F.O.R.-UL CONTESTA ACTELE BIOMETRICE

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preşedintele României,

Parlament,

Guvern

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

N O T E:

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

2. http://www.forul.ro/

3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

INTERVIU DESPRE MANIPULARE

Intr-o societate din ce in ce mai turmentata, ca sa nu zic indracita, este greu sa tii drumul cel drept, „cararea Imparatiei”. Ispitele, minciuna, demagogia, si nu in ultimul rand manipularea sunt atat de intense incat si „cei alesi” pot fi amagiti. Unul dintre noi – Fratele Ioan, cu mult curaj si stoicism, a ales sa spuna lucrurilor pe nume, sa deschida ochii celor mai sceptici decat mine :), care cu siguranta vor fi socati cand vor afla ce se petrece in jurul lor. Fratele Ioan – bacauan la origine, ca si Claudiu Tarziu, Ioan Enache sau Mugur Vasiliu, alti apologeti ai zilelor noastre – a acceptat sa raspunda la cateva intrebari cu privire la manipulare, Societati Secrete sau Masonerie. Blogul lui: http://manipularea.blogspot.com. Sa vedem ce are de spus.

Bacauanu Mihail – Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

Fratele Ioan – Persoana mea nu cred ca intereseaza sau conteaza. Ce trebuie sa se stie este ca sunt un om normal, obisnuit, crestin ortodox.

BM – Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs. ?

FI – Da, de la bun inceput.

BM – Ati vrut dintotdeauna sa fiti un jurnalist/blogger?

FI – Nu ma consider jurnalist…

BM – Ce anume din experienta pe care o aveti acum v-ar fi placut sa fi avut inca de la inceput?

FI – Eu cred ca lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample, toate la timpul lor. Un lucru pe care l-am dobandit si pe care il pretuiesc este rabdarea.

BM – Cum ati ajuns sa editati blogul despre Manipulare? Ce v-a determinat sa luati atitudine?

FI – Stalin spunea “dati-mi un copil de 3 ani si va fi bolsevic toata viata”. Iata ca regimurile totalitare – stalinismul, nazismul – care uneori ni se par absurde (desi ele sunt recente in istorie si ar trebui sa ne fie proaspete in memorie, deoarece nu intelegem cum au putut fi posibile), au inteles foarte bine un aspect de profunzime al fiintei umane, si anume faptul ca mintea omului, chiar si sufletul lui, sunt extrem de manevrabile. Omul e o suma de determinari – sociale, psihologice, biologice, genetice, afective, etc. La toate nivelurile si pe toate planurile, fiinta umana e rodul experientelor, al culturii vizuale, afective, intelectuale si artistice. Modul nostru de a privi si intelege lucrurile, pana la cele mai intime si profunde atitudini si moduri de viata este determinat de contextele exterioare, pe fondul zestrei noastre genetice si biologice. Astfel se naste diversitatea opiniilor si atitudinilor in societate. Sociologia trateaza cel mai bine aceste aspecte, si aceste aspecte sociologice au fost foarte bine exploatate de catre regimurile totalitare, care si-au mentinut statutul printr-un instrument extrem de pretios – propaganda. Aceasta a avut un loc de cinste, caruia conducatorii ii acordau o mare atentie, mergand foarte departe in eforturile de modificare si modelare a mintii umane. Sunt foarte multe exemple si foarte multe lucruri de spus aici. Pe blog, am incercat sa redau cateva dintre aceste aspecte. Ne amagim daca credem ca am scapat de totalitarism, ca traim intr-o societate libera. Daca regimurile care se declarau totalitare greseau prin controlul si privarea efectiva de libertate a oamenilor (jug de sub care este firesc ca, la un moment dat, popoarele sa se elibereze), regimurile pretins democratice de astazi practica un mod mult mai eficient, prin subtilitatea lui, de control al populatiei – controlul constiintei. Propaganda nu a disparut, ci a luat o forma mai placuta, o forma ce creeaza iluzia libertatii. Propaganda acestui nou regim totalitar o putem vedea zilnic in mass-media (cu privire la sexualitate, la noile modele sociale – “actual, activ, atractiv”, sef de birou (manager), cu masina, casa si vacante in strainatate, proactiv, comunicativ… – si comportamentale – fii ecologist, fii tolerant (dand un sens gresit tolerantei – a fi tolerant nu inseamna a crede ca e normal sa fii homosexual, ci inseamna a nu arunca cu pietre in omul care greseste) si a mers atat de departe incat a schimbat in profunzime modul de a intelege lumea si de a se raporta la ea al oamenilor chiar si in societatile traditionale. Mass-media este instrumentul principal al acestui experiment de modificare a constiintei la nivel mondial, si e foarte eficienta prin iluzia de libertate si diversitate. Ea e instrumentul principal prin care viciile au devenit virtuti pe plan universal (vezi revolutia sexuala, pe care numai mass-media a putut sa o faca posibila). Aceasta tendinta exista inca din Renastere – Petre Tutea spunea ca nicicand nu a avut Dumnezeu mai mult de furca cu dracul decat in spatiul Italiei Umaniste, Renascentiste – insa atunci se rezuma la anumite cercuri de artisti, intelectuali, si nu cobora la omul de rand. Sigur ca oamenii au fost viciosi in toate epocile, insa viciul a fost intotdeauna blamat, chiar daca in mod ipocrit. Ne-am putea intreba de ce ar mai fi necesara o scara de valori, daca oricum omul nu se poate sustrage viciului? Pentru ca omul mereu trebuie sa fie insotit de ideal, si, daca nu renunta la el, va reusi sa fie macar pe jumatatea lui, insa daca nu are ideal, unde sa ajunga? Se misca prin lume intre util si placut, irosindu-si viata. Omul nu e doar un animal rational. El e dator sa se cunosca pe sine insusi, si, prin el, lumea, altfel se rezuma la stadiul de animal, care isi foloseste ratiunea sau instinctele, strict in scopuri util-placute (procurarea hranei, a sentimentului de securitatea si, ca un plus fata de animale, pentru o estetizare vana a universului sau restrans). Deci, in numele cunoasterii de sine si a lumii in care traim, pentru a ne sustrage blocajului intelectual si spiritual la care ne supune societatea, am realizat un blog despre manipulare, blog care nu este destinat consideratiilor mele personale, pentru ca ele nu pot modifica constiinta nimanui, ci este destinat unor exemple si informatii care ar trebui sa ne puna constiinta in miscare, in urma carora sa ne punem intrebari cu privire la cine suntem, de ce suntem intr-un anume fel, de ce gandim intr-un anume fel, care e rolul nostru si cine, si in ce masura ne conduce? Desi postarile constau in niste simple informatii, ele ar putea sta la baza unui demers filozofic si spiritual de cunoastere a sinelui si a lumii in care traim. Imi doresc asta pentru ca, iata, nu stiu daca ai observat, dar oamenii nu comunica toti la acelasi nivel. Un calugar ii poate spune unui om cuvinte pline de duh, care ajung la sufletul omului si il fac sa se schimbe, si aceleasi cuvinte pentru altul pot sa nu insemne nimic. Unui om care e atat de obisnuit cu societatea in care traieste, i se va parea ciudat si exagerat sa-i spun eu ca e condus in multe aspecte ale chiar constiintei lui, cand el vede ca e liber sa aleaga intre 100 de canale tv, 100 de tipuri de distractie, 100 de feluri de a fi, 100 de trenduri si asa mai departe.

