F.O.R.-UL CONTESTA ACTELE BIOMETRICE

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preşedintele României,

Parlament,

Guvern

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:

1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5]. Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical” ? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor – 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român, Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

N O T E:

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html

2. http://www.forul.ro/

3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)

4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)

5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

PADRE PIO NEPUTREZIT – NU VA LASATI ATRASI DE INSELARE!

Stim din istoria Bisericii ca trupurile mortilor pot ramane neputrezite pentru un anumit timp sau pentru totdeauna, in functie de circumstanta. Trupurile Sfintilor nu putrezesc niciodata, degaja o mireasma placuta, sunt facatoare de minuni, iar unele chiarunele izvoratoare de mir. Trupurile pacatosilor, sau indracitilor raman si ele neputrezite, din cauza pacatelor si a inselarii in care au cazut, inducand in eroare pe cei simpli, care nu cunosc teologie. Un astfel de inselat este si acest padre Pio, un epileptic, care sustinea invataturile de-a dreptul hulitoare apusene. Purgatoriul, Imaculata Conceptie, Harul Creat, Filioque, Iconoclasmul, Aggiornamento, etc., TOATE acestea sunt erezii si hule care alunga Harul si duc sufletele spre pierzare.

Cine se inchina lui Padre Pio si altor „sfinti” apuseni vor suferi consecintele. In primul rand li se va intuneca mintea, iar apoi vor cadea in aceleasi inselari ca si precursorii lor. Nu va lasati inselati, ereticii si hulitorii nu au Har.

Imposibil!

+++

A se vedea si:

Despre miracolele catolicilor, care sunt de fapt inselari

Cum deosebim minunile adevarate de cele false

Din cuvintele Sfintilor Parinti, pe teme similare

SPALARE PE CREIER „POLITIC CORECTA”

Televizorul si mass-media formeaza mentalitatea societatii. Oamenii sunt intr-o graba continua si nu prea mai au timp pentru a diseca evenimentele. De fapt, nu vor sa-si faca timp, societatea din ziua de azi fiind ca un nisip miscator, cu cat te zbati sa ai mai mult cu atat te scufunzi mai tare in sistem. In aceste conditii, mass-media este pentru unii un adevarat instrument de educare/informare. Termeni pervertiti, intelesuri ezoterice, paine si circ, acestea ne spala pe creier si ne fac sa credem ce vor „ei” si sa actionam dupa cum vor „ei”. Mai ales dupa facatura din Tara-tuturor-posibilitatilor de acum cativa ani, termenii „politic corecti” au luat amploare. Toti se tem de teroristi, de fundamentalisti, dar nimeni nu se apleaca sa analizeze ce anume presupune acesti termeni si eventual sa identifice si cauzele care duc la acest extremism/fundamentalism. Asta pentru ca traim intr-o societate indracita care neavand argumente de nici un fel pentru a-si justifica actiunile mojicesti si ticaloase (invadarea altor tari pentru acapararea resurselor, legalizarea sodomiei sau avorturilor, vaccinuri care te imbolnavesc in loc sa te vindece, dar care „vindeca” pe altii de saracie, etc) apeleaza la defaimare si stigmatizare a membrelor sanatoase din societate. Si dupa cum s-a demonstrat stiintific, creierul celor ce privesc la tembelizor se altereaza si devin oligofreni. Tot oligofreni devin si cei care folosesc mobilul timp indelungat (atentie la valoarea SAR!). Asa ca nu este greu de imaginat cum (si datorita alti factori – neinformarea, dezinteresul) lumea inghite gogosile mediatice aruncate din prisos. Ultimul virus mediatic a fost lansat de Cotidianul si Realitatea Tv care au zis ca tricolorii vor schimbarea imnului national, cand, de fapt, ei au afirmat ca este cel mai frumos din lume. Tot legat de schimbarea imnului a mai fost lansat un virus in decembrie anul trecut de cei de la Evenimentul Zilei si Pro Tv. Prostimea a muscat. Dar sa revenim la ale noastre.

Ziaristii de la Cotidianul scriu despre mitingul pro-Corneanu de la Timisoara. Ca mai toata presa, cand e vorba de Biserica sau cler, lucrurile sunt prezentate cat mai defaimator. Citim in acest ziar ca nu stiu ce grup obscur timisorean afirma sus si tare ca NU PUTEM TRAI IN PACE UNII CU ALTII DACA NU SUNTEM ECUMENISTI. Avem de-a face, asadar, cu un nou virus mediatic. De ce adica n-ar putea trai in liniste si pace ortodoxul cu catolicul sau cu protestantul, fiecare impartasindu-se si rugandu-se in Biserica sa? De ce se amesteca planul social cu cel religios? Si de ce trebuie sa sacrificam religiosul socialului? Pe vremea stramosilor nostri binecredinciosi, Tarile Romane traiau in buna pace cu vecinii (pasnici), nederanjand pe nimeni. Din contra, ele au fost invadate de paganii musulmani sau „crestinii” catolici, nu invers. Ce-ar fi trebuit, sa ne dam cu mahomedanii sau cu Papa, ori decate ori se ivea un pericol, pentru a convietui pasnic? Sau ce-ar vrea acum Vaticanul sa pupam inelul papei ca sa nu ne trezim ca fratii sarbi, bombardati in zi de Paste? Probabil da, insa n-o vom face. Poate de aia si sunt asa de suparati…

