de IPS Bartolomeu, Mitropolitul sub ascultarea caruia sunteti: i-ati inchis telefonul in nas, spunandu-i sec: „Eu nu fac ascultare decat de Patriarh”. Oare ce-ar spune Sfintele Canoane despre asta, huh? Sau Sfintia Voastra nu dati socoteala in fata oamenilor, ci numai in fata Domnului…

Mie-mi miroase a dictatura. Ceva pute in toata tarasenia asta. Duhovnicia si interesul pentru sufletele noastre sunt sacrificate pentru interese proprii. Sinodalitate? Nici vorba. Corectitudine? Da’ de unde. Un nou produs, marca Daniel.

Sa traiti Tovarase! Ura! Ura! Ura!

Stie cineva vreun sculptor? Sa-i facem si o statuie…

OBICEIURILE PROASTE MOR GREU

Cica asa zice o vorba englezeasca: „Obiceiurile proaste mor greu”. Si se aplica de minune in cazul Patriarhiei Romane. Ortodoxe, se-ntelege. Desi pana acum noul Patriarh s-a comportat multumitor, din punctul meu de vedere, iata acum o bila neagra pentru ei. Nu stau mult pe internet, intru sa rasfoiesc vreo 2-3 ziare si sa mai pun ceva pe blog. Asa se face ca aruncandu-mi privirea pe clasamentul wordpress dau de acest articol. Nu ma dau in vant dupa comunicatele Patriarhiei, desi daca n-ar fi site-ul lor realizat in Flash, l-as fi vizitat si eu. O idee mai stupida decat a face un site 100% in Flash nici ca se putea. Imi apare pe tot ecranul „plug-in missing”, „click here to download…” si alte prostii d-astea. Asa ca ma multumesc cu comunicatele „pescuite” de prin alte parti. Totusi acesta m-a intristat profund.

Referitor la opiniile exprimate de Domnul Dan Ciachir in articolul intitulat “O tacere meschina”, aparut in cotidianul Ziua din 27 februarie 2008, facem urmatoarele precizari: Solidaritatea ortodoxa se exprima si altfel decat prin declaratii publice.

Patriarhia Romana, principial, nu are o atitudine de mercenari, care actioneaza la comanda pentru ca sunt platiti si nici nu ia automat atitudine in orice problema de natura politica, doar ca sa dubleze mimetic si contradictoriu declaratiile politice ale conducerii de stat privitoare la probleme politice de actualitate.

Biserica Ortodoxa Romana nu acorda prioritate activitatii politice la nivel international, ci cultiva relatii interortodoxe, intercrestine si interreligioase de solidaritate si pe alta cale decat prin declaratii publice la evenimente politice.

Astazi solidaritatea ortodoxa trebuie cultivata nu doar de ochii lumii, ci in mod concertat, sistematic si constant, nu sporadic si emotional, dupa preferinte etnice prestabilite.

Solidaritatea cu ortodocsii sarbi se realizeaza astazi pe cai multiple, nu toate exprimate public cu zgomot mediatic, ca, de pilda, activitatea Asociatiei de prietenie sarbo – romana sau a Comisiei mixte de dialog intre Patriarhia Romana si Patriarhia Sarba.

Oricum, Patriarhia Romana nu poate, in nici un caz, lua ca dreptar comportamentul mediatic tendentios si opiniile Domnului Dan Ciachir.

Pr. C. Stoica – Consilier patriarhal

Iata aici si articolul domnului Dan Ciachir.

Eu sa fi fost in locul domnului parinte consilier Stoica mi-as fi dat demisia. Cum iti poti pune iscalitura pe un astfel de document ce aduce aminte de vremurile ocupatiei comuniste? Articolul domnului Ciachir este foarte bun. Domnia sa sublinieaza clar acele lucruri pe care noi ne facem ca nu le vedem si ne varam capu-n nisip. Si cu atat mai mult cu cat esti crestin, daramite ortodox, trebuie sa afisezi demnitate in orice situatie. N-as vrea sa cred ca acest comunicat, elaborat de politrucii din cadrul Patriarhiei.ro se vrea a fi un atac la adresa domnului Ciachir care l-a sustinut pe IPS Bartolomeu pentru scaunul patriarhal. Cu astfel de atitudini ne facem de cacao…

In ce priveste comunicatul in sine, justificarile si ideile expuse sunt copilaresti, puerile, stupide, IPOCRITE ca sa nu zic si false.

Cum adica sunt si alte mijloace de solidaritate nu numai cele de ochii lumii? Sigur ca rugaciunea este mai puternica decat zeci de petitii dar sa analizam atitudinea mironositelor: s-au ferit ele sa-si marturiseasca dragostea si atasamentul fata de Hristos? Nu! Le-a fost lor teama de reactia autoritatilor? NU! Si erau niste femei… N-as vrea sa mi-i imaginez pe cei de la Patriarhie in locul mironositelor… Ar fi fugit ca naparcile… Asta, domnule parinte Stoica si Prea Cucernici parinti, este un sofism, o ipocrizie. Aduceti-va aminte de re-primirea lapsilor in Biserica Primara, cei ce se lepadau doar de ochii lumii de credinta, dar pe ascuns se rugau lui Dumnezeu. Acestia erau socotiti ca apostati. Nu merge cu jumatati de masura, nene!