BM – Ce parere aveti despre recentele arestari de bloggeri din SUA? Credeti ca in viitor vor exista si la noi? Am inteles ca UE doreste sa controleze blogurile…

FI – SUA demonstreaza din nou cat de falsa si esuata este democratia americana. Insa asemenea arestari au aut loc si in Marea Britanie si Franta, pentru luari de atitudine cu privire la corupþia guvernamentalã, abuzurile la adresa drepturilor omului sau informaþii despre înãbuºirea acþiunilor de protest, tocmai lucruri cu privire la care ar trebui sa ia pozitie societatea civila in democratie. Poate e bine ca se intampla, pentru ca tot mai multi sa deschida ochii. In Romania cu siguranta se va intampla (atunci cand fenomenul va lua amploare,deoarece deocamdata aceste bloguri nu reprezinta o amenintare reala pentru autoritati) si, din pacate, la noi va fi o situatie foarte trista. Am putut vedea la summitul NATO cu cata grosolanie trateaza autoritatile romane problema dreptului la libera exprimare, si cel mai grav e ca, la noi, nimeni nu se prea scandalizeaza, asa ca abuzurile vor trece neobservate.

BM – Care este scopul final al blogului dvs.? Ce credeti sa obtineti prin publicarea acelor articole?

FI – As dori ca tot mai multi oameni sa aiba o constiinta mai activa, sa paraseasca aceasta pasivitate, comoditate mentala care e foarte nociva pe plan social si spiritual. In acelasi timp, mi-as dori sa se creeze o legatura mai profunda intre oameni din toate categoriile sociale si profesionale, din toate tagmele aritstice sau intelectuale, sa realizeze ca aceste impartiri in diferite optiuni muzicale, fotbalistice, intre artisti, intelectuali,manageri sau oameni de serviciu sunt false, ele nu trebuie sa stea la baza unei separari reale intre oameni, pentru ca toti facem parte din aceeasi societate si suntem in fata unor probleme care ar trebui sa ne uneasca. Trebuie sa ia fiinta o societate civila activa, constienta. Dar mai ales mi-as dori sa inlaturam acest tabu impus religiei, aceasta convingere a oamenilor ca gandurile, sentimentele sau atitudinea religioasa sunt pentru batrani, saraci si sectanti. Religia nu e ceva ciudat, ci e reperul nostru, punctul de sprijin, si izvor de intelepciune si adevar, si trebuie sa reincepem sa ne raportam la ea, deoarece societatea e saracita fara impactul religios in constiinta si viata de zi cu zi a oamenilor.

BM – Sunt bloggerii o „problema”? Au impact asupra lumii de rand?

FI – Sincer, nu stiu, dar e mare lucru si daca reusesti sa comunici cu o singura persoana, sa deschizi ochii cu privire la anumite aspecte macar unei singure persoane, pentru ca un singur om inseamna mult, informatiile, ideile circula, iar societatea o construim prin discurs, de orice fel. Treptat, discursul blogurilor intra in atentia publica tot mai mult. Acest fenomen al puterii cuvantului scris sau rostit, al circulatiei ideilor e foarte interesant si complex.

BM – Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FI – Nu.

BM – Ce intelegeti prin libertate, ce spuneti despre Drepturile Omului, mai ales in zilele noastre?

FI – Petre Tutea spunea “Libertatea eu o aseman cu o franghie agatata de undeva, de sus. Te porti urca pe ea la cer, sau poti sa cobori in intuneric ”. Libertatea, asa cum e ea inteleasa astazi e acea libertate care te duce spre iad, adica o falsa libertate, o libertate a trupului, care te inrobeste, iti creeaza dependente. Libertatea contemporana e sub “duhul lumesc”, deci o libertate in lucrurile lumesti, care nu duce nicaieri si se afla in contradictie cu libertatea spiritului. Astazi suntem liberi sa fim dependenti de televizor, mobil, laptop, masina, cumparaturile zilnice, de guma de mestecat, de gelul de par, de pantofii cu toc sau fustele scurte, de toate nimicurile care ne ridica in ochii celorlalti. Cea mai grava dependenta, si cea care ne este cel mai mult exploatata este aceea de confort – material, moral, intelectual. Viata autentica a A FOST INLOCUITA practic de o viata a lancezelii, a cautarii neincetate a confortului, pe toate planurile. Aproape ca nici nu putem concepe existenta in afara confortului maxim, viata ni se pare ca nu merita traita. Omul trebuie sa fie deasupra trupului sau, deasupra patimilor sale, si nu sclavul placerilor si al confortului. Acest principiu se regaseste nu numai in crestinism, ci in toate religiile. Nu exista nicio religie si nici un principiu filosofic sau religios care sa spuna ca e bine sa traim ca niste animale, satisfacandu-ne orgoliile si placerile. Societatea in care traim e una prin excelenta hedonista – in alte epoci oamenii credeau in martiriu, in post, in suferinta, nu se fereau de greutatile vietii pentru ca acestea ii eliberau spiritual. “Suferinta purifica” e o absurditate in zilele noastre, cand suntem indemnati prin toate mijloacele posibile sa ne satisfacem toate placerile, si ni se creeaza chiar altele noi. Poate ca unei femei dintr-un sat din Moldova, de acum cincizeci de ani nu i-ar fi facut placere sa se catere pe tocuri si sa-si acopere zi de zi fata cu o masca (make-up), ci acestea ar fi incurcat-o, insa pentru femeia de astazi aceste aspecte, ridicole la urma urmei sunt un “must” (un musai, n.r.), pentru ca asa o invata revistele si televiziunea. Este aceasta din urma oare mai libera? Libertatile sexuale, libertatile oferite de liberalismul economic sunt, de fapt, cai spre nefericire, spre inrobire a spiritului prin aplecarea exclusiva asupra nevoilor trupului. Spiritul capitalist – de vesnica cautare a dobandirii de capital, nu pentru vreun folos, ci pentru a-l reinvesti – e o inchisoare, omul contemporan traieste o continua cautare a ceva ce nu exista (pentru ca satisfacerea nevoilor trupesti si a patimilor, cum e vanitatea, nu au limita, ci mereu nevoile acestea cresc, fara sa duca insa la nimic decat la autodistrugere spirituala si vesnica nemultumire).

Cea mai acuta problema a drepturilor omului cu care s-au intalnit cei ce au incercat sa le formuleze si sa le impuna, a fost faptul ca acestea se contrazic intre ele – drepturile homosexualilor se contrazic cu dreptul la exprimare libera si la constiinta religioasa a societatilor traditional-crestine; dreptul femeii de a dispune de propriul corp (de intrerupere a sarcinii) contravine drepturilor copilului la viata (si, apropo de societatea hedonista, astazi lumea accepta plina de falsa compasiune uciderea copiilor care se vor naste in saracie, ca si cum viata in afara confortului material nici nu merita traita). Si acesta, dupa parerea mea, e rezultatul faptului ca in formularea Drepturilor Omului nu s-a tinut cont de legile Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne incalca nici un drept, si convingerea mea ferma e ca, daca formulam drepturile omului cu Biblia alaturi, vom gresi mai putin. Poate ca pare absurd astazi sa afirmi ca, spunandu-i unui homosexual ca nu e bine ceea ce face, e un pacat, un viciu care-i face rau, nu-i incalci niciun drept ci, dimpotriva, ii oferi sansa eliberarii. E absurd pentru ca oamenii nu mai au un punct de sprijin si sunt rataciti. Religia nu e limitare, ci punct de sprijin pentru eliberare, dar multi nu inteleg si se revolta. Comunicarea se realizeaza greu pentru ca revolta lor e condusa de orgoliu, ei vor sa-si asume pacatul, si nu sa lupte cu el, ba chiar sa se mandreasca si constiinta lor sa doarma linistita. Problemele omenesti sunt multe si imposibil de descurcat fara un reper cum este crestinismul.

BM – Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui blogger.