Nu exista absolut nici un motiv pentru ca ortodocsii din Banat sa nu poata convietui pasnic cu celelate confesiuni, chiar daca IPS Nicolae ar fi, sa presupunem prin absurd, caterisit. Zazania e in mintea unora. Sa luam de pilda Constantinopolul, capitala bizantina, care a dat multi Sfinti de seama pentru Ortodoxie, cetate sfanta! Nu traiau acolo oare si catolici. Ba chiar si musulmani. Si traiau in pace! Sigur, nu se rugau si nu se cuminecau in biserici ortodoxe, dar era pace si liniste in Constantinopol. Razboaie au fost intre conducerile statale, nicidecum intre oamenii de rand, asa cum fals vor sa insinueze membrii Societatii Timisoara.

Mai mult, Mantuitorul ne indeamna sa dam Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!! Adica sa traim pasnic unii cu altii, sa ne achitam obligatiile morale si financiare fata de conducere, fata de stat, dar SUFLETELE sa le dam lui Dumnezeu pentru ca El este stapanul lor. Banul se cuvine Cezarului pentru ca Cezarul ca si domnitor, este stapan peste tinuturile de sub el, deci si pe bogatiile acelor tinuturi, insa peste sufletele tuturor, crestini sau nu, vii si morti, stapaneste Dumnezeu. Deci, pentru ce nu ar putea trai fiecare in religia lui, pasnic unul cu altul? Pentru ca asa zice Societatea Timisoara sau alte organizatii dracesti de prin UE?

De-a rasu-plansu e si „stirea de ultima ora” din finalul articolului, conform careia, „Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat. Ortodocşii susţin că împărtăşania se face cu vin şi cu pâine dospită, iar catolicii cu azimă şi must”. Adica nu din cauza ca sunt eretici nu ne putem impartasi cu ei ci pentru ca nu folosesc painea si vinul ca noi. Adica nu pentru ca nu au Taine ci pentru ca difera materia din potir. Ce gandire unidimensionala!

Fratilor, stim ca vremurile vor fi atat de grele incat si cei alesi vor pica. Stim ca Antihristul va fi uns chiar de catre Arhierei. Sa fim dar atenti, dupa spusa Sfantului Ioan Evanghelistul, si sa cercetam duhurile sa vedem ce ne invata. Sa nu plecam urechea la ce zic unii sau altii, daca vrem sa mergem pe calea imparateasca.

As mai putea continua, dar ma opresc aici, extindeti voi :). Doamne-ajuta!

JOS MAFIA! JOS CENZURA!

Victor Roncea a scris un articol prin care ne informeaza ca un jurnalist pe nume Costin Badoiu a murit in circumstante neelucidate. Ziaristul a primit in prealabil mai multe telefoane de amenintare, dupa ce a dat in vileag afacerile murdare ale unor oameni politici (de care altfel?). Se pare ca ziaristul a fost otravit. Ambulanta a ajuns prea tarziu – ca de obicei – iar ancheta este impiedicate de diversi mafioti sus-pusi – iarasi ca de obicei. CivicMedia ameninta cu proteste in cazul in care ancheta nu se desfasoara cum trebuie.

Multi vorbesc de separarea Bisericii fata de Stat dar pentru binele intregii tari, INCEPETI ODATA CU JUSTITIA!

MORMANTUL SFANTULUI PETRU DESCOPERIT LA IERUSALIM

Semnalam pe eresulcatolic descoperirea acum cateva decenii a mormantului Sf. Petru la Ierusalim nu la Roma, fapt ce contrazicea teoria catolica despre primatul papal. Acum cateva zile, cotidianul Gardianul a publicat un articol semnat de Dumitru Manolache, pe aceeasi tema, cu mai multe amanunte.

Astazi, existenta la Roma a mormantului si a catorva relicve apartinand Sfantului Apostol Petru sunt certitudini decretate incontestabile de catre Vatican. O senzationala descoperire arheologica facuta insa la jumatatea secolului trecut pe Muntele Maslinilor din Ierusalim ridica, dupa cum vom vedea, serioase semne de intrebare, cel putin cu privire la locul unde se afla adevaratul mormånt al Apostolului Petru. Volumul in care au fost strånse probele si formulate concluziile cercetarii a trecut, in mod suspect, neobservat si numai tenacitatea unui catolic american pasionat de subiect mai aminteste de tainuita descoperire. Fara a ne exprima in vreun fel parerea, indraznim sa supunem atentiei cititorilor nostri istoria acestei descoperiri care constituie, fara indoiala, poate cea mai mare dilema a lumii catolice.