Cum adica Patriarhia nu are o atitudine de mercenari? Pai ce, noi cei ce ne-am declarat solidaritatea cu fratii sarbi suntem mercenari? Adica suntem platiti de Moscova sau cum vine asta? Ma abtin de la alte comentarii rautacioase ce cu usurinta s-ar putea face vis-a-vis de acest subiect. Ar trebui sa le fie rusine celor de la Patriarhie pentru paragraful acesta. Sa-i vedem pe ei in situatia de a-si pierde familia, pamantul, averea, locul de munca, oare ei cum ar reactiona? Sa fie si ei lipisiti de orice sprijin si mangaiere sa vedem crestinismul din ei, taria lor. Oare nu este solidaritatea o porunca data de Hristos? Nu zice El: plangeti cu cei ce plang si radeti cu cei ce rad? Nu ne invata El ca la Tatal se ajunge numai prin aproapele? Nu ne invata El ca nimeni nu este mai fericit decat a-si pune sufletul pentru aproapele sau? Se pare ca personalul de la Patriarhie a fost prea bine spalat pe creier in afara. Poate ar fi bine sa se consulte cu niste oameni induhovniciti, sa mai zica si ei un Doamne Iisuse… inainte de pune ceva in aplicare.

Nu pricep ce relatii interortodoxe are BOR de vreme ce TOATE celelalte Patriarhii ii critica pozitia adoptata fata de ecumenism, mai bine zis nu pozitia cat modul de a face ecumenismul. Deci si asta pica. Poate cei de la Patriarhie ar trebui sa citeasca si Comunicatele altor patriarhii surori sa nu se maguleasca numai cu cele scrise de ei. Ca sa fie mai bine informati, nu de altceva… Cat priveste relatiile intercrestine, da, BOR acorda prea mult timp relatiilor cu eterortodocsii neglijand pe de cealalta parte relatiile cu Bisericiile Ortodoxe surori. Asta nu-i prea frumos nu?

„Astazi solidaritatea ortodoxa trebuie cultivata nu doar de ochii lumii, ci in mod concertat, sistematic si constant, nu sporadic si emotional, dupa preferinte etnice prestabilite.” De-acord. Foarte bine zis! Acuma sa vedem daca este vorba doar de o fraza pompoasa sau de ceva concret. Sa ne spuna si noua, domnul Stoica si cei din compania dumnealui, care sunt acele actiuni concrete, sistematice, constante si nu doar de ochii lumii? In 1999 pe timpul bombardamentelor din Serbia, in comunicatul PF Teoctist, pe care dupa lungi eforturi, am reusit sa-l procur si eu, si asta nu de la Patriarhie ci dintr-o revista englezeasca, se arata ca s-a dispus un program de rugaciune in toata tara, de solidaritate, de blah blah blah. Nu s-o facut nimic. Astazi, vin aceiasi baieti iscusiti in dezinformare ortodoxa si zic la fel, ca solidaritatea nu se manifesta sporadic si emotional, ci prin fapte concrete, concertate, dirijate, adica noi nu suntem prosti sa reactionam cu gloata, nuuuu, noi facem altfel. Ce anume s-a facut? S-a emis vreo circulara? Vreo rugaciune, concret? CE ma frate, CE? In ce anume consta solidaritatea frata de sarbi, altfel. Daca ea exista, demonstreaz-o, daca nu, spune ca nu ne solidarizam cu ei si basta.

„Solidaritatea cu ortodocsii sarbi se realizeaza astazi pe cai multiple, nu toate exprimate public cu zgomot mediatic, ca, de pilda, activitatea Asociatiei de prietenie sarbo – romana sau a Comisiei mixte de dialog intre Patriarhia Romana si Patriarhia Sarba.” Aici e data exemplu aceasta asociatie aproape anonima, pentru prietenia sarbo-romana, dar nu avem exemplificata atitudinea Patriarhiei, sau e tinuta la strict secret?

„Oricum, Patriarhia Romana nu poate, in nici un caz, lua ca dreptar comportamentul mediatic tendentios si opiniile Domnului Dan Ciachir.” Oricum la Patriarhie este nevoie de oameni destupati la minte, care sa-si asume menirea de crestin, trairea aferenta si sa lase deoparte ipocrizia si minciuna care ne fac de ras si in fata eterortodocsilor – da, e sesizabila si din avion. Si ne desconsidera si pe plan intern.

In incheiere, vreau sa subliniez pertinenta si obiectivitatea domnului Dan Ciachir atat in acest articol cat si in celelalte si sa-mi exprim nadejdea ca aceasta caricatura de comunicat a fost de fapt o proasta si neinspirata punere pe hartie a unor ganduri, dupa spusa Apostolului ca „nu fac binele pe care-l voiesc ci raul pe care nu-l voiesc” si, mai ales, vreau sa cred ca acest comunicat nu vine ca o reglare de conturi intre Patriarhie si ziaristul sus-mentionat. Cat despre aroganta pe care eu, ca simplu credincios ortodox, o deduc din randurile comunicatului Patriarhiei, sa iertam ca sa ni se ierte si noua, dar cu o asemenea atitudine nu se ajunge la nici un rezultat. Logic ar fi ca Patriarhia sa revina si sa sustina cu argumente cele scrise in comunicat, pentru a nu da impresia ca este un atac la persoana.