FI – Societate hedonista, contemplativ-pasiva, comoda mental si moral, lipsita de discernamant, tanara generatie debusolata, lipsita de valori. E o societate marcata de generalizarea si estetizarea, banalizarea raului, promovarea lui ca produs de marketing (si nu neaparat raul vazut din punct de vedere crestin, dar si perceptiile asupra raului care au existat in constiinta colectiva mereu, caci dihotomia Bine – Rau a marcat istoria faptelor si a mentalitatilor). Crestinismul e punctul de sprijin, e baza la care putem reveni, omul contemporan nu are radacini, nu mai are o disponibilitate de a gandi aspectele profunde ale vietii, si este netrezit spiritual, deoarece patimile pe care si le exploateaza zilnic, stimulat de mass-media ii intuneca spiritul si distorsioneaza adevarul .E o societate care traieste prea mult in concret, in prezent. Pe de o parte, e marcata de “spiritul mic, burghez”, si, pe de alta parte, de o lipsa de valori si idealuri in planurile artistic, politic, intelectual – adica ale elitelor. O societate aflata sub “duhul lumesc”.

BM – Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FI – Ignoranta si nepasarea, comoditatea si atasamentul oamenilor pentru confortul psihic si material pe care li-l ofera societatea contemporana, care are o atitudine foarte relaxata fata de pacat. Reticenta – oamenii sunt foarte atasati de ideile pe care si le insusesc sau le sunt imprimate de catre societate, si pe care, fara sa le judece sau sa le analizeze in profunzime, si le fixeaza drept „punctele lor de vedere”, pe care le apara apoi cu obstinatie, devenind foarte reticenti la alte tipuri de perspective.

„Fiecare om are un orizont. Cand acesta se ingusteaza si devine infinit de mic se transforma intr-un punct si atunci omul zice: acesta este punctul meu de vedere!”

BM – Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari si daca vreti, comparativ cu ce ar trebui sa fie?

FI – In general destul de buna…insa trebuie privite lucrurile daca nu cu suspiciune, macar cu prudenta. In spatele multor organizatii antiglobalizare, grupari care trateaza problemele de acest gen se afla finantari si interese suspecte (si aici nu ma refer la cele mentionate mai sus, deoarece nu am cunostinte in acest sens). Adica atunci cand apare o miscare sociala influenta, apar multe parti interesate sa o foloseasca pentru propriile beneficii, prin delegitimarea miscarii prin instigare la manifestari de strada zgomotoase sau (cum s-a intamplat in mai multe cazuri) prin agenti secreti infiltrati care recurg la actiuni violente in numele miscarii, desi contrar acesteia – pentru denigrarea ei. Se incearca sa fie controlate politic si economic, de catre serviciile secrete si marile forte financiare, pentru a reduce orice forma de lupta impotriva sistemului si orice opozitie intelectuala fata de principiile neoliberalismului economic, gravate in marmura de Tratatul Constitutional European, de exemplu, respins de cetatenii Frantei si Olandei in 2005, care sta la baza Tratatului de la Lisabona, respins recent prin vot de cetatenii irlandezi, singurii cetateni europeni carora li s-a permis sa voteze (in celelalte state europene, ratificarea tratatului s-a facut prin votul Parlamentului). Aici se vede totusi diferenta intre opzitia, alternativa intelectuala din aceste state europene, si cea din Romania. Desigur, diferentele exista atat la nivelul mass-mediei alternative (la noi aceasta nu este suficient de bine reprezentata si de puternica, desi e foarte bine si important ca exista), dar si la nivelul gradului de informare si constientizare a popoarelor – francez, olandez, irlandez si, respectiv, roman.

Iata totusi ce se intampla atat in Romania, cat si in tarile cu democratii pretinse functionale: In Franta, „Le Monde Diplomatique”, principalul sustinator mediatic al adeptilor antiglobalizarii (a existat si varianta romaneasca a „le monde diplomatique”, care, desi acum nu se mai tipareste, este disponibila on-line), este condusa de interese financiare proglobalizare, dupa cum reiese din lista proprietarilor ei – detalii cunoscute, sunt publicate mai amanuntit pe blog. Sau, in Romania ONG-urile lui George Soros, destinate implementarii unor programe civice sau apararii drepturilor omului-SON, dintre membrii caruia, in 2004, au ajuns in Guvernul Romaniei. Despre George Soros se stie ca este un mare speculant financiar, ce intretine legaturi stranse cu familia Rotschild prin intermediul unor afaceri care nu au nimic de a face cu latura umanitara si liberala pretinsa a actiunilor finantate de el.

BM – Cum vedeti Ortodoxia romaneasca la ora actuala, raportata la celelalte tari? Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si pe viitor?

FI – Uite o defnitie clara si frumoasa a ortodoxiei rasaritene:

„- Parinte, spuneti de multe ori: cutare om vede cu lentila europeana si nu cu duh rasaritean. Ce intelegeti prin asta ?

– Cand spun ca omul a prins duhul rasaritean si l-a lasat pe cel european, vreau sa spun ca a lasat logica, rationalismul, si a prins simplitatea si evlavia, pentru ca acesta e duhul ortodox in care Se odihneste Hristos: simplitate si evlavie.” (Cuv. Paisie Agioratul, “Cu durere si dragoste pentru omul contemporan”). Deci comoara traditiei religioase rasaritene e simplitatea si evlavia (asta nu inteleg multi atunci cand se vorbeste despre valoarea traditiei romanesti, despre maretia taranului de altadata si spiritul lui deosebit), iar deosebirea fata de spriritul rationalist, umanist, european este foarte mare. Din pacate, acest spirit a cuprins si spatiile ortodoxiei rasaritene, si a reusit sa infranga intrucatva aceasta comoara spirituala.

“Secolul 21 va fi unul religios sau nu va fi deloc”. Desi pare greu de crezut, cred ca multi oameni se vor intoarce la credinta pe viitor si multi se vor departa si mai mult. Perioadele marcate de o netrezire spirituala au alternat mereu cu defulari, cu perioade in care spiritualitatea a redevenit punct de interes, intr-un mod mai mult sau mai putin apropiat de adevar. Problema societatii noastre sunt oamenii care nu mai cauta, oamenii multumiti, oamenii care s-au situat mult prea confortabil in aceasta falsa realitate a materiei si a constiintei. Acestia nu au framantari existentiale, de constiinta si de nici un fel, si atitudinea aceasta e periculoasa pentru ca e incurajata la maxim de mass-media, dar si pentru ca e greu sa-i faci pe asemenea oameni sa paraseasca realitatea cunoscuta si confortabila, sa mai aiba idealuri. Oamenii au renuntat treptat la idealuri pentru ca sufereau prea mult incercand sa le atinga. Astfel ca, pentru a fi mai impacati cu constiinta lor, le-au anulat. Insa idealul e important si nu trebuie sa lipseasca din nici o societate, deoarece, cu cat acesta e mai inalt, cu atat oamenii se vor ridica mai sus, chiar daca nu-l vor atinge. In masura in care oamenii isi vor reevalua prioritatile si vor intelege ca au nevoie de mai mult decat bunuri materiale, Biserica isi va recastiga importanta.