Pe 23 decembrie 1950, Papa Pius al II-lea anunta la radio descoperirea la Roma a mormantului Sfantului Petru. Opt ani mai tarziu, doi preoti romano-catolici, P.B. Bagatti si J.T. Milik, publicau intr-o editura franciscana din Ierusalim volumul “Gli Scavi del Dominus Flevit” – Sapaturile de la Dominus Flevit”. Cartea, de altfel, singura, contrazicea categoric anuntul facut de Papa, prin dezvaluirea faptului ca printre mormintele din epoca timpurie a crestinismului descoperite si cercetate de arheologi la “Dominus Flevit”(manastire ridicata pe locul unde Iisus a deplans soarta Orasului Sfant) se afla si mormantul Apostolului Petru. Dovada o constituia inscriptia “Simon Bar Jona”- “Simon Fiul lui Iona”- gasita pe un fragment de osuar, alaturi de osuarele inscriptionate ale Mariei, Martei si al lui Lazar.

In timp ce se afla in Elvetia, F. Paul Peterson, un catolic american, avea sa afle de la un prieten zvonul ca mormantul lui Petru nu se afla la Roma, ci la Ierusalim. Entuziasmat de informatie, a inceput o ampla investigatie pe cont propriu, care avea sa-i aduca dupa ceva vreme satisfactia confirmarii, nu foarte usoare, a zvonului. Ancheta a publicat-o in 1960, in SUA, sub titlul “Mormantul Sfantului Petru descoperit recent in Ierusalim”.

Peterson si-a inceput investigatia la Ierusalim, unde a stat de vorba cu mai multi preoti franciscani, cu un profesor arheolog de la Universitatea Yale, specialist in cercetari orientale, cu Milik, unul dintre autorii volumului mentionat mai sus, a facut inregistrari audio cu declaratiile unor martori, a fotografiat locul descoperirii si celebra inscriptie etc. In cele din urma, chiar daca s-a lovit de multe reticente si obstructionari, a reusit sa confirme informatia.

In lucrarea sa apar cateva date inedite legate de aceasta senzationala descoperire. In primul rand, faptul ca publicului nu i s-a spus nimic niciodata despre artefactele gasite la “Dominus Flevit”, ele aflan-du-se dosite la vremea respectiva intr-un muzeu din Ierusalim. Apoi ca, dupa aparitia unui articol pe aceasta tema semnat de el, nimeni nu a mai fost lasat sa vada locul unde apostolul ar fi fost ingropat. El mai relateaza ca un preot franciscan de la Bethleem i-a marturisit in mod confidential ca preotul Bagatti i-ar fi aratat dovada Papei Pius al XII-lea, iar acesta i-ar fi raspuns, desi se convinsese de autenticitatea dovezii: “Va trebui sa facem cateva schimbari, dar, la momentul actual, pastreaza tacerea asupra acestui lucru.”

F. Paul Peterson reda in cartea sa povestea acestei descoperiri, din care retinem faptul ca totul a pornit de la niste sapaturi intamplatoare facute in situl arheologic in 1953 de catre un calugar franciscan. Excavatiile ulteriore au scos la iveala un intreg cimitir paleocrestin, fara nici un obiect care sa fi apartinut evreilor, arabilor sau paganilor.Osemintele despre care se presupune ca ar fi apartinut Sfantului Petru au fost gasite intr-un osuar din piatra, puse acolo la aproximativ zece ani dupa trecerea lui la Domnul, dupa cum era obiceiul la romani. Adica, dupa un timp, oasele celui decedat erau scoase, puse intr-un fel de cutie, cu numele celui mort, asezata alaturi de alte osuare intr-o groapa, pentru a face loc altor morti.

Potrivit specialistilor consultati de Peterson, in mod indubitabil, inscriptiile descoperite sunt crestine, inclusiv cea referitoare la Petru, evident, sunt autentice si dateaza din perioada distrugerii Ierusalimului de catre Titus, in anul 70. Ele nu aveau cum sa provina dintr-o epoca anterioara venirii lui Iisus. Peterson concluzioneaza, printre altele, ca descoperirea este extrem de stanjenitoare, intrucat submineaza chiar fundamentele Bisericii Catolice. De vreme ce Petru nu a trait la Roma si nu a fost martirizat si ingropat acolo, el nu a fost nici primul papa.

articolul continua in Gardianul…