BM – Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra, ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FI – Habar n-am cum e receptata munca mea…nimeni nu-mi reproseaza nimic…

BM – Cum considerati caracterizarile „politic corect” care circula prin lume? Ma refer la cele despre „extremism”, „fanatism”, etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FI – Tot in analizele sociologilor putem observa care este puterea cuvintelor. Exista cuvinte care fac epoca si care, prin puterea lor, schimba mentalitati. Exista cuvinte care apar intr-o anumita epoca si ajung sa o caracterizeze. E, de fapt, un proces de reciprocitate. Cateva astfel de cuvinte, proletar (cuvant despre care unii sociologi spun ca a avut viata de un secol, si a marcat secolul respectiv), socialism, democratie (ce putere enorma are acest cuvant in epoca noastra, fie ca el este inteles gresit sau corect), toleranta, extremism, fundamentalism, fanatism. Acesti termeni sunt promovati pentru a insoti un anumit inteles, o anumita idee. Pentru asta, sunt mentionati mereu in anumite contexte (negative sau pozitive), si creeaza mereu etichete. “Fundamentalist” de exemplu, a fost folosit tot mai des in raport cu noua amenintare creata – terorismul, ajungand ca acesti doi termeni sa fie asociati in mentalul colectiv; democratia ca mod de guvernare interna a unui stat – a fost asociata, in plan politic, cu pacea la nivel mondial – desi motivele izbucnirii conflictelor intre state tin mai putin, sau chiar deloc, de forma de guvernamant a statelor – deci, impunerea democratiei in statele mai slabe din punct de vedere economic, cu scopul declarat de a asigura pacea mondiala, porneste de la o premisa neadevarata, intrucat statele democratice pot intra in conflicte in aceeasi masura ca si cele nedemocratice. Un alt termen, pe care l-am mai mentionat este toleranta. Asa cum este ea astazi promovata si folosita, toleranta vine sa anuleze dihotomia Bine – Rau din constiinta oamenilor, dihotomie pe care s-a bazat viata interioara si organizarea sociala a oamenilor in toate epocile, chiar si cele precrestine. Toleranta astazi vine sa anuleze din constiinte viziunile cu privire la bine si rau pe care s-au chinuit atatea generatii anterioare sa le formuleze. Binele si raul nu mai au fundamente religioase, ci sunt strict legate de social. “Binele” se fundamenteaza pe civism, pe utilul social, iar “raul” pe ceea ce e antisocial. Cel mai grav astazi nu este sa fii un om viciat (viciul fiind transformat chiar, prin arta si moda, in virtute), ci un om intolerant. Sigur ca toleranta este o valoare in sine, promovata chiar de crestinism, insa astazi ea este folosita cu noi conotatii, periculoase pentru conceptia asupra normalitatii a societatii. Toleranta nu presupune anularea conceptelor de ”rau”, ”gresit” sau ”pacat”, asa cum se incearca. Daca eu consider ca homosexualitatea e un “pacat”, un “rau” atat pentru sufletul omului cat si pentru societate si un lucru “gresit” din punct de vedere al naturii – nu inseamna ca sunt intolerant! Intolerant as fi daca as avea un comportament discriminatoriu fata de persoanle homosexuale, in privinta drepturilor lor cetatenesti – de a beneficia de conditii egale pentru obtinerea unui loc de munca, etc. Granita e insa foarte subtire – probabil ca un cetatean care se declara homosexual nu va obtine prea curand, prin vot, vreo functie publica. Dar in acelasi timp, nici o persoana heterosexuala care vorbeste despre viata sa sexuala in public nu va avea prea multe sanse. Sub aspect moral, homosexualitatea trebuie condamnata, la un loc cu toate celelalte vicii pe care opinia publica le-a condamnat dintotdeauna, mai ales ca aceasta problema devine tot mai periculoasa, fiind un atentat la institutia familiei.

BM – Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii.

FI – Conspiratii la nivel politic au existat dintotdeauna si, daca stam sa analizam, conspiratiile sunt prezente si in vietile noastre de zi cu zi. Cu totii conspiram. Aceasta idee nu ar trebui sa ne socheze. Teoriile de politica internationala evita sa puna problema in acest fel, si formuleaza criterii si reguli dupa care sa explicam evenimentele istorice si tendintele din politica. Fara indoiala ca multe dintre ele ne sunt utile, pentru ca se bazeaza pe niste observatii empirice si, dupa cum stim , “istoria se repeta”. Insa politica externa e condusa si dirijata de oameni, care se pot supune sau nu regulilor si criteriilor formulate si observate de teoreticienii si analistii politici. De aceea, trebuie cercetati oamenii, pentru ca actiunile lor decurg din firea lor, iar istoria e intemeiata pe firea umana. Acumularea de informatii din acest domeniu, al conspiratiilor, ne va conduce cu siguranta la convingerea ca exista grupuri care conduc si dirijeaza anumite (tot mai multe) aspecte ale vietii politice, sociale, mediatice, chiar climatice (folosirea armelor climaterice) ale anumitor parti ale lumii – si asta in colaborare cu sefi de stat sau de guverne, lideri ai unor organizatii suprastatale, lideri ai unor grupari sau organizatii nonguvernamentale. De asemenea, vom putea observa tendinta de expansiune a acestor interese, favorizata de politica neoliberalismului economic, care conduce la aparitia unor noi actori pe plan international, in afara de state – companiile multinationale. Vom observa cum liderii acestor companii detin si alte companii care se infiltreaza in economiile tot mai multor state, cum acesti lideri sunt sau au relatii cu persoane din guvernele statelor, sau chiar cu sefi de state. Francmasoneria e o realitate istorica, despre care, insa, nu s-a vorbit suficient, creandu-se o aura de mister in jurul ei si devenind neplauzibila.

Exista totusi si o neputinta a noastra, pe care incercam sa o mascam sau nu, dar ea exista sub diferite forme – ignoranta, pasivitate, etc. si contribuie la ceea ce se intampla astazi. Altfel spus, 80% da, 20 % …

BM – Se vorbeste despre criza petrolului si criza energetica. Sunt aceste crize provocate, intretinute?

FI – Sunt convins ca da, la fel ca si criza imobiliara, dar vom sti care a fost scopul dupa ce vom vedea efectele.

BM – Cat de influenta este Masoneria in ziua de astazi? Mai sunt valabile „eliminarile” persoanelor „care deranjeaza”?

FI – La fel de influenta ca si in alte epoci. Intentiile ei sunt aceleasi – evenimentele istorice, multe dintre ele, au fost planificate si dirijate de francmasonerie. Astazi francmasoneria actioneaza foarte eficient in planul social si al mentalitatilor prin intermediul mass-mediei. In trecut, ideile noi circulau, insa rar ajungeau la omul de rand si faceau “epoca”. Tot mass-media faciliteaza procesul de comunicare in cadrul masoneriei, o comunicare mai buna in cadrul unei organizatii ducand, dupa cum se stie, la o realizare mai eficienta a planurilor si obiectivelor ei. Nu vad de ce eliminarile nu ar mai fi astazi valabile. Poate datorita presei, dar nici ea nu este libera. In orice caz, eliminarea fizica ar putea fi incomoda, deoarece au existat dintotdeauna si alte forme de eliminare – de exemplu prin discreditare (si aici avem chiar exemplul lui Eminescu, ale carui scrieri consider ca e necesar sa revina tinerii de astazi)

BM – Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FI – Multi monahi din Biserica Ortodoxa sustin ca va fi o mare prigonire, ca se va incerca ruperea Bisericii Ortodoxe prin pericolul ecumenismului. Cei care se vor opune ecumenismului vor fi catalogati “fundamentalisti” si dati la o parte. Oamenii trebuie sa inteleaga ce reprezinta ecumenismul si de ce e o erezie, pentru ca altfel, ideea e chiar atractiva, pe fondul tolerantei ca valoare promovata universal (desi inteleasa prost).

BM – Este ecumenismul rodul unor intalniri secrete ale unor organizatii oculte? Este ecumenismul un sistem deliberat cu un scop anume?

FI – Categoric da. Ecumenismul nu e nimic altceva decat Globalizare pe plan spiritual. El vizeaza dezradacinarea, pierderea identitatii popoarelor pe planul care, dupa parerea mea, le-a definit in mod decisiv: religia.

BM – Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FI – Cu riscul de a ma repeta, daca oamenii sunt lipsiti de idealuri ei vor trai in lancezeala totala, pentru ca orice ar face, oricate bunuri materiale ar dobandi, oricata faima sau putere, nu le e de ajuns pentru a fi multumiti. Crestinismul e cel mai frumos si mai complet ideal care a punctat vreodata istoria. Singura care iti ofera multumire e credinta in Hristos, pentru ca e desavarsita, prezenta in Biserica, la Sfintele Taine. Aceasta lehamite a oamenilor si-au castigat-o singuri, prin despiritualizarea lumii. Cioran parca spune ca “plictiseala ne arata cata carne este in spirit”. Aceasta lehamite, pe care am putea-o asemana cu o plictiseala, cu o apatie, e rodul faptului ca ne-am ingropat sufleteste si spiritual in material. Criza de personalitate ce e decat lipsa modelelor? Oamenii trebuie sa-si regaseasca curajul de a crede si a visa cat mai sus, sa-si formuleze din nou idealuri.

BM – Pot Asociatiile Civice sa schimbe ceva in societate?

FI – Daca doresc, da. Daca nu sunt controlate politic sau economic si daca nu sunt sabotate din interior, da. Si un singur om poate schimba cate ceva. Putin cate putin. Chiar daca ne propunem sa schimbam intreaga lume, trebuie sa pornim de la oameni. De oameni inca se mai tem guvernele, si cele nationale, si cele mondiale. In ziua in care nu se vor mai teme de oameni nu se va mai putea face mare lucru la nivel universal, ci doar individual. Asociatiile civice sunt foarte importante pentru ca redau oamenilor curajul si un oarecare ideal. Dar in Romania sunt total absente din viata publica.

BM – Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FI – Sfaturi nu sunt in masura sa dau. Uite un citat care mi-a placut, si care e relevant pentru blogul meu, din J.J.Rousseau (1712-1778): „Spiritul isi are nevoile sale, dupa cum trupul le are pe ale sale. Acestea din urma constituie temeliile societatii, celelalte – agrementul ei. In timp ce guvernul si legile se ingrijesc de securitatea si bunastarea oamenilor adunati laolalta, stiintele, literele si artele, mai putin despotice si poate mai puternice, aseaza ghirlande de flori peste lanturile de fier ce-i incatuseaza, inabusa in ei simtamantul libertatii careia ii erau destinati, ii fac sa-si iubeasca sclavia, transformandu-i in ceea ce numim popoare civilizate”.

ATENTIE LA DIVERSIUNE!

Daca ar fi sa ne aplecam asupra evenimentelor intamplate mai ales dupa episodul „11 septembrie”, am trage niste concluzii foarte dureroase. Omul de rand nu mai are simtul critic, nu mai e in stare sa cantareasca faptele ce se petrec in jurul lui. In schimb asteptam solutii de unde nu pot veni. Ni se impun modele de gandire, iar unii dintre noi adera la ele de bunavoie, altii inconstient. S-a creat pe plan mondial ideea ca omenirea este amenintata de teroristi. Oamenii care traiesc in lumea civilizata sunt amenintati o data de teroristii talibanizati si inculti ai lumii a treia, iar a doua oara de extremistii fundamentalisti din interior. Asta este trambitat sus si tare peste tot, iar lumea, incet incet, adera la acest mesaj. S-a creat o matrita, un model, dupa care fiecare cetatean al planetei va trebui (re)modelat. Acest lucru s-a incercat si in comunism, si nu e nici un dubiu ca succesul globalistilor de azi se datoreaza si implementarilor din perioada de trista amintire. Si acum, la fel ca si atunci, se doreste stergerea personalitatii, anularea individualitatii. Dumnezeu a facut pe fiecare din noi unic, pentru ca fiecare om, daca nu este inca, poate fi ca o floare intr-o gradina mai mare, aducandu-si aportul la binele societatii si la mantuirea aproapelui. Insa daca se sterge peronalitatea si specificul fiecaruia, atunci adio mantuire, adio progres spiritual si bine-ai-venit tiranie, sa-traiesti sclavie! Din Hong Kong pana in Brazilia, oamenii se imbraca la fel, au aceleasi ocupatii, se distreaza la fel, gandesc la fel. Pe plan cultural asistam la o aplatizare a valorilor. Starurile de cinema sunt cunoscute peste tot, best-seller sunt carti cu Harry Potter, Sandra Brown sau cele asemenea. Potentialele valori, genii ale societatii, sunt distruse inca din scoala, fie prin educatia sexuala care face mame din minore de 11-12 ani, fie prin programa aiurea conceputa. Educatia se face la televizor prin productii ieftine care se muleaza pe placerile decadente ale societatii, prin specularea emotionalului, in toate felurile posibile de manifestare. Generatia EMO despre care scriu ziarele si avertizeaza psihologii este o generatie nascuta tocmai in aceste conditii, cand teribilismul si nevoia de a iesi in evidenta, de a fi un „mic star” media, imping pe tineri la lucruri care lasa grave urme.

Inscenarea din America a declansat campania „impotriva terorismului”. Intreaga lume a sprijinit aceasta initiativa. Problema e ca teroristii sunt fictivi, iar adevaratii teroristi sunt chiar cei care au declansat campania, in scopuri si interese meschine: de a se imbogati si de a controla lumea. Sadam nu a avut arme de distrugere in masa, dar acest lucru nu a contat. Se vorbea de eliberarea Irakului dar prin interventia militara sute de copii s-au imbolnavit datorita armelor radioactive ale americanilor, iar altii au ramas orfani dupa ce aceiasi americani le-au macelarit parintii, in propria casa, doar din nevioa de a gasi tapi ispasitori. Se vorbea de pericolul islamului, dar in Kosovo a fost sprijinit tocmai o grupare terorista islamica, a carei activitati principale au fost si sunt traficul de persoane, de arme si de droguri. Experimentele facute pe proprii cetateni, mercurul din vaccinuri, contaminarea apei si aerului prin diverse deseuri (fluor si acele „chemtrails”) care afecteaza intreaga planeta, acesta fiind unul din cauzele incalzirii globale, toate, precum si multe altele care acum nu-mi vin in minte, dar care au fost semnalate prin presa, mai ales pe internet, toate aceastea indica cine sunt cu adevarat teroristii fata de care trebuie sa ne temem. Si totusi, suntem fortati sa credem ca ei, acesti politicieni-teroristi vegheaza de fapt la bunastarea planetei, si taxeaza, previn si impiedica orice act rauvoit de atentare la siguranta si libertatea noastra. Mai ganditi-va! Nu e deloc asa. Suntem mintiti si noi inghitim gogoasa. Se pregateste controlul, sclavia noastra, iar noi credem ca e spre binele nostru si aplaudam pe proprii nostri macelari. Sub masca ecologismului avortul si planificarea familiala au devenit solutii la criza suprapopulatiei, consumul de combustibili a ajuns factor principal in incalzirea globala, iar vaccinurile ar trebui sa impiedice aparitia unor boli deja eradicate. Si noi ce facem? Doar un copil, ca doi sunt prea multi, ne implicam in ecologism ca sa salvam planeta si ne vaccinam crezand ca preintampinam anumite boli, cand, de fapt, le trezim la viata.

De ce facem toate acestea? In primul rand pentru ca suntem impatimiti, pacatul a asezat o pacla pe mintea noastra. Ne-a intunecat mintea si ne-a impietrit inima. Discernemantul este o roada a Duhului Sfant. Oamenii pacatosi nu pot discerne pentru ca nu s-au spalat pe dinauntru pentru a da ocazia Duhului de a se salaslui intru ei. Facem acestea pentru ca privim la televizor si credem cu naivitate tot ce se prezinta acolo. Am ajuns sa luam decizii emotionale, provocate mai ales de televizor, in dauna celor rationale. Toti se feresc sa puna piciorul in prag de frica sa nu fie socotiti intoleranti, prea duri sau rai, cand, de fapt, ei devin tocmai aceasta prin nepasarea de care dau si dam dovada. Avem de-a face cu o rastalmacire a termenilor, raul devenind bine, iar lumina intuneric, pacatul devine virtute, iar intolerabilul devine tolerabil; perversiunea devine mod alternativ de viata, iar golania si prostia devin spirit civic, manual dupa care se ghideaza societatea si care este facut cadou apropiatilor pentru a nu ramane in urma. Invadarea unor tari pentru a le jefui este razboi preventiv, iar genocidul, pruncuciderea, infectarea voita cu anumiti virusi, iradierea, etc.,  toate acestea sunt controlul populatiei, supapa care, din cand in cand, trebuie sa permita eliminarea surplusului. Munca, 10 ore pe zi 7 zile din 7 este noua religie, religie care slaveste banul, crestinismul ajungand pentru unii o religie demodata. Noi muncim, noi nu gandim este sloganul in jurul caruia si astazi graviteaza tot omul. Sarbatorile religioase numai te trag in jos. Iti intrerup ciclul activitatilor, scad volumul banilor si mai ales, te subjuga unor mentalitati primitive si superstitii populare. Este o absurditatea sa crezi ceea ce nu vezi, mai ales in zilele noastre cand stiinta si tehnica fac totul posibil si vizibil. Pentru ce sa crezi intr-un Dumnezeu supratemporal, cand poti fi tu insuti dumnezeu, cand poti tu planifica totul, chiar si viata urmasilor tai, ba chiar si structura ADN-ului urmasilor tai (genetica).

Pana si Biserica trebuie restructurata, institutionalizata. Nici nu e de mirare de ce. Pentru ca este singurul bastion veritabil, singura modalitate eficienta de lupta impotriva acestei plagi care se cheama globalism, secularizare sau New-Age. Pentru ca in Biserica omul are acces la Taine, iar Tainele revarsa asupra omului Duhul Sfant care ne face sa vedem perfiditatea si viclenia lucrurilor. Lumina intelepciunii lui Dumnezeu se revrsa omului iar acesta isi vede rostul si menirea in intregul creatiei lui Dumnezeu. Pentru omul crestin, Pamantul este centrul universului, iar toate celelalte graviteaza in jurul pamantului. El este faptura aleasa, cu putin mai prejos decat ingerii, cea mai minunata dintre fapturi, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si pentru ca este chipul si asemanarea lui Dumnezeu el este ceva special. Este templu Sfant, loc al Duhului lui Dumnezeu care a dat viata intregii lumi. Totusi, pe langa consumatorismul economic exista si un alt tip de consumatorism, mai viclean dar si mai periculos: consumatorismul cultural/spiritual. El se comporta ca un inaintemergator al Noii Ordini Mondiale, infestand mediile, pentru ca apoi, Bacteria-Mama sa vina si sa suga toata vlaga din acel organism. La inceput el se deghizeaza astfel incat nu este recunoscut de toti, iar functia de auto-aparare a organismului nu are timp sa se mobilizeze si sa reactioneze. Cand isi da seama, organismul este deja ocupat, in metastaza, nimic nu se mai poate face. Metoda consumatorismului cultural-spiritual este una draceasca, diabolica si am sa spun si de ce: pentru ca asa cum diavolul vrea sa imite nu sa distruga, tot asa consumatorismul imita comportamente si actiuni dar compromise prin mesaj. Spre exemplu, se arata mare propovaduitor de cultura si chiar sustine ca acea cultura promovata de el este una superioara si benefica pentru societate. De fapt, este receptionata ca benefica pentru ca „stie” sa adoarma simturile si sa le speculeze pentru propriul scop. In Biserica se arata adeptul „progresului spiritual”, dar progres presupune renuntarea la dogme si la canoane, renuntarea la Traditie. Consumatorismul spiritual aprinde „fitile” care vor cauza explozii menite sa induca lumea in eroare, sa creeze diversiuni. Ultima diversiune? Cea cu Mitropolitul apostat Corneanu. Se stie ca are in spate cateva sute de oameni, poate mii de ucenici, care i-au luat apararea si care au sustinut sus si tare ca acest colaborator cu regimul comunist, adept al avorturilor si homosexualitatii, printre altele, ar fi un om moral, curajos si cu frica de Dumnezeu. Argumentul incalcarii canoanelor nu este primit de aceasta tabara, nu numai ca este respins, dar nici macar nu este luat in discutie.

Si imi aduc aminte de un cuvant al Sfantului Grigorie Teologul, sper sa nu ma insel, care spunea ca intr-un dialog duhovnicesc, ambele parti trebuie sa aiba o farama de duhovnicie. Ei bine, ce sa vorbesti si cum sa te intelegi cu acesti oameni care n-au citit in viata lor Biblia sau Pidalionul. Macar atat. Acestia sunt „salbatici” din punct de vedere teologic, ei nu primesc decat daca le vorbesti pe limba lor. Cand dai de un trib de salbatici din jungla nu te apuci sa explici teorii stiintifice, trebuie sa te strambi si sa dai din maini dupa obiceiurile lor. Ce sa inteleaga acesti prapaditi despre Biserica, institutie divino-umana al carei cap este Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Pentru ei e cam tot una… Nici macar club nu este. Sunt ferm convins ca daca ar aparea la televizor ca persoana X a fost data afara din clubul/asociatia Y, asociatie vestita in toata lumea, cu milioane de membrii, sunt convins ca nimeni nu ar protesta catusi de putin. Eventual unii ar zice: Chiar? Ce chestie, nu ma asteptam. Insa cand e vorba de Biserica, toti isi dau cu parerea. De aceea, in opinia mea, Biserica pentru ei este inferioara unui club. Pentru ca un club, o asociatie are o anumita structura, un anume set de reguli, pe care daca nu le respecti vei fi dat afara fara drept de apel. E clar pentru toata lumea si nimeni nu sta sa comenteze. In Biserica, insa, toti neavizatii isi dau cu parerea, unii intentionat, pentru a detona mici bombe, care sa creeze panica si sa amageasca gloata. De aceea, se impune imperios care sa ne straduim a dobandi Duhul Sfant, in lumina caruia raul paleste si mai mult decat atat trebuie sa veghem la siguranta si integritatea organismului, Biserica, ale carui madulare suntem, pentru ca microbii si parazitii, lupi in blana de oaie, sa nu se infiltreze si sa deschida calea tartorului cel mare care va sa vina sa suga seva acestui trup. Asadar, sa ne inarmam cu toate armele lui Dumnezeu: postul, rugaciunea, curajul marturisirii, Sfintele Taine, etc., pentru a putea rezista cu brio in fata acestui flagel. Hei, strajere, cat mai e pana cand se va ridica poarta acestui veac? Iata se crapa de ziua, mult nu va mai fi. Amin.

FEMEIA CA SIMBOL AL LUI HRISTOS

Asistam in vremurile noastre la atacuri tot mai dese fata de Biserica. Aceste atacuri provin fie de la oameni rau intentionati fie de la nestiutori, care „prind” si ei ceva, dezvolta, „infloresc” si dau mai departe. Asa este cazul autorului articolului „Creştinismul şi marginalizarea femeii” din EVZ din 17 martie 2008. El confunda lucrurile si face o „salata”, iar apoi trage niste concluzii eronate.

In primul rand se afirma ca in Apostolul ce se citeste la cununie (Efeseni 5,20) este scris ca „barbatul este cap femeii”, dar nu se aminteste „Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre, cum Hristos a iubit Biserica şi pre sine s-a dat pentru dânsa ca să o sfinţească… Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile lor, cum îşi iubesc trupurile lor. Cel ce iubeşte pre femeia sa pre sine se iubeşte. Că nimeni niciodată nu şi-a urât trupul său, ci-l hrăneşte şi-l încălzeşte pre el ca şi Hristos Biserica. Deci, fiecare să-şi iubească femeia sa ca şi pre sine, iar femeia să se teamă de bărbat”. Asadar este un indemn la convietuire, la dragoste si respect reciproc. Cine ne indeamna la asa ceva? Sfantul Apstol Pavel, care este contestat de autorul articolului din EVZ, pe motiv ca nu merge pe linia egalitatii propovaduita de Mantuitorul. I-auzi! De altfel, intreg capitolul 5 este un indemn spre iubire si supunere unul fata de celalalt. Iata ce este scris la v21: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos”, iar la v33, ultimul al acestui capitol:”Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat”. Asadar este vorba de osupunere din dragoste, nu de sila, este un indemn la pastrarea unei randuieli in familie, nicidecum discriminare.

Mai departe, jurnalistul EVZ crede ca „Legile care afirmă supremaţia bărbaţilor făcute de Părinţii Bisericii se mai regăsesc şi astăzi în discursul preoţimii. Din acest punct de vedere, se poate spune că, înainte de a se război cu păgânii şi păcatele, Biserica Creştină s-a răfuit cu femeile, în cea mai lungă şi înverşunată dintre Cruciade”. Ce denota acest pasaj? In primul rand lipsa unor minime cunostinte teologice, pentru ca daca n-ar fi lipsit, jurnalistul ar fi stiut ca Sfantul Apostol Pavel, discipolul contestat de dumnealui, a interzis femeii sa taca NUMAI IN BISERICA. Discriminarile amintite in articolul din EVZ precum salarizarea proasta nu-si gasesc locul in Traditia Bisericii, asa cum vrea dumnealui sa amestece itele. Este vorba de 2 lucruri distincte: ce spune Biserica despre femeie (interzicerea hirotoniei) si cum este considerata femeia in societatea de astazi. Ori eu nu cred ca daca am permite hirotonia femeilor, acest lucru va duce la indreptarea acestei „discriminari” daca se poate vorbi de discriminare, asa cum da sa se inteleaga jurnalistul EVZ…

O dovada clara de ambiguitate ne-o ofera pasajul „Dacă, pentru o femeie, adulterul reprezintă o crimă aspru pedepsită de legi şi de opinia publică, în schimb pentru bărbaţi astfel de lucruri reprezintă chiar o sursă de mândrie, o dovadă de virilitate. În lumea satului românesc, astfel de atitudini sunt legi nescrise şi în zilele noastre, conduita femeilor fiind judecată cel mai aspru tot de femei (gura satului)”. Vedem cum, aici, titlul nu are nici o legatura cu continutul, deoarece acest pacat este pedepsit la fel de catre Biserica, indiferent daca este savarsit de femeie sau de barbat.

Pastrand linia articolului, as putea face si eu, la randu-mi, niste precizari:

– barbatul ESTE mai rational decat femeia, femeia fiind mai mult supusa simturilor

– daca la inceputul vietii femeia se maturieaza mai repede, atat fizic cat si intelectual decat barbatul, pe masura cu inaintarea in varsta, raportul se schimba!

– femeia nu este mai cinstita in alta parte mai mult ca in crestinism. „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita (fara de asemanare) decat serafimii” iata ce cuvinte de lauda au crestinii pentru o femeie, Maica Domnului

– Maica Domnului este aleasa protectoarea Sfantului Munte, iar interdictia femeilor de a intra in acest spatiu sacru s-a dat din evlavie catre Maica Domnului, iar nu din discriminare.

– si in biserica femeia ocupa un loc de cinste fiind pictata alaturi de barbatii sfinti. Oare n-avem noi icoane cu femei, carora ne rugam si pe care le cinstim?

– nu in ultimul rand trebuie amintit curajul Mironositelor care si-au aratatdragostea fata de Hristos, atunci cand Apostolii s-au comportat cu lasitate.

SI, MAI MULT DECAT ATAT, FEMEIA A REPREZENTAT DE MAI MULTE ORI UN SIMBOL AL LUI HRISTOS, ASA CUM MARTURISESTE SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI:

 

Cele zece drahme: Domnul sub infatisarea unei femei

Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine sub infatisarea unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mantuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurta, o vom cita in intregime.

Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste? Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le:

Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem (Luca 15:8-9). La prima privire aceasta parabola pare atat de simpla, sau chiar naiva, incat nu il impresioneaza pe cititorul Evangheliei. De fapt, in aceasta parabola simpla ni se dezvaluie taina universului.

Daca o luam in mod literal, starneste nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahma. Chiar si zece drahme nu reprezinta o suma mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie sa fie foarte saraca. Sa presupunem, inainte de toate, ca gasirea drahmei pierdute a insemnat un mare castig pentru ea. Si totusi se prezinta ca un paradox, caci cum se face ca, desi fiind atat de saraca, ea aprinde lampile, matura casa si isi cheama toate prietenele si vecinele pentru a-i impartasi bucuria? Si totul pentru o singura drahma! O asemenea pierdere de timp – aprinderea unei lumanari si punerea casei in ordine, inainte de toate! Mai apoi, daca isi invita vecinele, este silita, potrivit obiceiului oriental, sa le ofere ceva de mancat si de baut, o cheltuiala de loc mica pentru o femeie saraca. Sa nu faca astfel ar insemna ignorarea unui obicei neschimbator.

Alta observatie importanta este ca ea nu invita doar o singura femeie careia i-ar putea oferi dulciuri, fapt ce nu ar fi implicat cheltuieli mari. Ci a invitat multe prietene si vecine, si chiar de le-ar fi intretinut modest, cheltuiala ar fi depasit cu mult valoarea drahmei pe care a gasit-o. De ce ar trebui ea sa caute drahma cu atata sarguinta si sa se bucure la aflarea ei, doar pentru a o pierde in alt fel? Daca incercam sa intelegem aceasta parabola in mod literal, nu se potriveste in cadrul vietii cotidiene, ci lasa senzatia a ceva exagerat si de neinteles. Deci sa incercam sa aflam sensul ei mistic sau ascuns. Cine este femeia? Si de ce este o femeie si nu un barbat, cand un barbat este mai predispus la a pierde bani in cadrul obisnuit al vietii? A cui casa este cea pe care o curata si umple de lumina? Cine sunt prietenele si vecinele ei? Daca cautam dupa intelesul duhovnicesc al parabolei, in locul celui literal, vom gasi raspunsurile la aceste intrebari. Domnul spune, Cauta si vei gasi.

Femeia il reprezinta pe Insusi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cele zece drahme sunt ale Lui. El este Cel care a pierdut una dintre ele si s-a apucat sa o caute. Drahmele nu sunt monezi de aur sau argint. Potrivit teologilor ortodocsi, numarul zece inseamna deplinatatea. Cele noua drahme nepierdute sunt cele noua cete ingeresti. Numarul ingerilor este dincolo de intelegerea muritorilor, caci depaseste puterea noastra de calcul. Drahma pierduta reprezinta omenirea in intregul ei. Prin urmare Hristos Mantuitorul S-a coborat din cer pe pamant, la casa Sa, si a aprins o lumanare, lumina cunoasterii Lui. A curatat casa – adica a curatit lumea necuratiei diavolesti – si a gasit drahma pierduta, omenirea pierduta aflata in greseala. Apoi Si-a chemat prietenii si vecinii (dupa slavita Sa Inviere si Inaltare), si anume, nenumaratii heruvimi si serafimi, ingeri si arhangheli, si le-a descoperit marea Sa bucurie. Bucurati-va cu Mine.

Am gasit drahma pe care o pierdusem! Aceasta inseamna: Am gasit oameni pentru a umple golul din Imparatia Cerurilor, provocat de caderea ingerilor mandri care au apostaziat de la Dumnezeu. La sfarsitul vremilor numarul acestor suflete gasite si mantuite va trebui sa fie de bilioane, sau, in limbajul Scripturii, va fi la fel de nenumarat precum stelele de pe cer si ca nisipul de pe malul marii. Domnul nostru S-a infatisat ca o femeie deoarece femeile sunt mai grijulii decat barbatii la ingrijirea averii, la pastrarea casei in randuiala si la primirea oaspetilor. Daca aceasta scurta parabola, care consta in numai doua fraze, este explicata astfel, care inima nu se va cutremura? Caci cuprinde intreaga drama a lumii vazute si nevazute. Explica de ce Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant. Aduce o raza stralucitoare de lumina asupra istoriei omenirii si asupra dramei existentei fiecarui individ. Ne pune fata in fata cu o decizie rapida, deoarece viata noastra trece cu repeziciune – o hotarare daca dorim sa fim drahma pierduta gasita de Hristos sau nu. Hristos ne cauta. Ne vom ascunde de El, sau ne vom lasa gasiti de catre El inainte ca moartea sa ne ascunda de El, din lume si din viata?

Este o problema vitala si sta in vrerea noastra sa Il acceptam sau sa Il respingem. Dupa moarte va inceta sa fie o problema deschisa, si atunci nimeni nu va mai astepta un raspuns de la noi.

 

Trei masuri de faina

Si iarasi Iisus a zis: Cu ce voi asemana imparaţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luandu-l, femeia l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit totul. (Luca 13:20-21).

Aceasta e alta parabola tainica ale lui Hristos pe care multi o gasesc greu de inteles. Tema actuala, luata din viata de zi cu zi, este simpla si clara. Din cele mai vechi timpuri sotiile s-au ocupat cu brutaria; ele iau faina, o pun in vase, fac dospitura, framanta aluatul si il coc. Aceasta a fost indeletnicirea zilnica a femeii casnice in Orient si Apus, timp de mii de ani. Dar nu i-a trecut nimanui prin minte sa ia aceasta indeletnicire simpla ca o infatisare sau simbol a Imparatiei lui Dumnezeu. Doar Domnul Iisus Hristos, pentru Care nimic nu era prea simplu sau neimportant, a luat acest indeletnicire gospodareasca obisnuita si a folosit-o pentru a explica ceva uluitor si extraordinar.

Putea sa isi infatiseze Siesi pe propria mama la lucru.

Voi pune urmatoarele intrebari cititorului Evangheliei. De ce Hristos a luat drept exemplu femeia, in locul barbatului, de vreme ce barbatii au fost brutari de-a lungul secolelor? Si de ce drojdia, de vreme ce azima [painea nedospita] era folosita in mod uzual? Si de ce femeia a luat trei masuri, si nu una sau doua sau patru? In sfarsit, ce legatura sau asemanare se gaseste intre stapanirea lui Dumnezeu si lucrul in bucatarie al unei gospodine?

Daca acestor intrebari nu le poate fi dat un raspuns, cum putem intelege parabola? Si inca a le raspune fara o cheie duhovniceasca ar duce doar la alte dificultati. Toate parabolele trateaza cu superficialul, dar intelesul lor adevarat zace in profunzime. Ele plac ochiului si par indeajuns de evidente, dar privesc duhul si duhovnicescul.

Aceasta parabola are o dubla interpretare spirituala. Prima are de a face cu cele trei rase principale ale omenirii, a doua cu cele trei facultati sau puteri fundamentale ale sufletului omenesc. Pe scurt, ceea ce este remarcabil si neobisnuit in parabola aceasta este procesul istoric si personal al mantuirii omului.

Dupa Potopul cel Mare, au rasarit din fii lui Noe – Sem, Ham si Iafet – trei rase de oameni, semitii, hemitii si iafetitii. Acestea sunt cele trei masuri de faina in care Hristos pune drojdia Sa cereasca – Sfantul Duh Care insemneaza ca El a venit ca Mesia si Mantuitor al tuturor neamurilor si natiunilor omenirii fara exceptie. Precum, cu drojdia, o femeie poate transforma faina fireasca in paine, si Hristos, prin Duhul Sfant, transforma oamenii firesti in copii ai lui Dumnezeu, in vietuitori nemuritori ai Imparatiei Ceresti. Din aceasta cauza, potrivit invataturii ortodoxe, sfintii sunt numiti ingeri pamantesti sau oameni ceresti, deoarece, fiind „dospiti” de Duhul Sfant, nu mai sunt faina obisnuita sau azimi nedospite ce zac pe pamant, ci sunt paine dospita care s-a inaltat. Potrivit Bibliei, azima era painea sclavilor, in timp ce painea era pentru cei liberi, copiii lui Dumnezeu. Deci din acest motiv Biserica Ortodoxa foloseste paine dospita la Sfanta Impartasanie. Procesul dospirii a inceput in acea prima Duminica a Treimii sau Rusaliile, cand Duhul Sfant a coborat din cer asupra apostolilor. Din acea zi, acest proces a continuat pana in ziua de astazi si va continua pana la sfarsitul timpului cand totul va fi dospit. Aceasta este, deci, interpretarea istorica a parabolei misterioase despre brutareasa. Cea de-a doua interpretare este psihologica si personala, si priveste cele trei facultati sau puteri fundamentale ale sufletului omenesc: intelectul, inima si vointa, sau, cu alte cuvinte, puterea de a gandi, puterea de a simti si puterea de a actiona. Acestea sunt cele trei masuri nevazute ale sufletului omului launtric.

Aceste trei puteri fie raman pe de-a-ntregul nedospite, precum painea robilor, sau dospesc cu drojdia ranchiunei si ipocriziei. Prin urmare, Hristos le-a spus ucenicilor sai sa se pazeasca de aluatul fariseilor care este ipocrizia, deoarece este plamada lumeasca si omeneasca, care vlaguieste toate puterile sufletului si il lasa infirm si bolnav. Dar Hristos Mantuitorul a adus pe pamant un aluat nou pentru a inalta puterile sufletului. Cei ce primesc aceasta noua plamada cereasca prin Botez in numele Sfintei Treimi sunt numiti fii si fiice ai lui Dumnezeu, mostenitorii Imparatiei vesnice. Ei nu vor muri, caci chiar atunci cand vor parasi trupul, vor fi vii si vor trai vesnic. Aceast aluat ceresc ii umple cu lumina gandirii, cu caldura iubirii dumnezeiesti si slava faptelor bune. Toate cele trei puteri ale sufletului cresc impreuna in armonie, si se inalta catre cer, catre desavarsire. Precum Domnul a zis, Fiti, dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.

Femeia a fost luata ca model de desavarsire si nu barbatul, si Hristos s-a comparat Insusi cu o brutareasa, deoarece femeia ca sotie si mama pregateste painea pentru familie intr-o maniera iubitoare, pe cand brutarul coace painea spre a o vinde pentru profit. Tot ceea ce Hristos a facut pentru omenire a fost facut din dragoste curata, si prin urmare El se compara cu o brutareasa.

Aceasta e cea de-a doua interpretare, dar ambele interpretariale parabolei sunt corecte. Intelesul istoric si psihologic al parabolei este precum un copac ramuros ce creste dintr-o ghinda, pentru ca este cu adevarat maret in amploarea sa istorica si profund in adancimea sa psihologica.

Aparut in Orthodox Life, 1951, numerele 5 si 6. (Traducerea din limba engleza: Radu Hagiu).

ASADAR DISCRIMINAREA ESTE NUMAI IN MINTEA UNORA.